3,203 matches
-
suficientă artă, a început să se imite pe sine.” „Vai de poeții ce nu-și găsesc mecanismul. Dar și mai vai de cei ce și l-au prea găsit.” „«Răutatea» la mine servește de captatio.” „Am constatat că nu puțini confrați (Adrian Marino, de pildă) suferă de megalomania persecuției.” „Somație făcută plagiatorilor: Ciorna, ciorna, fratre!” „În intervenția sa, Dan Zamfirescu a adus un pios ciomagiu memoriei lui E. Lovinescu.” „La el, dezordinea interioară ținea loc de complexitate.” „Îmi place schița și
Spirite. Critice by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4837_a_6162]
-
Românească, 2011) are însușirile proprii unei astfel de lucrări (este doctă, riguroasă, amplă) și încă una care nu le este totdeauna proprie: atrage literar, este expresivă, o citim cu neslăbită plăcere de la titlu până la sfârșit. A constatat-o înainte de mine confratele Cornel Ungureanu care notează pe ultima copertă: „Expresivitatea scrisului Biancăi Burța-Cernat începe de la nivelul titlului și se manifestă pe tot parcursul analizelor”. Să spun înainte de altele că acțiunea Biancăi Burța- Cernat este polemică în punctul de pornire și deseori pe
Literatura scriitoarelor by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4842_a_6167]
-
cu lectica; azi - cu dialectica”; „Statul arde și statuia se piaptănă”; „De la Suveranul Pontif la Suveranul Poncif ”; Singurul lucru perfect în România: metrologia, care se poate lăuda cu o gamă infinită de «măsuri și greutăți»”; „Am constatat că nu puțini confrați (Adrian Marino, de pildă) suferă de megalomania persecuției”; „În intervenția sa, Dan Zamfirescu a adus un pios ciomagiu memoriei lui E. Lovinescu”; „Boala poeților epici sau cu ce se alege naratorul sedentar: cu Homeroizi”!; „Evoluția existențialistului român: De la angoase la
Hazul lui Cornel Regman by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4861_a_6186]
-
pentru problemele cu care se confruntă Europa de astăzi. Si a fost o soluție globală, pusă în aplicare într-o anumită ordine. Acest lucru se face în mod simultan mulțumită unui proces ce arată ca un miracol", a reamintit el. Confratele său, Sims, a pledat de asemenea în favoarea federalismului bugetar în Europa. "Părerea mea este că dacă euro trebuie să supraviețuiască, trebuie să concepem zona euro într-un mod partajând sarcinile bugetare și stabilind competența fiscală a Băncii Centrale Europeane /BCE
Criza zonei euro uşor de rezolvat, potrivit laureaţilor Nobel pentru economie () [Corola-journal/Journalistic/52710_a_54035]
-
azi”. E vorba aproape de un paradox, într-adevăr, cum poate avea succes poezia în vremurile atît de agitate pe care ne-a fost dat să le trăim? Pentru mulți dintre condeieri, postumitatea lui Grigore Vieru e neverosimilă... Dacă unii dintre confrați, de aici sau dincolo de Prut, îi contestă valoarea, mulțimea continuă să fie fascinată de poezia și de personalitatea lui Grigore Vieru. Tind să cred că destinul său postum a început să fie simțit încă în timpul vieții, iar dispariția sa fizică
Cîteva considerații pe marginea postumității lui Grigore Vieru by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/5430_a_6755]
-
odată cu plecarea pentru doi ani la Paris, în 1846, ajutat de un subsidiu oarecum întîmplător oferit de Societatea Literară; contemporanii săi simțiseră probabil în el un talent excepțional. Pînă la moarte Bolintineanu va fi adulat de public și iubit de confrați, într-o concordanță cu totul excepțională pentru lumea literelor, de atunci și de acum. Timp de aproape doi ani, pînă în preziua revoluției de la București, poetul respiră aerul cultural francez și urmărește moda literară din capitala Franței. Autodidact, se formează
D. Bolintineanu, poet și nimic altceva by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5431_a_6756]
-
în expresivitatea ei, pentru a califica (de nu chiar pentru a blama) un soi de echilibru al stărilor de spirit și al atitudinilor, exprimate deopotrivă în scrisul poetic și în glosele critice, fără bravada polemică și efervescența stilistică a altor confrați. În ce mă privește, am simțit mereu ca o povară și o deficiență zisa „cumințenie”, devenită cu timpul motiv aproape recurent într-o poezie scrisă cu teama de stagnare spirituală, de conformism și de inerție interioară. „Eu voi avea o
Ion Pop „Sentimentul inițial de solidaritate intelectuală și afectivă a rămas foarte viu pentru majoritatea «echinoxiștilor»” by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/5450_a_6775]
-
realității proclamate care creează realitate, raportul dă deja ca sigură reformarea în sens realist-socialist a tinerilor poeți. Raportul arată cu degetul acuzator și înspre tinerii cronicari care, se înțelege, nu și-au făcut datoria, „nu s-au ocupat de scriitorii - confrați de vîrstă”, în sensul corijării acestora. Există o problemă, spune limpede raportul, și aceasta se numește poezia tînără. O problemă și mai mare este că, în cadrul acestei poezii tinere, cîteva nume s-au impus și nu mai pot fi trecute
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/5460_a_6785]
-
France Internationale”, acest prodigios critic de întâmpinare, component al faimoasei echipe de critici de la România literară, acest polemist incisiv intrat în confruntări dure, înainte de 1989, cu slujitorii protejați ai politicii culturale a partidului, protestatar, în ședințele de la Uniune, alături alți confrați, în privința „tezelor din iulie” și a urmărilor lor, împotriva distrugerii monumentelor, a satelor? Acest fel de manifestări al lui Mircea Iorgulescu este știut de multă lume și a făcut din el un personaj care să le atragă atenția multora. Dar
Ultimul Mircea Iorgulescu (I) by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5170_a_6495]
-
un interes special pentru „trăncănelile” făcute acum publice: suspectarea de colaborare cu Securitatea, acuzele venite din partea unor foști buni prieteni, procesul cu CNSAS și sentința pronunțată. Mai sunt apoi de văzut părerile lui Iorgulescu despre unul sau altul dintre contemporani, confrați de baricadă, unele drepte altele nedrepte, emise acestea în grabă și uneori la furie, stârnitoare de reacții, de replici care nu mă îndoiesc că vor veni. Mă întreb dacă nu a fost chiar prea rapidă, intempestivă, livrarea către public a
Ultimul Mircea Iorgulescu (I) by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5170_a_6495]
-
altminteri, poet, o anume cale deschisă spre urechile lumii care stă să judece acuzele aruncate. În schimb, Cincinat Pavelescu, bine cunoscut ca epigramist fără menajamente, dă în Egiptul un sonet întru totul liric, fără nici o picătură din veninul înfruntărilor între confrați. Că versurile mai șchioapătă, e de înțeles la un vizitator, doar, al genului. Cu totul altfel sună sonetele lui Codreanu, care și-a făcut din cizelarea lor un manifest. Sonete care dezvelesc, în forme felurite, un suflet nemulțumit. Precum, întomnate
Cele mai frumoase poezii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5118_a_6443]
-
apele poeziei festiviste. Proza realist-socialistă, ca și poezia partinică, avea clasicii ei, chiar dacă uneori erau tineri ei înșiși. Îngrijorarea față de textele care forțau limitele literaturii acceptate nu venea doar din partea criticii oficiale sau a forurilor de partid, ci și din partea confraților amenin- țați. Este un fenomen interesant, care coagulează spiritele și care se vede foarte bine în lectura acestor intervenții.
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/5376_a_6701]
-
unul din cei „patru constructori importanți ai literaturii române din ultimele decenii”. Ceilalți trei constructori, ca și Mircea Martin, de mari cenacluri sunt Nicolae Manolescu, Ion Pop, Alexandru Mușina. Este, desigur, Livius Ciocârlie care a scris atât de mult despre confrații săi „vestici” și în special despre Sorin Titel. Este Sorin Titel însuși, cu impunătoarele romane realiste din universul bănățean țărănesc (dar și central european). Este Vasko Popa, marele poet sârb al cărui cuvânt rostit la Congresul scriitorilor tineri din 1956
Filobănățenii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5204_a_6529]
-
fi și cum. Nu pot să uit, în legătură cu reacția la acel discurs sincer și de autoînvinuire morală, rămas fără ecou, contrarierea și dezolarea Monicăi Lovinescu și a lui Virgil Ierunca, prezenți pentru prima dată la o astfel de întrunire a confraților din țară, martori uluiți, cei doi, ai dezinteresării scriitorimii de un trecut al tuturor care fusese cum știm că a fost. Revenind la cartea Gabrielei Gheorghișor să mai spun că impresionează prin capacitatea de cuprindere, de urmărire a mulțimii nenumărate
O carte despre M. H. S. by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5224_a_6549]
-
prezent, președinția Centrului cipriot. Dincolo de scopurile principale înscrise în Statutul PEN CLUB, secția cipriotă a inclus trei obiective suplimentare: promovarea în spațiu internațional de opere literare reprezentative aparținând autorilor ciprioți, crearea pentru scriitorii ciprioți a unor posibilități de dialog cu confrați de breaslă din străinătate, întărirea colaborării și comunicării între membrii Centrului și cei ai altor organisme literare din insulă. Urmărirea consecventă a acestor deziderate a impus acest for ca una dintre cele mai dinamice prezențe în viața culturală a țării
Centrul cipriot al PEN CLUB-ului – 30 de ani de activitate by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/6658_a_7983]
-
ipostază aparent ludică a scrisului său. Dacă adineauri îl vedeam bucătărind, îl observ acum mănuind sforile și săltându-și marionetele cu arta desăvârșită a păpușarului. Tot Manolescu (în capitolul excelent pe care i-l dedică în Istoria sa amicului și confratelui nostru) observă pe drept cuvânt că originalitatea literară a cronicilor lui Regman constă în micul spectacol pe care acestea îl pun în scenă. Am remarcat, într-adevăr, din primele pagini ale sale, publicate în Revista Cercului literar că regizează adevărate
La nouăzeci de ani neîmpliniți by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/6691_a_8016]
-
că s-ar apuca cu plăcere de o lucrare despre Budai-Deleanu (și regret că boala finală l-a împiedicat să o mai scrie), el nu a cunoscut acea "tentație a cărămidarului" la care au sucombat, după opinia sa, unii dintre confrații constructori de laborioase edificii critice. Opera lui Regman este un amplu fragmentarium în care, ca într-un oraș cu multe și variate cotloane pitorești, pe oriunde a-i apuca-o dai de ceva demn de văzut, de admirat, de savurat
La nouăzeci de ani neîmpliniți by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/6691_a_8016]
-
cea care îl împiedica să râdă în gura mare, ca noi ceilalți din Cercul Literar, îi făceau imposibilă orice vorbire despre sine, orice discurs să-i spunem pro domo. Nu în zadar hulea el în jurul său un viciu insuportabil al confraților, cu o vorbă spirituală care-i aparținea și pe care i-o restitui cu un ultim surâs amical: "prodomia".
La nouăzeci de ani neîmpliniți by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/6691_a_8016]
-
dezbat soluțiile de redobândire a independenței țării. La Paris, SÓowacki nu rămâne decât un an (1831-1832), fiind nemulțumit de atmosfera apăsătoare din mediul conaționalilor emigranți. Totuși șederea la Paris îi permite să-și lanseze, în 1832, două plachete de versuri. Confratele său mai mare cu 11 ani, Adam Mickiewicz, recunoscut nu doar ca poet remarcabil, ci și ca lider de opinie, avea să califice aceste poezii, nu fără oarecare malițiozitate, "o catedrală frumoasă, în care nu există Dumnezeu". Cuvintele lui Mickiewicz
Bicentenar Juliusz Słowacki by Constantin Geambașu () [Corola-journal/Journalistic/6725_a_8050]
-
primit numeroase scrisori din partea a doi tineri poeți, cu aproximație optzeciști și ei, unul din Iași, altul din București. Mi se năzărea simțămîntul că e comunicarea de la suflet la suflet a unor literatori, aflați la început de cale, cu un confrate mai în vîrstă, tot astfel cum îmi căutasem și eu, cu o emoție nu doar livresca, înaintașii. Impresionantă asiduitate a iașiotului mai cu seamă, care mi-a trimis multe zeci de epistole lungi, mi se părea de bun augur. Imediat
Scrisori, scrisori... by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6735_a_8060]
-
legendară. După publicarea cronicii, la o petrecere, naratorul, spre surprinderea sa absolută, îl (și) întîlnește pe Vereker care i-a citit comentariile și, în principiu, pare să îl aprecieze. Într-un singur punct se distanțează prozatorul de mai tînărul său confrate: acela al perspectivei. Hugh Vereker susține că literatura și, cu precădere, literatura scrisă de el are ambiția integralității, lucru nesesizat de critici (blocați în viziunea lor restrictivă, aidoma, înțelegem, și abia debutatului nostru cronicar!). Cu toții, constată Vereker, "au ratat micul
Portretul unui reflector by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6746_a_8071]
-
din punctul meu de vedere, nu mi s-a părut chiar firesc. Dar pe de-o parte nu doar persistența ci și continua amplificare a fenomenului cu pricina, iar pe de altă parte confirmarea simțămîntului meu de către o seamă de confrați de vîrste diferite, contrariați identic, mă îndeamnă a spune deschis despre ceea ce e vorba: dezinteresul noilor valuri de literatori, așa-zișii douămiiști, față de înaintași, ba chiar față de colegii de scris ce nu intră în dispozitivul lor generaționist. N-aș vrea
Predecesori și autiști by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6621_a_7946]
-
incertitudinii, în care orice se poate întîmpla. Cum să reziste psihicul lui Stavrache, pe care întrebările fără răspuns ("Dar o să îndrăznească să se mai întoarcă?") îl slăbesc încă înainte de vizită? El, care nu-și joacă viitorul la zaruri, ca toți confrații lui, tipuri mai lejere, mai versatile, nu suportă tensiunea așteptării. Violența lui, rudă cu aceea, inexplicabilă, a lui Anghelache, din seara fatală, o arată. Așa încît nu Iancu răspopitul se răzbună pe Stavrache, ci, disprețuit, norocul. Păcat... dezvoltă aceeași idee
Vizită... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6634_a_7959]
-
decât plumbul spânzurat de sfoara zidarului. De unde și năstrușnica idee că verticalitatea absolută a unui individ poate fi oferită doar de spânzurătoare. Ne jucăm de-a cuvintele ca elvețianul acela cu mărgelele. N-o s-o pățim oare? O laudă între confrați conține inevitabil acest cuvânt: verticalitate. Și, dimpotrivă, cuvântul "neverticalitate" este absolut obligatoriu în caracterizarea unui oponent. Dar viața, potrivit cercetărilor ce durează de zeci de mii de ani, s-a dovedit a fi un nesfârșit lanț de compromisuri și concesii
Cadoul incolor, inodor și insipid by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Journalistic/6637_a_7962]
-
care au puterea totalitară a banilor. Chiar dacă a fost inventată, de ochii lumii, formula de corectitudine politică (political corectness). Însă, cu toate că vântură pe toate drumurile acest precept, pentru unii scriitori americani pare încă inadmisibil să stea pe aceeași scenă cu confratele lor homosexual Allen Ginsberg. Dar există și totalitarismul minorităților exercitat asupra majorității. Să-ți dau un exemplu. Într-una din zile, am zărit pe ușa amfiteatrului în care predau lecții de plastică a imaginii un poster înfățișând doi bărbați goi
Evgheni Evtușenko „Eu însumi sunt o parte din Rusia“ by Ștefan Dimitriu () [Corola-journal/Journalistic/6380_a_7705]