690 matches
-
observator al grozăviilor tranziției de azi. Procedeul e atît de literar, iar pretextele reale atît de estompate, încît avem impresia că toate aceste tablete nu sînt decît exerciții stilistice ale unui romancier în vacanță. Nu vom întîlni decît foarte rar concretețea revendicativă a pseudo-dialogurilor argheziene din Bilete de papagal, deși o paralelă s-ar putea face între acel tip de jurnalism capricios practicat de poet și tabletele de prozator ale lui Constantin Țoiu. Același joc cu personalități scindate e de găsit
Tablete de prozator by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15997_a_17322]
-
și a făcut cariera pe care o face și astăzi”, a povestit Mircea Diaconu. Interzis timp de zece ani, filmul se bazează pe piesa D'ale Carnavalului a lui I.L. Caragiale și explorează universul micii burghezii meschine, o lume a concreteței și-a culorii, măcinată de nimicuri și aventuri sentimentale, o lume de o morală dubioasă care-și asumă sincer și zgomotos pasiunile. O lume rea, cu un limbaj urât și o minte îngustă.
Mircea Diaconu, despre spectacolul care a bulversat lumea teatrală din România by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/76221_a_77546]
-
a ființei încît punțile curente spre lume sînt aparent suspendate, pe de alta, în calitatea estetică spre care aspiră, se cuvine a se deschide către fenomenologia mundanului, a face uz de materia acestuia. Marea ei abstractizare (un egotism sublim) amenință concretețea obligatorie a limbajului ce-i dă trup și-n care se află sămînța unei dăruiri specifice, vizînd o infinitate a recepției. "Unindu-se moral în rugăciunea adevărată cu Dumnezeu, scrie Vladimir Soloviov, omul nu se unește cu El doar pe
O poezie religioasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9705_a_11030]
-
am trecut pe lângă vile umbrite de tecari, pe lângă garduri de fier forjat, pe lângă autogări și stadioane pustii, ca și când mama ar fi avut nevoie de timp ca să se gândească la cine știe ce. Ca-ntotdeauna, străzile și clădirile și tramvaiele și trecătorii căpătau concretețe și culoare numai când ne apropiam de ele, de parcă am fi fost niște becuri ce le scoteau, pe rând, dintr-o substanță cenușie, nediferențiată. Fâșia pe unde ne mișcăm împrumuta lumină de la noi și-o păstra o vreme, dar apoi
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cehoviană despre oameni simpli și nefericiți, despre singurătate. O pulsație ezitantă și duioasă nimbează, constant, dorul după dragoste, tristețea dureroaselor absențe, amarul pe care Îl degajă lipsa iubirii. Și mereu, Încă din acea carte, lumina prezenței materne, cu acea inefabilă concretețe de sacru și profan. În textul care dă și titlul volumului Întâlnesc - atribuit, firește, personajului narator - următorul fragment: „Înnebunit după zăpadă, În sufletul meu e o bucurie aspră și tristă: oiubesc poate și pentru că ea e inutilă, ușor perfidă, plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Te umilește cu dragoste,/ Îți susură lapte și miere/ dintr-o țară ce n-a fost să fie a ta./ Te Îmbracă În giulgiul purpuriu de rodie,/ și-apoi Îți mai suge puțin sânge,/ Îți mai cârpește o palmă”. Halucinantă concretețe: „Când tocmai am Împlinit treizeci de ani/ aveam În spate o zestre frumușică de morți/ și Între patru pereți mă Împiedicam zilnic/ de un geamantan cu prieteni plecați”. Iluziile au acea specifică diafanitate otrăvită a macabrului inevitabil: „Apoi Îți scoteai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
ale Filarmonicii bucureștene. Popasul clujean se datora invitației lui Andrei Marga. Convorbirea noastră la New York, cu un an În urmă, fusese Încurajatoare. Interlocutorul Îmi apăruse drept un spirit deschis, cu o viziune lucidă asupra României și intelectualității românești, atras de concretețea anglo-saxonă, inclusiv de pragmatismul american, și rezervat, În sfârșit!, mai rezervat decât atâția dintre colegii săi, asupra „subtilităților” pariziene de ultimă oră. Obținusem, Între timp, acordul Colegiului Bard pentru un proiect de a Înființa la Cluj, cu sprijin financiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
al farsei și pantomimei, propriu copiilor geniali și impertinenți, care scot limba la dascălii pe care Îi venerează, dar Îi și disprețuiesc. Estetica lui Schulz pare a opera Într-o (doar aparentă) contradicție. Înfruntarea materiei, uriașa energie de Împotrivire față de concretețea ei umilitoare nu sunt decât superficial contrazise de stilul fluid, „ușor”, seducător, de spontana magie asociativă. În realitate, seducția grațioasă, melodioasă, ritmată de surprizele atâtor volute inedite, este rezultatul aceleiași Încleștări, de fond, cu materia, cu „imitațiile” ei banale și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
ale „premisei” istorico-geografice, sociale, politice, culturale, psihologice a conglomeratului. Istoria și atmosfera cotidiană, pulsația străzii, a cafenelei, vocea, valurile și vântul, pribegia și imuabilitatea, dialogul nu neapărat vorbit Între oameni, peisaje și cărți. Un mozaic de microcosmosuri care potențează, deopotrivă, concretețea terestră și cosmicitatea transcendentului. Contrazicând pe cei care considerau că „triste Trieste” nu are suflet, doar o minte germană și un stomac italian, cartea conferă locului suflet, dar și „o minte italiană și un stomac german”. Fidel nevoii omenești de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
ușor desuet capătă pertinență stilistică, întrucît exprimă ipostaza oarecum nepotrivită a suspinătorului cvadragenar. Este un exemplu, printre altele, de felul cum autorul are instinct artistic, detașîndu-se subtil de personaj. Senzualitatea se manifestă prin folosirea repetată a verbului a simți. Perceperea concreteții iubirii, chiar când femeia lipsește, sporește impresia de senzualitate. Ideea este exprimată discursiv, apelând la imagini metaforice explozive ori la sintagme oarecum comune în inventarul lexical al îndrăgostiților patetici: - "În piept, însă, încep să se zvârcolească vipere" (p. 86); - "Atingerea
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
în Însemnările lui despre teatru, accentua ideea supradimensionării unor detalii (măști uriașe, ochi imenși), aceasta nu era doar o componentă a viziunii expresioniste, ci necesitatea de a conferi "stabilitate" iluziei, de a-i da un contur real care să amplifice concretețea vieții. Spontaneitatea se bazează pe calcul, improvizația pe regie. În același mod, vom observa că aproape toate poeziile lui Emil Botta sunt construite cu o anume știință a regiei. Se pot urmări intrările în scenă, perorațiile, gesturile auctoriale etc. Știut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
Holban, o confesiune, operând cu experiențe extrase din zona autobiograficului, filtrate prin conștiință, abstractizate, generalizate și apoi atribuite faptelor și oamenilor. Proustianismul lui Anton Holban se bazează pe specularea inteligentă a închipuirii, care lucrează cu datele reale sublimate, trecute, din concretețea lor, în plan conceptual, cu finalitate estetică. De aici explicația unora dintre procedeele sale: lipsa cronologiei, sfărâmarea oricărei idei de unitate a cadrului acțiunii, intrigii, evoluției logice a personajului. Personajul cu vocație dramatică 1. Nefericirea ca obsesie. Tema morții Proza
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
sub semnul metaforei incipiente, a ciulinului retezat de căruță. Și, mai important, în acest foarte scurt roman, Tolstoi reușește să dea naștere câtorva zeci de personaje excepționale. Nu există, practic, nici un figurant în paginile cărții: fiecare apariție e fascinantă prin concretețea trăsăturilor, fie că i se alocă zece rânduri ori un capitol, de la Țarul Nikolai la cel din urmă tătar de-al lui Murad... Și, cum remarca excelent Bloom, Murad e un Ulise înfrânt. Numai că această înfrângere pare a se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
în diferența limitelor mele, încît identitatea pe care o împart cu ceilalți devine insesizabilă. Firescul a ceea ce sânt transformă în nefiresc tot ceea ce e altfel decât mine. Totul, în mine, este acord cu cele douăsprezece limite care mă determină în concretețea lor, dar acest acord se însoțește cu opreliștea absolută ca același drept să și-l asume și altul. ("Cum e cu putință să fii persan?" - "Cum e cu putință să fii francez?") Există o superioritate prostească pe care ți-o
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
aceste situații risc să-mi pierd slujba, să-mi atrag mustrarea cuiva, să-mi pierd cinstea, să fiu ocolit, să fiu izolat sau să fiu exclus din comunitate. Și eu mă tem în imediat de aceste lucruri care, toate, au concretețea și evidența lor și care angajează de fiecare dată un aspect bine determinat al libertății mele. În cel de-al doilea caz, instanța care întreabă sânt eu sau, mai degrabă, "conștiința mea", a cărei identitate nu are precizia celei a
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
a unui ins ce admite că e ignorant : Acest om recunoaște că nu știe nimic. Atunci cum își îngăduie să-i învețe pe alții ? (p. 40). Fiul lui Anytos se arată nemulțumit mai cu seamă de generalitatea și lipsa de concretețe a învățăturilor lui Socrate : Tu spui întruna : așa e bine, așa nu e bine, așa nu trebuie... Dar dacă e vorba de viața cuiva, de un om anume, ce știi să-i spui ? (p. 48). Eurites se miră că cei
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
slinos, cu un model ca de batic, care abia se vede în lumina slabă. Oare ce reprezintă? Îl răsucește în mâini, simțindu-i textura. Este o textură extraordinară, cum nu i-a mai fost dat să atingă vreodată. Consistența ei, concretețea ei îi atacă degetele cu o asemenea ascuțime, că aproape îi taie răsuflarea. De parcă în acest lucru mic, în această neînsemnată bucată de material ar putea exista lumi întregi, universuri de semnificații. Și ce este acel model? Modelul. Pare o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
idei; spontaneitatea observației; nota de puternică originalitate; sinceritatea desăvârșită; lirismul suav cu toată măreția lui de dantelării stilistice; virtuțile melodice ale frazei; stilul elegant și ornamentat; cristalizarea artistică de preț care solicită plăcerea estetică; adevărul expresiei, savoarea ei; o anumită concretețe a metaforelor, marea lor putere de sugestie; înveșmântarea ideilor în imagini de un fior liric inedit; stilul adecvat care ne face să pipăim mișcarea ideilor; paleta clară și concisă cu care autorul zugrăvește; emotivitatea profundă a creatorului care denotă un
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Și de făcut din nou. Ca-n Întâia Zi. Firește: din calidor. Începând cu Moș Iacob, vecinul și bunicul meu adoptiv: Mătușa Domnica nu-mi apare ca, și ea, bunică, doar ca baba-lui-Moș-Iacob. Deși prezentă, mi-a fost absentă din concretețea spațiului meu: curtea școlii, deci a noastră și ograda gospodăriei din stânga, de care ne despărțea - mai degrabă unea - un gard cu pârleaz. Cât ținea timpul frumos, baba lui Moș Iacob era În deal, la lucru. Firește, Moș Iacob, premarele comunei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
7 septembrie), spectacolul Teatrului Odeon - Cinci piese scurte de Ionesco, în regia lui Alexandru Dabija, după ce, pe 3 septembrie, Block Bach, regizat tot de Dabija, a fost reprezentat la sediul UNESCO. Două estetici diferite, care mizează pe un potențial de concretețe cu salturi la un moment dat extreme, au în comun abilitatea lui Dabija de a fi vizibil exact atât cât trebuie și de a marșa pe simplitate. După prima reprezentație cu Cinci piese scurte, Dorina Lazăr a spus: „Știam încă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
în amândouă direcțiile aparținând de acum istoriei literare." Alexandru Dobrescu "Un lirism lapidar, aluziv, compensativ, de distilare intelectualistă, aparent glacial, străin de partipriul generaționist, inclusiv sub aspectul succesului "de piață". De îndrăzneală combinatorie, plăsmuirile sale poetice, încrustând îndoieli, îmbibate de concretețe (deseori), divulgând viața secretă (uneori), poartă sigiliul unui mare însingurat, sensibil, meditativ, inadaptabil." Adrian Dinu Rachieru ""Sfântul" Gheorghe de la Jiu continuă să ucidă...balaurii culturali. Incisiv, punitiv, argumentat. Excesele țin și de personalitatea specială, actorială și auctorială. Nouă ne este
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
o dinamică interioară proprie, de risipire și reculegere, de evadare și regăsire, de căutare a spațiului virtual în care cântecul din inimă consună cu misterioasa cântare cosmică pe care voiau să o audă cei vechi. 166 Versurile au o anume concretețe: aceea a patosului, a chemării, a trăirii intense și definitive „în noapte, în clipă, în cer, pe pământ” (Chemare). Sunt detectabile câteva linii și contururi pentru o posibilă metafizică a iubirii, definită nu doar de Eros, ci, mai curând, de
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
o dinamică interioară proprie, de risipire și reculegere, de evadare și regăsire, de căutare a spațiului virtual în care cântecul din inimă consună cu misterioasa cântare cosmică pe care voiau să o audă cei vechi. 166 Versurile au o anume concretețe: aceea a patosului, a chemării, a trăirii intense și definitive „în noapte, în clipă, în cer, pe pământ” (Chemare). Sunt detectabile câteva linii și contururi pentru o posibilă metafizică a iubirii, definită nu doar de Eros, ci, mai curând, de
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
lumină al globului portocaliu îi îmbrăca pe toți în culori lipicioase, rochiile foșnitoare, cămășile și sacourile ca țesute din ape schimbătoare se prefăceau în fâșii de materie albastru-portocalie, de sub fâșiile foșnitoare se iveau brațe, glezne, pulpe ca modelate din aceeași concretețe eleșteică. Sărbătoreau ziua de naștere a soțului Rodicăi, Vlad Dumitrescu, sau un an de la căsătoria lor sau altceva sau poate mai multe la un loc, nimeni nu mai știa cu exactitate. Totul nu era decât un pretext să se adune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
altundeva”. Iar Artaud observă că, în mod paradoxal, tocmai materialitatea corpurilor, a costumelor, a culorilor, a mișcărilor și a sunetelor este ceea ce face din teatrul balinez un teatru al Manifestării invizibilului prin vizibil. Corpurile se plasează aici la granița dintre concretețea cărnii și abstracție, sunt corpuri-semn, hieroglife însuflețite, situate în spațiul ce desparte trupul viu de marionetă sau de manechin, în acel spațiu unde incarnarea se află la limita dezincarnării sau, mai exact, pare să resimtă nevoia de a o integra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]