3,136 matches
-
Sorescu, Dumitru Velea este singurul dramaturg contemporan (având în vedere și celelalte piese ale lui), care abordează, realitatea istorică imediată, prin elemente mitologice, unde vânzarea umbrei, a sufletului și pactul cu diavolul devin vânzarea de oase, elemente alegorice ce exprimă contrariul trăirii în demnitate. Reabilitare spectacularității, bazată pe trei categorii dominate: conflictuale, psihologice (mitice) și scenice, pentru Dumitru Velea este mijloc de a exprima un întreg evantai de motive dramaturgice: conflictul credință-religie, opțiunea tragică, căutarea adevărului prin mit, sondarea realității prin
DUMITRU VELEA, PODUL UMBLĂTOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 358 din 24 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351036_a_352365]
-
pripite, al personalităților neputincioase. Gânduri, gânduri, gânduri... Materialismul din sine răbufni. Viziunea milioanelor de dolari, fără a se gândi că moștenirea lui Andrei putea să se rezume la aproape nimic din ceea ce gândea el, chiar refuză să se gândească la contrariul propriilor iluzii, îl făcu aproape mediocru. Se comporta la fel ca un copil ce se juca cu o mașinuță din plastic considerându-se un mare șofer. Se ridică aproape nervos și se îndreptă spre bucătărie unde căută prin dulapuri. Găsi
MOŞTENIREA I (PARTEA A DOUA) de CEZAR C. VIZINIUCK în ediţia nr. 770 din 08 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352043_a_353372]
-
operei care este efervescenta și puternică, ocupând, evident, primul plan și conștiința surprinsă a iubitorului de literatură. Rolul criticii de a descifra semnele creației literare este renegat de Serge Doubrovski, deoarece critică nu este descifrarea unei opere pentru a deveni contrariu acesteia. Critică de poezie este(dincolo de înțelegerea profundă, vibratoare a semnelor) o afirmare a valorii. Trebuie să înțelegem că eul criticului, la fel ca eul poetului este o subiectivitate inversă. Criticul-parazit al scriitorului, pot spune, este verigă intermediară, a treia
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ-A CINCEA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356390_a_357719]
-
și nimic deosebit pentru a i se oferi onoarea de a fi printre românii remarcabili din paginile Enciclopediei Who is Who. Însă toate realizările sale de până acum, nenumăratele apariții în presa locală, națională și chiar cea de peste ocean dovedesc contrariul, având o carieră frumoasă și o familie minunată. Suntem absolut siguri că reușitele sale ca antrenor și ale echipei Gladiators Dunărea Galați vor fi nenumărate și de acum încolo. Ediția din 2012 a Enciclopediei Who is Who România va apărea
ANTRENORUL CRISTI MUNTEANU ÎN ENCICLOPEDIA PERSONALITĂŢILOR DIN ROMÂNIA EDIŢIA A VII-A de TATIANA SCURTU MUNTEANU în ediţia nr. 592 din 14 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355055_a_356384]
-
Psalmul 1, 1). Fericiți toți cei care iau în serios acest cuvânt și îl fac. - Cuvântul este foarte important, important să avem cuvintele lui Iisus Hristos, dar iată, părinte, ce vedem, dar mai ales ce auzim vorbindu-se e parcă contrariul, și anume vorba asta in zeflemea, sau ironia care o întâlnești la tot pasul și la oamenii din biserică și la oamenii care nu sunt în biserică. Ironia asta nu pervertește puterea cuvântului și nu te disprețuiește pe tine cel
INTERVIU CU PĂRINTELE IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI P. A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 311 din 07 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355414_a_356743]
-
multe dintre cele știute și neștiute despre acești oameni, despre emigranții noștri. O NEOODISEE! Mitică, nume generic funcționarul pișicher (la Caragiale), aici este omul serios, nea Mitică, un Ulysse românesc. De fapt alterego-ul autorului, dar un Ulysse contemporan, mai degrabă contrariul eroului homeric. Ulysse își dorește să se întoarcă acasă, la Penelopa, soția sa, care-l aștepta. Ulyssele din cartea aceasta este de fapt cetățeanul european, român, evreu, polonez sau bulgar, care își propune să evadeze de sub stăpânirea Ciclopului Comunistic, care
CÎTEVA CUVINTE PERSONALE DESPRE CARTEA EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX DE OCTAVIAN CURPAŞ de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 300 din 27 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356989_a_358318]
-
Sorescu, Dumitru Velea este singurul dramaturg contemporan (având în vedere și celelalte piese ale lui), care abordează, realitatea istorică imediată, prin elemente mitologice, unde vânzarea umbrei, a sufletului și pactul cu diavolul devin vânzarea de oase, elemente alegorice ce exprimă contrariul trăirii în demnitate. Reabilitare spectacularității, bazată pe trei categorii dominate: conflictuale, psihologice (mitice) și scenice, pentru Dumitru Velea este mijloc de a exprima un întreg evantai de motive dramaturgice: conflictul credință-religie, opțiunea tragică, căutarea adevărului prin mit, sondarea realității prin
PODUL UMBLĂTOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 288 din 15 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356689_a_358018]
-
www.sensart.ro/logica-afectiva..html). Pe de altă parte, deciziile noastre de viață nu sunt aproape niciodată raționale sau exclusiv raționale, ci dimpotrivă, sunt afective. Rolul emoțiilor în viață este mai important decât rolul rațiunii, deși mulți dintre noi credem contrariul. Fizicul și psihicul se influențează reciproc - „Și Dumnezeupoarta negru uneori - Incursiune în partea ascunsă din noi”, „Istorii la o cafea cu ciocolată - Cazuri terapeutice istorisite inedit”, “Istorii la umbră unor castele vechi - Cazuri terapeutice istorisite inedit”, „Istorii cu parfum de
PSIHOTERAPIA – O SOLUŢIE PENTRU STRESUL OMULUI MODERN de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 247 din 04 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356116_a_357445]
-
mereu în minte o întrebare: ,, Oare cum am putut să mă comport cu atâta nebunie? Și când mă refer la nebunie nu mă refer la pierderea sănătății mintale ci la faptul că cunoscând bine voia lui Dumnezeu am făcut exact contrariul asta numesc eu acum cea mai mare nebunie a vieții mele.” Timpul trecea și starea sănătății lui se înrăutățea tot mai mult. În următoarele zile fu vizitat în repetate rânduri de Silvia, apoi frații și surorile sale, de unii dintre
REGĂSIREA FERICIRII (2) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1904 din 18 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368980_a_370309]
-
cale-mi, Raze doar de fericire. Amândoi și fără teamă, Ne vorbim mai mult, În șoaptă. Luna nu bagă în seamă, Chiar când suntem, Laolaltă. Numai steaua ta privește, Din îndepărtări, Mâhnită. Sărăcuța, se gândește, Că ea nu este iubită. Contrariul, Sărutându-mă cu foc, Dinadins pe o sprânceană, Ca să fie cu noroc. După multe ore-n șir, Cine mai ia în seamă, Timpul. Mai privim odată râul, Care și acum târziu, Neîncetat străbate, Câmpul. Tu. Cu spirit de aventură, Mă
VISARE NOCTURNĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1805 din 10 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369845_a_371174]
-
având efectul de a umbri conștiița prin sugestie pentru a face alegerea acelui lucru, spunând ceva precum că toată lumea își dorește acel lucru, punând publicitatea cuvinte în gura omului, el trebuind să zică doar “da”. Însă, sunt cercetări ce dovedesc contrariul: satisfacerea tuturor dorințelor nu duc la fericire, ci la nebunie și insatisfacție totală!! Dorințele fiind legate de trup, aspirațiile în schimb numai de suflet!! Uneori alienarea mintală paște pe cei ce au totul pe tavă că-și satisfac poftele imediat
DRAGOSTEA, POVESTE VECHE… de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1869 din 12 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369209_a_370538]
-
operei care este efervescentă și puternică, ocupând, evident, primul plan și conștiința surprinsă a iubitorului de literatură. Rolul criticii de a descifra semnele creației literare este renegat de Serge Doubrovski, deoarece critica nu este descifrarea unei opere pentru a deveni contrariu acesteia. Critica de poezie este(dincolo de înțelegerea profundă, vibratoare a semnelor) o afirmare a valorii. Trebuie să înțelegem că eul criticului, la fel ca eul poetului este o subiectivitate inversă. Criticul-parazit al scriitorului, pot spune, este veriga intermediară, a treia
DESTINE CONTEMPORANE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369277_a_370606]
-
atras de un subiect de science-fiction, nu s-a putut abține să nu revină la vechile sale teme preferate recunoscând că „«povestea» imaginată a fost haina pentru a-mi putea spune «altfel» impresiile, trăirile mele de pensionar, bucuriile cotidiene și contrariul acestora”. Intenția s-a materializat printr-o „rătăcire a secundei”, iar „«moangele» au fost un pretext” pentru a evidenția „cu cine ne-am mâncat sau ne mâncăm moangele”, cândva și în zilele noastre. Stilul personal inconfundabil ne revelează același scriitor
UN CICERONE INEDIT de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369452_a_370781]
-
mamă! Își imagina doar... fiindcă nu mai avea nimic bun de făcut. -Și continua apoi spunând că, de ce n-ar fi fost și în moarte egala divinului! Iar la început nu știa cum să mi-o spună. Era de fapt contrariul a ceea ce știam eu despre ea fiindcă când cerea ceva, nu se sfia deloc să ceară. Îmi insinua tot felul de idei, însă de fapt mă forța tacit, să-i fac o anume ,,predicție” , deși nu o spunea la modul
AL SAPTELEA FRAGMENT (1) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369436_a_370765]
-
credem că un mare eveniment va avea loc atunci, iar Thrassylus îmi spune că acest lucru va fi de bun augur. Eu personal înclinam să cred că se va petrece ceva de rău augur, însă Thrassylus m-a convins de contrariu. Augurii și sacerdoții Romei spun și ei cam același lucru. Ce spui deci magistre Referință Bibliografică: Ancheta (fragment din roman) Partea a doua - al saptelea fragment (1) / Mihai Condur : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1490, Anul V, 29 ianuarie
AL SAPTELEA FRAGMENT (1) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369436_a_370765]
-
și lacrimi de bucurie i se prelinseră pe obrajii ofiliți. - Plânge! Plânge!, se auziră iar vocile din spatele lui. Să fie de tristețe? Să fie regrete? Cum putea să spună oare că lacrimile erau de fericire? Cum putea să le dovedească contrariul? Acum însă nu mai conta. Nu mai era esențial ceea ce gândea sau ceea ce ar fi putut spune, cu toate că o viață întreagă lumea i-a ascultat cu sufletul la gură fiecare cuvânt. Se deplasă prin tunel la fel de iute precum un fulger
ECLIPSA DE SOARE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1321 din 13 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368085_a_369414]
-
o desfac precum un evantai, sau așa cum pulverizează atmosfera vaporoasă lumina sinteză în curcubeu. E o poezie a deducerii lumii din absență, un exercițiu amintind de Heraclit, care încerca să gândească soarele ascunzându-l vederii. Lumina înțelegerii este extrasă din contrariul ei, deși farmecul baroc al universului imaginar e dat, nu de pozitivul epifaniei, ca în poezia incarnaționistă, ci de implozia, de infinita scindare interioară sau punere în abis a unei imagini ambivalente. Umbra lucidă alătură întunericul unei lumini divizate (lux
IONUŢ CARAGEA: „UMBRA LUCIDĂ” de MARIA ANA TUPAN în ediţia nr. 1922 din 05 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368200_a_369529]
-
doar binele) - primește o replică în cheie cuantică: nu o ipostaziere a divinității în om se urmărește, ci dematerializarea sa într-un univers paralel de stări matriceale, virtuale. În „Cuvinte nepotrivite”, perfecțiunea căutată de moderniști precum Arghezi e dedusă din contrariul ei în versuri care dansează pe frânghia subțire dintre abstract și concret, dintre un scenariu intuitiv și o fugă muzicală a metaforelor, în căutarea unor corelative obiective cum numea T.S. Eliot tropii săi favoriți. Chipul poetului în poem este „ridat
IONUŢ CARAGEA: „UMBRA LUCIDĂ” de MARIA ANA TUPAN în ediţia nr. 1922 din 05 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368200_a_369529]
-
întâlnirea de gradul trei, cu transcendentul întrupat în Isus, în dulcele stil nichitastănescian, holismul necuvintelor acestuia fiind însă înlocuit de o ipostaziere interioară, a poetului în dubletul propriei conștiințe de sine... (...) Această artă poetică în negativ, definind creația prin afirmarea contrariului ei, conferă gândirii poetice profunzime, relief, sugestivitate. Poezia e în esență joc, reprezentare, de unde dificultatea de a stabiliza lunecarea limbajului în diferite structuri de sens. Poemul din debutul volumului definește misterioasa existență a poetului ca sursă de perplexitate. Ca logophoros
IONUŢ CARAGEA: „UMBRA LUCIDĂ” de MARIA ANA TUPAN în ediţia nr. 1922 din 05 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368200_a_369529]
-
nr. 25, din 20 iunie 1942 CĂTRE DON QUIJOTE Cules din mituri, însuți tu un mit, Biet pelerin cu inima bolnavă De uriașa visului otravă - În piscul tău cu râvnă m’ai primit. Sărac și bleg prin holde de pământ, Contrariu cum canoanele învață, Doar tu mi-ai fost mireasmă și povață Sub nu știu care straniu legământ. În jur, încet, trăgându-mi azi hotar Eu ignorez pogoanele de spațiu. Tăcut și dârz adulmec cu nesațiu Himere cârd, și-al lor mărgăritar. Surpat
POEZII PUBLICATE ÎN DIFERITE ZIARE ŞI REVISTE ALE VREMII de ION PENA în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370153_a_371482]
-
ei continuă să fie ce au fost de mii de ani încoace. "Tu, Lenuțo, spune Oara, ce mai suntem și noi..." Oare ce suntem? Ființe trecătoare?... Deși am părea că suntem doar frunze în vânt, Nică și Oara ne demonstrează contrariul, ba chiar ne învață unde ne sunt rădăcinile. Înfipte adânc în Vlașinul de unde nu se pleacă, indiferent ce vânt ne poartă și pe unde... Referință Bibliografică: Nică și Oara / Milena Munteanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2071, Anul VI
NICĂ ȘI OARA de MILENA MUNTEANU în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/353366_a_354695]
-
foarte bun și un general norocos, îl prefer pe cel norocos (Napoleon Bonaparte). • Sunt înjurat, deci exist...! • Oamenii pricepuți puteai să-i numeri pe degetele de la maximum trei mâini..." • De câte ori cred că nu se poate mai rău, mi se dovedește contrariul. Un scandal mic se acoperă ușor cu un scandal mai mare... • Cei care vin pe lume pentru a nu o tulbura, nu merită nici respect, nici îngăduință (Rene Char). • Și critica alternativă este bună, o zi da, o zi nu
BUNUL SIMŢ & O UŞĂ DESCHISĂ de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1637 din 25 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352959_a_354288]
-
date se pot duce două paralele și o infinitate de drepte neconcurente cum a spus compatriotul nostru Bolyai și nu numai o unică paralelă cum, cândva, a spus un oarecare Eucluid. Oamenii care nu mai sunt copii susmenționați și afirmă contrariul au ochelari de cal dacă nu sunt chiar orbi. Lumea merge înainte și câștigă noi cunoștințe din ce în ce mai repede. Dacă nu ținem pasul riscăm să ne afundăm în noroi. Un mare filosof umanist Descartes, ateu, a avut o discuție în prezența
CEVA DESPRE GEOMETRIA ABSOLUTĂ de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1637 din 25 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352956_a_354285]
-
dintre ele. Sinceritatea gândurilor, vioiciunea lor, scepticismul ce-l macină alcătuiesc nuanța de bază a scrierilor sale: el în raport cu lumea, inexistența vreunui sens al lumii: „Faptul că exist eu dovedește că lumea nu are nici un sens”. Și s-a dovedit contrariul! Îl preocupă gândul agoniei, acea senzație groaznică de topire a tot ce este soliditate într-o persoană: „În orice agonie veritabilă este un triumf al morții, chiar dacă după acele clipe de sfârșeală continui să trăiești”. Presentimentul nebuniei e pregnant și
EMIL CIORAN DINCOLO DE CULMILE DISPERĂRII de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1637 din 25 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352960_a_354289]
-
elogii sau să-mi fac vre-o biserică... (Eu știu că până și „titani” ca Marx au criticat Biblia și în general credința în Divinitate, mult mai dur ca cei cărora nu le plac Baladele noastre, însă rezultatul a fost contrariu, căci creștinismul s-a înmulțit, iar Marx, spre exemplu, în ultimul an al vieții sale s-a rugat continuu pentru a fi iertat de Creator, îmbrăcat încă și în straiele-i specifice de rugăciune ce înainte le detesta, precum și actul
DEZGUST FATA DE FOLCLORUL ROMANESC de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 293 din 20 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354363_a_355692]