615 matches
-
cincea”), dar cu numele de monarhi se plasează după acesta: "Petar Prvi „Petru I”. Dacă substantivul mai are un atribut adjectival, numeralul stă înaintea acestuia: treći svetski rât" „al treilea război mondial”. Atributul adjectival al numelui predicativ stă după verbul copulativ dacă nu este scos în evidență: "Kinezi șu čudni ljudi" „Chinezii sunt oameni ciudați”. Pentru a fi scos în evidență, se plasează la începutul propoziției: "Čudni șu ljudi ți Kinezi" „Ciudați oameni mai sunt și chinezii ăștia. Atributul substantival stă
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
verbele noi create din cuvinte împrumutate de obicei obțin desinența "-ar". Afară de aceasta, există și subgrupuri ale verbelor semiregulare care schimbă vocală accentuată în unele forme, asemănător cu formele verbelor românești precum "a putea", "a purta" etc. În general, verbele copulative sunt acelea care formează predicatul nominal împreună cu cealăltă parte de vorbire cu funcție a numelui predicativ. Spaniola are trei verbe principale, care funcționează astfel: "ser", "estar" și "haber" în forma "hay". Toate pot fi traduse în română ca "a fi
Verbe în limba spaniolă () [Corola-website/Science/312090_a_313419]
-
o formă nepersonală, înseamnă "(aici/acolo/acum) este", "(aici/acolo/acum) sunt". Unele verbe necesită una dintre copuli, celelalte pot fi folosite cu ambele, schimbând pe urmă semnificația. Un exemplu poate să fie: Câteva alte verbe de asemenea pot fi copulative. Acest grup include: "quedar" ("a rămâne") și "devenir" ("a deveni"). În spaniolă verbele auxiliare servează pentru a exprima modalitate, aspect sau obligațiune. Se le folosește pentru a crea formele compuse ale altor verbe, diateză pasivă și circumlocuții verbale. Trei verbe
Verbe în limba spaniolă () [Corola-website/Science/312090_a_313419]
-
Acest grup include: "quedar" ("a rămâne") și "devenir" ("a deveni"). În spaniolă verbele auxiliare servează pentru a exprima modalitate, aspect sau obligațiune. Se le folosește pentru a crea formele compuse ale altor verbe, diateză pasivă și circumlocuții verbale. Trei verbe copulative ale limbii spaniole: "ser", "estar" și "haber", sunt auxiliare. De asemenea, "seguir", "llever", "empezar", "ir" și "acabar" formează construcții specifice, permitându-se să fiu incluse într-o listă de mai jos. În tabele sunt prezentate doar formele simple. Timpuri compuse se
Verbe în limba spaniolă () [Corola-website/Science/312090_a_313419]
-
Predicatul nominal este alcătuit dintr-un verb copulativ și unul sau mai multe nume predicative. Exemple: Predicatul nominal atribuie subiectului o identitate sau o însușire (îl califică) și arată cine este, ce este sau cum este subiectul. Răspunde la întrebările: "cine este?, ce este?, cum este?" adresate subiectului
Predicat nominal () [Corola-website/Science/312343_a_313672]
-
unul sau mai multe nume predicative. Exemple: Predicatul nominal atribuie subiectului o identitate sau o însușire (îl califică) și arată cine este, ce este sau cum este subiectul. Răspunde la întrebările: "cine este?, ce este?, cum este?" adresate subiectului. Verbul copulativ "a fi" își poate schimba forma sau poate fi înlocuit cu un alt verb copulativ: "ce a fost?, ce a devenit?, cum părea?". De asemenea, și pronumele interogativ care intră în alcătuirea întrebării își poate schimba forma în funcție de cazul la
Predicat nominal () [Corola-website/Science/312343_a_313672]
-
însușire (îl califică) și arată cine este, ce este sau cum este subiectul. Răspunde la întrebările: "cine este?, ce este?, cum este?" adresate subiectului. Verbul copulativ "a fi" își poate schimba forma sau poate fi înlocuit cu un alt verb copulativ: "ce a fost?, ce a devenit?, cum părea?". De asemenea, și pronumele interogativ care intră în alcătuirea întrebării își poate schimba forma în funcție de cazul la care se află numele predicativ: "pentru cine este?, al cui este?" etc. Predicatul nominal este
Predicat nominal () [Corola-website/Science/312343_a_313672]
-
a devenit?, cum părea?". De asemenea, și pronumele interogativ care intră în alcătuirea întrebării își poate schimba forma în funcție de cazul la care se află numele predicativ: "pentru cine este?, al cui este?" etc. Predicatul nominal este alcătuit din: a) verb copulativ; b) nume predicativ. Verbele copulative sunt instrumente gramaticale care nu au înțeles de sine stătător și fac legătura dintre subiect si numele predicativ. Verbele copulative sunt: "a fi, a deveni, a ajunge, a se face, a ieși, a rămâne, a
Predicat nominal () [Corola-website/Science/312343_a_313672]
-
asemenea, și pronumele interogativ care intră în alcătuirea întrebării își poate schimba forma în funcție de cazul la care se află numele predicativ: "pentru cine este?, al cui este?" etc. Predicatul nominal este alcătuit din: a) verb copulativ; b) nume predicativ. Verbele copulative sunt instrumente gramaticale care nu au înțeles de sine stătător și fac legătura dintre subiect si numele predicativ. Verbele copulative sunt: "a fi, a deveni, a ajunge, a se face, a ieși, a rămâne, a părea, a însemna, a se
Predicat nominal () [Corola-website/Science/312343_a_313672]
-
predicativ: "pentru cine este?, al cui este?" etc. Predicatul nominal este alcătuit din: a) verb copulativ; b) nume predicativ. Verbele copulative sunt instrumente gramaticale care nu au înțeles de sine stătător și fac legătura dintre subiect si numele predicativ. Verbele copulative sunt: "a fi, a deveni, a ajunge, a se face, a ieși, a rămâne, a părea, a însemna, a se naște, a se preface, a se numi, a se chema", etc. Numele predicativ este partea esențială sau elementul de bază
Predicat nominal () [Corola-website/Science/312343_a_313672]
-
modurile infinitiv, supin, participiu, și gerunziu acordat: g) adverb sau locuțiune adverbială: h) interjecție Numele predicativ mai poate fi exprimat și prin locuțiuni corespunzătoare unora dintre părțile de vorbire menționate sau prin părți de vorbire substantivizate. Există situații când verbul copulativ sau numele predicativ se poate subînțelege: Verbul copulativ nu trebuie subînțeles pe lângă fiecare parte componentă a numelui predicativ multiplu, deoarece acesta identifică sau califică același subiect.
Predicat nominal () [Corola-website/Science/312343_a_313672]
-
adverb sau locuțiune adverbială: h) interjecție Numele predicativ mai poate fi exprimat și prin locuțiuni corespunzătoare unora dintre părțile de vorbire menționate sau prin părți de vorbire substantivizate. Există situații când verbul copulativ sau numele predicativ se poate subînțelege: Verbul copulativ nu trebuie subînțeles pe lângă fiecare parte componentă a numelui predicativ multiplu, deoarece acesta identifică sau califică același subiect.
Predicat nominal () [Corola-website/Science/312343_a_313672]
-
am luat, am pornit, am fugit" etc.). Propozițiile mai pot fi clasificate și în verbale și nominale. Propoziția verbală are predicat verbal sau nominal exprimat: "Trenul nostru a plecat", "El este inginer". În propoziția nominală, predicatul este nominal, lipsind verbul copulativ. Unele sunt în variație liberă cu corespondentele lor verbale ("Bine că ai venit" / "E bine că ai venit"), altele sunt consacrate ca nominale, neavând corespondente verbale: "Ferice de tine!" În propozițiile neanalizabile, frecvente în dialoguri, nu se poate distinge o
Propoziție gramaticală () [Corola-website/Science/309934_a_311263]
-
adjectivul "buni" la valoarea calitativă supremă. Întrebarea de identificare a unicului adverb din această propoziție este "Cât de buni sunt elevii?". Cea de-a doua propoziție, care este evident derivată din prima, a fost obținută prin substituirea predicatului "sunt" (verb copulativ) cu predicatul "învață", respectiv prin substituirea adjectivului "buni" repetat de două ori, cu adverbul "bine", repetat de asemenea de două ori. De data aceasta, cuvântul de caracterizat este predicatul "învață", reprezentat prin verbul "a învăța" conjugat la indicativ prezent, iar
Adverb () [Corola-website/Science/305756_a_307085]
-
gramatical care se referă la oricare din timpurile verbului din limba engleză care sugerează desfășurarea acțiunii într-un mod continuu sau la modul în care acțiunea se află în plină desfășurare, în progresie. Caracteristica formelor aspectului continuu este conjugarea verbului copulativ a fi (în engleză, to be) ca verb auxiliar și alăturarea verbului de conjugat (care desemnează acțiunea) la modul gerunziu. Acesta se formează prin sufixarea verbului englezesc cu terminația ing. În engleză termenii, "continous", desemnând o acțiune neterminată, respectiv "in
Aspectul continuu (limba engleză) () [Corola-website/Science/314114_a_315443]
-
diferența de an școlar este minimă. Gramatical acest mod se obține prin aducerea verbelor predicative la forma așa-numită "-masu". De exemplu verbul 行く "iku" (merg) devine 行きます "ikimasu". Cînd predicatul este exprimat printr-un adjectiv "-i" sau este format copulativ printr-un adjectiv "-na" sau un substantiv, în modul acesta de politețe se adaugă cuvîntul です "desu" care este varianta de politețe a copulei だ "da" echivalentă cu "a fi." Astfel, în timpul unei consultații, pacientul îi poate spune doctorului 痛いです
Limba japoneză () [Corola-website/Science/296903_a_298232]
-
acestora este îndeplinită de sufixe care se adaugă la obiectul posedat. Verbe auxiliare sunt considerate a fi nu numai cele care formează timpuri verbale compuse, ci și cele aspectuale, modale și pragmatice. Tot în această categorie sunt incluse și verbele copulative. Mai există și verbe numite „cvasiauxiliare”, la care predomină sensul gramatical, dar au mai mult sau mai puțin și conținut noțional. Acestea pot fi, pe de o parte, verbe de modalitate și aspect, pe de altă parte, verbe numite „funcționale
Limba maghiară () [Corola-website/Science/297059_a_298388]
-
puțin și conținut noțional. Acestea pot fi, pe de o parte, verbe de modalitate și aspect, pe de altă parte, verbe numite „funcționale”, folosite în asociație cu părți de vorbire nominale care formal sunt complementele lor. Formele nominale ale verbelor copulative sunt considerate părți de vorbire aparte în gramaticile limbii maghiare, la fel ca formele nominale ale verbului în general (vezi mai sus Verbul). Postpozițiile sunt cuvinte funcționale care constituie unul din mijloacele de exprimare a părților de propoziție care în
Limba maghiară () [Corola-website/Science/297059_a_298388]
-
general nu se acordă cu el. Topica în propoziție este foarte variată, în funcție de partea din propoziție care se dorește a fi scoasă în evidență. Propozițiile coordonate pot fi legate între ele prin juxtapunere sau printr-o conjuncție. Coordonarea poate fi copulativă, adversativă, disjunctivă, consecutivă sau explicativă. În fraza maghiară pot fi următoarele subordonate: subiectivă, predicativă, obiectivă, completive (de loc, de timp, numerică, de stare, de origine, de rezultat, sociativă, de mod, de cauză, de scop, de relație, de grad/măsură, instrumentală
Limba maghiară () [Corola-website/Science/297059_a_298388]
-
modalitate: necesitate, posibilitate, probabilitate, iminentă, voința, dorința. Unii lingviști consideră verbe auxiliare și pe cele care exprimă prin conținutul lor lexical (originar sau dobândit în context) una din ideile de aspect: începutul, continuarea sau sfârșitul acțiunii. În fine, si verbele copulative, cele care formează cu alte cuvinte structura binara de predicat nominal, sunt incluse de unii lingviști în clasa verbelor auxiliare. În unele gramatici, de exemplu ale limbii franceze, în afară de verbele auxiliare morfologice "avoir" „a avea” și "être" „a fi”, toate
Verb auxiliar () [Corola-website/Science/317536_a_318865]
-
copula lipsindu-i totuși organul propriu zis. De multe ori acesta fiind suplinit cu un fel de proteză de cauciuc. Eunucii negri făceau partea din prima categorie, respectiv sandalii, eunucii albi făcând parte din a doua categorie. Din cauza lipsei, organelor copulative, Eunucii negrii serveau direct în harem în timp ce eunucii albi serveau în clădirea guvernamentală fiind feriți de femei. În timpu perioadei de glorie a Imperiului Otoman, în interorul Saraiului (palat) serveau între 6 și 8 sute de eunuci, majoritatea fiind sosiți
Harem () [Corola-website/Science/317656_a_318985]
-
se separă de restul propoziției: Alt rol important al virgulei este de a separa propozițiile în cadrul unei fraze, de obicei atunci când acestea nu sunt legate de o conjuncție. Propozițiile coordonate prin juxtapunere sunt separate prin virgulă: Se separă propozițiile coordonate copulative (de exemplu, legate prin „nici”, „nu numai... si "ci ”), adversative („dar”), disjunctive („ba”, „când”, „fie”, „ori” sau „sau”) și conclusive („așa că”, „astfel încât”): Propozițiile coordonate copulative cu nuanță adversativă (separate prin conjuncțiile „iar” sau „și” adversativ) se delimitează de asemenea prin
Virgula în limba română () [Corola-website/Science/316214_a_317543]
-
de o conjuncție. Propozițiile coordonate prin juxtapunere sunt separate prin virgulă: Se separă propozițiile coordonate copulative (de exemplu, legate prin „nici”, „nu numai... si "ci ”), adversative („dar”), disjunctive („ba”, „când”, „fie”, „ori” sau „sau”) și conclusive („așa că”, „astfel încât”): Propozițiile coordonate copulative cu nuanță adversativă (separate prin conjuncțiile „iar” sau „și” adversativ) se delimitează de asemenea prin virgulă: Propozițiile coordonate legate prin "și" copulativ ori "sau" nu se despart prin virgulă: Propozițiile subordonate subiective și predicative nu se despart de regentă prin
Virgula în limba română () [Corola-website/Science/316214_a_317543]
-
numai... si "ci ”), adversative („dar”), disjunctive („ba”, „când”, „fie”, „ori” sau „sau”) și conclusive („așa că”, „astfel încât”): Propozițiile coordonate copulative cu nuanță adversativă (separate prin conjuncțiile „iar” sau „și” adversativ) se delimitează de asemenea prin virgulă: Propozițiile coordonate legate prin "și" copulativ ori "sau" nu se despart prin virgulă: Propozițiile subordonate subiective și predicative nu se despart de regentă prin virgulă, indiferent de locul lor Propozițiile subordonate atributive explicative (izolate) se despart prin virgulă de cuvântul pe care îl determină Propozițiile subordonate
Virgula în limba română () [Corola-website/Science/316214_a_317543]
-
mai în vârstă decât vorbitorul. Are numai conjugare nedefinită, iar la imperativ are o formă specializată pentru funcția de auxiliar, care nu se mai folosește când verbul are sens deplin. Formele verbului "tetszik": Exemple în propoziții: Cel mai frecvent verb copulativ este van/lesz „a fi” (vezi conjugarea sa în Câteva verbe neregulate). Exemple: Particularitatea acestui verb este că se omite obligatoriu la indicativ prezent, persoana a treia ("Ez kevés" „Asta e puțin”; "János vízvezeték-szerelő" „János este instalator”, "Ő bátor" „El
Cuvintele funcționale în limba maghiară () [Corola-website/Science/316259_a_317588]