1,156 matches
-
cu aviația proprie (ca în campania germană din Europa în 1939). Cum rețelele de sîrmă ghimpată și tranșeele nu mai erau nici un obstacol în calea tancului, războiul defensiv, războiul pozițional, nu mai era de actualitate. În cea de-a doua conflagrație mondială, s-au confruntat tancul Char B francez (de 31 de tone, cel mai greu la data aceea), tancul Hotchkiss H-30 folosit de francezi, dar de concepție americană, tancurile germane Mark I și Mark II, PzKw II și PzKw IV
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
italiană, portugheză, sovietică și americană. Diferențe dintre cele două războaie și concluzii de ordin militar O compararație între Primul și cel de-al Doilea Război Mondial evidențiază atît asemănări, cît și deosebiri. Principala asemănare este aceea că ambele au fost conflagrații globale (deși au durat mai puțin decît alte războaie din istorie) și s-au soldat cu un număr impresionant de victime: c. 2.225.000 de militari în primul caz și c. 25.000.000 de combatanți în cel de-
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
cu un număr impresionant de victime: c. 2.225.000 de militari în primul caz și c. 25.000.000 de combatanți în cel de-al doilea caz (v. și Dinamica demografică). La capitolul deosebiri, două sînt importante: a) Prima conflagrație mondială a fost un război de poziție (ceea ce germanii numesc Sitzkrieg, adică un război de tranșee) și un război de uzură (war of attrition), pe cînd cea de-a doua conflagrație mondială a fost un război de mișcare, uneori foarte
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
demografică). La capitolul deosebiri, două sînt importante: a) Prima conflagrație mondială a fost un război de poziție (ceea ce germanii numesc Sitzkrieg, adică un război de tranșee) și un război de uzură (war of attrition), pe cînd cea de-a doua conflagrație mondială a fost un război de mișcare, uneori foarte rapidă (Blitzkrieg, "război fulger"). b) În Primul Război Mondial încă se mai făcea distincție între "front" și "spatele frontului" (unde trăia populația civilă și militarii ținuți în rezervă). În cel de-
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
reviste de provincie” și, în sfârșit, izolarea sa. În fapt, după un moment în care, grăbit, declară mort sămănătorismul, el va reveni și va susține nu numai victoria lui în epoca precedentă, ci și persistența și viabilitatea orientării după prima conflagrație mondială. „Dialectician”, „om de convingeri decise, exprimate cu o logică vie și solid articulată” (Șerban Cioculescu), T. reliefează pertinent minusurile lucrărilor lui E. Lovinescu și Mihail Dragomirescu privind „istoria” sămănătorismului ori poezia modernistă. Dar atunci când pledează pentru actualitatea sămănătorismului ori
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290218_a_291547]
-
oamenilor, cât și În cărțile de istorie sub numele de cote. Statul confisca pur și simplu o parte importantă din recolta agricultorilor. Metoda era de inspirație sovietică, experimentată Încă din timpul războiului civil care a măcinat Rusia la sfârșitul primei conflagrații mondiale. Cotele au fost aplicate pentru prima dată În România În 1946, asupra unei țărănimi sărăcite de anii de război, de rechizițiile efectuate de trupele de ocupație, de seceta și foametea care au bântuit o bună parte a țării În
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
face și la „Răsăritul” (unde ține în 1913 rubrica „Săptămâna literară”), la „Junimea literară”, „Lumina literară”, „Văpaia”, „Ramuri”, „Doina”, „Lumina” (Craiova), „Steagul” și „România viitoare” (Ploiești), „Naționalul”, „Versuri și proză”, „Lumea”, „Chemarea”, „Arena” (Iași). Aflat pe front în anii primei conflagrații mondiale, va fi decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul” în rang de Cavaler și cu Croix de Guerre din partea Guvernului francez. Demobilizat, în 1919 scoate la București, apoi la Cernăuți, împreună cu Cezar Petrescu, revista „Hiena” (ianuarie 1919-februarie 1924), iar cu Dimitrie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289605_a_290934]
-
strict necesar existenței. Cu toate acestea au existat În lume crescători ambițioși și zeloși, care au reușit să păstreze unele exemplare În stare pură, nealterată din punct de vedere genetic, și au contribuit la revigorarea populației de câini-lup rămasă după conflagrația mondială. Nu trebuie uitat totuși că războiul a fost un prilej pentru acești câini de rasă de a-și dovedi valoarea unor calități puțin cunoscute și evidențiate În activitatea obișnuită de dresaj, cu excepția unor rase de câini de război consacrați
DE LA LUPUL DIN SĂLBĂTICIE LA CÂINELE-LUP DIN GOSPODĂRIE by Mihaiu Şanţa, Marcel Şanţa, Vlad Florin Şanţa, Alexandra Sima () [Corola-publishinghouse/Science/792_a_1656]
-
Îl dorești (pentru nevoile din gospodărie sau, pur și simplu, pentru frumusețea care te-a fascinată. În acest moment de reflexie ne amintim, vrând-nevrând, că așa s-a Întâmplat și cu soldații aflați În Germania, În timpul celei de-a doua conflagrații mondiale, care, În condiții de război, nu au rezistat și nu au ezitat fără să se Întoarcă În țară cu exemplare de câini din această rasă. Nu este de uitat și faptul că, În scurt timp de la război, exemplare de
DE LA LUPUL DIN SĂLBĂTICIE LA CÂINELE-LUP DIN GOSPODĂRIE by Mihaiu Şanţa, Marcel Şanţa, Vlad Florin Şanţa, Alexandra Sima () [Corola-publishinghouse/Science/792_a_1656]
-
popor, și au adus contribuția la eșuarea parțială sau totală a unor planuri de luptă ale inamicului. Se afirma că Marea Britanie și America, deși au luat hotărârea mai târziu pentru antrenarea și folosirea câinilor ciobănești În cea de-a două conflagrație mondială, au depus mari eforturi valutare pentru achiziționarea și dresarea lor. De exemplu, În America s-a constituit o asociație de antrenare a câinilor, sub denumirea de „Organizația Câinilor pentru Apărare”. Între anii 1942-1944 armata americană a fost dotată cu
DE LA LUPUL DIN SĂLBĂTICIE LA CÂINELE-LUP DIN GOSPODĂRIE by Mihaiu Şanţa, Marcel Şanţa, Vlad Florin Şanţa, Alexandra Sima () [Corola-publishinghouse/Science/792_a_1656]
-
precum ființa animalică, apoi insensibil precum prezența plantei și, în final, insipid-deșertic precum o rocă. Astfel, cobor dinspre perspective înalt-superioare către cercuri înguste, din ce în ce mai strâmte ale pulsiunii mele de viață care tinde spre stingere, finalizându-mă ca o prezență pietrificată. Conflagrația generalizată a războiului mă prinde și cucerește generându-mi descendența, coborârea în jos a spiritului, adică înjosirea umanității din mine până la eclipsarea ei totală. Aici, incapacitatea de a iubi îmi urmărește semenii și mă asistă spre acte diabolice, precum un
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
romanului Riposta (1989), proiectată pe fondul unor trăiri sufletești dramatice, creează cadrul propice investigației psihologice, marcând astfel un crez uman și social. Este o carte despre război și împotriva războaielor, cât și un elogiu adus medicilor de front în timpul ultimei conflagrații. Dialogurile și reflecțiile pe care le polarizează ilustrează dura realitate a epocii, iar claritatea, ordinea, logica și elocvența acțiunii rețin atenția. P. transpune în volumul Rememorând fântâna (1974) din sonetele poetului sibian Christian Maurer. SCRIERI: Promontorii, București, 1968; Ascunsa vulnerare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289001_a_290330]
-
în sfârșit, planul acelei părți din București care a ars în anul 1847. Din păcate, aceste manuscrise nu se mai află astăzi la depozitar, ele pierzându-se ori fiind distruse împreună cu nenumărate și neprețuite alte cărți, în vremea ultimei mari conflagrații mondiale, când Biblioteca Centrală Universitară din Iași a cunoscut odiseea refugiului transilvan de la Alba Iulia și împrejurimi 21. Dar ceea ce a supraviețuit flagelului, și anume scrierile sale tipărite în publicațiile periodice ale vremii: "Albina Românească", "Spicuitorul moldo-român", "Calendar pentru români
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
spațial al dezvoltării relațiilor politico-diplomatice A. Dinamica spațială a relațiilor politico diplomatice bilaterale La începutul secolului al XX-lea nu exista nici un stat arab ca subiect de drept internațional pe harta politică a lumii. Abia bulversările/reașezările impuse după prima conflagrație mondială au dus la constituirea primelor state arabe independente în perioada interbelică (cu independență mai mult formală datorită influenței și prezenței militare britanice), respectiv Egipt în 1922, Arabia Saudită în 1932 și Irak în cursul aceluiași an. Toate celelalte state arabe
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3052]
-
Rusia au intrat într-o alianță defensivă împotriva aranjamentului germano-austriac. Teama (de ambele părți) că cealaltă alianță și-ar propune să schimbe statu-quoul, în timp ce susține că vrea să-l protejeze, a fost unul dintre factorii principali care au condus la conflagrația generală a primului război mondial. Tratatele de alianță pe care Franța le-a încheiat cu Uniunea Sovietică, Polonia, Cehoslovacia și România în perioada interbelică erau destinate menținerii statu-quoului, în principal, în perspectiva unei tentative germane de a-l modifica. Tratate
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
est înaintea primului război mondial. Valul de simpatie publică la nivel mondial ce a ajutat Franța în ambele conflicte mondiale a fost rezultatul imperialismului cultural, care l-a întărit pe cel militar al perioadei de glorie de după terminarea celor două conflagrații. Imperialismul cultural în forma propagării culturii naționale este incomparabil mai puțin mecanic și disciplinat, dar nu neapărat mai puțin eficient decât cel totalitar. În timp ce ultimul folosește în principal afinitățile filosofiei politice, primul impresionează intelectual grupuri influente dintr-un stat străin
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
-lea au inspirat manevrele diplomatice din timpul celor două decade de dinaintea primului război mondial. Aceste manevre au încercat să obțină fie noi combinații care să le distrugă pe cele existente, fie sprijinul puterilor până atunci rezervate. În cele din urmă, conflagrația generală a devenit inevitabilă în 1914 din cauza temerilor că oponenții ar schimba decisiv relațiile de putere dacă nu ar fi opriți. Din cele două blocuri antagoniste, Rusia și Austria, în special, erau animate de această frică. Temerile referitoare la presupusul
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Munții respectivi, făcând dificil accesul către lumea exterioară, au într-adevăr rolul de barieră, izolând țara de cea mai mare parte din progresele intelectuale, sociale și economice care au transformat restul continentului. De asemenea, Spania a fost ocolită de marile conflagrații politice și militare ale Europei. Cel puțin în parte, poziția marginală în politica de pe continent este rezultatul izolării geografice oferite de barierele muntoase ale Pirineilor. Analizând, în cele din urmă, poziția geografică a Uniunii Sovietice, constatăm că este vorba de
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
unificarea lor. Sprijinirea prinților protestanți de către Richelieu, a Confederației Rinului de către Napoleon I, a prinților din sudul Germaniei de către Napoleon al III-lea și susținerea mișcărilor separatiste eșuate de după primul război mondial sau opoziția față de unificarea Germaniei după a doua conflagrație - toate își găsesc numitorul comun în considerațiile balanței de putere din Europa, pe care Franța o găsea amenințată de un stat german puternic. În mod asemănător, Uniunea Sovietică - din anii ’20 până în prezent - s-a opus hotărât tuturor planurilor de
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
putere și sistemele locale tind să se schimbe în detrimentul autonomiei ultimelor. Motivele acestei evoluții rezidă în schimbările structurale prin care a trecut balanța de putere dominantă de la sfârșitul primului război mondial, care au devenit evidente în cea de-a doua conflagrație. Am indicat deja expansiunea graduală a balanței dominante dinspre Europa Occidentală și Centrală spre restul continentului și de aici către alte spații geografice, până în momentul în care primul război mondial a implicat toate națiunile într-o balanța mondială de putere
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Reconcilierea acestei realități cu securitatea celorlalte națiuni europene și a restului lumii a reprezentat sarcina reconstrucției politice, căreia lumea i-a făcut față după primul război mondial și cu care s-a confruntat din nou după cea de-a doua conflagrație. Faptul că, începând cu Clemenceau, problema germană a fost întotdeauna pusă în termeni care iau de la sine înțeleasă existența a „20 de milioane de germani în plus” dezvăluie aceleași limitări morale în căutarea puterii pe care le-am găsit în
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
se dividă în două. Națiunile Occidentului străvechi au ca artere vitale Marea Nordului, Marea Mediterană și Rinul; ele se află situate geografic între două noi blocuri. Decise să depună eforturi pentru conservarea unei independențe care ar fi grav periclitată în cazul unei conflagrații, acestea sunt determinate să formeze o alianță morală și materială din cauza acțiunilor rușilor, dar și a avansului liberal al americanilor. Deținând o putere globală datorită resurselor proprii și teritoriilor extinse cu care sunt unite prin destin, întinzându-și în depărtare
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
războiului total, țintește către dominația totală. Cele trei mari revoluții ale epocii noastre - cea morală, cea politică și cea tehnică - au următorul lucru în comun: ele se susțin și se întăresc reciproc și se îndreaptă în aceeași direcție - cea a conflagrației globale. Coincidența lor în timp și dezvoltarea lor paralelă agravează amenințarea asupra supraviețuirii civilizației occidentale, amenințare pe care fiecare o poartă cu sine în mod independent. Corelarea acestor revoluții a avut trei rezultate importante: declinul permanent al Europei ca centru
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
colective sau o acțiune polițienească, în virtutea forței militare covârșitoare care se opunea agresorului. Odată cu intervenția Chinei, s-a ajuns la un război tradițional, în care s-au înfruntat forțele aproximativ egale a două coaliții. Chiar dacă nu se ajunsese la o conflagrație mondială, dacă până atunci Coreea de Sud ar fi putut să înfrângă Coreea de Nord cu ajutorul forțelor Națiunilor Unite, după acest moment nu mai exista posibilitatea triumfului fără echivoc al vreuneia dintre părți. Odată ce o mare putere s-a alăturat agresorului, numai un efort
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
poate modela în totalitate și nici nu o poate ignora. Acesta este, într-o prezentare schematică, procesul schimbării pașnice în domeniul afacerilor interne. El permite tensiunilor să se manifeste prin controverse publice, campanii electorale, dezbateri parlamentare și crize guvernamentale, în locul conflagrațiilor violente. Dacă se întâmplă ca acest proces să nu funcționeze sau să funcționeze prost, situația internă va fi asemănătoare condițiilor de pe scena internațională. Cererile de schimbare, neputându-se manifesta în competiția de pe piață, în lupte electorale sau legislative, se mută
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]