2,314 matches
-
sentimentul ființei”, cu „rațiunea ființei”, unde ilustrarea se face cu poemul eminescian Luceafărul și cu basmul Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte. În Modelul cultural european (1993) autorul pune în joc „morfologia culturii” dimensionată prin substantiv, adjectiv, adverb, numeral, conjuncție și ajunge la „timpul cel blând al culturii europene”. Importantă este această atitudine târzie față de „era conjuncției”, atitudine expusă în Prefață, subintitulată Scrisoare către un intelectual din Occident. Cu diverse prilejuri N. a comentat creația literară a unor importanți ori
NOICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288472_a_289801]
-
fără bătrânețe și viață fără de moarte. În Modelul cultural european (1993) autorul pune în joc „morfologia culturii” dimensionată prin substantiv, adjectiv, adverb, numeral, conjuncție și ajunge la „timpul cel blând al culturii europene”. Importantă este această atitudine târzie față de „era conjuncției”, atitudine expusă în Prefață, subintitulată Scrisoare către un intelectual din Occident. Cu diverse prilejuri N. a comentat creația literară a unor importanți ori mai puțin importanți scriitori români. În afara preocupării speciale de a se facsimila „caietele” eminesciene și a interpretării
NOICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288472_a_289801]
-
un personaj cu o viață pitorească, spectaculoasă, până la un punct chiar scandaloasă prin îndrăzneală și libertate morală. Om de modă veche și concomitent de modă nouă, el face sensibilă, într-o epocă de trecere, întâlnirea dintre secole, lumi și vârste. Conjuncția contrariilor este de domeniul evidenței în atitudinile și întreprinderile lui, iar scrierile - un mozaic de preocupări practice, dar și prilej de desfătare. Lucrează mai întâi la „românirea” liniei melodice, la aranjarea și șlefuirea textelor din cântările liturgice, editând, după 1840
PANN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288657_a_289986]
-
a rimelor interne. Un procedeu stilistic folosit este aliterația, construită pe baza repetiției acelorași cuvinte sau a unor derivate flexionare ale acestora. Mai des întâlnite sunt situații ca „ori din pușcă să-l împuște” sau „din drugă-ndrugând”. Des folosite sunt conjuncțiile adversative, menite să sublinieze anumite opoziții („Să nu mă-ngroape / În dosul stânii, / Unde latră cânii, / Ci în strunga oilor”). Diminutivele, numeroase, pun în valoare tonalitatea afectivă a legăturilor dintre mioară și stăpân sau dintre mamă și fiu. Antepunerea adjectivului
MIORIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288167_a_289496]
-
și vom fi liberi” era un fel de-a spune că (1) frica de moarte putea fi biruită și (2) că libertatea politică intersectează orizontul transcendenței. „Vom muri” era o primă certitudine. „Vom fi liberi” era expresia unei lucidități metafizice. Conjuncția celor două propoziții redă tranziția conștiinței eroice către stadiul mistic. Copil fiind, înțelegeam toate aceste lucruri într-un mod difuz, deși foarte apăsat (căci tinerii, lipsiți de calcule, obligații sau angajamente, s-au găsit primii pe străzi). Modelul universal al
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
al lui Dumnezeu, fără a-L face deloc cunoscut pe El”2. Dacă tentația obiectivării este echilibrată la Toma d’Aquino prin faimoasa doctrina despre analogia entis, revoluția adusă de oxonianul Duns Scotus (1266-1308) prin teoria univocității deschide drumul - prin conjuncție cu nașterea nominalismului - către configurarea definitivă a „onto-teologiei” moderne. Modernitate și deicid simbolictc "Modernitate și deicid simbolic" Univocitatea predicației („a fi” are aceeași greutate când se spune despre Dumnezeu sau despre natură) îi va permite mai târziu lui F. Suarez
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
al înțelegerii, ci totalizarea experienței într-un plan subiectiv care include laolaltă voință, afectivitate și conștiință morală. Kierkegaard este cel care recunoaște în posibilitate un conținut ontologic mai dens decât realitatea actualizată, iar această decizie va intra într-o neașteptată conjuncție cu marile voci ale tradiției fenomenologice europene. În sfârșit, alături de Franz Rosenzweig (1886-1929), filozoful danez restabilește paradoxul ca expresie a miracolului divin. Debutul fenomenologieitc "Debutul fenomenologiei" Pentru o gândire alternativă a revelației care nu acceptă experiența estetică drept model explicativ
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
gândirii contemporane asupra naturii limbajului și a interpretării. Pentru Origen, de pildă, este foarte clar modul în care, înaintea căderii, Adam poseda o „intuiție” directă asupra naturii lucrurilor (onomathesia). Grigorie de Nyssa concepe limbajul ca pură invenție (prin convenție), implicând conjuncția finitudinii creaturale cu materialitatea semiopacă a lumii de după cădere. Această recunoaștere a „insuficienței” limbajului îi conferă acestuia, pentru prima oară cu claritate, atributele necesare ale apofatismului. Între subiectul performanței lingvistice și obiectul său nici o fuziune nu avea loc „fără rest
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
despre rugăciune (pp. 73-93). Aceste tratate sunt, fiecare, însoțite de o consistentă prefață și câteva sumare note infrapaginale. În sfârșit, o integrală a scrierilor evagriene a fost anunțată la Editura Deisis. Toate aceste demersuri patristice locale au luat naștere prin conjuncție cu redescoperirea operei evagriene în Occident, la începutul secolului XX. Printre inițiatorii acestei revoluționare direcții de cercetare patristică se numără W. Frankenberg, savantul orientalist care, în 1912, edita pentru prima dată într-o limbă de circulație europeană câteva dintre operele
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
preopinentului 2. Rămâne insuficient faptul de a spune lucrurilor pe nume, urmând sfatul apostolului: „Nimeni să nu caute doar spre ale sale, ci fiecare și spre ale altora” (Filipeni 2, 4). La fel de importantă este arta persuasiunii sau tehnica seducției prin conjuncția dintre inocență și inteligență („fiți așadar înțelepți ca șerpii și blânzi ca porumbeii” - Matei 10, 26). O viziune ortodoxă despre logos, cunoaștere și istorie nu mizează pe falsul conflict dintre „marea cultură” și micile continuități de provincie, dintre parcursul taciturn
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
putea fi apreciată drept necesară. Căci ea este în acord cu anumite corelații reale - legile lui Kepler - potrivit condițiilor formale ale posibilității experienței. Dacă, așa cum s-a arătat în Pmsn, principiile intelectului pur și legile a priori ale mișcării, în conjuncție cu relațiile empirice formulate de Kepler, conduc la legea atracției universale a lui Newton iar legile a priori și legea atracției permit derivarea rezultatelor stabilite de Kepler, conferindu-le astfel calitatea de legi, rezultă că pentru Kant legile a priori
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
ortografic, ortoepic și de punctuație (1995, p. 49), punctuația constituie „un sistem de semne convenționale, care au rolul de a marca În scris pauzele, intonația, Întreruperea cursului vorbirii”. Anumite semne de punctuație pot fi obligatorii, facultative sau interzise. Bunăoară, Înainte de conjuncțiile iar, dar, Însă, ci, virgula este obligatorie, Între subiect și predicat este interzisă, iar Înaintea unor circumstanțiale este facultativă. Ignorarea semnelor de punctuație obligatorii sau interzise constituie problema cea mai frecventă. Bunăoară, În Atac de Cluj (anul I, nr. 4
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
p. 171). De altfel, nici chiar Îndreptarul..., care stipulează o asemenea normă, nu e consecvent, pentru că, la pagina 53, deci cu două pagini Înainte de precizarea normei, dă următorul exemplu: Punctul apare și Înaintea propozițiilor sau a frazelor independente introduse prin conjuncția și, când aceasta nu are rolul ei obișnuit de conjuncție coordonatoare, ci sugerează succesiunea neîntreruptă a unor acțiuni. (Cu acest rol conjuncția și apare mai ales În stilul narativ). Un exemplu luat dintr-o carte recentă: (Titlurile de noblețe sunt
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
asemenea normă, nu e consecvent, pentru că, la pagina 53, deci cu două pagini Înainte de precizarea normei, dă următorul exemplu: Punctul apare și Înaintea propozițiilor sau a frazelor independente introduse prin conjuncția și, când aceasta nu are rolul ei obișnuit de conjuncție coordonatoare, ci sugerează succesiunea neîntreruptă a unor acțiuni. (Cu acest rol conjuncția și apare mai ales În stilul narativ). Un exemplu luat dintr-o carte recentă: (Titlurile de noblețe sunt incongruente cu forma de singular a verbului utilizat. Desigur, tema
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
pagini Înainte de precizarea normei, dă următorul exemplu: Punctul apare și Înaintea propozițiilor sau a frazelor independente introduse prin conjuncția și, când aceasta nu are rolul ei obișnuit de conjuncție coordonatoare, ci sugerează succesiunea neîntreruptă a unor acțiuni. (Cu acest rol conjuncția și apare mai ales În stilul narativ). Un exemplu luat dintr-o carte recentă: (Titlurile de noblețe sunt incongruente cu forma de singular a verbului utilizat. Desigur, tema dialogului de asemenea contrastează cu titulaturile pretențioase.). (Cernicova, 1998, p. 83). După cum
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
virgulei trebuie studiat În propoziție și În frază. 5.4.1. Folosirea virgulei În propoziție Se pune virgulă În următoarele situații: - Între părți de propoziție de același fel (subiecte, predicate, nume predicative, complemente, atribute), dacă acestea nu sunt legate prin conjuncția copulativă și ori prin sau: „Chipul rumen, gura fragedă, apele ochilor și focul părului spuneau atâta frumusețe cutezătoare și iritantă” (G. Galaction); - În locul unui verb, predicativ sau auxiliar, omis prin elipsă: „Adesea, puse alături, caietul lui ai fi zis că
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
o unitate, nu se pune niciun semn: „Bre Ilie, vină-ncoace!” (M. Sadoveanu), „Măi animalule!” (celebrul apelativ al lui Ion Iliescu, adresat la Constanța lui Radu Mazăre, pe atunci ziarist, devenit apoi primar al Constanței și membru marcant al PSD). - conjuncția așadar și locuțiunea conjuncțională prin urmare, așezate În interiorul unei propoziții, se pun Între virgule: „Sâmbătă, așadar, de la amiazi, amândouă aceste doamne Încep să se pregătească de plecare” (I.L. Caragiale). Interdicții de folosire a virgulei În propoziție: - nu se desparte prin
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
I.L. Caragiale). Interdicții de folosire a virgulei În propoziție: - nu se desparte prin virgulă subiectul de predicat: „Manoilă se uita la gura ei cu admirație” (M. Sadoveanu); - nu se despart prin virgulă părțile de propoziție de același fel, legate prin conjuncția copulativă și ori prin sau: „Discuta dacă femeia are sau nu un suflet” (G. Galaction); - complementele directe și indirecte ce urmează după predicat nu se despart prin virgulă: „El a măritat pe fiică-sa după un om bun și harnic
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
virgulă: „El a măritat pe fiică-sa după un om bun și harnic” (I. Creangă); - interjecția ia nu se desparte de verbul următor, cu care formează o unitate: „Ia fii bun dumneata și-i pune imediat la loc” (I.L. Caragiale); - conjuncțiile Însă, deci și adverbul totuși, plasate În interiorul unei propoziții, nu se despart prin virgulă: „Numai În cugetele cele mai eminente ale veacului păgân, fără Însă ca nimeni să bănuiască, amurgul contimporan avea tonuri și clarități” (G. Galaction). 5.4.2
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
ori ca și linia de pauză (cu care poate fi de multe ori Înlocuită), bara oblică realizează În scris economie de mijloace verbale, compensate sau nu la lectură (Beldescu, 1995, p. 199). Bara oblică poate substitui: - prepoziții: „Legea 99/1998”; - conjuncții: „teme pentru sesiuni științifice/simpozioane”; - elementul a al formei de feminin pentru numeralul ordinal: „Sosesc cu acceleratul de prânz, În 22/III/1998”. DOOM (ediția a II-a) precizează că bara oblică „nu este precedată, nici urmată de blanc”. Ea
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
ordinea normală (nume + prenume) nu este aceasta, ci prenume + nume; - În cazul În care o lucrare are doi autori, vom scrie numele de familie al primului autor, al doilea putând fi trecut În ordinea firească (prenume + nume), utilizând sau nu conjuncția și: Răduică, Georgeta; Nicolin Răduică, Dicționarul presei românești (1731-1918), Editura Științifică, București, 1995. - dacă lucrarea are trei autori, primului autor i se scrie numele și prenumele, legat prin punct și virgulă de al doilea, iar al doilea și al treilea
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
Nicolin Răduică, Dicționarul presei românești (1731-1918), Editura Științifică, București, 1995. - dacă lucrarea are trei autori, primului autor i se scrie numele și prenumele, legat prin punct și virgulă de al doilea, iar al doilea și al treilea se despart prin conjuncția și. Uneori, conjuncția și poate lipsi, locul ei putând fi luat de același „separator” ca și Între primul și al doilea autor: Barborică, Elena; Liviu Onu; Mirela Teodorescu, Introducere În filologia română. Orientări În tehnica cercetării științifice a limbii române
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
presei românești (1731-1918), Editura Științifică, București, 1995. - dacă lucrarea are trei autori, primului autor i se scrie numele și prenumele, legat prin punct și virgulă de al doilea, iar al doilea și al treilea se despart prin conjuncția și. Uneori, conjuncția și poate lipsi, locul ei putând fi luat de același „separator” ca și Între primul și al doilea autor: Barborică, Elena; Liviu Onu; Mirela Teodorescu, Introducere În filologia română. Orientări În tehnica cercetării științifice a limbii române, ediția a doua
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
mai multe ediții sau la cele traduse, se indică Între paranteze drepte și anul apariției ediției princeps: 6. Dacă o carte are mai mulți autori, toți autorii sunt trecuți În ordinea nume + prenume, iar separarea numelor se face prin virgulă + conjuncția și: Chelcea, Septimiu, Jderu, Gabriel și Moldoveanu, Andreea. (2006). Cultura organizațională universitară - cultură a plagiatului? Psihologia socială, 17, 57-76. 7. Dacă se citează cărți de același autor, autorului i se repetă numele: Durkheim, Émile. [1895] (1974). Regulile metodei sociologice. București
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
A. Colin, 1997. 6. În privința ordinii unor elemente din fișa cărții (editură, localitate, an), este preferată următoarea: localitate, editură, an: Alleur, Marabout, 1994; Paris, Bordas, 1989; Paris, Larousse, 1991. 7. Dacă lucrarea are doi autori, numele acestora se leagă prin conjuncția și: AMANCY N. și VENTURA T., 50 modčles de dissertation, Alleur, Marabout, 1992. 8. Dacă lucrarea e semnată de mai mult de trei autori, a fost indicat doar primul, apoi s-a folosit expresia latinească et al.: MÉRAUD D. et
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]