641 matches
-
nu exclude prezentul și trecutul persoanei depresive. Gândurile negative automate sunt un produs cognitiv al schematei depresogene; sunt acele gânduri care apar spontan, pe care persoana nu le conștientizează și care produc reacții emoționale. Conceptul subliniază fluxul involuntar, continuu și constrângător de imagini și gânduri experimentate în depresie sau alte psihopatologii. Ele sunt numite automate dat fiind faptul că persoana nu realizează o interpretare critică a situațiilor cu care se confruntă, astfel că ea nu este conștientă de propriile gânduri, ci
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
Angelescu scurtează durata învățământului secundar la șapte clase, propunând în schimb un an preparator de specializare înainte de universitate. Anul pregătitor ar fi constituit perioada de tranziție și adaptare pentru absolvenții de liceu care trec brusc de la disciplina și atmosfera destul de constrângătoare din liceu la libertatea aproape deplină în alegerea cursurilor și a altor activități didactice la universitate. Conținutul disciplinelor predate variau în funcție de profilul liceului absolvit, astfel că anul pregătitor nu avea un caracter unitar, ci putea fi învățământ de cultură generală
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
a realiza o operă comună, existau două posibilități: fie anumite persoane, foarte implicate în reușita proiectului comun, își sacrificau o bună parte din timp organizării, instalării, corespondenței, telefoanelor, fie aceste sarcini, care te pun puțin în valoare și care sînt constrîngătoare, se împart în mod corect. În cazul Grupului celor Zece, prima soluție era adoptată implicit, ceea ce explică sfîrșitul grupului atunci cînd Jacques Robin n-a mai putut întruni condițiile necesare pentru a se consacra acestei întreprinderi cum o făcea în
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
mai bine utilizarea sistematică a interși intratextualității. Circularitate, punere în abis identitar, confuzie și suprapu nere temporală, distanțare tot mai mare de sinele turbulent de la început și totuși cu obsesia definitivă a lui eu, purtate de un idiom riguros și constrîngător. Întreaga operă a lui Cioran reprezintă lucrul unei aceleiași subiectivități ("Eu, iată obstacolul. Nu reușesc să-l depășesc. Sunt înțepenit acolo, fără scăpare.") (C) care abordează un unghi de atac diferit sau mai multe unghiuri deodată căci, pasionat de paradox
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
diferență, de opoziție ca deghizare pe care o îmbracă pudoarea unui zeu. Am mai pomenit și cu alte ocazii de rolul important al portăresei, personaj cheie pentru Cioran, un fel de model al alterității triumfătoare, de Big Brother familiar și constrîngător, totodată cerber și gardă de corp, un concentrat de empatie, supraveghere, protecție, sentiment de proprietate. O portăreasă tradițională nu are doar conștiința fermă a propriei identități, dar se mai și identifică (chiar de o manieră conflictuală) cu cele ale locatarilor
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
va considera o „debilitate” cognitivă a aceatuia, ba chiar și una acțională, spunând că limbajul nu este decât o convenție, ca regula unui joc; cu cât cei ce participă la joc sunt mai numeroși, cu atât limbajul va fi mai constrângător. Totuși el nu va putea nici cunoaște, nici modifica lumea reală.” (apud A. S. Janik, în „Secolul XX”, 1988:231). Bernard Pautrat, într-un studiu, Imperiul metaforei, atrage atenția că „marca acestui caracter metaforic al limbii e mai întâi arbitrarul denumirilor
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
spre extrema raționalității: demonstrația cu idealul de deductibilitate, însă fiind sortită domeniului verosimilului și probabilului nu-și poate depăși condiția, depășire care de fapt ar anula-o devenind demonstrație. Argumentele și operațiile puse în scenă de convingere sunt mai degrabă constrângătoare decât seducătoare, totuși ea va purta mai degrabă marca “fuzzy”, destinul fiindu-i opinabilul. În actul convingerii, chiar dacă se are în vedere un rezultat, accentul cade pe legitimitatea modului în care e justificat acel rezultat. Persuadarea ca act argumentativ aruncă
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
și operații retorico-estetice sau stilistice (de ordonare, de “ornare” și altele), mecanisme ce țin, mai curând, de sensibilitatea subiectivă decât de raționalitate, vizând în special dimensiunea emoțională a interlocutorului. Argumentele și operațiile vehiculate de persuadare sunt seducătoare și sugestive nu constrângătoare, tinzând spre cealaltă extremă, cea irațională, a seducției prin cuvinte, care de cele mai multe ori ia forma “persuasiunii clandestine” sau manipulării prin cuvinte. În actul persuadării accentul cade pe rezultatul obținut și mai puțin pe modalitățile prin care se ajunge la
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
de domeniul expertului diplomatic, și nu al celui în politică internă. Dar Allison a atenuat și mai mult asumpția raționalității interesului național din teoriile realiste ale relațiilor internaționale. El a pus convingător în lumină impactul endemic, și nu doar ocazional constrîngător, al politicii interne asupra celei externe. În cele din urmă, cercetarea sa a fost concepută în așa fel încît să admită necesitatea construirii de modele pentru interpretarea istoriei diplomatice, dar și să își limiteze orizontul la un fel de tip
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
majoră a darului și a reciprocității în societățile lor, deși în forme diferite (Potlàc-ul triburilor indiene din Nord-Vestul american sau Kula-ul răspândit în jurul insulelor Trobriand, aproape de Noua Guinee). Darul apare ca elementul unui sistem de relații reciproce deopotrivă libere și constrângătoare, în sensul că darul oferit spontan l-ar obliga pe cel ce primește să ofere la rândul lui un dar, dând naștere unui continuu schimb de daruri oferite și de daruri corespunzătoare primite. Alternanța acestor treceri cauzează schimbul; un schimb
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
Instaurarea unui ritual care determină atât proprietăți singulare, cât și roluri convenite pentru subiecții vorbitori, are la bază necesitatea calculării eficacității fiecărui cuvânt, a efectelor pe care le au construcțiile lexicale la nivel de receptare, precum și stabilirea limitelor valorii lor constrângătoare 40. În acest sens, dezvoltarea marketingului politic transformă în mărfuri politicieni și ideologii, valori și idei, prescriind gesturile, comportamentele, circumstanțele și întreg ansamblul de semne care stă la baza manifestării discursive a politicianului. c) Finalități de legitimare. Strategiile și mecanismele
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
și David Lyon, "pentru un nihilism deplin ce poate deveni activ, consumarea ființei în valoare de schimb (adică valoare supusă istoricității) face ca lumea adevărată să devină povestea, și aceasta pentru că refuză să atribuie aparențelor care o compun o forță constrângătoare de ordinul esenței. Procesul comportă o slăbire a realității, astfel că totul este dat ca mesaj, ca narațiune, ca poveste"171. Interpretările oferite de o serie de gânditori prefixului "post-" ne-au adus multe indicii în ceea ce privește posibilitățile de poziționare în interiorul
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
alternative viabile vocabularului dat. Alternativa este dată de discursul retoric, care accentuează ideea de contingență, o destabilizează pe aceea conform căreia ar exista căi unice de punere a problemelor și nu presupune fundamente care să implice în mod esențial și constrângător un set de teme și argumente anterioare, care se articulează sub forma unei "ordini naturale". Din perspectiva construirii unui tip de societate bazat pe idei liberale și pe principiul solidarității, discursul retoric i se pare a fi mult mai profitabil
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
o astfel de structurare a evoluției textelor și orientărilor baudrillardiene, și chiar critică faptul că filosoful francez a teoretizat insuficient despărțirea absolută și asumată dintre modern și postmodern, Mike Gane consideră o asemenea grilă de lectură mult prea artificială și constrângătoare, deoarece tinde să introducă majoritatea conceptelor și textelor sale sub aceeași etichetă. Roy Boyne 340 își afirmă dezacordul față de anumite luări de poziție ale lui Mike Gane, care îl așezau pe Baudrillard în categoria "anti-postmodernilor" și în același timp decriptează
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
în sine, descrie lumea modernă subsumată sistemului de consum în masă, ce a condus la o largă proliferare a bunurilor și serviciilor. Așa cum majoritatea filosofilor postmoderni și-au legat propriile teorii de critica societății și discursivității moderne, evidențiindu-le structurile constrângătoare, la fel și în cazul lui Baudrillard putem regăsi descrierea acestora, completată ulterior de respingerea lor și de prezentarea propriilor perspective postmoderne. O caracteristică generală a acestei opere timpurii a lui Baudrillard rămâne însă preocuparea sa de adâncire a distincției
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
ambiant nu pentru a fi trăit, ci pentru a se opera în interiorul său diverse mutări în funcție de gust sau personalitate. Astfel, se poate vorbi și de un "sistem obiecte/publicitate", care este în sine un sistem de semnificații sau un cod constrângător, din moment ce clasifică indivizii într-un repertoriu al statusurilor sociale. În exprimarea lui Baudrillard, din perspectiva publicității, obiectul capătă rolul unui criteriu imperativ: "veți fi judecat după...". Același "sfârșit al ordinii naturii" este resimțit și în ceea ce privește structurile de ambianță moderne, în
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
sistemul moștenirii și al conturării unui cadru relativ fix în care câteva generații succesive își duceau existența). În societatea modernă, consumul precede producția și, după cum susține Baudrillard, obiectele se constituie într-un sistem care impune un ritm de cele mai multe ori constrângător asupra vieții cotidiene a omului modern. "Exaltarea noutății" va deveni un element de presiune pentru consumator, care, în pofida idealului de "comunitate" și de comunicare care i se vinde o dată cu marfa, devine din ce în ce mai izolat și atomizat. Consumatorii sunt prezentați mai degrabă
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
discursului academic, angajându-se într-un tip diferit de practici textuale și joc"436. Așa cum conceptul de carnaval era la Bahtin fundamentul eliberărilor de constrângeri, la fel și discursul lui Baudrillard prezintă eliberarea de principiile, fundamentele și presupozițiile dominante și constrângătoare ale modernității, care conduce la destabilizarea ierarhiilor și la amestecul contrariilor sau al genurilor. La fel cum carnavalul desemnează o sărbătoare care nu se desfășoară sub auspiciile patetismului sau ale încrâncenării, ci cu voioșie, dar o voioșie conștientă și într-
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
instituind un fel de potlatch al semnelor. În această decentrare a sensului, scriitura radicală, rod al gândirii radicale, este eliberată de obsesia pentru conținut, sens și finalitate, Baudrillard privilegiind scriitura ironică, poetică, aluzivă și ludică în detrimentul oricărei tratări sistemice și constrângătoare a vreunui subiect. Ca și ceilalți scriitori postmoderni, Baudrillard caută tipuri de scriitură și procedee discursive radicale, diferite de ale scriitorilor moderni, atât pentru a se plia vitezei schimbărilor din contemporaneitate, cât și pentru a deconstrui "platformele" de sens fixate
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
logică și ierarhică, specifice discursului tradițional, la un lanț al suplementelor (ca în perspectiva derridariană) care să asigure "suprimarea ce menține" semnele și termenii. Logica clasică nu surprinde toate relațiile din interiorul unei scrieri, ea îi apare filosofului opresivă și constrângătoare. Înlocuirea sa cu o logică a ambivalenței i se pare a fi o acțiune cel puțin terapeutică, dacă nu chiar extrem de productivă la nivelul limbajului. Această "destabilizare" a structurilor și cadrelor vechi de raționare este realizată de către noțiunea de seducție
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Alecsandri, care nu vorbește niciodată de dificultățile interioare ale creației, vorbește destul de mult, și aproape totdeauna În același fel, de condițiile exterioare ale stării de a scrie. Am semnalat pînă acum cîteva elemente care declanșează hotărîrea de a scrie: existența constrîngătoare a iernii, liniștea cabinetului... Atît de puternic este sentimentul confortului Încît cea mai mică defecțiune Împiedică, pur și simplu, pe Alecsandri să se apropie de masa de scris. El și-a construit un protocol și protocolul a devenit o habitudine
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
erou). Prin urmare, dacă e să dăm crezare ucenicului neascultător al lui Freud, trebuie să acceptăm ideea că omul comun, indiferent de numele pe care îl poartă, rămâne sub dominația "mamei" și a "naturii", pe când "artistul" iese de sub jurisdicția aceasta constrângătoare pentru a se naște a doua oară, în lumea spiritului și a voinței triumfătoare. De aceea, cum Anton Klentze zis și Clenciu e sortit să fie mereu "Bizu", băiatul mamei, al "coanei Lina", Lovinescu vrea să se despartă de această
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
aruncă o privire înnoitoare, conformă spiritului modern, fără să pornească de la o concepție prestabilită și fără să folosească un aparat sofisticat. Cu o astfel de perspectivă, nu se apropie de metodele noii critici, ale cărei grile de lectură le socotește constrângătoare. Nu e mai puțin adevărat că, în acest fel, suspicios față de orice abordare obiectivă a literaturii, minimalizează contribuția reală a criticii noi, în schimb previne cu justețe împotriva exagerărilor ei. Practicat în felul acesta, exercițiul criticii devine o experiență interioară
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289117_a_290446]
-
1985, anul ajungerii la putere a lui Mihail Gorbaciov, RSR va fi repudiată chiar de către "lagărul socialist", transformându-se într-un paria pentru mișcarea comunistă internațională, a cărei "îmburghezire" o percepuse însă ca dezintegratoare din punct de vedere ideologic și constrângătoare din punct de vedere politic. După expunerea corpusului empiric al lucrării urmează analiza teoretică a materialului cu ajutorul celor patru teorii ale RI menționate anterior. Expun, în acest capitol, motivele pentru care consider socio-constructivismul o teorie mai bună pentru abordarea politicii
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
sistemului politic și economic al Uniunii Sovietice (vezi Brown: 1997). Gorbaciov nu a prevăzut însă intensitatea tendințelor centrifugale din interiorul federației sovietice, sperând până în ultimele luni în care a deținut puterea că, într-o formă mai relaxată și mai puțin constrângătoare pentru republicile unionale, statul federal sovietic putea și trebuia fi menținut ca principal garant al ireversibilității reformelor introduse (Gorbachev: 2000, 83-170). Pe de altă parte, Gorbaciov a avut idei politice radicale în raport cu ideologia leninistă încă din 1985. "În cuvântările lui
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]