KorAP: Find »[drukola/base=coridor & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...23 24 25 ...405 >

10,108 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187

și-am ridicat cușca lui Ian, uitându-mă înăuntru să mă conving că motanul era în ordine. Doi ochi întredeschiși și-o față roșcovană bosumflată se uitară la mine. Tu să taci, i-am spus pe muțește. Am mers pe coridorul electric de acces numărul patru cam două ore. Am urcat pe-o scară în ceea ce părea a fi un depozit abandonat, apoi am străbătut o estradă și am coborât într-un tunel mai îngust, mai compact, cu becuri pâlpâitoare. Am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
tuneluri, să urcăm și să coborâm scări, să ne îndreptăm lanternele spre spații întunecate, plate, cu tavane joase, croindu-ne drum printre ziare vechi și conserve goale și lucruri aruncate la voia întâmplării. Locuri și spații veniră și se duseră. Coridoare de serviciu, tobogane de acces, jgheaburi de inundație, o veche fabrică unde razele lanternelor, în trecere, descoperiră gâturile ruginite ale mașinilor de cusut și tricotat răsturnate și aruncară umbre de jurasic peste pereții de cărămidă - istoria se afundă în adâncuri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
ne-am atins din nou în nemărginirea ei oarbă. Pânză, păr, piele, burice ale degetelor, mâini și guri. Podeaua dură și invizibilă. Nasturi și curele, răsuflare și sunet. Cumva, în ciuda tuturor acestor lucruri, am înaintat. Ne-am furișat printr-un coridor DOAR PENTRU PERSONAL din spatele cabinelor de probă dintr-un magazin universal, printr-o parcare subterană și-am coborât în camera cu provizii a unui fast-food pentru a ne completa rezerva de mâncare. Ce nu pricep eu, am spus, pe când Scout

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
ea, prin gaura din zid. — Iisuse. Ideea podelei înălțându-se sub picioarele noastre grăbite într-un val care se rostogolea cu viteză. — Iese, iese din nou la suprafață. Scout aruncându-se printr-un gol din zidul de cărămidă de la capătul coridorului și eu urmând-o, apoi fiind smucit îndărăt - cușca lui Ian înțepenită în zidărie, în spatele meu. Eu răsucind mâna din încheietură, trăgând tare și apoi cutia eliberându-se într-o ploaie de mortar și fărâme de cărămidă, avântul făcându-mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
un jurnal secret cu o mulțime de poezii rușinoase despre el... — Și i-ai arătat poeziile? — Nnu, i-am spus că soră-mea s-a născut fără vagin. Sunetul râsetelor noastre se rostogoli de-a lungul rafturilor prăfuite și al coridoarelor cufundate în tăcere. Foarte urât din partea ta. — Ei, nici ea nu-i mai brează. Se opri preț de-o secundă. — Nu era. Își feri privirile. Aici jos pierzi noțiunea timpului. Acum trebuie să aibă optsprezece ani, adică mai mult decât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
ca un director de școală care a întârziat la o ședință. A trebuit să grăbesc serios pasul pentru a ține ritmul cu el. — Din experiența personală, zise, pare să le placă mai cu seamă litera s alungită. Ian lipăi pe coridor înaintea noastră, cu urechile date pe spate, cu coada în jos, alergând așa cum fac pisicile atunci când nu le place faptul că oamenii vin repede în urma lor. Coridorul se bifurca, se iviră uși și se zăriră fișete și cutii de sticlă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
pare să le placă mai cu seamă litera s alungită. Ian lipăi pe coridor înaintea noastră, cu urechile date pe spate, cu coada în jos, alergând așa cum fac pisicile atunci când nu le place faptul că oamenii vin repede în urma lor. Coridorul se bifurca, se iviră uși și se zăriră fișete și cutii de sticlă; lucruri expuse pe care nu aveam timp să mă opresc și să le admir. Într-un anumit punct, coridorul se deschise spre o cameră mare, plină de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
place faptul că oamenii vin repede în urma lor. Coridorul se bifurca, se iviră uși și se zăriră fișete și cutii de sticlă; lucruri expuse pe care nu aveam timp să mă opresc și să le admir. Într-un anumit punct, coridorul se deschise spre o cameră mare, plină de radiouri, sute și sute de radiouri stivuite și majoritatea deschise, reglate sau doar pe jumătate reglate sau emițând doar șuierături. Din tavan, de cabluri, atârnau aparate de înregistrare, legănându-se deasupra capetelor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
în pas alergător podeaua șerpuitoare dintre mormanele de plastic. — Ce? Pentru ce sunt radiourile? — Sunt fertilizante, zise doctorul. Cu cât înaintam, cu atât alarma se auzea mai tare. Locul era imens. În cele din urmă, doctorul coti la stânga, pe un coridorul secundar mai mic și trecu printr-o ușă care dădea într-o cameră plină de computere și televizoare și microfoane, fire și cabluri peste tot, dispărând în tavan și șerpuind alandala pe toată podeaua. — Nu nu nu nu nu. Haide

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
și Scout era, dar nu-mi mai puteam da seama. După câteva momente de tăcere, ea strânse laptopul lui Nimeni, îl puse pe umăr și spuse Trebuie să încep. După care se întoarse și plecă, ieșind pe ușă și străbătând coridorul fără să se uite înapoi. Nehotărât și pustiit, am rămas o vreme în fotoliul lat, ascultând liniștea cărților din pereți. Trecu ceva timp. În cele din urmă, am observat cușca deschisă și goală în mijlocul camerei. Ian. Nu-l mai văzusem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
rucsacul lui Scout sprijinit de unul dintre fotolii, am mai băut un pahar din whisky-ul doctorului, am luat cușca lui Ian din mijlocul camerei și am rămas în picioare, cântărind-o în mână. — Pis pis pis pis. Rătăceam pe coridor, cu cușca în mână. Pereții de cărți erau nesfârșiți. Eu eram nedumerit, nehotărât, năpădit de sentimente. — Pis pis pis pis. Cabinetele lui Fidorous treceau pe lângă mine. Nu m-am sinchisit să mă opresc și să cercetez vreunul dintre ele. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
nehotărât, năpădit de sentimente. — Pis pis pis pis. Cabinetele lui Fidorous treceau pe lângă mine. Nu m-am sinchisit să mă opresc și să cercetez vreunul dintre ele. Nu se zărea nici urmă de Ian. Am ajuns la o ramificație a coridorului, un al doilea pasaj deschizându-se în stânga. La colțul format de cele două coridoare, doctorul, sau altcineva, pusese un scaun mic, de lemn. Am pus cușca jos și, fără vreun motiv clar, am hotărât să mă așez un minut. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Nu m-am sinchisit să mă opresc și să cercetez vreunul dintre ele. Nu se zărea nici urmă de Ian. Am ajuns la o ramificație a coridorului, un al doilea pasaj deschizându-se în stânga. La colțul format de cele două coridoare, doctorul, sau altcineva, pusese un scaun mic, de lemn. Am pus cușca jos și, fără vreun motiv clar, am hotărât să mă așez un minut. Nu mai gândeam. Mintea îmi încremenise, era goală, singură, aștepta în frigul iernii s-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
întunecate și greu de identificat. M-am întrebat din nou, în treacăt, dacă rafturile erau adânci sau dacă pereții înșiși erau făcuți din cărți. Am pus cartea înapoi de unde o scosesem. Trecuseră doar câteva minute de când îmi reluasem mersul pe coridor, când am auzit niște strigăte. Scout. Nu erau strigăte de teamă, ci de furie, prea departe de mine ca să deslușesc cvintele. Am ascultat. Fidorous țipa ceva ca răspuns. Apoi din nou Scout. O ceartă care se întețea undeva în față

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
specialist în șocuri din mintea mea, cel care gândea în locul meu - Ajunge. Ți-a ajuns pentru o singură zi. E prea mult. Corpul meu se întoarse cu de la sine putere. Am mers înapoi până la scaun și am pornit-o pe coridorul secundar, strigând pis pis pis fără oprire. Coridorul cel nou părea mai îngust, cărțile erau mai aproape de mine, absorbeau sunetele. Larma din spate se stinse repede în pereți și-mi ieși din cap. Acolo, lumina era mai slabă. Becuri acoperite

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
gândea în locul meu - Ajunge. Ți-a ajuns pentru o singură zi. E prea mult. Corpul meu se întoarse cu de la sine putere. Am mers înapoi până la scaun și am pornit-o pe coridorul secundar, strigând pis pis pis fără oprire. Coridorul cel nou părea mai îngust, cărțile erau mai aproape de mine, absorbeau sunetele. Larma din spate se stinse repede în pereți și-mi ieși din cap. Acolo, lumina era mai slabă. Becuri acoperite cu abajururi simple albe, atârnau din tavan la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Imediat ce aparatele au început să emită sporovăiala lor familiară, am legat rucsacul la loc și m-am sprijinit de un perete, lăsând personalitatea lui Richardson să se disipeze. Pereți. Camera asta avea într-adevăr pereți - nu cărțile fără număr din coridoarele de-afară, ci pereți adevărați, tencuiți și vopsiți într-un albastru intens. Dormitorul Primului Eric Sanderson. Te-am găsit, mi-am spus, te-am regăsit. Am traversat încăperea și m-am urcat pe pat, îngenunchind ca să pot ajunge la cărțile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
treaz. În orele cât am stat întins pe patul Primului Eric Sanderson încercând să dezleg încâlceala de evenimente și fragmente din mintea mea, aș fi spus că sunt sută la sută treaz, nici vorbă să dorm. Dar acum, stând în coridorul de cărți de afară, mă simțeam ușor, amețit și nesigur pe picioare. Lucrurile la care mă gândisem în pat, pistele acelea complicate de gândire pe care le construiam, păreau acum să fie toate lumini pâlpâitoare și nejustificate salturi de logică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
și caietele mele cu Fragmentul becului. Mi se părea logic să iau totul, să încerc să-l conving să se uite la toate. Pe când mă îmbrăcam, îmi făceam griji că lumina va fi stinsă și că labirintul de cărți și coridoarele vor fi imposibil de străbătut, toate numai colțuri, întuneric și tăcere, ca un uriaș creier pustiu. După cum s-a dovedit, lumina rămânea aprinsă toată noaptea, dar asta nu ușura cu nimic lucrurile. După câteva minute de mers și câteva cotituri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
înfundat, dar real, un sunet ca de clopot mare sau de gong bătând la distanță. Dang - unu. Dang - doi. Un reper. M-am recules și-am început să mă îndrept cu pași grăbiți în direcția sunetului. Dang - trei. Dang - patru. Coridorul se termina într-o răscruce în T. Am așteptat. Dang - cinci. Stânga. Am luat-o acum la fugă, dându-mi seama că trebuia să găsesc sunetul înainte să înceteze, dându-mi seama că era o strategie gen totul sau nimic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
să găsesc sunetul înainte să înceteze, dându-mi seama că era o strategie gen totul sau nimic și că, dacă nu ajungeam la timp, aș fi fost complet și definitiv pierdut. Dang - șase. Dang - șapte. Încă o dată la stânga, încă un coridor lung de cărți, luminat din loc în loc. Dang - opt. Dang - nouă. Dang - zece. Haide, alergând de-a dreptul, cu capul jos, tropăind pe podea. Dang - unsprezece. Mai tare acum, mai aproape. Un coridor secundar. Încercând să încetinesc ritmul și să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Dang - șapte. Încă o dată la stânga, încă un coridor lung de cărți, luminat din loc în loc. Dang - opt. Dang - nouă. Dang - zece. Haide, alergând de-a dreptul, cu capul jos, tropăind pe podea. Dang - unsprezece. Mai tare acum, mai aproape. Un coridor secundar. Încercând să încetinesc ritmul și să mă strecor pe după colț, reușind dar lovind un zid și răsturnând niște cărți. Dang - doisprezece. Am reușit cu greu să mă țin pe picioare și, sprintând înainte, am zărit o arcadă. O arcadă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
să încetinesc ritmul și să mă strecor pe după colț, reușind dar lovind un zid și răsturnând niște cărți. Dang - doisprezece. Am reușit cu greu să mă țin pe picioare și, sprintând înainte, am zărit o arcadă. O arcadă în peretele coridorului dinainte. Sunetul venea dinăuntru. Trebuia să fie... Dang - treisprezece. Plămânii parcă îmi luaseră foc. M-am oprit, m-am aplecat, cu mâinile pe genunchi și trăgându-mi răsuflarea. Trecu un moment. Două momente. — Dacă toaleta o cauți, ai trecut de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
fiecare caracter de literă din întreaga Japonie să fie trimis la Shotai-Mu. Auzind acestea, Susumu zâmbi și își dădu ultima suflare. Bătrânul avea să-și țină promisiunea. 28 Cubul de lumină — Vreau să-ți arăt ceva. Fidorous o porni pe coridor cu mersul lui de director de școală și eu l-am urmat. — Când Primul Eric Sanderson m-a găsit, spuse, eu eram rănit, pe fugă și mă temeam pentru viața mea. Încercam să-mi ascund urmele conceptuale după o perdea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
care mâine o să vă ajut pe amândoi. 29 Orpheus și codul QWERTY Ne trebuiră aproape zece minute ca să ne întoarcem la camera Primului Eric Sanderson, doctorul zăbovind în drum ca să-mi arate o bucătărie mică și o baie. După toate coridoarele și intersecțiile alea, îmi părea bine să ajung din nou la ușa lui Eric, îmi părea bine să știu că lucrurile mele, motanul meu și un pat cald și comod se aflau de cealaltă parte. — De când nu ai mai dormit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]