1,534 matches
-
viața oamenilor nu se poate desfășura normal și pașnic fără existența unor norme (reguli, reglementări, cerințe, modele, standarde) care să restrângă arbitrarul conduitelor și opțiunilor, să prevină abuzurile și consecințele nedorite, să elimine conflictele și tensiunile"416 teoria politică a contemporaneității este preocupată, pentru a propune modele explicative pe diverse segmente particulare de analiză, de maniera în care indivizii și grupurile își aleg mijloacele pentru a-și atinge scopurile (y compris interesele). Tocmai de aceea, raționalitatea instrumentală este definită atât ca
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
că democrația, ca și ordinea politică și dominația legitimă pe care aceasta le presupune sunt reinstituite periodic și că ideologia, cu semnificația sa socio-culturală de integrare-identitate, oferă condiții de posibilitate pentru menținerea acestui curs al lucrurilor în societățile occidentale ale contemporaneității. Rolul ideologiei în planul practicii politice este completat, din punctul meu de vedere, de rolul său în plan epistemologic, din moment ce conceptul ne oferă și posibilitatea de a explica și înțelege mecanismele prin care ordinea politică de tip democratic este instituită
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
recuperarea conceptului de către gândirea postmodernă însăși. În acest sens, chiar discutarea "sfârșitului ideologiei" poate reprezenta un indiciu al recuperării termenului ca instrument în explicarea și înțelegerea socialului, câtă vreme asupra unor astfel de teze s-au adus, odată cu evoluția proprie contemporaneității, lămuriri suplimentare (așa cum s-a întâmplat, de altfel, și în cazul tezei "sfârșitului istoriei"). Însă răspunsul afirmat de ideologie prin însăși prezența sa în societatea contemporană nu anulează, desigur, efectul provocării care i-a apărut în față. După cum nu elimină
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
vorbească mai curând despre o "societate în tranziție" decât despre o transformare radicală a socialului sub forma postmodernității, gânditorii înscriși în această categorie acceptă totuși că o eventuală teorie socială proprie epocii noastre este utilă în măsura în care analizează schimbările survenite în contemporaneitate 435. Mai aproape de noi, există și teoreticieni sociali care constată nu doar dispariția postmodernismului pe care-l califică drept un "termen de conveniență" folosit de critici pentru a da coerență unui proiect intelectual susținut de autori altfel disparați 436 ci
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
cu victoria globală a democrației liberale, iar asta nu revine la a spune că este ceva în neregulă cu valorile și principiile acestei forme de organizare politică, ci doar cu statuarea sa ca punct terminus al unei istorii care, în contemporaneitate, se dovedește a fi, încă, fără final. Nu numai că, așa cum arată teoreticienii democrației, mai mult de jumătate din populația globului trăiește încă în regimuri totalitare sau autoritare, dar chiar democrația liberală de tip occidental comportă serioase transformări ca urmare
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
poate fi caracterizată în mod provizoriu ca o filosofie socială care susține că filosofia socială modernă este inadecvată într-o lume a cărei formă este dată de avansul științei și tehnologiei și care arată că, acum, principala solicitare este cu privire la contemporaneitate, o perioadă legată de ceea ce poate fi numit postmodernitatea emergentă"492. Ce se întâmplă însă cu ideologia, odată cu apariția acestei lumi, din moment ce conceptul este unul indelebil "încastrat" în gândirea modernă? Un argument în plus pentru ideea avansată mai sus, referitoare
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
atare. Relația dintre explicație și înțelegere este așa cum arăta von Wright întotdeauna biunivocă. În această interdependență conceptuală, suficiența atrage după sine necesitatea. Analiza procesului globalizării, de care societatea postmodernă la nivelurile sale general și individual pare a fi afectată în contemporaneitate permite o explicație adecvată atâta vreme cât deținem înțelegerea necesară. Dar, înțelegerea conceptuală a globalizării ca proces socio-istoric observabil în toate domeniile vieții cotidiene pare să reafirme o teză dragă filosofiei idealiste germane, anume dialectica. Într-adevăr, teoriile postmoderne ale globalizării, fie
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
în mod clasic pentru proiecțiile de tip utopic sarcina de a configura "modele ale unor societăți bune care nu sunt limitate nici la sfera statului-națiune și nici la o singură dimensiune instituțională a modernității"556, teoria socială și politică a contemporaneității riscă să eludeze aspecte importante ale societății prezente, numai de dragul de a configura o societate a viitorului. Se poate susține, în acest context, că, eșuând în a se impune ca proiecție teoretică a realității prezente, una a culturii globale omogene
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
de post-istoricitate" (Gianni Vattimo, Sfârșitul modernității. Nihilism și hermeneutică în cultura post-modernă, Editura Pontica, Constanța, 1993, pp. 9-10). 461 Francis Fukuyama, Sfârșitul istoriei?, Editura Vremea, București, 1994, p. 11. 462 Vezi, în acest sens, importantele studii din teoria democratică a contemporaneității: Robert Dahl, Poliarhiile. Participare și opoziție, Editura Institutul European, Iași, 2000, și Democrația și criticii săi, Editura Institutul European, Iași, 2002; Arend Lijphart, Modele ale democrației. Forme de guvernare și funcționare în treizeci și șase de țări, Editura Polirom, Iași
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
imagism mozaical și caleidoscopic, poetul nu va avea, practic, nici o dificultate de „adaptare”, fiind, dimpotrivă, Încurajat să-și dezvolte o predispoziție evidentă. Schimbările nu vor fi totuși neînsemnate. Unei alte „lumi a obiectelor”, modelate după realitățile „fazei activiste industriale” a contemporaneității, va trebui să-i corespundă o poezie al cărei depozit imagistic să fructifice aceste date. Noutatea va fi, așadar, nu În mică măsură, a „concretelor” puse În relație. O modificare deci, de univers imaginar. Versurile constructivist-integraliste publicate În Invitație la
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
cititorul de astăzi se arată mai puțin șocat de aceste realități ale operei, integrîndu-le firesc unor experiențe poetice omologate de pe acum unei tradiții a modernității, cu filoane ce se prelungesc dinspre manierism și baroc, destule observații și judecăți emise În contemporaneitatea poetului rămîn totuși valabile. Și nu e neapărat nevoie să credem, Împreună cu Șerban Cioculescu, În efectele terapeutice ale versului alexandrin, cu rigorile sale formale, recomandat odată autorului Brățării nopților, pentru a fi de acord că În scrisul acestuia există multe
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
Mitzura Arghezi, Un oaspete familiar la Mărțișor, MS, 1983, 1; Modola, Dramaturgia, 234-236; Ovidiu Papadima, O restituire generoasă, R, 1984, 9; Dan Brudașcu, Un caz literar - I. Peltz, I.C. Vissarion și D. Ciurezu, R, 1985, 10; Valentin Tașcu, Semnături în contemporaneitate, ST, 1987, 4; Șerban Cioculescu, Dialoguri literare, București, 1987, 107-108; Victor Petrescu, I.C. Vissarion. Între uitare și dăinuire (în colaborare cu Ștefan Ion Ghilimescu), Târgoviște, 2001; Dicț. scriit. rom., IV, 760-762; Opriță, Anticipația, 44-46. C. Pp.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290588_a_291917]
-
ilustrați eminent în alte genuri: Tudor Arghezi, G. Ibrăileanu, E. Lovinescu. În sfârșit, Vladimir Streinu stăruie și asupra unor prozatori contemporani de primă importanță: Marin Preda, D. R. Popescu, Ion Lăncrănjan. Moartea l-a împiedicat să adâncească sondajele critice în contemporaneitate, dar atât cât a rămas probează un gust sigur și o elevație intelectuală necontrafăcută. Reconsiderând valoarea romanelor de al doilea plan în ansamblul creației rebreniene, Vladimir Streinu observă judicios: „Atât se deosebesc între ele, ca mediu social, ca interes anecdotic
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
este cu atât mai relevantă : O primă parte convențională revine în foarte bună măsură practicienilor : dr. Vasile BODNAR - medic specialist obstetrică ginecologie, fiind rezultatul unui pertinent studiu bibliografic cu privire la “ce“ reprezintă genetica medicală, planificarea familială și asistența la naștere pentru contemporaneitate, analizează principiile și modalitățile practice de utilizare a tehnicilor și regimului igieno-dietetic impus, studiu implicit dublat de inserția unei deosebite cazuistici personalizate, urmare a unei activități îndelungate ca șef de secție și manager general al Spitalului municipal „Sighetu-Marmației” - jud. Maramureș
Asistenţa la naştere în prezentaţie craniană şi pelvină by Mihai Botez, Vasile Butnar, Adrian Juverdeanu () [Corola-publishinghouse/Science/305_a_1432]
-
a fiecărui individ sau a familiei umane pentru o dezvoltare socială și economică echilibrată, folosindu-se în acest scop de mijloacele științifice existente la un moment dat pentru a preveni o eventuală sarcină nedorită în condițiile de moralitate oferite de contemporaneitate asistenței la naștere. Există în această situație curentă tot atâtea argumente/contraargumente obiective/subiective privind supravegherea sau îngrijirea medicosocială, consilierea familiilor ori indivizilor umani (de ambele sexe) mai mult sau mai puțin integrați societății umane în ansamblu, implicarea unor servicii
Asistenţa la naştere în prezentaţie craniană şi pelvină by Mihai Botez, Vasile Butnar, Adrian Juverdeanu () [Corola-publishinghouse/Science/305_a_1432]
-
și disciplinelor matematice ale aceleiași perioade. La fel de importantă - și, în același timp, deschizătoare de orizonturi nebănuite - mi se pare a fi ampla analiză a operei teologice a altui britanic, John Alaisdar Milbank, cu rădăcini extrem de ramificate în problematica filozofică a contemporaneității. Cartea include un studiu dedicat operei, impresionantă ca întindere și cuprindere, dar mai ales ca densitate, a filozofului francez Michel Henry, care, alături de Levinas, Ricœur și Marion, reprezintă ceea ce s-a numit „turnura teologică a fenomenologiei franceze”. Capitolul în cauză
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
al lui U. Miza cărții, care se dorește „un studiu al «profunzimilor»”, e triplu polemică, iar acest fapt se vede chiar din subtitlu: Cucerirea tradiției. O cucerire în sens istoric, având în vedere că tradiția încearcă să integreze în fluxul contemporaneității și literatura viabilă din anii ’50 (Mihail Sadoveanu, Camil Petrescu, G. Călinescu ș.a.); o cucerire în sens metodologic, de vreme ce tradiția - avertizează autorul - reprezintă cu precădere o „realitate a vieții interioare”, ceea ce poate îngloba, după caz, „vârstele prozatorului”, dar și „contextul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290347_a_291676]
-
de multe paradoxuri ar ascunde, muzeul de artă contemporană funcționează. Și funcționează bine. Nune rămâne decât să-i redefinim misiunea, rolul, esența, poate altfel decât reinterpretând muzeul tradițional. Sau, poate, să ne Întrebăm dacă această capsulă care face prizonier timpul contemporaneității noastre mai este saunu o instituție muzeală...
Polarităţile arhitecturi by Anca Mihaela Cioarec () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92991]
-
întâia noapte de război”, ADV, 1930, 14 386; Constantinescu, Scrieri, IV, 248-274, VI, 199; Călinescu, Cronici, I, 259, 308-311, II, 188-193; Șuluțiu, Scriitori, 284-296, 369-378; Boz, Cartea, 87-99; Sebastian, Eseuri, 384-398; Sebastian, Jurnal, 381-387, 511-513; G. M. Zamfirescu, Mărturisiri în contemporaneitate, București, 1938, 196-206; Mărgărita Miller-Verghy, „Danton”, RVS, 1932, 1-2; Călinescu, Ulysse, 88, 112-116, 150-154; Șerban Cioculescu, „Transcendentalia”, ADV, 1932, 14 796; E. Lovinescu, Memorii, II, Craiova, 1932, 106-117; Eugen Jebeleanu, „Patul lui Procust”. Domnul Camil Petrescu despre noul său roman
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
veacurilor: pasurile montane, regiunile mlăștinite și zonele împădurite. Interesant este că nimic nu pare să se fi schimbat din aceste strategii. S-au regăsit de la începutul existenței noastre statale din Evul Mediu și până în timpurile recente ale modernității sau chiar contemporaneității. Victoriile din trecătorile Posada și Ghindăoani asupra oștirii maghiare au avut un ecou, în Primul Război Mondial, în luptele de la Oituz contra ofensivei austro germane. Succesele repurtate în codrii Plonini și Cosminului asupra cavaleriei poloneze și-au aflat corespondent în
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
vreodată nici măcar cu gândul să se apropie de oraș. 7. CHEILE ÎMPĂRĂȚIEI a. Moștenirea romană Nimic din ceea ce se petrece în prezentul nostru geostrategic nu este întâmplător. Este consecința unui trecut mai mult sau mai puțin îndepărtat, după cum și momentul contemporaneității va fi un reper pentru a explica în viitor anumite evoluții. Confruntarea geostrategică actuală nu își are originea în Epoca modernă, ci datează din Evul Mediu. Această lupta durează de milenii având ca miză moștenirea Antichității, mai precis custodia patrimoniului
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
a acestei cărți, împreună cu răspunsul care îi revine. În cadrul subcapitolului ÎI.6. a Topografia interpretărilor contemporane ale teoriei tomiste a cunoașterii, voi oferi o imagine de ansamblu a modurilor în care a fost citită teoria tomista a cunoașterii umane în contemporaneitate, imagine pe care o voi folosi ca punct de sprijin pentru interpretarea pe care o propun în această lucrare. 1. Cum are loc cunoașterea umană la nivelul simțurilor externe? Așa cum am spus și în primul capitol, omul este, pentru Toma
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
doar la reprezentări din mintea noastră; dar acest tip de reprezenta tionalism iese din tiparul tomist al cunoașterii, deoarece Toma din Aquino afirmă explicit că avem întotdeauna acces la obiectele externe, așa cum sunt ele, într-o manieră ne distorsionată. În contemporaneitate, exegeți precum Claude Panaccio sau Robert Pasnau contrazic argumentele invocate de realiști, susținând că, deși în genere reprezentationalismul epistemologic este atribuit unor autori din perioada modernă, elemente ale acestuia pot fi identificate și la Toma din Aquino. Reprezentationalismul epistemologic nu
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
impresia unui demers nu tocmai coerent, cel putin nu atât de coerent pe cat ne-am fi așteptat de la un autor precum Toma. Tocmai de aceea, pentru că există diferite etape în gândirea tomista, dintre care una este în acord cu ceea ce contemporaneitatea a citit ca fiind o formă de reprezentationalism epistemologic, în final nu sunt îndreptățite nici respingerea în totalitate a interpretării realiste a procesului cunoașterii umane, nici acordul total cu interpretarea reprezentationalista. După ce am văzut cum anume lucrează aceste interpretări, pot
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
izvorâta dintr-un sentiment elegiac al existenței, din impresia că firul vieții este scurt, ca limită ultima se află aproape. Atunci cand alegea poeziile destinate traducerii Quasimodo, asemenea lui Leopardi, urmărea puritatea, candoarea de mult apuse, dorind să le transpună în contemporaneitate.432 Ambii au transferat în creațiile lor căutarea inocentei antice, care se poate citi în fragmentele în care autorul romantic descrie primele ore ale universului și în prospețimea naturii primordiale, barbare, creionate de Quasimodo. Ermeticul s-a simțit atras de
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]