885 matches
-
al membrilor comunității științifice și eventual, al tuturor celor interesați și capabili, în discursul jurnalistic norma acceptată pentru o prezentare obiectivă este aceea a existenței unui minim de trei surse de informare și verificare. Dacă trei surse diferite prezintă în consonanță un eveniment, atunci, cu o mare probabilitate, acel eveniment s-a petrecut așa cum e descris. Cu toate acestea, este posibil ca sursele să inducă în eroare, însă probabilitatea scade cu cât sursele sunt mai numeroase și mai diferite. Dacă apelezi
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
sindicaliștilor poate fi prezentat pe scurt ca marș la care au participat circa 500 de angajați din învățământ, în ziua de 25 august, orele 14-16, la București, având revendicări de natură salarială. Însă același eveniment poate fi prezentat, tot în consonanță cu realitatea, ca reuniunea a circa 500 de sindicaliști, din care primul era bărbat, cu părul alb, puțin chel și îmbrăcat în pantaloni roșii, al doilea era o femeie tânără, proaspătă absolventă de facultate, al treilea... Bineînțeles că ambele descrieri
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
se petrece în Japonia, spre exemplu Sărbătoarea Cireșului. Johann Galtung și Mari Ruge au formulat criterii pe baza cărora să se poată decide ce anume este o știre. Acestea sunt: frecvența, pragul/mărimea, claritatea în acord cu stereotipiile culturale, relevanța, consonanța cu așteptările publicului și dorințele acestuia, neașteptatul, continuitatea, structura buletinului de știri, referiri la elitele națiunii și ale umanității, relatări despre ceva negativ 67. Aceste criterii însă nu garantează completitudinea spațiului public, ci mai degrabă accesibilitatea lui, în sensul că
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
imediată în politica externă a țării“, dar că exista posibilitatea ca relațiile româno - sovietice să se răcească 185. Tot la 31 august 1936, “Cleveland Plain Dealer” îl considera pe Titulescu un om de valoare europeană. “Retragerea” acestuia era văzută în consonanță cu obiectivele urmărite de expansiunea germană în Balcani, iar numirea lui 184 Ibidem. Victor Antonescu în funcția de ministru de externe al României era considerată “o indicație” că politica externă românească nu va suferi modificări importante. Însă relațiile cu Uniunea
Nicolae Titulescu Idei și acțiuni diplomatice. by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1603_a_2957]
-
periodizat, precum și evoluția în timp a cadrajelor temporale, are consecințe socio-politice de prim ordin: periodizarea trecutului, prin stabilirea de praguri temporale de maximă încărcătură simbolică în desfășurarea timpului istoric, reflectă valorile, idealurile și aspirațiile regimului curent. Trecutul, secvenționat în deplină consonanță cu imperativele agendei politice contemporane, este astfel instrumentalizat pentru a consolida ordinea socială consacrată. Periodizarea este o "ficțiune regulatoare" utilizată de istorici pentru a introduce un principiu de ordine în haosul trecutului (Novick, 1988, p. 16). Trusa de scule intelectuale
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
care locul său în viață nu îi permite să le satisfacă" (cf. Ramirez și Boli, 1987, p. 5). În complicitate cu educatorii clericali care aveau interesul de a promova un conținut moral-religios învățământului primar, autoritățile statale au acționat în deplină consonanță cu preceptul frederician care consfințea rolul educației ca fiind acela de a inculca în sufletele subiecților statali conștiința plenară a obligațiilor de clasă incumbate de condiția lor socială. Reificând diviziunile sociale și cimentând, ipso facto, orânduirea existentă a ierarhiilor sociale
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
realitate organică trans-personală de care individul aparține inextricabil. Postulând interesul suprem al colectivității ca tronând suveran deasupra intereselor egoiste ale indivizilor, ethosul colectivist reclama din partea individului, dacă nu sacrificarea abnegantă a propriilor interese, atunci cel puțin punerea intereselor personale în consonanță armonică cu cele ale națiunii. Din această mistică organicistă a putut să ia ființă idei precum cea a "spiritului poporului" (Volkgeist) născută de mintea lui Herder, sau noțiunea de "suflet național" exprimată de marele istoric francez Jules Michelet. (Este evidentă
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
forțat să recunoască o nouă structură demografică pentru ceea ce se numește target audience, un public țintă în care generația de baby boomers, preponderent cu studii superioare, ocupa segmentul principal. Noul Hollywood sau noul val american, mai aventuros și inovator, în consonanță cu noul val francez, italian, și dezvoltări asemănătoare în restul Europei occidentale, a integrat experimentele stilistice în tradițiile consacrate ale studiourilor californiene. Printre numeroasele picături notabile ale acestui val se găsesc filme precum Cine se teme de Virginia Woolf? (1966
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
Este rodul unor asocieri dramatice între trei iubitori ai artelor, în primul rând soții Katrina Trask (scriitoare) și Spencer Trask (om de afaceri). În urma morții premature a tuturor celor patru copii ai cuplului, omul de afaceri, rămas fără moștenitori, în consonanță cu preocupările artistice ale soției, hotărăște să realizeze o tabără de creație artistică, dar moare și el curând într-un accident. Al doilea soț al Katrinei, bancherul George Foster Peabody, continuă proiectul, colonia de artiști începându-și activitatea în anii
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
-se ca o epopee lirică a întregii poezii naționale, de la Dosoftei și Bolintineanu până la Eminescu, Arghezi și Nichita Stănescu. În atare perspectivă, Levantul transcende chiar capcanele neoavangardei și ridică parodicul la condiția lui pură, cu o invenție verbală uluitoare, în consonanță cu geniul limbii române. Dar tocmai fidelitatea față de canonul postmodernist, care elimină din artă dimensiunea profunzimii, exersându-se exclusiv ca invenție verbală (dincolo de care tronează nimicul), face din Levantul o operă intraductibilă, într-un context cu mult mai acut decât
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
curme toate sacrificiile reale, spre a fi înlocuite cu sacrificiul ritualic creștin, căci acesta a întrecut orice formă de sacrificiu uman, producând cea mai radicală schimbare în istoria omului. Geniul lui Eminescu a înțeles exact adâncurile sacrificiului hristic, în deplină consonanță cu "descoperirea" lui Girard: Și un stoic ar fi suferit chinurile lui Hristos, dar le-ar fi suferit cu mândrie și dispreț de semenii lui; și Socrat a băut paharul cu venin, dar l-a băut cu nepăsarea caracteristică virtuții
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
marginalul, neobișnuitul, alienarea, reacțiunea 140. Principalul, adică poporul german, devine demonul nazist: "Ceea ce a dus la ororile istorice a fost marginalizarea, înfrângerea și sacrificarea lui Adrian, nu afirmarea, munca sau ideile sale"141. Leverkühn simbolizează disonanța care se ridică împotriva consonanței, aceasta din urmă fiind infernul. Thomas Mann a intenționat să prezinte invers lucrurile, dar instinctul "reacționar" al artistului a schimbat voința auctorială. Interpretarea lui Virgil Nemoianu este, fără îndoială, dintre cele mai ingenioase, dar nu mai puțin ideologică, în pofida aparențelor
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
să prezinte invers lucrurile, dar instinctul "reacționar" al artistului a schimbat voința auctorială. Interpretarea lui Virgil Nemoianu este, fără îndoială, dintre cele mai ingenioase, dar nu mai puțin ideologică, în pofida aparențelor. El vrea să demonstreze că o comunitate națională, prin consonanța în specific, în tradiție este "nazistă" prin definiție și că o salvează întotdeauna "secundarul", producând disonanța în sânul ei. Dacă Virgil Nemoianu s-ar fi menținut în logica antitetică, el ar fi rămas consecvent până la capăt. Teoria secundarului devine, însă
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
fiecare adult are propriile „perspective” asupra realității, constructe dependente de întăririle de care au avut parte din diverse surse provenite din mediul său sociocultural. Aceste perspective se schimbă ca urmare a reflecției asupra experienței anterioare, fiind necesar să fie în consonanță cu aceasta. Mai ales în momente de criză, adultul trebuie să se reevalueze și să dezvolte alte strategii de a supraviețui, unii chiar afirmând că adultul învață numai în momente de criză, de cotitură. Mezirow nu este așa de radical
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
rarefiate și în „activ”, și în „pasiv”, precum și pronunțate sinuozități și chiar „enclave” la limita de contact dintre ele. Acest lucru își spune însă cuvântul în comunicarea efectivă dintre doi parteneri adulți, în funcție de modul concret în care se realizează necesara „consonanță comunicativă” ce presupune obținerea, prin suprapunere, a unei zone comune a celor două repertorii de semne, singura în care comunicarea este posibilă. La prima vedere, extinderea și consistența (în valoare absolută) a repertoriului de semne atât al educatorilor, cât și
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
care comunicarea este posibilă. La prima vedere, extinderea și consistența (în valoare absolută) a repertoriului de semne atât al educatorilor, cât și al educabililor implicați în educația adulților promit o astfel de suprapunere generoasă și fecundă și, prin urmare, o consonanță comunicativă pe măsură, în comparație cu servituțile educației formale preadulte, pe toate nivelurile ei (unde repertoriul de semne al copilului/tânărului este incomparabil mai redus decât cel al educatorului adult care se vede obligat să localizeze partea comună favorabilă comunicării lor chiar
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
foarte importante și ele, fără îndoială, ascultarea este și trebuie să devină și o atitudine, și, mai departe, un răspuns specific, acestea fiind singurele trăsături capabile să întregească comunicarea interumană autentică (postînțelegere) cu interpretarea, selecția, retenția, acceptarea și reacția adecvată (consonanță comunicativă). Destul de asemănători din punctul de vedere al „tehnicii” ascultării, adulții se diferențiază însă între ei, foarte mult, în privința planului atitudinal al ascultării în comunicare, ce începe, de fapt, cu însuși efortul de a atenua pentru moment vocea puternică a
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
fiecare adult are propriile „perspective” asupra realității, constructe dependente de întăririle de care au avut parte din diverse surse provenite din mediul său sociocultural. Aceste perspective se schimbă ca urmare a reflecției asupra experienței anterioare, fiind necesar să fie în consonanță cu aceasta. Mai ales în momente de criză, adultul trebuie să se reevalueze și să dezvolte alte strategii de a supraviețui, unii chiar afirmând că adultul învață numai în momente de criză, de cotitură. Mezirow nu este așa de radical
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
rarefiate și în „activ”, și în „pasiv”, precum și pronunțate sinuozități și chiar „enclave” la limita de contact dintre ele. Acest lucru își spune însă cuvântul în comunicarea efectivă dintre doi parteneri adulți, în funcție de modul concret în care se realizează necesara „consonanță comunicativă” ce presupune obținerea, prin suprapunere, a unei zone comune a celor două repertorii de semne, singura în care comunicarea este posibilă. La prima vedere, extinderea și consistența (în valoare absolută) a repertoriului de semne atât al educatorilor, cât și
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
care comunicarea este posibilă. La prima vedere, extinderea și consistența (în valoare absolută) a repertoriului de semne atât al educatorilor, cât și al educabililor implicați în educația adulților promit o astfel de suprapunere generoasă și fecundă și, prin urmare, o consonanță comunicativă pe măsură, în comparație cu servituțile educației formale preadulte, pe toate nivelurile ei (unde repertoriul de semne al copilului/tânărului este incomparabil mai redus decât cel al educatorului adult care se vede obligat să localizeze partea comună favorabilă comunicării lor chiar
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
foarte importante și ele, fără îndoială, ascultarea este și trebuie să devină și o atitudine, și, mai departe, un răspuns specific, acestea fiind singurele trăsături capabile să întregească comunicarea interumană autentică (postînțelegere) cu interpretarea, selecția, retenția, acceptarea și reacția adecvată (consonanță comunicativă). Destul de asemănători din punctul de vedere al „tehnicii” ascultării, adulții se diferențiază însă între ei, foarte mult, în privința planului atitudinal al ascultării în comunicare, ce începe, de fapt, cu însuși efortul de a atenua pentru moment vocea puternică a
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
procesul didactic. Cunoscând la ce se pricepe cel mai bine elevul, ce îi place să facă, cum învață mai bine și prin ce activități poate fi stimulat, profesorul poate propune metode și tehnici de lucru adecvate. Instrucția și educația în consonanță cu punctele forte ale elevului înseamnă cunoașterea acestuia și adaptarea strategiilor didactice la particularitățile sale. Presupune conștientizarea propriilor aptitudini, talente, abilități și folosirea lor pentru a compensa lipsa altora, sau prezența lor mai puțin manifestă. Folosind strategiile didactice interactive în
STIMULAREA INTELIGENŢELOR MULTIPLE. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Daniela Delion () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_891]
-
rău; Își seacă mâna dacă l-ai omorât. Cântecul este atributul primordial și simbolul tutelar prin care textele și credințele populare Îi definesc figura. Conform credințelor populare, cucul nu cântă la 86 Întâmplare, ci după un program anume, program În consonanță cu marile cicluri ale naturii: el se face auzit la Bunavestire (dată de marca, În calendarul tradițional, Începerea primăverii), când i se dezleagă limba, fie pentru că a mâncat din primii muguri, fie pentru că a cântat În poarta raiului și Încetează
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
de a nu se anticipa prin clitic un complement direct marcat prin pe sau un complement indirect - realizate prin grupuri nominale. În aceste situații norma prevede dublarea; e totuși probabil ca norma 27 să nu fie, în acest caz, în consonanță cu uzul și de fapt dublarea (care nu era recomandată de gramaticile mai vechi) să nu se fi generalizat. În limba actuală, lipsa anticipării prin clitic pare a fi o trăsătură a limbii scrise din presă, atât în exprimarea complementul
[Corola-publishinghouse/Science/85029_a_85815]
-
procesului de Învățare și de adaptare la mediul economico social aflat mereu În transformare. Axioma obligativității - arată că stilul de viață impune un anume comportament consumatorului, care trebuie să fie cât mai real. Așadar, consumatorul trebuie să manifeste consistență și consonanță Între atitudinile pe care le exprimă prin comportamente și stilul său vestimentar, inclusiv prin stilul preferat de Încălțăminte. Axioma integrării - exprimă latura socială a comportamentului consumatorului, care nu vizează reprezentările indivizilor izolați ci standardele de consum, ca rezultate ale integrării
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]