689 matches
-
-l cu Înverșunare pe Muñagorri. Nu șovăi să afirm că pedagoga a reacționat așa distonant doar pentru că avea În vedere un post nou: Montenegro, care descoperă precum linxul sufletele frumoase, Îi propusese unul oarecare În Avellaneda. Toți ne-am retras contrariați. Stăpâna casei, maestrul și cu mine ne-am Îndreptat spre castelul cu apă pentru irigații; Montenegro s-a retras În casă cu guvernanta. Muñagorri, obsedat de viitoarea expoziție și lipsit de interes pentru natură, s-a dus la o altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
vorbea cu tatăl ei - glasul afectat, gesturile - se risipi. Brusc deveni o persoană Îngrijită, elegantă, circumspectă: se uită la ceas și porni repede, lovind cu tocurile pavajul din beton. Oricine care ar fi ascultat conversația de dinainte ar fi rămas contrariat, pentru că nici nu băgă În seamă treptele care duceau În stradă, nici măcar nu privea În direacția aceea. În schimb, merse țintă pe peronul de vest și așteptă trenul acolo; cînd trenul trase la peron, se urcă În el și călători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
rață boșoroagă. Imaginează-ți dacă vreun tip ar fi vrut să treacă dincolo de zid În timp ce domnul Mundy ar fi fost cu el! Închipuiește-ți-l pe domnul Mundy luîndu-se după el! — Lăsați-l În pace! zise Duncan dintr-odată. Hammond Îl privi contrariat. — Da’ ce te-a apucat? RÎdeam și noi puțin. Isuse, dacă nici să rîzi n-ai voie În locul ăsta... — Lăsați-l În pace, atît vă spun. Giggs se strîmbă. — Ei bine, scuză-ne. Am uitat că tu și cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
desubt. În timp ce femeia trecea, Kay Îi prinse privirea și-i zîmbi. Femeia zîmbi la rîndul ei, dar zîmbetul ei era nesigur, se gîndi Kay. Probabil că surprinsese sfîrșitul Îmbrățișării lor, dar nu știa ce să creadă: era În același timp contrariată și jenată. CÎinele călca În urma ei și amușina tocurile pantofilor lui Helen. Toată scena dură ceasuri nesfîrșite. — Smuts! țipă femeia, Înroșindu-se din ce În ce mai tare. Smuts! CÎine rău ce ești! — Dumnezeule! spuse Helen, după ce cîinele trecu. Își aplecă fruntea să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
nu le suportă hârtia, îi smulge fetiței pâinea de sub braț și cu un gest brutal o îmbrâncește spre poartă. Biata de ea, cade în genunchi și începe să plângă sfâșietor. Roua lacrimilor se amestecă într-o clipită cu glodul drumului. Contrariată, strig spre monstru câteva cuvinte de reproș, dar mă aleg la rându-mi cu o cascadă de vorbe grele și renunț.. Mogâldeața stă prăbușită în drum, sub răpăiala rece, care îi îmbrățișează firavul trup, ca într-un gest de ocrotire
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
părea în sesizabilă diminuare. Gâturile tuturor se alungiseră și cei mai din spate așteptau favorabile comentarii, din partea protagoniștilor sacrificiului de bâlci. Ceva în genul: "o carnație gingașă și îmbălsămată, împănată și țintată cu șiruri de negre perle"... Dar un murmur contrariat vibră îndelung, în cercurile unduitoare de bărbați, femei și copii. Unii din gloată mai pretinseră și după aceea că ar fi zărit, episodic, un fel de țesut stacojiu, ca o ceață spongioasă, vaporizându-se, în câteva clipe. Ceva ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
eu. Aducând eu În discuție sexul, trăgând o concluzie de mamă-soacră: - Lasă, Cristina, nu-s nu știu ce probleme. Cred că vă e destul de ușor să vă Împăcați când vine noaptea. Ea nu mi-a răspuns. M-a privit câteva clipe, poate contrariată, parcă pe sub sprâncene. Apoi mi-a zâmbit. Apoi a ridicat mâna, a ținut-o o vreme În aer, aproape de obrazul plâns, a lăsat-o ușor să cadă. Dacă aș inventa scena, aș zice că a lăsat-o să cadă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
și cu o senzație de voluptoasă bucurie se lasă îmbrățișat de cotidianul pașnic. Oprit în mijlocul trotuarului, creează fără să vrea un mini ambuteiaj în foiala nervoasă a trecătorilor grăbiți, fapt pentru care unii îi aruncă din mers priviri mirate sau contrariate atunci când trec pe lângă el. Dar asta nu-l deranjează. Ca o torță uriașă ce alungă frigul dintr-un loc înghețat, un sentiment plăcut de bine îl cuprinde și inspiră adânc aerul plăcut răcoros al dimineții. Ce reală desfătare să calce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
timp care se născuse cîndva și pierise prin voita mea ignorare (o autocenzurare absurdă), În chiar clipa ivirii lui. Și fără vreo altă deschidere verbală, Îmi prinse mîna stîngă În palmele ei mici, după care se agăță de privirea mea contrariată: - Ce repede uităm! spuse. Eu n-am uitat. Trec anii, domnule judecător, (rosti ultimele două cuvinte ca mîngîiere pe o catifea), și n-am uitat. N-am răspuns, nu puteam, nu știam ce să răspund. Între mine și ea stăruia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
Întuneric, Încercai s-o strig, și, pe neașteptate, Îi reauzii vocea: era totuși lîngă mine. - Au trecut douăzeci și doi de ani, vorbi. Ne-am gîndit În acest timp, mereu, unul la altul. Îți spun asta, pentru că te văd ușor contrariat. Te iubesc. În somn totul e posibil. Acum sunt iar pe pămînt ca Înainte - Îți spun numai ție - locuiesc la Maria di Pietrasanta, În Italia sunt soția unui mic patron care ține acolo un fel de restaurant, cam cum erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
răspunse, apoi Își puse mîinile pe umerii mei și dispăru - timp În care Keti se ivi În odaie, așa cum o știam: palidă, tînără, slabă. Nu Înțelegeam. Vocea ei ușoară mă Învălui - Am venit. - Dar mi-ai spus ultima dată, Întrebai contrariat, cînd te-am văzut În vis că nu mi te mai poți ivi decît În somn, că ești din nou pe pămînt, că ești măritată și trăiești În Marina di Pietrasanta, pe malul Mării Ligurice, că eu nu pot veni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
Cel dintîi și-a regăsit aplombul de cînd a început să iasă în public sub înfățișarea Danielei Popa, după cea mai spectaculoasă schimbare politică de sex din istoria României. Strategul de la Cornu, care pînă nu demult interpreta Aria calomniei mai contrariat decît răposatul Nicolae Secăreanu, după fiecare vizită la Parchet, îi fredonează acum lui Geoană printre dinți:"Fluturaș, nu mai ai aripioare" în rolul bărbierului de partid, iar pentru alegători își încearcă vioi puterile cu o combinație de Hora Unirii și
Fonoteca de avarie by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8691_a_10016]
-
ca în pictură.“, a intervenit Maria. „Tablourile lui Dali sau Magritte: compresie, anamorfoză, stroboscopie.“ „Corecte, da.“, am acceptat. „Numai că numărul mare de pagini e-un truc, o diversiune. Cu titlul e-adevărata problemă.“ „Adică?“, s-a interesat Lupu, oarecum contrariat. „E-o anagramă cu cifru.“ „Îmi puteți spune mai clar la ce vă referiți?“ „Desigur. Titlul conține un mesaj cifrat. E ca-n romanele medievale cu cheie: autorul a ascuns un indiciu într-o anumită porțiune a cărții. Trebuie doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
bilete de intrare, cu rotocoalele Uniunii trase frumos pe margine, auriu-deschis. „Cât dormea avocățelul, m-am ocupat de problema cu-accesul: acum suntem și noi invitați. Rândul zece, locurile 13-16.“ „Mi-ați copiat biletul?“, s-a minunat tânărul Lupu, aproape contrariat. „Bingo! De-aia există calculatoare, domnu’ procuror.“ „Avocat, nu procuror.“, a precizat Lupu, forfecându-și mustața cu buzele. „Să trecem.“, le-a tăiat-o Maria. „Chiar și așa, ce facem în sală: ne batem cu alți trei, care au bilete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
declară deodată Kolea, care stătuse tot timpul în picioare lângă scaunul Lizavetei Prokofievna. — Și eu cred tot așa, spuse prințul Ș., izbucnind în râs. — Și eu am exact aceeași părere, enunță solemn Adelaida. — Care „cavaler sărman“? întrebă generăleasa, privindu-i contrariată și înciudată pe toți vorbitorii, însă, văzând-o pe Aglaia pufnind în râs, adăugă mânioasă: prostii! Care „cavaler sărman“? — Parcă e prima dată când băiețandrul ăsta, favoritul tău, schimonosește vorbele altora! îi răspunse Aglaia cu ciudă trufașă. Prin fiecare ieșire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
seama dacă-i stă mai bine în uniformă sau în costumul civil, dar mai apoi se întoarse cu spatele și nu-i mai aruncă nici o privire. Nici Lizaveta Prokofievna nu dori să întrebe nimic, deși, poate, și ea era întrucâtva contrariată. Prințului i se păru că generăleasa nu-l prea agreează pe Evgheni Pavlovici. M-a uimit, m-a uluit! repeta Ivan Feodorovici drept răspuns la toate întrebările. Nu mi-a venit să cred când l-am întâlnit mai înainte la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
problema se va clarifica pe deplin... Burdovski se așeză tăcut, aplecându-și puțin capul, părând foarte îngândurat. Se așeză și nepotul lui Lebedev care se ridicase ca să-l însoțească; acesta, deși nu-și pierduse capul și curajul, era, probabil, foarte contrariat. Ippolit era încruntat, trist și parcă foarte uimit. În tot cazul, în aceste clipe începu să tușească atât de tare, încât chiar își pătă batista cu sânge. Boxerul era aproape speriat. — Eh, Antip! strigă el cu amărăciune. Și doar ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Într-un cuvânt, Ulise e un fel de „poem total”, de o acută modernitate a limbajului în contextul liricii românești a momentului și care nu putea să nu șocheze, până la descumpănire, critica. „E futurist, dadaist, suprarealist?” - se întreba, de pildă, contrariat, G. Călinescu, răspunzând imediat, nu foarte decis: „Toate și nici una”. „Poezia lui Ilarie Voronca - adăuga autorul Istoriei literaturii române... - este un impresionism ordonat în punctul inițial, dar sfărâmat cu voință prin procedee tipografice și metaforism exagerat până la deplina, uneori, anulare
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
sensul obișnuit al termenului. îi. Egoismul psihologic Aceia care percep egosimul (precum și opusul s]u, altruismul) din aceast] perspectiv] moral] și cred c] egoismul excesiv sau altruismul insuficient sunt printre principalele cauze ale majorit]ții problemelor sociale vor fi surprinși, contrariați și poate chiar șocați la citirea unor lucr]ri de etic]. În multe dintre acestea se susține c] toți indivizii sunt egoiști, iar egoismul nu este întotdeauna valorizat negativ. Putem vorbi aici de dou] abod]ri majore. Prima dintre ele
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
acoperind numai doi dinți vizibili, ca niște așchii de os. Omul, a cărui vârstă desigur înaintată rămânea totuși incertă, zâmbea cu cei doi dinți, clipind rar și moale, întocmai ca bufnițele supărate de o lumină bruscă, privind întrebător și vădit contrariat. - Unchiul Costache? îndrăzni să deschidă gura tânărul, pe urmă, intimidat, refăcu întrebarea: Aici șade domnul Constantin Giurgiuveanu? Bătrânul clipi din ochi, ca și când n-ar fi înțeles întrebarea, mișcă buzele, dar nu răspunse nimic. - Eu sunt Felix - adăugă tânărul, uimit de
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
și apostrofându-l din minut în minut: - Andrei, fii cuminte, nu alerga! - Andrei, vino la mama să-ți așez puloverul! - Andrei, oprește-te și termină-ți tartina! - Andrei, lasă fetița în pace, că ai să-i strici bicicleta! Nedumerit și contrariat, am întrebat-o pe cicălitoarea mamă de ce nu-i lasă băiețelului libertatea de a se juca așa cum dorește el? De ce îi îngrădește plăcerea de a alerga în voie? Răspunsul tinerei doamne a venit prompt și cam țâfnos: - Ce știi dumneata
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/83169_a_84494]
-
tată și nume? Cine suntem noi, care, prinși în relația iubirii, populăm hotarele celuilalt cu lipsa noastră de hotare? Ce a rămas din noi, după ce iubirea ne-a desființat? În lumina iubirii, și cu atât mai mult în lumina iubirii contrariate, tot ceea ce până atunci îmi părea intim își pierde consistența, nu mă mai definește, devine straniu și străin. Nu altul, ci eu îmi devin străin. De abia în iubire elementele fondului intim străin îmi apar în toată inconsistența lor și
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
iubească. Cel puțin asta ar spune Don Juan. Dar într-o formă concisă, care nu poate fi decât a lui. Căci iubirea de care e vorba aici se împodobește cu iluzia eternității. Toți specialiștii pasiunii ne învață că numai iubirea contrariată este veșnică. Nu există pasiune fără luptă. O asemenea iubire nu-și află sfârșitul decât în contradicția ultimă, adică în moarte. Ești Werther ori nimic. Și în această privință există mai multe feluri de a te sinucide, din care unul
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
articularea în volume a scrierilor sale. Prin substanțiala monografie pe care i-o dedică, Z.-F. face un act de interpretare și de recuperare deopotrivă, reasamblând, după o atentă analiză a textelor și contextelor, compartimentele glisante ale unei opere neașezate. Contrariată, pe bună dreptate, că „un scriitor care a teoretizat ani de-a rândul ideea disciplinei și a lucidității în actul creației a fost atât de puțin disciplinat față de talentul său”, autoarea procedează la o investigație completă, de critică și istorie
ZAHARIA-FILIPAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290686_a_292015]
-
de pe urma represiunii naziste. Este de înțeles faptul că memoria lor poate constitui un obstacol pentru abordarea nemijlocită a analogiilor dintre călăii lor și cei care le-au putut apărea ca eliberatori. Totuși, dacă martorului îi vine greu să-și vadă contrariată memoria, fundament al identității sale, istoricul are o datorie față de istorie, oricât de opus ar fi el câteodată curentelor dominante ale memoriei colective. Cum a rămas comunismul în memoria oamenilor? Din anii 1930 în anii 1980, comunismul s-a bucurat
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]