866 matches
-
soi de sila ănvincibilă când ămi văd scrisul tipărit. Dar când mă gândesc că ațâți confrați ai mei merg an librărie și semnează pasionați autografe, mă ăntreb dacă, la urma urmelor, dreptatea nu e de partea lor". Ion Barbu se confesa mai mult decât se explică: Am ănceput să scriu an vederea unui singur cititor, Tudor Vianu, ansa un Tudor Vianu adolescent și mai aparent genial, elev an clasa VII-a liceala și tânăr maestru. Ne vedeam pe atunci destul de des
O anchetă literară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17467_a_18792]
-
mai ales după 11 septembrie 2001. Cresc, în schimb, în importanță titularii de la apărare și economie. Marile decizii ce privesc țările, regiunile și continentele se iau abia în al treilea rând în cadre diplomatice. Când, amuzat-amar, Adrian Cioroianu s-a confesat după summit-ul NATO de la București: "Logodnica mea a fost mai vizibilă decât mine" spunea nu doar un adevăr, ci descria o stare cu valoare simbolic-operațională. Vremea diplomaților capabili să desfășoare subtile jocuri pe tabla de șah a politicului a
Ați vrea să fiți ministru de externe? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8547_a_9872]
-
carul unei propagande repulsive. România din interbelic , "în care se vindeau cele mai multe cărți franțuzești", după cum își amintește I.Negoițescu, chiar cea din perioada studenției cerchiștilor, "în timp ce noi ŤWeimarizamť - cînd romantic, ca la Heidelberg, cînd modern ca-n Montmartre", după cum se confesează amar-ironic I.D.Sîrbu, se retrage în perspectiva inversă a unui trecut fabulos. Ocupația străină aduce cu ea izolarea, suspiciunea, mizeria, marasmul unui provincialism impus. Orice încercare de opoziție, oricît de palidă, e sancționată drept o răbufnire a cosmopolitismului, o gravisimă
Cercul Literar între două manifeste (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7061_a_8386]
-
a nebuloasei sale șeherezade spitalicești alternează cu povestea reîntâlnirii estivale dintre Ana-Maria și rudimentarul Nori, cel mai bun prieten de la cea mai fragedă vârstă. Nici unii, nici alții dintre expansivii vorbitori nu par să aibă o reală plăcere de a se confesa. Obligat de asistenta medicală, Paul își detaliază o parte din viață și devine aproape dependent de această întârziere narativă a morții. Forțat de vizitatoarea neașteptată, Nori aruncă doar din când în când câte un bruion de poveste. Unde se desparte
Cumințenia pământului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8835_a_10160]
-
despre Labiș și Esenin, despre Dostoievski, Gogol, Creangă și Rebreanu. Despre Breban, Preda, despre Cinghiz Aitmatov și Vladimir Rasputin... Din cînd în cînd Grigore Vieru îmi făcea semn să vorbim mai încet. În plină perestroikă, eram urmăriți cu atenție. Ne confesam în șoaptă, apoi uitam de supraveghere și ridicam glasurile. Am vorbit despre Căința lui Abuladze, dar și despre Epoca de aur și Cortina de fier. Speram la o schimbare. Însă nici o clipă nu ne-am gîndit că peste cîțiva ani
Cîteva gînduri despre Grigore Vieru by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/7643_a_8968]
-
cât amândoi au familii și copii, iar morala severă a epocii intensifica și pasionalitatea și vinovăția. O discuție cu un personaj episodic, Chase cel înțelept și cultivat de pe vasul marinei americane, clarifică multele frământări ale lui Melville care i se confesează: „E în firea lucrurilor. Cei care trăiesc astfel de... atașamente... nu pot decât să le pună în niște cutiuțe, să le eticheteze și să le alinieze pe un raft. Crede-mă, în ceruri nu există bărbați sau femei. Este necesar
Când personajul se numește Herman Melville by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/2839_a_4164]
-
E. Lovinescu și anume un "infantilism" ce s-ar manifesta în conduita sa literară pînă tîrziu, practic pînă la sfîrșit, constînd într-o hipersensibilitate la contrarietăți, într-o vulnerabilitate "imatură", de ins fără apărare: "Orice contrarietate de natură literară, se confesează criticul într-o scrisoare, mă mîhnește cu mult mai mult decît ar trebui". Să fie o deficiență sau o virtute? Dl Raicu socotește că sîntem în măsură a indica aci mai curînd o virtute, un fel de-a fi care
E. Lovinescu: cealaltă față a lunii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12107_a_13432]
-
înclinat spre confidențe. Deși trăiam în aceeași cameră și nu ne despărțeau decât trei ani, nu ne împărtășeam secrete. Ne certam regulat, dar vorbeam puțin. Anii care s-au scurs nu l-au făcut mai vorbăreț. Nu știu dacă se confesează acum soției lui, Eleni. Voiam să cred, când am plecat spre Lille, că această călătorie era o paranteză în istoria mea. Nu mă gândeam c-aș putea trăi fără tine. E-adevărat că n-aveam decât șaptesprezece ani. Aris, la
Vasilis Alexakis - Te voi uita în fiecare zi by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/9804_a_11129]
-
ca sigur, la fel ca Alexandru George, autorul a privit îndelung fotografia, s-a impregnat de atmosfera ei și, ajutân-du-se poate și de relatările auzite în timp de la părinții săi, a refăcut un cadru, dacă nu autentic, măcar foarte verosimil. Confesându-se lui Gabriel Liiceanu, Cioran remarca uimit că în amintirea sa anumite locuri prin care a umblat în copilărie aveau di-men-siuni mult mai mari decât în realitate. Și dădea exemplul faimoasei (din corespondența sa) coaste a Boacii. Ceva asemănător se
Cu Stalin printre manele by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7084_a_8409]
-
că o introducere în muzica lui Carlo Gesualdo, principe da Venosa, poate însemna nu doar o incursiune gramaticală în cromatica fascinantă și complicată a armoniei compozitorului renascentist, cât și o perspectivă asupra unui suflet chinuit, de criminal, care s-a confesat genial prin muzica pe care a scris-o.
Muzicologie radiofonică by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/12650_a_13975]
-
jumătate de secol să se repete voluptuos, aproape cu metodă. Nu era, oare, vorba, tot așa, de a dovedi că repetiția guvernează, la egalitate, istoria lumii și pe cea a dorințelor noastre? Acest mizantrop a refuzat multă vreme să se confeseze. Acest disperat nu înțelegea de ce "riscul de a avea un biograf n-a făcut pe nimeni să-și schimbe hotărârea de a avea o viață". Pentru a întrevedea adevărul, afirma el, e mai bine să nu practici nici o meserie: să
Bernard-Henri Lévy - A doua moarte a lui Cioran by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11661_a_12986]
-
de a rotunji caracterele, de a supraveghea logica de-curgerii înspre o încheiere cu mesaj. Jurnalul are libertățile ficționare ale romanului și mai puține rigori de respectat. În jurnale/memorii/egografii/autoficțiuni, scrise din perspectiva unui autor dispus să se confeseze cu „nerușinare”, dezinhibările sunt accentul nou cel mai evident al ultimelor două decenii românești (vezi cărți semnate de Gabriel Liiceanu, Mircea Cărtărescu, Ioana Bot, Matei Călinescu, Nicolae Breban, Livius Ciocârlie, Mircea Zaciu, Nicolae Balotă, dar și Dorli Blaga, Al. Mușina
Minte-mă! – sau despre lectura confidențială by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/5318_a_6643]
-
după ce a muncit o vară întreagă, puternica Societate din Germania l-a exoflisit și a încredințat reprezentanța sa lui... Tîlea!" Doi ani mai târziu, însă, chiar la el acasă, în eleganta-i locuință din șoseaua Jianu, Nae Ionescu i se confesa, împăunându-se, lui Mihail Sebastian 6): Tocmai le ziceam la Berlin... Vorbeam cu un ministru al lor. I-am explicat cu de-amănuntul care sunt caracterele regimului hitlerist. M-a ascultat omul în tăcere și la urmă s-a ridicat
Nae Ionescu - între filosofie și chimie by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/11437_a_12762]
-
1955), Visul creator (1965), iar antologia postumă publicată în 1993 poartă frumosul și misteriosul titlu Rațiunea umbrei. Confesiunea - chiar și după masivele și celebrele scrieri ale lui J.J. Rousseau - a părut multă vreme mai degrabă infinitivul lung de la "a se confesa", nu i se întăriseră oasele, dacă putem spune așa, într-un substantiv-noțiune și încă într-unul plin de valențe filosofice și estetice. Iscodirea, sistematizarea și documentarea - cu acribie doctorală - a acestui gen reprezintă meritul Mariei Zambrano, poate nu întâmplător concretizat
Povestiri sau poezii? by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15381_a_16706]
-
la facerea lumii, să-i dea câteva sfaturi Creatorului despre diversitatea oamenilor. Lovește fără milă, dar nu știi niciodată pe cine nimerește." Anca Negru, de curând despărțita de soțul ei, devine ascultătorul ideal al ziaristului, care simte nevoia să se confeseze și să-și evalueze existența. Matei Popa își evocă întâi adolescență, trăită înainte de l989. Își amintește de tatăl său, fost miner, rămas infirm în urma unui accident de muncă, de fratele său, Visarion, care nu visa decât să fugă din România
REVENIRE SPECTACULOASă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17842_a_19167]
-
să-l cunoască, să-l știe, e atât de convingător, de vibrant, încât trebuie să acceptăm ca veridică această imagine a unui Cioran învăluit în aura intimă a prieteniei. În iulie 1995, într-o scrisoare tulburătoare, Simone Boué i se confesa lui Kraus: "După ce am văzut ș...ț un interviu pe care l-a acordat în 1972 televiziunii belgiene - unde a fost atât de sclipitor, de extraordinar, pe de-a-ntregul el însuși - mi-am zis: Nu, nu, n-a murit." Într-
Vestigiile unei prietenii by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/6623_a_7948]
-
se arătase în vis. Capitanul străjerilor de la acel pod îl zărește pe când trudea fără nicio șansă de izbândă și se interesează ce face: omul îi destăinuie viziunea sa, iar căpitanul izbucnește în râs, mirat de credulitatea străinului și i se confesează la rândul său: "Oho, și eu, dacă m-aș fi luat după visele mele, ar fi trebuit să pornesc spre Cracovia, acolo, în casa unui om pe nume V., dacă aș căuta, aș găsi ascunsă după sobă o comoară. Dar
"Zile și nopți de literatură" la Neptun Scurt preambul by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/9576_a_10901]
-
ori Breh din Pribeagul. întreagă această lume ajunge să se elibereze din cercul strîmt al greșelii într-un singur mod - rostirea, fie că �întîmplarea cu tîlc" e adusă la lumină de un martor din trecut, fie că eroul însuși se confesează: mătușa Ghenendl (Orbit de iubire), Copl-Șutitorul (înmormîntare pe ocean) și mătușa Iendl (Logaritmi) față-n față cu Reghina Kozlov ( Capcana), Alfred Reisner (Impresarul) și doctorul Gottlieb (Rîndul rătăcit). Finalul din Logaritmi poate fi o cheie pentru aceste interesante �povestiri ciudate
Europa de lîngă noi by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16047_a_17372]
-
de joc, diferite perspective, cu diferite accente asupra aceleiași imagini, trupul lasciv al unei femei abandonate, o canapea, ochiul. Un fel de minimală geometrie de a vorbi despre lume, despre om, despre iubire și suferință. Despre imposibilitatea de a te confesa pînă la capăt. Nici pe canapeau pshihanalizei la modă. Cred că aici, derizoriul, grotescul și ridicolul își găsesc rotund împlinire în fiecare dintre cei trei actori, Iarina Demian, Tudor Chirilă și Simona Stoicescu, în costumele pe care Angi Dumitrescu le
Trei americani la Comedie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6501_a_7826]
-
un demn urmaș al caracterului, al moralei intelectuale a profesorului Rusu; în clipe grele, teribil de grele, eu am reprezentat o anume forță transilvană de voință, curățenie și consecvență - sacrificîndu-mi tot, absolut tot, ca să îmi salvez Ființa, eul, spiritual ", se confesează acesta și nu putem decît a-i da dreptate. Deoarece concesiile îndeajuns de modeste pe care le-a făcut "liniei" ideologice pentru a publica și a-și vedea piesele jucate nu sînt apte a-i diminua confruntarea de fond, "duelul
Corespondenta unui exilat intern by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10135_a_11460]
-
și ne apucăm de treabă cot la cot. Facem binișor vreo 25 de km”, mai spune „adjunctul”. Are și el o zonă, poate cea mai grea din oraș: cartierele Cetate și Tipografilor. „Acolo avem și cele mai mari dificultăți”, se confesează el. „Ni s-a întâmplat ca oamenii pur și simplu să ne arunce scrisorile pe care le aducem. Ne spun că le umplem cutiile degeaba. În alte locuri din oraș, unii asmut câinii asupra curierilor noștri”. Soții-patroni au și explicații
Agenda2005-22-05-senzational4 () [Corola-journal/Journalistic/283755_a_285084]
-
inutilă, dat fiindcă nu se întîmplă des acest lucru.) Stimulat, evident, autorul Burgtheaterului provincial are ocazia să se destăinuiască: modest, sincer și pesimist, cum îl știm. * Al doilea intervievat, dl Ștefan Agopian, profită și el de profesionalismul întrebărilor și se confesează. Doar că singura obsesie temeinică (în interviu, nu în cărți, unde obsesia este alta!) este dacă și cum a fost înțeles de cei care i-au comentat cea mai recentă carte, Fric, de la Editura Polirom. Dl Agopian a uitat principiul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13315_a_14640]
-
crede - ar trebui să fie la fel de sacru ca și dreptul meu de a vota în secret într-o cabină izolată. "Mă mir că nu ne-au pus să declarăm și pe cine am ales la ultimul scrutin!", mi s-a confesat plină de indignare o vecină. Am încercat s-o liniștesc, spunându-i că suntem pe drumul cel bun. După amplitudinea crucilor făcute de tot felul de slugi ale Diavolului comunist-totalitar, n-avem nici o garanție că la viitorul recensământ nu vom
De-a secu(la)rizarea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15338_a_16663]
-
continuă în anul următor, 1976, prin notațiile ce formează ultima parte - „Deșerturile din Sonora” care are 66 de pagini. Partea centrală, de aproape 600 de pagini, căre dă și titlul romanului conferă originalitate și forță cărții, alternând vocile ce se confesează cu istorii petrecute pe parcursul a două decenii - 1976-1996, în care apar poeții fugari, rareori ca figuri principale, deseori personaje secundare sau prezențe episodice. Jurnalul lui Juan García Madero, student la drept și pasionat de poezie cuprinde notațiile sale de la întâlnirea
Nebuni întru Poezie by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3429_a_4754]
-
Romila, Adela Vlad, Andreea Hedeș. Cu un grupaj bun de versuri este prezent Aurel Pantea. Nicolae Coande și Traian T. Coșovei îi evocă pe doi scriitori de curând plecați dintre noi: Constantin Stan și Ion Zubașcu. Radu Sergiu Ruba se confesează „cum l-a tradus pe Michel Tournier”. Bogdan Ghiu publică un episod din eseul său intitulat „Arta ca politică ieri, azi, mâine”. Horia Gârbea trece în revistă cărțile lunii. Proza îi are autori pe Laurențiu Orășanu, Constantin Lupeanu, Florian Viorel
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5158_a_6483]