1,399 matches
-
era, prin acest act eliberator, supremul catharsis care conferea valoare absolută sufletului. Moartea nu mai era o angoasă, ci un act de trecere simbolică Într-un registru superior al existenței. Ce trebuie să vedem În aceasta? O convingere sau o consolare? Seneca spune că „moartea nu este nici bună, nici rea”. Ea este destinul ultim al ființei. Omul În fața morții Despre moarte s-a scris și se va mai scrie. Ea reprezintă o temă permanentă pentru persoana umană. Deși rămâne o
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Cei care Își asumă răspunderea față de bolnavul incurabil sau față de muribunzi o fac, chiar dacă nu recunosc acest lucru, În primul rând din considerente morale. Ei vor să le redea viața. Nereușind, Încearcă atunci să atenueze traumatismul morții. În cazul acesta, consolarea devine practică psihoterapeutică specială ( E. Kübler-Rossă. Oricare ar fi formele de evitare a morții, fizice sau sufletești, medicale sau morale, acestea ascund În interiorul lor, dincolo de practicile utilizate, refuzul morții și frica de moarte. Dar prin aceasta conflictul se adâncește, transformând
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
capătă o altă semnificație, diferită de cea biologică și având un rol esențial. Morala și escatologia postulează faptul că momentul morții reprezintă ieșirea omului din temporalitatea existenței sale trupești și intrarea sufletului acestuia În eternitate. Este o morală atât a consolării prin recompensă, cât și o morală a răspunderii prin pedeapsă. Ce trebuie să vedem și să Înțelegem din aceste dogme pentru o psihologie morală? În primul rând, refuzul ideii că „moartea este ultimul termen” (K. Jaspersă care Închide existența, precum și
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
când, câteva dintre vasele escadronului nostru care se străduiau să Înfrunte valurile Înspumate și care fie se aflau pe creasta uriașă a talazurilor, fie se prăbușeau În abisurile mării. Atât timp cât acestea rămâneau În raza noastră vizuală, simțeam totuși o oarecare consolare - Însă curând dispărură toate. Cum nava era inundată, marinarii, puțini la număr, au fost nevoiți să muncească fără oprire, ajutați fiind de pasageri. Se osteneau cu toții laolaltă, cufundați până la genunchi În apa rece ca gheața. Fiecare efort depus avea drept
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
are o foarte mare importanță la vârsta adolescenței, așa cum s-a mai spus; acum natura își cere drepturile; dorința sexuală se impune; libidoul va duce la sublimări, de regulă de tipul preocupărilor filosofice, metafizice, religioase, morale, ca o formă de consolare a unor pasiuni nefericite; filosofia adolescenților este nihilistă; ei neagă totul: utilitatea efortului, a muncii, chiar pe cea a vieții sau a lumii, așa cum vedem din cugetările filosofice ale lui E. Cioran, imaginea elocventă a unei mentalități adolescentine în sfera
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
probleme: ce este fericirea? ce este speranța? ce este compasiunea?, acestea fiind legate de instituirea unor măsuri de psihoterapie de grup cu bolnavii incurabili, aflați în situația-limită de dinaintea propriei morți. Aceasta necesită două forme de psihoterapie: de susținere și de consolare. Ambele forme se regăsesc la Seneca și Boetius. Putem spune, deci, că unul dintre principiile pe care se construiește acțiunea de igienă mintală este morala. O morală de susținere, consolatoare, în fața situațiilor-limită ale vieții. Capitolul 25 Stările de dezechilibru psiho-social
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
a depășirii de sine. Un act de transcendență, pe care igiena mintală și-l asumă. Normal însă că toate acestea sunt și rămân, în plan formal, niște experimente, iar în planul interior, niște construcții cu caracter simbolic compensator și de consolare. Nu te poți împotrivi destinului. El se va întoarce de fiecare dată împotriva ta, sfârșind prin a se împlini. „Volentem ducunt fata, nolentem trahunt”, spunea L.A. Seneca. Acestea sunt aspectele put teoretice, de factură filosofică, ale igienei mintale. 4) Experimentele
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
nu trebuie să fie respinse sau interzise. Ele vor continua să existe, întrucât își au sursa în aspirațiile colective ale umanității și sunt expresia unor arhetipuri universale, colective. Ele vor trebui însă dublate de valorile morale și spiritual-religioase care aduc consolare și stabilitate interioară pentru individ, dar în același timp și ordine și armonie pentru grupurile umane. Îmbinând pulsiunile inconștientului cu aspirațiile Supra-Eului, igiena mintală va dobândi valențe și funcții noi în viața cetății și a comunităților umane, ocupând, în felul
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
gestionar, dacă nu chiar creator al memoriei colective. „Însoțitorii” se multiplică în Obligado (1984), pentru a scoate în relief destinul lui Bartolomeu Boldei, care încearcă să se vindece de moartea Klarei, soția sa, prin plimbările cu aristocratul Jurj Turgea, prin consolările oferite de cele trei „ucenice” ale defunctei (Lala, Lelia și Teia) și prin confesiunile făcute psihiatrului Valer Cimpoieru. Cu toate acestea, portretul Klarei, închegat din relatările personajelor, este neconvingător prin exagerare, cum este întreaga dimensiune erotică a romanului. Mult mai
ŢOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290210_a_291539]
-
o teză despre G. Bacovia. Temele centrale din volumul de debut al lui T., Exerciții de adorație (1989), sunt pesimismul ontologic („Lumea nu urmează / Legământul vieții; / Ci își traversează tăcerea / Înjumătățind Creația. Numai eu îmi scriu mie însumi / Scrisori de consolare”), obsesia morții și a solitudinii („Există dintotdeauna o palmă singură / Care închide cele două palme / Și sămânța nu mai ajunge la timp în noi, / În lenta noastră răsucire spre ora - mireasă; / Bem din această palmă / Și după ce-a secat
TAMARIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290043_a_291372]
-
Achile”. Impetuosul, instabilul, imprevizibilul erou oscilează sufletește între „crize de manie coleroasă” când se înfruntă cu Agamemnon și „melancolie” când moare în luptă Patroclu. „Nebunia lui Achile” va fi tratată, ne spune Homer, cu cântece, muzică, mângâieri și cuvintele de consolare ale femeilor. Este prima formă de psihoterapie. Cel mai important moment, care inaugurează o nouă orientare, ca atitudine morală în terapeutică, este reprezentat de Socrate. Pentru acesta, așa cum trupul are nevoie de tratament („somatos therapia”) în mod egal și sufletul
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
decembrie 1989, fără să știe că fiecare îl torturează cu zel ideologic tocmai pe fiul colegului său (Cum a fost respins Kipling la cenaclu), un criminal condamnat la moarte și un tată care insistă să primească, după terminarea execuției, nu consolări formale și inutile, ci o misterioasă sacoșă „adusă din străinătate” (O pungă de plastic cu mânere albe). Fie că mimează oralitatea, fie că efectuează „disecții” asupra personajelor, fie că se limitează la a expune jurnalul banalității existențelor, scriitorul află soluții
PETRESCU-12. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288791_a_290120]
-
Expunere la scena traumatizantă respinsă (imagini, gânduri, senzații fizice). 2. Reprezentarea de comportamente adaptate traumatismului. 3. Acceptarea de imagini de „răzbunare”. 4. Reprezentarea în imaginație a nurturing figures: figuri parentale sau amicale al căror rol este acela de a asigura consolarea și protecția care n-a avut loc în realitate. Terapeutul poate utiliza jocul de rol și personifica o imagine a compasiunii care ajută la depășirea traumatismului și la detașarea de acesta. 5. Discutarea gândurilor automate și a postulatelor disfuncționale: personalizare
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
pustii”. Ca adevărați patriarhi ai deșertului românesc, ei au sfârșit prin a vorbi mulțimilor. Este poate destinul culturilor minore să-și consacre marile excepții vocației apostolatului. Căci acolo unde sunt foarte puțini, aceștia trebuie să facă totul. Spre pildă și consolare, avem istoria lui Søren Kierkegaard (1813-1855) din Copenhaga primei jumătăți de veac XIX. Acest excentric teolog, cu o imensă operă, dar lipsit de catedră, cedase și el tentației jurnalisticii. Pentru că, printr-o piezișă aproximație geografică, Danemarca ar putea părea o
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
o devenire întru ființa Bisericii. Etapele de pregătire incluse în perioada noviciatului - astăzi atât de frecvent neglijată - au rolul de a cerne vocația autentică de situațiile improprii sau, mai grav, de atentatul la impostură. Monahismul nu este un târg de consolări sentimentale, tânguiri de pension sau eroisme prost plasate. Dimpotrivă, ceea ce caracterizează o adevărată obște monahală - ne sugerează arhimandritul Emilianos - este verva bucuriei, entuziasmul necondiționat și prospețimea scânteietoare a dăruirii desine. Nunta filocalicătc " Nunta filocalică" Ca orice cununie, monahismul e o
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
și s-au despărțit figuri ca Mircea Eliade și Gershom Scholem. Prin Hayek, liberalismul clasic și-a accentuat partizanatul în favoarea tradiției Locke-Adam Smith, evacuând influența franceză, prezentă totuși printre inspirațiile englezilor și scoțienilor începând cu Hume. și nu e o consolare faptul că și Popper, care a lucrat la asta din timpul vieții, tratându-și oribil discipolii și încurajându-i pe cei mai mediocri și mai obedienți, a devenit tot un fel de guru; a fost nevoie de George Soros și
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
în românește, în pofida pedanteriei mele filologice, pentru a evita alte complicații într-o discuție și așa complicată (fiindcă... libertarienii, naturi individualiste prin excelență, polemizează și se divid în mereu mai multe grupuscule, urmând logica lor sectară până în pânzele albe). Am consolarea că, pe lângă canadienii din Québec, germanii au și ei un Libertarianismus acum (deși se spune, ca înainte, și Libertär), preluat ca atare de cehi. O bună introducere în problematică (deși oarecum pro domo) este volumul colectiv coordonat de Hardy Bouillon
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
susținere socială scăzută, riscul mortalității crește. Istorictc "Istoric" Afilierea se numără probabil printre cele mai spontane și mai frecvent utilizate moduri de apărare. Dintotdeauna, persoanele aflate în dificultate se întorc spre celălalt, căruia îi împărtășesc problemele, asigurându-și astfel o consolare. Freud nu a inclus afilierea printre mecanismele de apărare pe care le-a studiat. Deși menționează (destul de rar, de altfel) sentimentele sociale, el le interpretează fie ca formații reacționale utilizate împotriva pulsiunilor înnăscute de distrugere, fie ca sublimare a tendințelor
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
o familie survine un deces, există obiceiul ca toți apropiații, vecinii, prietenii să se adune în jurul persoanelor îndoliate și să își exprime condoleanțele și sprijinul lor. Această reuniune are loc de obicei în timpul unei ceremonii religioase (o altă sursă de consolare, deoarece religiile promit viața veșnică). Dar unde și cum poți fi alături de apropiații unui defunct ateu? Simțindu-și sfârșitul aproape, o persoană care nu voia să-și priveze familia de o înmormântare decentă, dar nici să aibă parte de funeralii
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
de visele avute, comentează amintiri din copilărie care le revin în minte (...), își citesc împreună scrisorile”. Relațiile cu alte mecanisme de apăraretc "Relațiile cu alte mecanisme de apărare" Afilierea diferă de altruism: a te îndrepta spre ceilalți pentru a căuta consolare este altceva decât a le oferi un ajutor. DSM-IV (1994/1996), care are grijă să opereze distincția între cele două mecanisme, desemnează afilierea în termenii următori: „Individul se întoarce spre semenul său pentru un ajutor sau un sprijin, ceea ce implică
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
unicitatea Întâlnirii dintre Maria Magdalena și Isus și b) misiunea kerygmatică, de urgență, pe care Acesta i-o Încredințează: „Mergi la frații Mei și spune-le...” Ultimul indiciu ne arată limpede că apariția lui Isus nu are drept unic scop consolarea ucenicei și „ratificarea”, dacă putem spune așa, a Învierii, ci ea presupune un „mai departe” În registru misionar. Optez pentru această a doua interpretare a episodului, Întrucât ea consună cu rolul jucat de Maria Magdalena de-a lungul Întregii activități
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Cariatide, în ziarul „Flacăra roșie” și în „Orizont”. Plachetele Nepieritoarele efemeride (1984), Sonatele tăcerii (1985) și Intransigența pietrelor (1987) apar pe speze proprii, la Editura Litera. Conștiința acută a trecerii, angoasa morții, sentimentul înfrângerii și maculării „lutului”, precum și căutarea unei consolări sunt trăirile ce dau substanță volumului Potire de mătrăgună. O influență argheziană se observă în lexic, în tehnica metaforei și chiar în tematică. Treptat, poetul izbutește să-și personalizeze limbajul, nutrit acum și de regionalisme bihorene, pe fondul unei asumări
BORTOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285820_a_287149]
-
compensație, ca În cazul lui Iov; bă acceptarea definitivă a banalului, a nefericirii și a neplăcerilor cotidiene, pe care chiar dacă Încerci să le depășești nu vei reuși, totul sfârșind cu un eșec, și revenirea la starea inițială, ca soluție de consolare, așa cum putem vedea În cazul fiului rătăcitor. Suferința și durerea sunt solitare În planul existenței umane. Ele au o dimensiune ontologică și se Înscriu În situațiile Închise ale vieții individului, fiind condiții limitative ale acestuia ca persoană, dar și a
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
unei persoane se face, În cazul psihoterapiei, prin cuvânt, dar și prin sentimentele afișate de terapeut față de subiectul său. Cuvântul Își depășește, ca semnificație, rolul pe care-l are de obicei În comunicarea interpersonală. Cuvântul, În actul reparator terapeutic, este consolare, reparație, suport moral, Încurajare, având ca scop recrearea interiorității persoanei, ajutând-o să-și redobândească curajul și Încrederea În forțele Sale, puterea de a suporta și de a depăși limitele suferinței. În cazul oricărei terapeutici, cuvântul este suportul care redă
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
mea și scopul pe care aceasta și-l propune de a-l realiza. În același timp, ea este și o relație psihologică, cu substrat moral, Între persoana mea și persoana celuilalt sau a celorlalți de diferite forme (apropiere, ajutor, Încurajare, consolare sau, dimpotrivă, respingere, defăimare, frustrare, conflict, ură, intrigă etc.Ă. În felul acesta, Între „intenție” și „necesitate” se va stabili o relație particulară. La originea intențiilor stau fie nevoile și dorințele eului, fie proiectele acestuia. Toate constituie motivații psihomorale, care
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]