2,935 matches
-
între cele două femei, balanța înclina desigur în partea Ramonei, o femeie la fel de înaltă și zveltă, ca și Săndica, însă aceasta avea trăsături fine, angelice - de o frumusețe exotică. Ramona era o brunetă cu părul lung și negru ca pana corbului, ce-i cădea pe umerii săi drepți, ca valurile mării înspumate peste diguri, cu ochii săi albaștri ca seninul cerului de vară, mijlocelul subțire ce-i trăda fragilitatea fizică. Săndica avea o frumusețe provocatoare, reamintind de madamele de odinioară, cu
TENTATIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1255 din 08 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365444_a_366773]
-
Dar știu, măcar pe cititori, îi cruț de... stress-uri !!! Și-apoi... am înțeles un lucru ce-i lesne de-nțeles: Nu te-aștepta apreciat de către scriitori ! Până și marii noștri clasici, prin moarte, au cules Elogiile meritate, de la cititori ! Aici, „Corb la corb nu-și scoate ochii” , nu e bună ! Aici, de n-are poezia like-uri, e... (ne)bună !!! Privim unii spre alții , versificând... la greu, Dar tot ei, cititorii, ne cântăresc mereu ! Virgil Ursu Munceleanu Referință Bibliografică: ASTA-I REALITATEA
ASTA-I REALITATEA!... de VIRGIL URSU în ediţia nr. 1709 din 05 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365530_a_366859]
-
măcar pe cititori, îi cruț de... stress-uri !!! Și-apoi... am înțeles un lucru ce-i lesne de-nțeles: Nu te-aștepta apreciat de către scriitori ! Până și marii noștri clasici, prin moarte, au cules Elogiile meritate, de la cititori ! Aici, „Corb la corb nu-și scoate ochii” , nu e bună ! Aici, de n-are poezia like-uri, e... (ne)bună !!! Privim unii spre alții , versificând... la greu, Dar tot ei, cititorii, ne cântăresc mereu ! Virgil Ursu Munceleanu Referință Bibliografică: ASTA-I REALITATEA!... Virgil Ursu
ASTA-I REALITATEA!... de VIRGIL URSU în ediţia nr. 1709 din 05 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365530_a_366859]
-
s-au uscat, pământul devenise tare ca piatra, apele secaseră, vitele nu mai aveau ce să mănânce și mureau de foame iar oamenii sufereau cumplit. În vremea aceasta el se retrăsese la pârâul Kerit unde Domnul îi trimitea printr-un corb pâine dimineața și seara carne. Este căutat de Ahab care-l consideră pe el vinovat de urgia abătută asupra țării dar Dumnezeu îl protejează de fiecare dată. Și pentru răutățile și nedreptatea se înmulțesc, la îndemnul Izabelei, regele ia prin
SFÂNTUL ILIE de ION UNTARU în ediţia nr. 932 din 20 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365267_a_366596]
-
mea, miez de durere, la tine, mă închin o, țară în neant, speranță jefuită, lumină dintr-o stea coboară în ființă, presară înțelepciune, spiritualitate și voință poporului român ani veșnici, România, desprinde-te din chin. GHEORGHE ȘERBĂNESCU - În comandouri de corbi Știu unde sunt acum ce caut aici, de unde am venit... îmi amintesc cum am plecat de voi obișnuiți cu o stare de fapt, sperând că ea nu poate dura la nesfârșit ai crezut tu, om ca atâți mulți alții, dar
ANTOLOGIE de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364876_a_366205]
-
atâți mulți alții, dar mult mai nebunește decât ei, că nimeni nu-ți va cere vreodată să alegi în care braț al balanței să-ți așezi organele de simț, că vei putea să accepți meschini hidoși, duplicitari, în comandouri de corbi, ce lovesc cu substanță în cordul tău, fără ca nimeni vreodată să zbiere... descopăr ce știam deja, doream să uit, pe termen nelimitat, insignifiant uneori, de voi corbilor, ce scufundați un vas într-un ocean imens, ați hărțuit corbilor un neam
ANTOLOGIE de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364876_a_366205]
-
de simț, că vei putea să accepți meschini hidoși, duplicitari, în comandouri de corbi, ce lovesc cu substanță în cordul tău, fără ca nimeni vreodată să zbiere... descopăr ce știam deja, doream să uit, pe termen nelimitat, insignifiant uneori, de voi corbilor, ce scufundați un vas într-un ocean imens, ați hărțuit corbilor un neam, o țară, când scriu acest sfârșit de poezie, respir, transmit semnale către semenii mei iubiți. GHEORGHE ȘERBĂNESCU - Mă înalț mă înalț spre neant pe calea întinsă a
ANTOLOGIE de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364876_a_366205]
-
comandouri de corbi, ce lovesc cu substanță în cordul tău, fără ca nimeni vreodată să zbiere... descopăr ce știam deja, doream să uit, pe termen nelimitat, insignifiant uneori, de voi corbilor, ce scufundați un vas într-un ocean imens, ați hărțuit corbilor un neam, o țară, când scriu acest sfârșit de poezie, respir, transmit semnale către semenii mei iubiți. GHEORGHE ȘERBĂNESCU - Mă înalț mă înalț spre neant pe calea întinsă a eternului privesc în jos și-mi continui drumul purtat în gheare
ANTOLOGIE de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364876_a_366205]
-
și, curios, la cei peste optzeci și cinci de ani ai săi, avea puțină chelie pe vârful capului, dar niciun fir de păr alb. Cine nu-l cunoștea și-l vedea cu părul acela des, creț și negru ca pana corbului nu-i dădea anii pe care-i avea. Această caracteristică ciudată fusese moștenită și de cei patru băieți ai lui: Laie, Ilă, Titu și Mărian, și chiar și de mine, așa cum aveam să constat mai târziu, după cincizeci de ani
MOŞU CHIRCUŢ de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1755 din 21 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366409_a_367738]
-
-s goi, Ștefan oastea cum ș-adună? Ape,, turburi'' ,mânioase vin până sus, Mătură-n cale din la răsărit pân'la apus... Se tulbură vremea ,cum mai văd orbii, Că soarele bătrân sălășluiește-n scorburi? Bădie....... pe pământ vorbesc și corbii! Da bunătatea și răbdarea nu mai sunt, O izbutit Satana Bădie pe pământ.. Unde-i lumea cea din satul de-altădată, Unde povestea mea era o inocentă fată? Iar versul dumitale pasăre măiastră! În vremuri ,,turburi ''cum să mai rămâi
BĂDIE ÎNCĂ ÎȚI MAI SCRIU de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2352 din 09 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366487_a_367816]
-
Între doi câini mai tare latră Cel care tremură, că-i javră. Între fătuci care-i sprințară? Niciuna. Toate te uitară. Curtenitor rămâi și prost, Azi nu mai ești ceea ce ai fost, Strălucitor ești pentru orbi, O hrană dulce pentru corbi. **************************************** Am încercat să vorbesc cu ușa blocului, Nu mi-a răspuns, nici nu a scârțăit, era bine unsă, Gâtul nostru poartă un cap, dar capul ? Pieptul nostru poartă o inimă ? Dar inima? O piesă de schimb. La Termopile au murit
ANTI-DADA de BORIS MEHR în ediţia nr. 1503 din 11 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366519_a_367848]
-
se-neacă ca un zeu ucis în mare, în turme de văzduh ca o nălucă. mergând tăcut nu știu ce mi se-ntâmplă e o eroare-a nopții visul orb, mi-au cam căzut zăpezile pe tâmplă și-mi dă ocol neobositul corb. nopți peste nopți se-adună peste geană din amintiri fugare și tăceri, le cuibăresc adesea într-o rană și le îngrop în ziua cea de ieri. era frumos când născoceam candori și cerurile ne erau aproape, când viața o priveam
GÂND FUGAR de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 958 din 15 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366549_a_367878]
-
în vară poveștile oricărui hârleț. Din oră-n oră, cocorul din vârf de cârd scoate busola. Pește nu avea, dar de broaște era plin lacul moștenit. Porcul, cu un pai dus în gură, anula „Timpul probabil”. Din vârf de munte corbul citește în stânci timpuri apuse. „O să-ți placă luna!” spusese ursitoarea; și-am ajuns greier. În lanul de grâu macul își ține slujba de vecernie. Culmea prostiei - să calci pe urme de bou și să fii zimbru. „procentul este constant
PANSEURI ÎN 17 SILABE (II) de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1457 din 27 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/366545_a_367874]
-
Acasa > Versuri > Cuvinte > ULTIMUL DESTIN Autor: Dorina Șișu Publicat în: Ediția nr. 202 din 21 iulie 2011 Toate Articolele Autorului suflet ce-mi cântă iubirea în cerc învață privirea din corbi să coboare lacrimi ruga fricii spre cer și pământ roșu urlet de lup în piatră se crapă luptă un înger cu foc și cu ierburi cântă și luna și ziua și noaptea pe scară leagă timpul de urmă cu foc
ULTIMUL DESTIN de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366740_a_368069]
-
de Bucovina” încearcă, dar și reușește să ne aducă în suflet tărâmul mult visat, tărâmul de legendă, dar și de amarnică și lungă suferință. Mai bine de 225 de ani au trecut de când trupul acestui plai a fost sfârtecat de către corbii cotropitori. Marian Malciu, folosindu-se de relatarea unor evenimente la care a participat, scrie această carte cu bucurie dar și cu multă tristețe. Oamenii și locurile cunoscute, întâmplările la care a participat, îl transpun din lumea de astăzi în lumea
LA CURŢILE DORULUI... BUCOVINEAN de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 563 din 16 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366764_a_368093]
-
și ca pe o veste venită din ceruri... În “dicționarul de simboluri”, după un mit al indienilor din Columbia Britanică, pescărușul era, la începuturi, stăpânul luminii zilei pe care o păzea cu strășnicie. Același mit povestește despre expediția organizată de Corb în țara peștilor, la bordul bărcii pescărușului (barca de lumină) pentru a cuceri focul. Sursa: Dicționar de simboluri. Referință Bibliografică: TRADIȚII DE CRĂCIUN / Floarea Cărbune : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 709, Anul II, 09 decembrie 2012. Drepturi de Autor
TRADIŢII DE CRĂCIUN de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 709 din 09 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365775_a_367104]
-
mai ales, cum să taie. Adică să nu rămână nici cea mai mică urmă la locul faptei. Căci spun ei ca un fel de justificare: „Dacă cei mari fură milioane de euro și nimeni nu-i ia la rost, întrucât corb la corb nu-și scoate ochii, noi o facem pentru ca să avem din ce să trăim...” Și o fac cu atâta pricepere, încât, la fel ca vameșii, nici paznicii pădurilor nu sunt muritori de foame, chiar dacă au ghinionul să-și piardă
CRUCI ŞI RĂSCRUCI ÎN AGRICULTURA ROMÂNEASCĂ de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 726 din 26 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366087_a_367416]
-
cum să taie. Adică să nu rămână nici cea mai mică urmă la locul faptei. Căci spun ei ca un fel de justificare: „Dacă cei mari fură milioane de euro și nimeni nu-i ia la rost, întrucât corb la corb nu-și scoate ochii, noi o facem pentru ca să avem din ce să trăim...” Și o fac cu atâta pricepere, încât, la fel ca vameșii, nici paznicii pădurilor nu sunt muritori de foame, chiar dacă au ghinionul să-și piardă slujbele. Dar
CRUCI ŞI RĂSCRUCI ÎN AGRICULTURA ROMÂNEASCĂ de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 726 din 26 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366087_a_367416]
-
scris trecutul... Când "dacii" erau prinți de viță Cu spada și cu scutul... Nu erau pe-atuncea cluburi, Nici localuri de "fittness"... Bărbații atunci erau bărbați... De la sine ințeles... Aveau trupul ca sculptat De la "Ea"....mama natură... Pletele negre ca corbul... Și un surâs în colț de gură... Creșteau ca iarba primăvara, Rod al iubirii fără lege... Mânați de-o dragoste de țară Ce astăzi nimeni n-o înțelege... Femeile-i iubeau nebune... Văndute pentru o sărutare... Ei, treceau prin pat
GÂNDURI de ADA SEGAL în ediţia nr. 1679 din 06 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/366130_a_367459]
-
Surzilor drept de lideri, Băgați multă ceață, Cetatea soarelui e departe, Cei patru morți M,E,L,S s-au dus, Au rămas cei vii, sub ropot de aplauze s-a prăbușit zidul rușinii, în locul răsăritului de soare au apărut corbi hulpavi și urât mirositori, zdrențe aurite îmbracă țara, dar cai Apocalipsei se apropie, floarea tinereții se ofilește zadarnic, se petrece o migrație a florilor, saltimbancii se bat între ei neprotejați, cu topoarele indiferenței. Colții sunt mai albi decât inima. Urlăm
SALTIMBANCII de BORIS MEHR în ediţia nr. 1119 din 23 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361590_a_362919]
-
Moarte, o regiune foarte sălbatică, de unde putea să vadă Muntele Nebo, de pe ale cărui înălțimi a privit Moise spre Țara Promisă și râul Iordan, pe care-l traversase Iosua. Vizitase probabil și râul Cherit, unde Ilie a fost hrănit de corbi. Modul său de viață, îmbrăcămintea, atitudinea, curajul creștin, toate acestea semănau foarte mult cu cele ale Proorocului Ilie. El ducea o viață simplă, austeră, sinceră, dar plină de duh sfânt. Proorocul Ioan, cunoscut în popor ca Înaintemergătorul Domnului, a viețuit
PROOROCUL IOAN – ÎNDEMN LA SIMPLITATE, SINCERITATE ŞI CUMPĂTARE de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1099 din 03 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361639_a_362968]
-
cu fața ei ovală, și gâtul de marmoră, cu un corp subțirel pe care-l frânguise el odinioară sub patima unui sărut. Pe sus treceau nori negri din care cădea o ploaie de toamnă, un fel de burniță, sute de corbi spintecau cerul și lăsau în urma lor niște dungi negre, un fel de eșarfe lungi pe care scria mare: Jos Ceaușescu! si prietenul lui, Zugravu, stătea cu un tricolor în mână mai la o parte, părea supărat pe el. Poate că
ÎNGERII ŞI DEMONII REVOLUŢIEI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 717 din 17 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351724_a_353053]
-
frumoase, probabil amestecul de diverse rase și seminții era pricina. Am văzut într-o zi pe o stradă în centru o fată de 20-22 de ani de o frumosețe rară, era puțin măslinie la față cu un păr negru pana corbului și cu niște ochi verzi ce te băgau în răcori. Avea și un corp de ziceai „ferice de mama care o făcuse!”. Aveam ședințe la Soiuzchimexport dar aveam și mult timp liber. Ca director de import aveam geamantanul plin de
AH... TÎ, GHERACLE ! de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 776 din 14 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351888_a_353217]
-
m-am dus de la mănăstire la Ierusalim ca să mă închin Sfintei Cruci. După ce m-am închinat, pe când ieșeam, văd un frate la poarta curții dinăuntru a bisericii Sfintei Cruci, care nici nu intră, nici nu ieșea. Mai văd și doi corbi care zburau fără rușine pe fața lui, lovindu-l peste obraji cu aripile și nu-l lăsau să intre în biserică. Cunoscând că cei doi corbi sunt demoni, i-am spus: - Spune-mi frate, pentru ce stai în mijlocul porții și
LIVADA DUHOVNICEASCA (35) de ION UNTARU în ediţia nr. 1025 din 21 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352491_a_353820]
-
bisericii Sfintei Cruci, care nici nu intră, nici nu ieșea. Mai văd și doi corbi care zburau fără rușine pe fața lui, lovindu-l peste obraji cu aripile și nu-l lăsau să intre în biserică. Cunoscând că cei doi corbi sunt demoni, i-am spus: - Spune-mi frate, pentru ce stai în mijlocul porții și nu intri? - Iarta-ma avvo, mi-a spus el, mă stăpânesc două gânduri: unul îmi spune: " intra și inchina-te Cinstitei Cruci!"; celălalt îmi zice: " nu
LIVADA DUHOVNICEASCA (35) de ION UNTARU în ediţia nr. 1025 din 21 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352491_a_353820]