711 matches
-
întemeiind o familie alături de el, realitatea a rămas vie în subconștientul celor trei, afectîndu-le identitatea. Ludlow a și ficționalizat cîndva probabil, din necesitatea exorcizării acest secret al vieții lui, într-unul dintre romane. Revenită intempestiv acasă, Eleanor stopează dezarmantul impuls confesiv al soțului, dar și un subtil debut de scenă erotică, înfiripată între scriitor și ziaristă. Cuprinsă de furie, ea îi destăinuie lui Fanny Tarrant un adevăr și "mai crud" decît cel deja înregistrat. Adrian a renunțat la scris dintr-un
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
luni), datorită morții regentă pentru nepotul Henric al VIII-lea. Epicul se oprește în 1845 tocmai pentru a subli nia apogeul acestei inițiatoare de veritabil "matriarhat" politic în Albion (continuat, cum spuneam, de străneapoata Elisabeta I). Intersant îmi apare stilul confesiv (puternic introspectiv!) al cărții redactate la persoana întîi, în forma unui jurnal intim. Philippa Gregory a găsit astfel paradigma ideală de pătrundere în psihologia eroinei. Toate acțiunile "Reginei roșii" sînt filtrate de conștiință, istoria capătînd, prin urmare, o dimensiune psihologică
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
cel mai rafinat). "Istoria secretă" nu funcționează decît în afara conștiinței individuale. Odată interpusă aceasta din urmă, nevoia exorcizării prin narațiune (confesiune) devine irepresibilă. Aici se raliază, de fapt, Richard Papen (și, pînă la un punct, colegii săi) marii galerii de confesivi dosto ievskieni, iar, pe această falie simbolică, romanul Donnei Tartt intră în clasa scrierilor "moderne clasice". Populari tatea operei în discuție (ajunse, în aproape cincisprezece ani de la publicare, un veritabil "roman internațional") apare, de aceea, pe deplin justificată. Donna Tartt
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
dețină un caracter exclusivist în acti vitatea lirică a scriitorului. Argumente sînt volumele The Haw Lantern/Păducelul felinar (1987) și Seeing Things/ Viziuni (1991), două cicluri elegiace inspirate de moartea mamei si, respectiv, moartea tatălui poetului. Ambele au un caracter confesiv și contemplativ. Titlul celui dintîi trimite la anticul Diogene care căuta, simbolic, cu felinarul, un om onest printre semeni, acceptîndu-și mai apoi, în butoiul legendar, eșecul (extrapolînd, poetul nu mai regăsește virtuțile clasice în lumea prezentului). În cel de-al
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
și Novalis, a muzicii clasice și picturii"46. Deși o ființă spirituală și spiritualizată 47, "nimic din ceea ce este omenesc nu-i este străin Anei Blandiana, însă tot ce este omenesc, în cazul său, se transfigurează, devine literatură. Frazele ei confesive au ceva înalt și auster, par ștampilate, într-o cancelarie celestă. Aceste fraze impun respect și intimidează"48. Fără a se dezice de la preocuparea pentru formă, finețea expresiei este, astfel, îmbinată, la aceasta, cu gravitatea solemnă, în modul de receptare
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
perioadele și epocile pe care le-ați parcurs... Nu ați dorit să schițăm un plan al discuției, preferând să lăsăm spontaneitatea să determine sensul dialogului nostru. Permiteți-mi să vă mai rețin câteva momente atenția cu o serie de reflecții confesive. Eu personal v-am cunoscut în toamna anului 1974, ca student în anul I al Facultății de Filologie și participant la seminarul le literatură română veche, condus de dumneavoastră. Seminarul se ținea într-o sală încăpătoare și luminoasă, S/3
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
filolog și cum ați ajuns în câmpul literaturii române vechi, dar mai întâi v-aș ruga să ne vorbiți, dacă sunteți de acord, despre originile d-voastră, despre primi ani de viață și de școală. Elvira Sorohan: Apropos de nuanța confesivă pe care ați imprimat-o discuției noastre, aș vrea să menționez faptul că îmi aduc perfect de bine aminte de seria de studenți căreia îi aparțineți, care a fost una dintre cele mai bune din istoria Facultății. În lunga mea
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
vremi" pare astfel lăsată intenționat deschisă pentru noi posibile interpretări. LA MULȚI ANI, IUBITĂ DOAMNĂ PROFESOARĂ! Literatura pe mai multe portative Loredana Cuzmici Uvertură cu amintiri În filmul lui Andrei Tarkovski, Andrei Rubliov, există la un moment dat o secvență confesivă a protagonistului referitoare la prietenul-maestru spiritual: "Văd lumea prin ochii tăi" îi spune tânărul pictor celui care l-a condus discret spre căile spiritului și ale artei. Este una dintre cele mai frumoase mărturisiri din cultura lumii privitoare la relația
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
Rubens, dintr-o altă pânză, într-un spațiu intermediar, deschis spre lume și sintetizând-o simbolic, cum scrierile sfântului și ale cărturarilor români o și realizează, în fapt. Iată-l, spre exemplu, pe Mitropolitul Ștefan al Ungrovlahiei, într-un dialog confesiv cu cititorul, reflexiv și autoreferențial, cu interogări de sine și mărturisire a lăsării în nădejdea puterii divine, așa cum se configurează el în prefața la Îndreptarea legii, Târgoviște, 1652. Înainte de toate, toposul înmulțirii talantului, ca reper ținând de responsabilitatea asumată, vocația
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
e numai o iluzie pe care și-o face eroul, Sandu.” Acesta „nu face observație fără să întrevadă și posibilitatea contrariului. În definitiv, Sandu este foarte confuz. Întocmai ca un om adevărat.” Complexitatea analitică impune operei o arhitectură specifică romanului confesiv. De aici și impresia de fragmentaritate, accentuată de numărul redus al personajelor. De fapt, singurul personaj al romanului este Sandu, toate celelalte existențe gravitând în jurul obsesiilor sale sau având pur și simplu rol de decor (este cazul soților Axente sau
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
mă aștepta, că așteptase acolo, lângă ușă.” (p.30) Apariția punctelor de suspensie la începutul frazei, aici chiar în fața liniei de dialog, indică reluarea povestirii evenimentelor trecute, după o ,,pauză” narativă. Cititorului îi este astfel mai ușor să urmărească discursul confesiv și să reconstituie, din exterior, coerența faptelor asupra cărora scriitorul păstrează o aură de mister până la sfârșitul romanului. Prezența, pe tot parcursul textului, a unor sublinieri, intensifică această ambiguitate a celor întâmplate. Fără să vrea, cititorul este atras într un
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
traiectorie spirituală a sensurilor romanului: puritatea și religiozitatea iubirii nu pot fi regăsite în forma lor primordială decât într-o ,,logodnă” ce transcende limitele realului cotidian. Apetitul descriptiv, prezent în romanele anterioare, este temperat de rigoarea relativă, impusă de forma confesivă a discursului. Adjectivele utilizate sunt în general abstracte, iar asocierea lor în serii de câte trei, destul de rară, amplifică orizontul enigmatic al sensurilor romanului ( Mavrodin o ,,bănuie” pe Ileana ,,vie, inteligentă, melancolică” - p.15, vrea să scrie cum îi place
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
alege s-o așeze departe de ei, spre uitare. Orgoliosul Slavici nu acceptă să iasă din scenă fără luptă. Scrie enorm, ritmul e sufocant: șase romane, cinci volume de nuvele, manuale, lucrări de popularizare, luări de atitudine publică în manieră confesivă și agresivă totodată, gazetărie susținută. Volumul scrisului său din ultimele trei decenii îl întrece de aproape șase ori pe cel din primele două decenii și jumătate ale tinereții și maturității creatoare. Ce se întâmplase cu scriitorul Slavici de odinioară? De ce
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
mă aștepta, că așteptase acolo, lângă ușă.” (p.30) Apariția punctelor de suspensie la începutul frazei, aici chiar în fața liniei de dialog, indică reluarea povestirii evenimentelor trecute, după o ,,pauză” narativă. Cititorului îi este astfel mai ușor să urmărească discursul confesiv și să reconstituie, din exterior, coerența faptelor asupra cărora scriitorul păstrează o aură de mister până la sfârșitul romanului. Prezența, pe tot parcursul textului, a unor sublinieri, intensifică această ambiguitate a celor întâmplate. Fără să vrea, cititorul este atras într-un
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
în forma lor primordială decât într-o ,,logodnă” ce transcende limitele realului cotidian. Preferința scriitorului pentru tripletele de adjective, abundente în Întoarcerea din rai, este diminuată în Nuntă în cer. Apetitul descriptiv este temperat de rigoarea relativă, impusă de forma confesivă a discursului. Dacă în monologul interior întâlneau o preocupare minimă sau aproape inexistentă pentru stil, în confesiune se ține seama cel puțin de faptul că discursul se adresează cuiva. De aceea nu mai apar acele asocieri insolite de cuvinte prezente
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
opțiune care nu îngrădește în nici un fel posibilitățile de manifestare a scriitorului, ci, dimpotrivă, îi dă acestuia o mai mare libertate de construcție. Pe de altă parte, prezența masivă a dialogului, care capătă diferite nuanțe (filosofice - între Ștefan și Biriș, confesive - între Ștefan și Irina), constituie o aprofundare a metodei discursive utilizate în Nuntă în cer. În ipostaza sa de ,,roman total”, Noaptea de Sânziene reia și revalorizează procedeele utilizate deja în celelalte opere. În arhitectura complicată a romanului se disting
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
religios, Marele Templu, a zădărnicit atâtea visuri ale atâtor generații de evrei, contemporani ai lui David, ai lui Solomon, al iudeilor antici sau al evreilor de astăzi și care, mereu, fără ncetare, se-nclină cu evlavie la Zidul Plângerii. Tonul confesiv este sfâșietor de trist: „voi” „nu mai știți ce este un om” liber, despovărat de teama clipei ce va urma. Un laitmotiv al dramaticului prezent: „Nu știți ce este un om / care se zbate în mâlul zilelor efemere...” Incertitudinea devine
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
în „Suplimentul de Cultură”, au fost publicate două povestiri inedite din creația lui Ioan Petru Culianu: Râul Seleneiși Noi și iraționalul, texte aflate în arhiva familiei Culianu, texte care aparțin perioadei exilului italian (1972-1976). în aceste povestiri recunoaștem aceeași tentă confesivă, ca în multe din textele din Arta fugii, același vizionarism straniu , „evenimentele... se petrec înăuntru cu mult înainte...”( Pază bună) și, cum „nimic nu e întâmplător”, multe „coincidențe premonitorii..., dacă vrem să preluăm afirmația psihologului Robert e. Hopcke. Parcurgându-i
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
și sigură de sine al cărui efect aproape hipnotic era extrem de eficient în contextul mediatic din 1990. Mai mult, acest idiom din sfera puterii, practicat până azi cu constanță și spontaneitate de locutor așa cum se vede până și din proza confesivă, uniformizată de aceleași formulări caracteristice -, face ca discursul lui Ion Iliescu să-și păstreze întru câtva și în prezent capacitatea persuasivă, spre exasperarea adversarilor și chiar a unora dintre colaboratori. De partea sa, guvernul provizoriu, cu un prim-ministru a
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
chestiunii, Lulù înțelege de ce fata bancherului evreu, prima iubire a lui Andrei, își pierde farmecul o dată cu trecerea timpului, și va face tot ce-i stă în putință pentru a nu repeta tristul destin al femeilor fără mister. După scurtul intermezzo confesiv (întins pe spațiul celui de-al doilea capitol-"tablou"), pe scenă intră din nou mulțimea gălăgioasă în frunte cu volubilul Ciprian, care dezvăluie tuturor "secretul" lui Andrei și al întoarcerii sale acasă. Cu acest prilej, Maestrul "rezumă" subiectul romanului anterior
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
faci cu hoțul sau hoața căreîa puțin îi mai pasă de dăruirea ta!? Reveneam cu intenția s-o ironizez pe uimitoarea actriță și ea mă asculta cum râd cu nepăsare, orgolios... O vedeam cum își schimba coloratura glasului, timbrul devenea confesiv și coborât, gândirea inspirată... Nimic teatral, totul era adevărat, trăise ea însăși tot ceea ce îi spuneam... Și îmi povestea... Iubire, glorie... Paris... Le trăise... Totul avusese... Până într-o zi când îl auzise pe Krishnagi (așa îl mângâia ea) vorbind
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
orgoliu. Ferită de obscurități și de contaminări facile, lirica Vasilicăi Ilie își proclamă propria condiție și propria rațiune de a fi: aceea de a instaura, prin cuvânt, prin metaforă, primatul purității sufletești într-o lume asaltată de clișee și impostură.Confesivă în datele ei primordiale, poezia Vasilicăi Ilie nu-și refuză, totuși, o anumită tentație a problematizării, nefiindu-i deloc străină dimensiunea reflexivă. Volumul "Reflecții" prefigurează, fără îndoială, un prag matur al poeziei Vasilicăi Ilie, anticipând un traseu liric în care
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
suport documentar, de mărturie socio-istorică, dacă ne gândim, de pildă, la gazetăria politică și socială și la cea explicit polemică, în genere, unde funcția social-ideologică a discursului este atât de pregnantă; apoi, ca infrastructură axiologică prin enunțarea auto-referențială, auto-valorizantă și confesivă care așază în prim-plan un eu creator extrovertit, preocupat să-și definească statutul artistic. Acest segment textual, denumit cel mai adesea ars poetica, reprezintă semnul unui permanent efort al scriitorului de a-și conduce cititorul către o lectură adecvată
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
intenția de a-și asuma propria răspundere socială, împovărătoare, dar și de a se delimita categoric de toți cei ce pretind că un atare comportament este normal și dezirabil. Ori de câte ori eul enunțiator își face simțită prezența, discursul ia o turnură confesivă. Moralistul se convertește în duhovnic: el invocă pilda hristică, dojenește aspru, rostește omiletic: "Bătut-ai tu, Doamne, poporul pentru todeauna cu urgia hingherilor și a omorâtorilor de vite?"143. Dar un duhovnic care, la rândul lui, se mărturisește mulțimii. 4
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
mai ales, a morții (Ucigaș fără simbrie, Regele moare, Setea și foamea, Jocul de-a măcelul) neutralizate prin parodiere, caricaturizare și cufundare în grotesc, deci prin procedeele deriziunii. În eseistica, publicistica și memorialistica ionesciană, absurdul revine cu obstinație, iar aprecierile confesive sau polemice oglindesc aceeași frământare hrănită de nevoia de ofensivă, conștient sisifică, împotriva absurdulului inexorabil, care-i stârnește "când o pornire de a lua în zeflemea tot ce există, sentimentul comicului, când un sentiment sfâșietor, al extremei efemerități, precarități a
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]