5,945 matches
-
întotdeauna miros de brad adevărat, nu artificial ca acum, dar și de cozonac rumen. Cu mâna pe inimă, pot spune ca mama făcea (și încă mai face) cei mai buni cozonaci din lume. Nu neapărat pentru că e mama, dar sunt convinsă că și la asta trebuie să ai acel „ceva” secret, care să le desăvârșească gustul. Așteptam întotdeauna cu nerăbdare prima zi de sărbătoare, atunci când mama tăia pentru fiecare, feliile generoase. Recunosc, eu obișnuiam să mai ciupesc pe ascuns, în ajun
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
ajuns să-ți anticipez fiecare gest, fiecare cuvânt pe care-l vei rosti, fiece moment de cădere, chiar fără să mi-o spui. Cu riscul de a deveni obositoare, te întreb, din nou: de ce nu vii tu aici? Definitiv. Sunt convinsă că vei găsi o cale de a ajunge la o înțelegere cu Eliza, în ce privește apartamentul. Dumnezeule, îmi vine atât de greu să-i scriu numele acestei fetișcane lipsite de caracter! În fond, ți-e datoare pentru anii în care, uitând
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
să lași totul și să te pierzi în lume? Necunoscut și neștiut de nimeni, doar tu și cerul și uneori ploaia... Nici nu mai știu de câte ori am trecut eu prin asta. Nu, n-am luat-o razna. Dimpotrivă, sunt absolut convinsă că toți sau majoritatea dintre noi trecem prin astfel de stări, în viață. Motivele? Nu contează. Unii ar numi-o fugă de responsabilitate. Prostii! Nici pe departe. Dar câți ar recunoaște că o astfel de „evadare”, imaginară de cele mai multe ori
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
de bine. Tu știi că atunci când a plecat, nu mai era deloc ea... Plecarea și distanțarea destul de lungă a fost, cred, cea mai bună alegere pe care putea să o facă în acel moment. Eu am înțeles-o și sunt convinsă că și tu. Chiar dacă ai fost nedumerită și poate supărată, ai înțeles-o, la rându-ți. - Da, n-aș fi avut cum să n-o înțeleg. - Știi? Se întoarce peste o săptămână. Abia aștept s-o revăd. Poate n-o să
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
materială mulțumitoare. Inteligență peste medie. Se poartă însă ca și cum ar fi atotștiutor și e mereu cu un zâmbet ironic, la purtător. Etichetează situații și persoane fără a ezita. Cică el nu greșește! Se pricepe la oameni! N-aș fi prea convinsă. A cunoaște un om nu e o chestiune atât de simplă. Dimpotrivă. Îți trebuie timp, răbdare și mai ales iubire. Iubire față de semeni. Trebuie să-i privești așa cum te-ai privi pe tine însuți, dinspre exterior spre interior. A cunoaște
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
devin iar o pasăre micuță, apoi păpădie... cea mai răsfățată și mai aurie dintre toate, cele împrăștiate pe covorul verde al ierbii. A fost odată ...cum nu va mai fi... FLASH 28 (Different is beautiful) Se vede? Din afară? Sunt convinsă. În fața lumii mă simt, de cele mai multe ori, mai transparentă decât o fereastră proaspăt spălată. E verde. Nu aleargă pe pereți. Ci în gândurile mele. Pare puțin zălud. Împiedicat. Dar e frumos. Și blând. Pentru că de multe ori îmi aleargă și
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
mână un proaspăt apărut ziar local cu această dată. Și voi purta în inimă cel mai frumos mărțișor: zâmbetul ei. FLASH 30 (Alma. Punct și de la capăt...) Punct. Și de la capăt? Așa ar trebui, nu? Și așa va fi, sunt convinsă. Nu mă pot opri acum, tocmai când au început să-mi crească aripi. Va fi doar o scurtă pauză, o nanosecundă, între două bătăi de inimă. Lasă-mi un răgaz, mi-ai spus. Răgaz de gândurile tale, așternute pe hârtie
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
are ...timp. Acele de dincolo de sticlă au început să se învârtă într-un ritm amețitor. Țin ritmul cu ele sau... Sau mă opresc. Pentru totdeauna. Cale de mijloc nu există. Nu acum, când au început să îmi crească aripi. Ești convinsă? Absolut! Cât despre tine, Alma, uneori nu știu unde ți-e locul. Dacă zâmbești sau dacă plângi. Poți fi într-o mie de locuri din Orașul Gri în care pașii mei n-au reușit să mă mai poarte. Poate umbrele noastre s-
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
la biserică la o Înmormântare. Curios să vadă ce era În Încăperea din fața lui, inspectorul se apropiase de geam, cu mâna streașină la ochi. Într-adevăr În Încăpere era un război de țesut, așa cum aveau mai toate femeile de la țară. Convins că secretara spusese adevărul și că femeia câștiga bani fără să plătească impozit, inspectorul o pornise Însoțit de femeia de serviciu de la primărie, spre biserică unde se oficia o slujbă de Înmormântare. Rar avea obiceiul să intre În biserică, așa că
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
lucrurilor din afară. La întâile eroine ale scriitoarei, la Bianca din Lui Don Juan, la Manuela din Femeia în fața oglinzii, la eroina Mării, experiența vieții implică neapărat confuzia dintre interioritatea ființei și exterioritatea lumii. Analizându-și senzațiile, aceste femei par convinse că descoperă lumea socotită prin excelență feminină, o astfel de literatură este dezagreabilă la lectură datorită caracterului liniar, monoton al exprimării mesajului excesiv liricizat, dar nu doar din cauza stilului, neconsistent și liric exaltat, de care toți comentatorii au făcut caz
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
profitor. Este târziu și nu pot urmări filmul pînă la capăt. Dar îmi este suficient ca să văd asemănarea (nu și în detalii) cu povestea imaginată de P.H.Lippa. Tot o tânără mamă, însingurată în dragostea ei pentru cei doi copii, convinsă că nu există bărbat care s-o înțeleagă și să o iubească. Uneori pare că îl suspectează pe Profesorul R. de „interes sexual” și... cam atât. Cred că tema filmului este obișnuită: dreptul la fericire al individului vine, uneori, în
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
sau Hamlet au „realizat” că sunt mai goi decât alții, adică îmbrăcați în al doilea „costum al lui Adam”, confecționat din materiale la fel de perisabile. Drept care au intrat într-o „panică” istorică, exprimată în poeme și tragedii. Așadar, regimul de vegetarian convins și mare „amator” de mere l-a pus pe Adam în fața a ceva aparținând ființei sale „de lut”, a unui adevăr nu tocmai comod: spectrul morții. Eva l-ar fi făcut să piardă fericirea paradisiacă; în schimb, îi oferă nemurirea
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
vezi că nu-i decît șapte și... și... 20, 21, 22, că nu-i decît șapte și 23 de minute? Și bătu de mai multe ori cu degetul în cadranul ceasului, pentru a-l face pe Virgil să fie absolut convins. Bine, bine, zise Virgil sătul de dialogul cu Potîngă. Coborî scările și se așeză pe o bancă din fața primăriei. Chiar atunci trecu pe lîngă el străinul pe care-l văzuse în ziua trecută cu aparatul de fotografiat. Paznicul luă poziție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
arbuști curioși, alături de stînci negre și ascuțite, țîșnite ca niște semne de exclamare din adîncul întunecos al lacului. Nu-i bine nici aici, zise de data asta Virgil. Mă ia cu răcoare! Parc-am fi în jungla Amazoanelor. Da, răspunse convins și Bărzăunul, nu-i bine deloc nici aici... Ai tu dreptate... Dar unde să tot mergem încolo? Nu vezi că dăm din rău în mai rău? Vrei s-ajungem la Gropniță? Unde? se miră Virgil. La Gropniță. La care Gropniță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Bărzăunul se gîndi doar o clipă și răspunse cu o siguranță și un curaj care treziră admirația tuturor: Nu cred c-a aruncat nimeni, cu nimic. A fost ori o pasăre, ori un liliac. Sigur că da! strigă și Virgil convins. Precis a fost un liliac!... Doar nu-i zice de florile mărului Peștera Liliecilor! Și mai rău! scînci Ilinca. Eu nu pot suferi liliecii!... Pe cuvîntul meu că nu-i pot suferi!... De cînd mi-a povestit mama... eu... Hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
lui, să devină poet. Da!... Mult mai ușor poți cîștiga inima unei ființe iubite cu un poem decît cu tot aurul lumii! (Asta era credința Bărzăunului în acele clipe). Păi, scrie poezii, dragă, îl invită Ilinca plină de încredere. Sînt convinsă că ai putea scrie poezii foarte frumoase... pentru că ai ochi albaștri... și păr aproape ca Eminescu... Bărzăunul crezu că se sufocă de atîta plăcere. Numai că Ilinca nu se opri la aceste considerații, ci o întoarse deodată într-o direcție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
proastă ideea mea, dom'le? Nu s-au mai văzut cazuri cînd adevărul a ieșit la iveală? Ce-avem de pierdut?... Scriem peste tot și chemăm să se facă anchetă la fața locului. Asta-i! Foarte bine, se arătă Virgil convins. La fel ziceam și eu, vorbi mai moale Ilinca, uitîndu-se întrebătoare spre Bărzăun. Ba nu-i deloc bine! sări iar Bărzăunul. Voi nu vedeți că faptu-i consumat?... Cine credeți, mă rog, că o să se apuce de anchete, ca să ne facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
bine, zise Virgil, și de urcat cum urcăm? Nu-i nevoie să urcăm, dădu lovitura Bărzăunul, ci să coborîm! Toți căscară ochii mari și se uitară la el ca la un sucit. Adică..., cum să coborîm? reuși să întrebe Vlad convins că Bărzăunul vrea să rîdă de ei. Foarte bine, răspunse Bărzăunul cu ochi de văpaie. Nu trebuie să urcăm peretele, ci, pe ocolite, pînă-n vîrful stîncii și, de-acolo, cu ajutorul frînghiilor coborîm doar cîțiva metri pînă la cele două intrări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Hai mai bine jos, să mai prindem cîțiva păstrăvi și să-i punem la afumat. Iar mîine ne întîlnim cu toții acasă la mine și-i mîncăm cu mămăliguță caldă. E bine? E cel mai bine! strigă Nuțu mai mult decît convins. Hai s-s-să coborîm! Eu nu cobor! se încăpățînă Bărzăunul. Nu, orice s-ar spune, Bărzăunul nu putea renunța cu nici in preț la gîndul pătrunderii, într-un fel sau altul, în adîncurile nuntelui. Dar cum și cu cine, cînd toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
un asemenea moment și-n fața unei astfel de perspective, însemna un risc prea mare. Așa că se mulțumiră cu toții să-l privească cu admirație mută, dar și cu destulă invidie. Nea Petrică pocni din degete în felul său și zise convins: Cred că ai dreptate, savantule!... Dar unde-ar putea fi oare o asemenea intrare? O găsim noi, strigă Bărzăunul fericit că i se dă dreptate. Și porni ca din pușcă spre pietrele așezate în formă de unghi ascuțit. Nu departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Dacă i-ar fi așteptat, s-ar fi ales praful de expediția lui. O pățise de atîtea ori. Lupișorii s-ar fi ținut scai de el, implorîndu-l să-i ia la plimbare. Și, pînă la urmă, s-ar fi lăsat convins, preschimbînd planul de a se afunda cît mai departe în pădure cu unul de înconjur al adăpostului la o distanță de cel mult o aruncătură de băț. Nu-i vorbă, lui Lupino îi plăcea să-și petreacă timpul cu ei
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
moderne cu 1-2 nivele, iar o parte din anexe au dispărut, lăsând loc solariilor. Biserica Credința staroverilor este păstrată încă din vremea creștinării Rusiei Kievene în anul 988. Fenoghen A. (2007) exprimă foarte bine ideea că staroverii au fost întotdeauna convinși că ortodoxia cea adevărată este cea pe care ei au păstrat-o, “iar esența schismei nu constă de fapt în ritualism sau în simpla păstrare a vechilor tradiții, ci în păstrarea purității Bisericii”. Omul apropiat de Dumnezeu dorește să-și
Ruşii-lipoveni din judeţul Iaşi : dinamici socio-demograficoeconomice by Iacob Pavel () [Corola-publishinghouse/Administrative/91763_a_93067]
-
anii de școală îi plăcea să fie primul. Când un profesor dorea „ceva de scris” pentru a pune absențele în catalog, el era acela care îi împrumuta stiloul, sărind pur și simplu peste bănci, numai ca să fie primul! Colegii, recent convinși (la lecția de „științe naturale”) că omul descinde din copaci, îl „alintau” cu un nume din ordinul primatelor. Dar nu se uita el în gura lor! Câinii latră, caravana trece ... Treptat, a ajuns la concluzia că nu întâmplător poartă două
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
să aducă un suflu nou în modă, că e un excentric. Și-apoi să poftească numai careva să-l ia la întrebări. Într-adevăr, primăvara aceasta timpurie îl tulburase peste măsură pe Gigi Pătrunjel. Taman când mucoasa nazală se lăsase convinsă să nu-i mai umezească mustața, simți pe umăr o mână puternică. O voce i se înfipse în ureche făcând scărița și ciocănelul să se zbârcească bătând în retragere pentru totdeauna. — Gigi! urlă vocea. Extraordinar! Gigi Pătrunjel! Incredibil... Curând, vocea
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
telefonul nici nu sunase, că visase și că mai bine ar fi să închidă. Când receptorul era aproape în furcă, auzi o voce de femeie spunând timid „bună dimineața“. Hm..., căzu el pe gânduri. — Bună dimineața - reluă vocea, ceva mai convinsă că face ce trebuie -, sunt eu, Gigi, nu mă recunoști? Gigi Pătrunjel se scărpină în creștet. Adică era el însuși la telefon? Cu voce de femeie? Îngăimă o propoziție complicată de genul că dacă ar fi ceva mai precisă cu
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]