2,296 matches
-
împotriva împăratului Zenon, adică după 475-477. Altceva nu se știe despre el. Nici opera lui, de altfel, nu era mai bine cunoscută: la publicarea ei a fost numită Istoria evenimentelor petrecute la sfîntul sinod de la Niceea sau, mai simplu, Istoria Conciliului de la Niceea; mai recent, în schimb, Istoria bisericească. în privința conceperii scrierii, autorul ne oferă următoarele informații: pe cînd se afla încă în casa părintească, a găsit o carte scrisă pe pergament unde era consemnat tot ceea ce fusese spus, făcut și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
mai recent, în schimb, Istoria bisericească. în privința conceperii scrierii, autorul ne oferă următoarele informații: pe cînd se afla încă în casa părintească, a găsit o carte scrisă pe pergament unde era consemnat tot ceea ce fusese spus, făcut și hotărît la conciliul de la Niceea și, mai cu seamă, „divinele și cu adevărat apostolicele gînduri ale preaevlaviosului împărat Constantin, care luase parte la conciliu”. Această carte sfîntă îi aparținea episcopului Dalmațiu de Cyzic și, ulterior, a intrat în proprietatea tatălui scriitorului. Gelasie ar
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
părintească, a găsit o carte scrisă pe pergament unde era consemnat tot ceea ce fusese spus, făcut și hotărît la conciliul de la Niceea și, mai cu seamă, „divinele și cu adevărat apostolicele gînduri ale preaevlaviosului împărat Constantin, care luase parte la conciliu”. Această carte sfîntă îi aparținea episcopului Dalmațiu de Cyzic și, ulterior, a intrat în proprietatea tatălui scriitorului. Gelasie ar fi citit-o cu tot mai mare interes și, la sfîrșit, pentru că nu putea s-o memoreze în întregime, s-a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
prezbiter Ioan, precum și ceea ce spuneau Eusebiu, Rufin și mulți alți scriitori. Dalmațiu ar fi fost la început călugăr și în această calitate și-ar fi cîștigat o oarecare faimă, apoi, în 426, fusese ales episcop de Cyzic și participase la conciliul de la Efes din 431; prezbiterul Ioan este însă complet necunoscut. Rufin ar trebui să fie identic cu autorul Istoriei bisericești, însă, ciudat, e pomenit de Gelasie ca „prezbiter de Roma” și, ca și cum n-ar fi de ajuns, ni se mai
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
este însă complet necunoscut. Rufin ar trebui să fie identic cu autorul Istoriei bisericești, însă, ciudat, e pomenit de Gelasie ca „prezbiter de Roma” și, ca și cum n-ar fi de ajuns, ni se mai spune că ar fi participat la conciliul de la Niceea, lucru absolut imposibil; în cuprinsul scrierii, Rufin e amintit de mai multe ori prin formula „Rufin, adică Gelasie”, ceea ce înseamnă că e vorba de opera lui Gelasie din Cezareea, pe care Rufin ar fi utilizat-o pentru redactarea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
pentru redactarea ultimelor două cărți din Istoria bisericească și care circula în special sub numele lui Rufin. în fine, este citat și istoricul Teodoret al Cyrului. Opera lui Gelasie e compusă din trei cărți și nu se ocupă atît de conciliul de la Niceea, cît de istoria Bisericii în Orient sub Constantin. Prima carte cuprinde viața lui Constantin de la primii ani ai principatului său pînă la victoria asupra lui Licinius în 323. A doua carte e consacrată conciliului de la Niceea, convocat de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
se ocupă atît de conciliul de la Niceea, cît de istoria Bisericii în Orient sub Constantin. Prima carte cuprinde viața lui Constantin de la primii ani ai principatului său pînă la victoria asupra lui Licinius în 323. A doua carte e consacrată conciliului de la Niceea, convocat de Constantin, iar a treia, care nu ne-a parvenit în întregime, potrivit celor spuse de Fotie (Biblioteca, cod. 88), continua povestea vieții lui Constantin pînă la botez și la moartea sa în 337. A doua și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
întregime, potrivit celor spuse de Fotie (Biblioteca, cod. 88), continua povestea vieții lui Constantin pînă la botez și la moartea sa în 337. A doua și a treia carte conțin multe documente și acte sinodale; în cursul relatării despre desfășurarea conciliului este introdusă și figura lui Constantin, care este, într-un fel, eroul acestei istorii: de altfel, după cum spune el însuși în prefață, Gelasie intenționa să relateze într-o a doua scriere nașterea lui Constantin și evenimentele din timpul domniei tatălui
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
există serioase dubii în privința autenticității documentelor pe care el le invocă bazîndu-se pe alte surse. De exemplu, relatează în mod amănunțit o discuție care ar fi avut loc la Niceea între un filozof arian necunoscut, Fedon, și Părinții participanți la conciliu. Cu toate acestea, Gelasie este utilizat, cel puțin în parte și cu o anume prudență, de istoricii care se ocupă de conciliul de la Niceea; el a folosit un material demn de încredere și, de aceea, și istoria sa ar avea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
discuție care ar fi avut loc la Niceea între un filozof arian necunoscut, Fedon, și Părinții participanți la conciliu. Cu toate acestea, Gelasie este utilizat, cel puțin în parte și cu o anume prudență, de istoricii care se ocupă de conciliul de la Niceea; el a folosit un material demn de încredere și, de aceea, și istoria sa ar avea, dacă nu meritul unei elaborări critice, măcar o anumită utilitate. Alții, în schimb, bănuiesc că Gelasie ar fi falsificat chiar unele documente
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de Melitene, în Armenia. Istoria Bisericii nu mai seamănă acum cu cele scrise de istoricii din secolul precedent. Scrierea i-a fost comandată lui Zaharia de către șambelanul imperial Eupraxios, care voia să știe ce se întîmplase în sînul Bisericii după conciliul de la Calcedon, iar Zaharia relatează ceea ce a aflat și a citit în timpul studiilor sale la Alexandria și Berit, precum și ceea ce putea găsi în documentele care îi erau accesibile. Narațiunea e amplă, interesantă, cu deosebire atunci cînd prezintă evenimentele din Egipt
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
VI-lea. Nu s-a păstrat decît opera sa principală, o Istorie a Bisericii în șase cărți, care descrie perioada cuprinsă între 428 și 594 și ajunge astfel pînă în vremea autorului; e unica sursă istorică globală pentru epoca posterioară conciliului de la Calcedon. Evagrie declară în prefață că vrea să continue opera celor trei istorici din secolul al V-lea, Socrate, Sozomen și Teodoret, analizați acum împreună. Evagrie nu-l menționează pe Teodor Lectorul și poate că nu-i cunoștea opera
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
nu a scris doar opere de exegeză biblică. Este, între altele, și autorul unei Istorii bisericești din care ne-a rămas doar un fragment referitor la Teodor de Mopsuestia: s-a păstrat pentru că fusese citit în timpul celui de-al cincilea conciliu ecumenic de la Constantinopol, din 553, și ne-a parvenit în traducere latină; din el aflăm că Hesychius fusese un adversar neînduplecat al lui Nestorie și că pasajul respectiv fusese scris după moartea lui Teodor, în 428. în schimb, nu-i
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
susținut, în afară de unitatea Persoanei și a ipostasului lui Cristos, și unitatea energiei; Ecumenius se sprijină mai ales pe Chiril al Alexandriei atunci cînd susține că Isus Cristos „provine din două naturi” și nu că „există în două naturi”, așa cum precizase Conciliul de la Calcedon. Comentariul la Apocalipsă este precedat de o prefață în care autorul, invocînd autoritatea Sfinților Părinți dinaintea lui, apără caracterul canonic și autenticitatea Apocalipsei, contestate adesea în Orient. Opera este împărțită în douăsprezece tratate și e structurată ca un
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
el le-a numit Noul Testament. Ulterior a început a fi denumit și Sancta Scriptura. De-a lungul secolelor, Vulgata a cunoscut și ea numeroase copii manuscrise, cu lecturi variate și cu destule greșeli făcute de copiști. În cele din urmă, Conciliul de la Trento (reunit de trei ori, între 1545 și 1563) a stabilit textul latin care a rămas oficial pentru lumea catolică. Cu începere din secolul al IV-lea, versiunilor B. în limbile Orientului Apropiat și ale culturii clasice li s-
BIBLIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285725_a_287054]
-
acest nou război al religiilor, Statele Unite joacă rolul de accelerator al istoriei, în timp ce bătrâna Europă pare să îndeplinească funcția katechonului de la 2 Tesaloniceni. La nivel teologic, este de ajuns să amintim trei momente semnificative: reacția unei părți a catolicilor la Conciliul Vatican II, considerată drept lucrarea Anticristului (citez, în acest sens, lucrarea ofițerului din armata franceză, Yves Dupont, La Prophétie catholique, publicată în 1970); critica modernității anticristice - reacția arhiepiscopului de Bologne, Giacomo Biffi, la colocviul „La passione per l’unità: Vladimir
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Șerban vodă cu mare jale și cu multe lacrămi vărsate”; Cronica Bălenilor (cu observația că numeroasele sale izvoare și mai ales Ureche, folosit de muntean, îi oferă mai multe chipuri feminine): „Care viind acasă [împăratul Ioan Paleolog se întorcea de la Conciliul de la Ferrara-Florența] și-au găsit împărăteasa moartă...”; „iar Ștefan-vodă [cel Mare] au luat pe doamna sa și pre fiică-sa Voichița [ale lui Radu cel Frumos], pre care o au luat lui doamnă”; „Bogdan, carele s-au zis mai sus
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
ascultare; iar în al treilea spre pocăință; iar în al patrulea să stea împreună cu poporul, fiind îndepărtați de la jertfa adusă; numai după aceea să li se admită împărtășirea cu cel Bun”31; Canonul 27 al celui de-al IV-lea Conciliu ecumenic și Canonul 92 Trulan sunt și mai aspre - îl pedepsesc pe răpitor cu anatema și nu-i iartă nici pe cei care l-au ajutat 32; legiuirile civile, aflate pe atunci în curs de codificare și în Moldova, și
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Stoicescu) care s-au îndreptat spre mănăstire au trecut prin acele „ispită”, „iscodire”, „căutare” și „cercetare”, vreme de trei ani, în „haine mirenești”, așa cum glăsuia legea (îndreptarea legii, glava 118 care trimitea la al V-lea canon al primelor două concilii ecumenice). Probabil că nu, mai ales că aceeași pravilă reducea la șase luni perioada de „ispitire” atunci când candidatul se afla „întru mare boală” sau când era cunoscut ca „om smerit”, mărturisit de „oamenii miréni că iaste dăstoinic de călugărie”. „Voia
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
adoratorilor imaginilor sacre. în anul 786, un sinod început la Constantinopol se pregătea să condamne iconoclasmul, când a fost „dizolvat” de militarii din capitală. Un an mai târziu, însă, la Niceea, și-a început lucrările cel de-al VII-lea Conciliu ecumenic (i s-a zis așa, fiindcă au fost prezenți și trimișii papei) care a restaurat cinstirea icoanelor 182. în anul 802, logothetul Nikephor a detronat-o pe Irina și a trimis-o în surghiun pe insula Prinkipos și apoi
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
unor situații speciale. Un conflict al Patriarhiei Ecumenice cu împăratul Leon al VI-lea Sophos, aflat în situația de a pierde trei soții în câțiva ani și de a se căsători a patra oară (legalizându-și această „nuntă” printr-un conciliu convocat în anul 908), a dus - după dispariția bazileului neascultător - la organizarea Sinodului din 920 (l-a strâns patriarhul Nicolae, cel ce se împotrivise împăratului și avusese de suferit urmări grave), când a fost formulat și așa-zisu Tamos Unionis
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
putea căsători a doua și a treia oară (Ștefan cel Mare n-a fost singurul nostru voievod însurat de trei ori; - ba unii istorici zic chiar că de patru ori), dar cu suportarea epitemiilor fixate de Canonul 8 al primului Conciliu Ecumenic, de Canoanele 4 și 50 ale Sfântului Vasile cel Mare și de dispozițiile Sinodului din Neocezareea (Canonul 8) și ale celui din Loodiceea (Canonul 1). ...și reglementările din pravilele ecleziastice ce și din legile civile? Textul asupra căruia aș
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
se vor certa”396; răspunzători erau făcuți autorii - ce urmau să-și piardă și averea, „încă-ș va piiarde bucatele” -, dar și deopotrivă, sfătuitorii și complicii 397. Și Biserica era necruțătoare cu răpitorii: Canonul 27 al celui de-al IV-lea Conciliu Ecumenic și Canonul 92 Trulan îl pedepsesc pe răpitor cu anatema și nu-i iartă nici pe cei care l-au ajutat 398. Apropiații victimei îi puteau omorî pe răpitori și pe „asociații” lor: „Părinții, frații, rudele, stăpânii muierii, toți
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
aflau oricum În afara interesului lui teoretic pentru coincidența perfectă Între „participarea” la o ordine transcendentă celei mundane, față de care Încă mai pâlpâie solidaritatea intrinsecă cu un univers convingător depășit. Textele budiste, cu enormă relevanță pentru Înțelegerea istoriei medievale a budismului (concilii, schisme, școli și secte), care documentează spațiul dintre realizare (Într-un sens aici generic) și moarte sunt tratatele lui Vasumitra, Bhavya și Vinștadeva despre „ciclul formării schismelor”, traduse de André Bareau 1. Pentru ultimele câteva pagini din SDH, În astfel
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
According to Advaita-Vedanta. În 1959 fondează comunitatea ortodoxă de la Deir-el-Harf (Liban), al cărei episcop devine. După un an primește cetățenia franceză, iar din 1961 până în 1965 este numit reprezentantul personal al Patriarhului Athenagoras al Constantinopolului la Vatican. Participă la sesiunile Conciliului Vatican II, predă la Universitatea dominicană Le Saulchoir (1966-1968) și la Universitatea franceză din Beirut (1968-1989), îndeplinește funcția de vicepreședinte al Academiei Internaționale de Științe Religioase și de Filosofie a Științei din Bruxelles (1966-1968). În 1991 este invitat în India
SCRIMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289578_a_290907]