1,422 matches
-
Batista lăsată pe masă, mânușile pe biurou, poșeta pe fotoliu[l] galben? Nimic, nimic? Totul înțepenit în ordine, ca într’o casă încremenită de lava unui vulcan. Să mergi spre fotografie ca spre o făptură vie să-i ceri iubire, consolare, sfat, vorbă. Să vezi în radio o mobilă cuminte șt tăcută, fără muzică de jazz, ci numai cu „jurnal“? Nici azi nu am primit nimic de la tine și sunt 12 zile... Cred că vor plesni coardele inimii de atâta așteptare
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
frumoasă; am avut un fir de speranță care ne-a susținut existența. Ce are să ne aducă Anul Sfânt al Papei cutare? Scrisorile tale mi-au fost balsam; gândul că ai știut să-ți faci prieteni e pentru mine o mare consolare. Din punctul ăsta de vedere, eu sunt o ființă infirmă. Nu suport să fiu dezamăgită când încerc să mă apropii de cineva. Apare mereu ceva care mă șochează: un cuvânt pe care tu nu l-ai fi spus, un gest
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
pentru prima dată la vârsta de 12 ani, vârstă până la care scosese numai sunete guturale. Al doilea contraargument este faptul că îi privea pe interlocutori în ochi, fenomen rar la autiști. Al treilea contraargument era reacția emoțională (cu gesturi de consolare) la moartea soțului Doamnei Guérin (absente la autiști). Victor a murit la vârsta de 40 de ani, sub supravegherea medicilor de la Institutul de Surdomuți Impasse des Feuillantines sub îngrijirea Doamnei Guérin. Nu este exclus ca, pe lângă faptul că fusese crescut
[Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
paralizată de schimbări atât de substanțiale și spectaculare. Nu, nu „oamenii cinstiți, harnici și dotați cu conștiință umană și civică” ajung la frâiele puterii, după ce, „odată la un secol se face dreptate!”, ci... ceea ce se vede! Și, spre slaba noastră consolare, putem să adăugăm că oarecum la fel s-au Întâmplat lucrurile și În țări ceva mai „avansate” din punct de vedere economic și cultural, cum a fost cazul Franței după surparea uriașului și rigidului imperiu feudal și care a avut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
îi cuprinde colțul buzelor. *Să-ți dai seama, după o zi de lucru, că „n-a ieșit nimic”, ori că ceea ce a ieșit e greșit, nu-i totuși o „experiență” la îndemîna oricui. Și nici faptul de a găsi o consolare ca aceasta pentru eșec! Nu o dată, m-am gîndit la necesitatea unei sinucideri fictive, mallarméene, care să ducă la obnubilarea relelor deprinderi (intelectuale) din trecut, să mă reînnoiască moral. Sub ce steag să se facă însă recuperarea de sine? Recuperarea
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
lui Iov, au în luările lor de cuvînt ceva „demagogic”. Ei sînt prototipurile „tovarășilor” care „iau atitudine” și se situează mereu pe o „poziție justă”. Formaliști, gîndesc „corect”, în funcție de exigențele dogmelor, dar nu simt profund ceea ce spun. Mirările, indignările, învinuirile, consolările lor sînt formale. „Iată - le ripostează victima - toți știți că deșarte întru deșarte spuneț” (XXVI 12). Știu, totuși își continuă, cu răceală, „execuția”. Dogmatismul lor nu se poate împăca nicicum cu sinceritatea lui Iov, un gen de experiență care le
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
curte, prezența ei instaura ordinea, iar aceste femei, asupra cărora nici o putere cunoscută nu mai avea nici o forță, se purtau cu reținere, de teamă să nu-i displacă. Ea împărțea ajutoare bănești celor mai amărâte dintre ele și, tuturor, sfaturi, consolări și speranțe. Mergea înconjurată de femeile acestea, care se înghesuiau în jurul ei ca în preajma unei divinități tutelare; cu totul deosebită de curtezana aceea josnică, oprobriul lui Ludovic al XV-lea și al veacului său, de acea du Barry, care se
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
o idee inoportună și, ca atare, dușmană; se temea ca nu cumva băiatul ei să nu fie chinuit cu spaime imaginare; și, într-o situație care ar fi trebuit, din cât se pare, s-o facă să adopte aproape orbește consolările cele mai improbabile și speranțele cele mai vagi, direcția pe care ideile ei o luaseră, mai puternică decât nevoile inimii, nu i-a îngăduit o clipă să considere făgăduințele religiei decât drept un mijloc de dominație și un pretext de
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
a celor trei entități administrative este o chestiune de onoare așa că și le-a trecut iarăși sub stăpânire cu tot protestul extrem de vehement al senatorilor și deputaților din Parlamentul României. Ce-i drept, a oferit țării noastre drept compensație și consolare aridul ținut al Dobrogei, cu tot cu portul Constanța (Küstence În turcește) precum și mica insulă a Șerpilor, prilej de mare dispută acum cu vecina Ucraina. Dar, iată cetățenii fixați pentru predarea vitelor de sacrificare: „8 vite dela Dl. Ivanciu Teodor; 10 dela
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
noastră nu este o vină personală, ci istorică. Desigur, ne putem mângâia cu iluzia unor „superiorități”: citeam mai mult, eram mai cultivați, îi frecventam pe clasici când ei îi părăseau, consumam cărți atunci când ei consumau filme de duzină. Toate aceste consolări individuale nu rezolvă însă nimic în planul competiției cu omologii noștri profesionali și instituționali din lumea liberă. Aveam și avem nevoie acută de politici de egalizare a șanselor în această competiție care se desfășoară între ei, „atleții”, și noi, „șchiopii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
realitate, când însăși cuvinte precum parte sau expansiune spațială pentru particulele subatomice și-au pierdut semnificația? Când anume modul realității elementelor de bază protoni, electroni și mai ales quarki rămâne complet inexplicabil pentru fizicieni? Pentru un teolog este o slabă consolare să se știe că și fizicienii rămân undeva acolo pe insula lor de cunoștințe și cu o imagine foarte limitată despre cosmos. De fapt, în urma tuturor succeselor cercetării lor, se cunoaște doar 4% din univers, adică materia locuită, vizibilă, stelele
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
profunzime. Totuși doresc să vorbesc acum despre o ultimă amenințare a bucuriei de a trăi. De fiecare dată când privesc cerul nopții cu uimire și admirație, de fiecare dată când mă opresc să meditez în fața acestui spectacol, ceva nu regăsesc: consolarea. Pentru cine pierde persoana iubită, cine e trădat de propriul partener, de un prieten sau își pierde locul de muncă, nici o stea nu strălucește. De asemenea, nici în fața apropierii morții nu ne putem aștepta la un sprijin sau vreo încurajare
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
ultim în prezența morții. Filozoful Jürgen Habermas, abia citat, care are o poziție critică față de ideologii, accentuează faptul că aceste convingeri religioase în societatea noastră laică pot face astfel încât omul să se cunoască pe sine însuși, pot să-i ofere consolarea pentru o viață greșită sau reușită. Religia, în fine, prin experiențe, povestiri, simboluri, ritualuri și sărbători transmise cu timpul poate să întemeieze o patrie și o societate spirituale, o casă comună a încrederii, credinței, certitudinii. Practica religioasă, individuală ca în
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
precum unul ce a realizat toate aceste lucruri. Nu sunt un creștin model, un candidat la canonizare. Însă nu am dubii că această forță spirituală determinantă este cea care a făcut ca spiritualitatea mea să fie una optimistă. Este o consolare să văd că această forță a spiritului nu scade în mod necesar cu trecerea anilor și că, la bătrânețe, poate chiar să se întărească. Dimpotrivă, în orice perioadă a vieții nu încetează deloc să dea sens, energie și bucurie existenței
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
scris în Constituția Republicii Federale Germane. Puterea economică trebuie folosită și "pentru binele comunității" adică pentru binele tuturor acelora care sunt parte a procesului economic (stakeholder) și nu doar, pentru cel al acționarilor (shareholder). Un asemenea mesaj nu devine "opiul" consolării, ci, mai curând, o realitate valabilă acolo unde cei puternici amenință cu zdrobirea pe cei slabi, unde puterea amenință să sufoce dreptatea. Ceea ce este valabil la nivel macroeconomic se reflectă și în cotidian. De fiecare dată când un individ sau
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
în gând. Pentru prima oară, aveam acum o speranță bazată pe un lucru palpabil. Și timpul începu să se scurgă din nou, zilele se scurtau și frigul se făcea din ce în ce mai mult simțit în cameră. Eram doar în octombrie. O singură consolare o aveam, prin prezența d-lui Hingst, profesorul vienez, ne înțelegeam, ne unea o afinitate în idei și gusturi. Vorbeam mult de artă, era cultivat și interesant în tot ce spunea și în legătură cu muzica, cu pictura și sculptura. Mi-amintesc
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
s-a relatat discuția, mai în glumă mai în serios am întrebat cu vocea gâtuită: „Dar de ce nu l-am lega, oare pe săracul măgar de microbuzul nostru? Să-l plimbăm și pe el pe la Sucevița că alt premiu de consolare nu cred că va avea!”. Uite așa se nasc dictatorii! Merciutkina - Cehov Joi, 6 noiembrie 2003 Încetul cu încetul, plină de răbdare și înțelepciune (dacă mai am) va trebui să mă redau bucuriei creației. Este o datorie pe care o
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
privirea, în weekendurile prelungite din luna mai, pe zeii morți și pe fecioarele căzute în lume pe Afrodita, pe Apollo, pe Hercule și pe tutti quanti. Acești adormiți au primit frumusețea ca pe un certificat de deces, e ultima lor consolare. Atunci când o divinitate a pierdut în lupta ei pentru viață, când a predat armele unui nou venit, ea s-a dus să se culce la muzeu, cu sânii ei de alabastru, cu nasul ei drept, purtând undeva la cingătoare ori
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
vechiul cult al purificării. Cine mai calcă azi pe aici? Opt din zece vizitatori sunt creștini, mi se spune. Memoria creștină, care stă la pândă în deșertul tătarilor, persistă vie în pietrele și bucățelele de papirus risipite pe aici. O consolare: în mod cert, aceste pietre au văzut trecând evrei botezați cărora numele lui Isus nu le era necunoscut. Cum, până în secolul al IV-lea, nu există niciun vestigiu de care să se poată prevala, în afara unuia sau a două resturi
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
așa, trebuia să bat cu ciocanul încât, la o vreme, de la coada lui mi-am făcut răni în palme. Începuse să mi curgă și sânge. Maistrul, aspru și fără de sentimente omenești, în loc să-mi adreseze niște cuvinte de îmbărbătare și de consolare, să mă menajeze cât de cât, să-mi acorde protecție - și poate o anumită înțelegere pentru tânărul de lângă el, care eram eu, ucenicul, - nu numai că a repetat înjurăturile, dar mi-a și spus: - Ce crezi că ești la măta
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
voalate și chiar observații negative. Orgolios, S. își va apăra lucrarea făcând publice, în 1935, un crez artistic contradictoriu, în care „idealismul” (orientarea spre exterior, către ceilalți, cărora opera trebuie să le aducă o fărâmă de dreptate ori numai o consolare, și aceea spre interior, concretizată în confesiune sau, dimpotrivă, în mascarea eului odios) stă alături de „materialism” (scrisul fiind socotit și un mijloc de existență, a cărui valoare o indică numărul de exemplare vândute), precum și o mare admirație (compromițătoare în ochii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289855_a_291184]
-
și înfruntă materia - și Moartea! -, dar opune, el, o fărâmă infimă și „mizerabilă” de materie temporar „animată”, o „realitate altei realități”, opune și învinge, în sensul dominării firmamentului copleșitor de galaxii materiale ce se curbează deasupra noastră. E singura nostră consolare sau, cum o spune Nietzsche, acest „vitalist extravagant” și prinț al gândirii moderne, e „voința noastră de putere”, capacitatea omului de a fi prin Creație. Existența văzută în forma ei esențială, ca Creație, și iată, o spune tot el, vagabondul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
a unei noi circularități. Te simți îndreptățit, prin auto-fascinație, să-ți oferi chiolhanuri fabuloase, femei, bani și victime. Iarăși și iarăși, vârtejul absorbant al viciilor se reconstituie viguros, pornind de pe oricare din trep tele lor. Dinaintea acestei epidemii, o singură consolare: așa cum un viciu adoptat le instituie pe toate celelalte, un viciu suprimat le aruncă în aer pe toate celelalte, sau, în orice caz, le șubrezește simțitor. Un rău minimal poate deveni, prin rostogolire, un dezastru. Dar un bine neînsemnat poate
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
de la alte două persoane altfel am fi trecut unul pe lângă altul fără să ne recunoaștem pentru că, vezi tu, nu știu cum arăți tu, însă fotografia mea de atunci a suferit multe avarii până a ajuns în halul în care arată astăzi. Singura consolare o am că nu sunt nici primul și nici ultimul. Tu probabil că te ții bine și sincer să fiu aș vrea să te găsesc la 2 iulie cum știu că erai. Alecu, șeful nostru scump și drag, cuminte și
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
iulie va sta în spital. Măcar de-ar sta spre ceva bun! Sunt disperată, credeți-mă, și nu mă pot arăta nimănui. Titus nu mă înțelege, iar copilul e prea mic !Ai mei sunt plecați. Vă scriu dumneavoastră ca o consolare și pentru că știu că ne sunteți buni prieteni care înțelegeți ce este necazul. Doamne, auzi-mă, cât aș da să mai sosim o dată, măcar o dată, cu toții la Bârlad! Ce minunate erau acele zile. Pentru toți ai casei era o sărbătoare
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]