1,465 matches
-
asemănător. Discursul despre asceză începe cu un reproș adresat călugărilor care, împinși de vanitate și de dragostea de cele lumești, trădează adevăratul sens al vieții monastice, căutarea și practicarea adevăratei filosofii, așa cum a făcut însuși Cristos, pentru a ajunge la contemplație. O secțiune importantă este dedicată îndrumării spirituale: maestrul trebuie să fie un exemplu, iar discipolii trebuie să-i dea ascultare fără să-și pună întrebări în privința ordinelor primite. E dezvoltată apoi tema luptei spirituale împotriva pasiunilor; pentru a învinge, sfinții
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
invoca numele lui Isus (59-61). Diadoh mai spune că monahii trebuie să se lase deposedați de propriile bunuri, renunțând la procese (63-64), și să aleagă sărăcia. Dintre darurile primite de la Dumnezeu, cel mai însemnat este „teologia”, darul ce izvorăște din contemplație, producând în suflet o stare de plenitudine absolută; e o formă de rugăciune care se deosebește de rugăciunea în sens restrâns prin care omul se străduiește să se facă auzit de Dumnezeu (67-75). Capitolele 90-100, 76-89 sunt dedicate dinamicii harului
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ca stridențele să fie evitate. Cele două cicluri ale volumului - Orfice și Starea de dor - semnalează chiar prin titlu domeniile explorate: logosul și erosul. În Sonete (1978; Premiul Asociației Scriitorilor din București), meditația lirică, depășind restricțiile formale, refuză din nou contemplația, fiind înviorată de evocarea unei naturi în expansiune, în care gravitația apare ca un impuls generator. Revin cele două spații complementare: exteriorul hiperbolizat și interiorul care absoarbe ceea ce se pierde în afară. Ordonate pe cele patru cicluri calendaristice, aceste sonete
HAGIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287396_a_288725]
-
București, 1972; Înflorirea lucrurilor, Timișoara, 1973; Idei și forme critice, București, 1973; Bacovia, un antisentimental, București, 1974; Apologii, Cluj-Napoca, 1975; Rigoarea văzduhului, Cluj-Napoca, 1978; Poeți români de azi, București, 1979; Critici români de azi, București, 1981; Între critici, Cluj-Napoca, 1983; Contemplații, București, 1984; Cotidiene, București, 1986; Existența poeziei, București, 1986; De la Mihai Eminescu la Nicolae Labiș, București, 1989; Oglinda și vidul, Pitești, 1993; Peisaj critic, I-III, București, 1993-1999; Un izvor bolborosind înăuntrul termometrului, Oradea 1996; A doua viață, București, 1997
GRIGURCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287364_a_288693]
-
Nu numai, 160-173, 328-338; Ierunca, Subiect, 197-200; Ioan Moldovan, „Oglinda și vidul”, F, 1994, 2; Adrian Popescu, Poezia maturității artistice, ST, 1994, 7-8; Simuț, Incursiuni, 206-214; Negoițescu, Scriitori contemporani, 196-201; Alex. Ștefănescu, Gheorghe Grigurcu, RL, 1996, 14; Barbu Cioculescu, Predominanța contemplației, JL, 1997, 5-12; Paul Goma, „Blasfemiile” grigurciene, JL, 1997, 5-12; Pop, Pagini, 107-115; Dicț. analitic, I, 222-223; Călin Teutișan, Revizuitorul, ST, 1999, 2; Grigore Scarlat, Zodia reculului moral, CL, 1999, 8; Dimisianu, Lumea, 326-333; Dicț. esențial, 355-357; Regman, Ultime explorări
GRIGURCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287364_a_288693]
-
și pseudonimul Gabaldo) e bine primită „factura nouă” din volumul Versuri. Ideea. Ciclul morții de Camil Petrescu, autor pe care „îți face impresia că numai războiul l-a făcut poet și că în alt gen n-ar reuși”, sau simplicitatea contemplației din Povestea omului de Demostene Botez, dar e calificată ca o decepție reeditarea cărții lui Radu D. Rosetti, Din Egipt. Note din călătorie. O linie clasicizant normativă și tardiv sămănătoristă asumă L. prin editorialul lui D.I. Atanasiu din numărul 2
LECTURA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287768_a_289097]
-
a poemului e înscenată uneori ca vânătoare, „pândă” a sensului ultim, a „sunetului ca ființă”, iar alteori ca revelație transpusă laconic, eliptic, într-o imagine stilizată sever, sterilizată de orice emoție materială. Starea cel mai frecvent cultivată este aceea de contemplație extatică a singurei „priveliști stăruitoare”, „asemeni cântecului” - „priveliștea dinlăuntru”. Nostalgia purității originare și - cum s-a observat - „o tendință abia vizibilă de îngroșare expresionistă a detaliilor de univers liric” (Laurențiu Ulici) prefigurează o dimensiune complementară a poeziei lui S. Publicat
SAMPETREAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289455_a_290784]
-
cu scene misterioase, în penumbră, vizionate ca într-o lentoare onirică, un fel de imagini fulgurante dintr-o altă existență, demoniacă, sau din adâncurile istoriei. În Pasul umbrelor și al veciei (1930; Premiul Societății Scriitorilor Români) și în Sus... (1939) contemplația poetică tinde spre gnoseologie, S. imaginând un fel de alegorie a genezei, invocând originea cosmică a pământului și a vieții, forța de atracție a luminii, ca aspirație perpetuă și ferment al visării și speranței, truda omului „în crâncenă luptă cu
SPERANTIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289824_a_291153]
-
și posibilitatea de a exprima același lucru prin forme diferite. Critica a observat că scrierea lui S. este comparabilă doar cu eseul Pseudo-cynegeticos al lui A.I. Odobescu. Pornind de la concluziile unor cercetători și gânditori germani, în paginile, editate postum, din Contemplație și creație estetică (1997), S. încearcă să dea o fundamentare științifică teoriei sale. Ipostază evoluată a tendinței generale a ființei de a detecta elementele purtătoare de semnificație și valoare, contemplația estetică începe cu perceperea entităților simetrice, ritmate ca unități semnificante
SPERANTIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289824_a_291153]
-
unor cercetători și gânditori germani, în paginile, editate postum, din Contemplație și creație estetică (1997), S. încearcă să dea o fundamentare științifică teoriei sale. Ipostază evoluată a tendinței generale a ființei de a detecta elementele purtătoare de semnificație și valoare, contemplația estetică începe cu perceperea entităților simetrice, ritmate ca unități semnificante, dar care nu declanșează reacții imediate, pragmatice. Prin imitație, comparație ș.a. sunt create mental simetrii, forme ideale, care au un caracter ludic și devin ele însele obiecte ale receptării estetice
SPERANTIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289824_a_291153]
-
principiului unic, etern, generator, iar prin aceasta la sentimentul contopirii eului cu transcendentul, când „ființa noastră subiectivă se revelează sieși ca inclusă într-o grandioasă simetrie cu principiul suprem și absolut”. Creația estetică este strâns legată de geneza și nivelurile contemplației, din care derivă și momentul inspirației, act ce configurează în întregime un proiect unic al operei, irepetabil, așa cum e un embrion, care conține în întregime proiectul viitoarei ființe. Procesul complex prin care se trece de la percepție la operă are ca
SPERANTIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289824_a_291153]
-
Medalioane muzicale, pref. Romeo Ghircoiașiu, București, 1966; Poezii, pref. Perpessicius, București, 1966; Amintiri din lumea literară, București, 1967; Figuri universitare, București, 1967; Inițiere în poetică, București, 1968; Cartea despre carte sau Eflorescența spirituală, îngr. și pref. Octavian Chețan, București, 1984; Contemplație și creație estetică, îngr. și introd. Mircea Muthu, postfață Ion Maxim Danciu, Cluj-Napoca, 1997. Repere bibliografice: Zetta, [Un talent precoce], „Revista literară”, 1898, 21; Luciliu [Al. Macedonski], O treime de poeți, „Liga conservatoare”, 1905, 6; Caracostea, Scrieri, I, 58-59; Perpessicius
SPERANTIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289824_a_291153]
-
1994, 12; Ion Maxim Danciu, Eugeniu Sperantia și dinamica umanului, „Saeculum”, 1995, 1-2; Muthu, Cântecul, 126-128; Doru Pop, O biografie neromanțată a scriitorului român, TR, 1997, 28-29; Dan Rațiu, De la fiziologia frumosului la metafizica artei, TR, 1997, 28-29; Rusanda Mureșan, „Contemplație și creație estetică”, ECH, 1998, 1-3; Dicț. scriit. rom., IV, 307-311. C.T.
SPERANTIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289824_a_291153]
-
a făcut obiectul unor interpretări contradictorii, cercetătorii întrebîndu-se dacă extazul are rolul contemplării mistice în experiența lui Augustin sau dacă viziunea de la Ostia ar fi de tip filozofic. Marrou obiectează însă pe bună dreptate că „dilema... între meditația filozofică și contemplația mistică e foarte probabil una falsă: dacă există (și eu aș admite bucuros acest lucru) o mistică augustiniană autentică, aceasta n-a putut fi decît o mistică de filozof; experiența sa depășește aportul activității propriu-zis filozofice, dar o presupune și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
slogan al antiaugustinienilor: e un sacrilegiu să crezi că Dumnezeu n-ar dori mîntuirea tuturor. Marea „invenție” a lui Cassian a constat în această fuziune a origenismului cu antiaugustinismul care permitea în același timp aducerea în prim-plan a necesității contemplației și aprobarea activității ascetice: deși prin Decretul lui Gelasie, la sfîrșitul secolului al V-lea, operele lui Cassian fuseseră condamnate ca „apocrife”, adică neortodoxe, tocmai pentru că erau în contradicție cu doctrina augustiniană a harului, totuși, pentru că ofereau creștinilor un fel
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
spirituale. El credea, ca mulți alți gînditori din acea perioadă, că desăvîrșirea poate fi o aspirație permanentă atît în viața ascetică (la limită, în viața privată), cît și în viața monahală. Această perfecțiune ascetică este cea mai bună pregătire pentru contemplație, chiar dacă cei ce îmbină acțiunea cu contemplația (adică asceza propriu-zisă și activitatea în mijlocul oamenilor) duc o viață mai apropiată de perfecțiune în raport cu cei care se dedică exclusiv contemplației. Viața mixtă prin excelență a fost aceea dusă de apostoli, pentru că ei
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
din acea perioadă, că desăvîrșirea poate fi o aspirație permanentă atît în viața ascetică (la limită, în viața privată), cît și în viața monahală. Această perfecțiune ascetică este cea mai bună pregătire pentru contemplație, chiar dacă cei ce îmbină acțiunea cu contemplația (adică asceza propriu-zisă și activitatea în mijlocul oamenilor) duc o viață mai apropiată de perfecțiune în raport cu cei care se dedică exclusiv contemplației. Viața mixtă prin excelență a fost aceea dusă de apostoli, pentru că ei îndeplineau cele două cerințe ale perfecțiunii creștine
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în viața monahală. Această perfecțiune ascetică este cea mai bună pregătire pentru contemplație, chiar dacă cei ce îmbină acțiunea cu contemplația (adică asceza propriu-zisă și activitatea în mijlocul oamenilor) duc o viață mai apropiată de perfecțiune în raport cu cei care se dedică exclusiv contemplației. Viața mixtă prin excelență a fost aceea dusă de apostoli, pentru că ei îndeplineau cele două cerințe ale perfecțiunii creștine. Contemplația, la rîndul ei, presupune asceza și, prin urmare, se dezvoltă gradual, prin pocăință, iubire, mîhnire pentru propriile păcate, frică: raportul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
adică asceza propriu-zisă și activitatea în mijlocul oamenilor) duc o viață mai apropiată de perfecțiune în raport cu cei care se dedică exclusiv contemplației. Viața mixtă prin excelență a fost aceea dusă de apostoli, pentru că ei îndeplineau cele două cerințe ale perfecțiunii creștine. Contemplația, la rîndul ei, presupune asceza și, prin urmare, se dezvoltă gradual, prin pocăință, iubire, mîhnire pentru propriile păcate, frică: raportul dintre suflet și Cristos, prezentat simbolic în Cîntarea Cîntărilor, constituie, conform unei lungi tradiții, emblema acestei contemplații. Sursa principală a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ale perfecțiunii creștine. Contemplația, la rîndul ei, presupune asceza și, prin urmare, se dezvoltă gradual, prin pocăință, iubire, mîhnire pentru propriile păcate, frică: raportul dintre suflet și Cristos, prezentat simbolic în Cîntarea Cîntărilor, constituie, conform unei lungi tradiții, emblema acestei contemplații. Sursa principală a interpretării spirituale propuse de Grigorie pare să fie Augustin. d) Stilul literar gregorian Este citată de obicei, cînd e vorba despre interesul arătat (sau nu) de Grigorie pentru stilul literar, o sentință a sa, rămasă faimoasă, care
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Nemesinos, autorul declară că vrea să pună capăt nenumăratelor erori generate de pozițiile lui Arie și Eunomiu și ne oferă indicele operei, precizînd că aceasta se intitulează Thesauros deoarece „adună în sine ca într-un tezaur o mare cantitate de contemplații divine”, adică de știință teologică. Cele 35 de capitole încep cu chestiunile legate de născut și nenăscut, pentru a trece la respingerea tezei ariene care neagă eternitatea Fiului. Autorul abordează apoi homousia, oprindu-se asupra interpretării unor texte biblice clasice
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
serioasă opoziție a întîmpinat propunerea lui D.B. Evans de a interpreta antropologia lui Leonțiu în cadrul doctrinei evagriene (origeniste) a intelectelor preexistente, sugerînd astfel că Cristos al lui Leonțiu ar fi singurul, dintre atîtea intelecte, care i-a rămas credincios în contemplație Logosului divin. Oricum, în urma studiilor lui Richard, Leonțiu nu mai este considerat un neocalcedonian (ca atunci cînd i se atribuiau scrierile lui Leonțiu din Ierusalim), ci un calcedonian riguros; chiar expresia, tipic chiriliană, „unire după hypostasis” este evitată de el
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
mod asemănător. Discursul despre asceză începe cu un reproș la adresa călugărilor care, împinși de vanitate și de dragostea de cele lumești, trădează adevăratul sens al vieții monastice, căutarea și practicarea adevăratei filozofii, după exemplul lui Cristos, pentru a ajunge la contemplație. O secțiune importantă este dedicată îndrumării spirituale: maestrul trebuie să fie un exemplu, iar discipolii trebuie să-i dea ascultare fără să-și pună întrebări în privința ordinelor primite. E dezvoltată apoi tema luptei spirituale împotriva pasiunilor; pentru a învinge, sfinții
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
invoca numele lui Isus (59-61). Semnalăm, de asemenea, îndemnul de a ne lăsa deposedați de propriile bunuri, renunțînd la procese (63-64), și de a alege sărăcia. Dintre darurile primite de la Dumnezeu, cel mai însemnat este „teologia”, darul ce izvorăște din contemplație, producînd în suflet o stare de plenitudine absolută; e o formă de rugăciune care se deosebește de rugăciunea în sens restrîns, prin care omul se străduiește să se îndrepte spre Dumnezeu (67-75). Capitolele 76-89 sînt dedicate harului și se referă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
sihăstrie (schitul de la Rauten) e o apologie a vieții intelectuale, a biruinței spiritului asupra forțelor iraționale. Lângă ținutul Marina, cu vinuri minunate, librării, turnuri de veghe datând din epoca romană și castele merovingiene, cei doi frați încearcă să se consacre contemplației, dar vrăjmășia conducătorului din ținutul Mauretenia nu-i ocolește. în vârtejurile lipsite de sens ale istoriei, artistul nu poate rămâne neimplicat - �nici o salvare nu e promisă, în afara sufletului întărit prin suferință", observă în prefață Mircea Martin (căruia îi datorăm și
Pe falezele sihăstriei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14984_a_16309]