1,565 matches
-
planurilor de modificare a realităților din învățământ pe măsurile încrederii publicului în educație este lipsită de validitate. Capitolul IXtc "Capitolul IX" Eșecuri etice ale actorilor din sistemul de învățământ - corupțiatc "E[ecuri etice ale actorilor din sistemul de înv\]\mânt - corup]ia" Unul dintre fenomenele care pot afecta în modul cel mai serios viabilitatea unei instituții este corupția. În paginile următoare voi analiza corupția din sistemul de învățământ, din punctul de vedere al analizei instituționale. Capitolul va cuprinde o analiză conceptuală
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
Definiții" Într-o definiție sintetică, corupția semnifică utilizarea resurselor publice în scopuri personale. Aceasta înseamnă că ceea ce numim corupție poate avea loc doar în sectorul public. Din acest punct de vedere, este greșit să spunem că un întreprinzător privat este corupt. El poate fi acuzat de înșelăciune ori de evaziune fiscală, dar niciodată de corupție, care este o abatere exclusivă a funcționarilor 1. Este adevărat însă că infracționalitatea economică prosperă de obicei în asociere cu corupția funcționarilor însărcinați cu supravegherea mediului
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
ilicite proliferează, iar cei care li se opun riscă marginalizarea socială. În asemenea condiții, pe de altă parte, beneficiile care derivă din corupție sunt mult scăzute, deși costurile și riscurile sunt la rândul lor mici, tocmai datorită faptului că toată lumea corupe pe toată lumea. Din punctul de vedere al școlii capitalului social (Warren, 2001; Uslaner, 2002), specifică fenomenului corupției este dependența de rețelele sociale cu înalt capital social. Tranzacțiile corupte sunt ilicite - altfel nici nu ar purta calificativul de corupte -, ceea ce determină
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
Luana Pop (2003) are pentru cazul României o explicație mai holistă, pe care autoarea o înscrie în tradiția gândirii neoinstituționaliste. A stabili un model de gândire și de acțiune normat înseamnă instituționalizare. Corupția ubicuă din România presupune că a fi corupt este, în țara noastră, ceva considerat îndeobște o practică normală și recomandabilă. Cum s-a ajuns la această situație? Sociologul bucureștean consideră că două fenomene dau seama de această realitate instituțională sumbră: rezistența la instituționalizare și retroinstituționalizarea. Primul reflectă strategia
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
de Transparency International semnalează generalitatea corupției în România, ci și datele de opinie culese în cadrul sondajelor. Potrivit sondajului CURS din 2004 realizat în cadrul proiectului „Nu da șpagă” (Fundația Concept, 2004), 61% dintre subiecți consideră că majoritatea salariaților din România sunt corupți, 52% consideră că mita face parte din viața de zi cu zi, iar 80% cunosc cel puțin o persoană care a dat mită. Sunt date care semnalează generalitatea corupției în România, ce a ajuns să fie văzută ca mediu normal
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
corupției și o administrație mediocră necesită descentralizare și reformă economică, management și evaluare pe bază de rezultate și introducerea de stimulente pentru furnizarea competitivă a serviciilor. Acțiunile corespunzătoare stării din România care ar trebui să producă reducerea numărului de tranzacții corupte în aceste situații sunt: - asigurarea supremației legii; - reducerea mărimii sectorului public; - independența presei; - asigurarea participării cetățenilor la guvernare; - reforme economice; - serviciu public orientat către client și implementarea unei culturi birocratice; - descentralizare; - reducerea numărului de angajați în sectorul public. În afara acestora
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
corupție se manifestă în diverse forme atât în învățământul preuniversitar, cât și în cel universitar. • Potrivit studiilor statistice, incidența micii corupții în școli este mult mai mică în comparație cu unitățile sanitare sau vamale. Doar 9% dintre interacțiunile cetățenilor cu școala sunt corupte. • Corupția, inclusiv cea din învățământ, pare a fi asociată cu gradul de dezvoltare a țării. • În țările cu o mare frecvență a actelor de corupție și cu o administrație slabă, accentul trebuie să cadă pe impunerea domniei legii, întărirea instituțiilor
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
continuare, dar de data aceasta cu scopul de a obține o medie cât mai mare la bacalaureat. Noul sistem a redat miza examenului de bacalaureat - care devenise unul eminamente formal în anii ’80 și ’90 - și a redus posibilitatea tranzacțiilor corupte la admiterea în învățământul superior - laolaltă cu creșterea masivă a cifrelor de școlarizare în universități. Riscul mare este ca locația arbitrarului și lipsei de monitorizare să se fi mutat către licee și comisii de bacalaureat. În ceea ce privește strict meditațiile, chiar dacă politicile
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
instrucția furnizată prin mecanisme ale educației paralele - constituie un fenomen universal, cu cea mai mare incidență în țările asiatice, dar cu incidență în creștere și în țările europene sau în SUA. • Teoriile interpretează meditațiile fie din perspectiva ofertei, ca tranzacții corupte din partea profesorilor care pervertesc misiunea poziției didactice, fie din perspectiva cererii, ca rezultat al competiției pentru rezultate școlare, care condiționează atingerea unui anumit status. • Condițiile care generează apariția educației paralele pot fi identificate în modelele de mobilitate socială, dar și
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
și alterate între timp de societatea divizată în clase antagoniste. Dar maniera restauraționistă este adoptată de marxism nu numai la scara întregii istorii. De pildă, perestroika lui Gorbaciov își propune să restaureze „comunismul autentic” din perioada NEP-ului leninist, presupus corupt ulterior de birocrația stalinistă, considerat de un Alexandr Iakovlev „o contrarevoluție în stare pură”. În schimb, când revoluțiile din 1989 au izbucnit, ele au cerut apăsat restaurarea valorilor și a libertăților „burgheze”, pe care comunismul le negase. Într-adevăr, „negarea
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
care revoluția vroia s-o lichideze. Abatele Sièyes în faimosul său pamflet Ce este starea a treia? exclama: „În noaptea barbariei și a feudalității, adevăratele raporturi dintre oameni au putut să fie distruse, toate națiunile date peste cap, orice justiție coruptă; dar, la răsăritul luminii, este necesar ca absurditățile gotice să fugă și ca resturile vechii ferocități să cadă și să dispară”. Câțiva ani mai târziu, Robespierre, ținând Contractul social sub braț, își trimitea adversarii suspecți de „absurdități gotice” la ghilotină
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
guvernare „în primul an al republicii romane eliberate” și acorda tuturor italienilor cetățenia romană! Nu altfel procedaseră în esență reformatorii religioși: Luther, Calvin și urmașii lor voiau să revină la un presupus creștinism apostolic, care ar fi fost denaturat și corupt de catolicism și papi și infestat de aceștia cu „idolatrie” și „filozofie păgână”. În Anglia, la urcarea pe tron, regele Eduard al VI-lea era aclamat de protestanți ca un „nou rege Iosia”, iar Elisabeta I, ca o „nouă Deborah
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
în De Germania, pentru a cărui „restaurare” militau. În sfârșit, pentru extrema dreaptă românească (Nicolae Iorga, Nae Ionescu, Nichifor Crainic) care preconiza „revoluția națională”, referirea restauraționistă se făcea la valorile tradiționale ale satului ori ale ortodoxiei care ar fi fost corupte și negate, chipurile, de invazia modernității sau de liberalism. În numele unei revoluții autohtoniste și naționaliste, Nae Ionescu cerea restaurarea totală a ancestralului prin negarea modernității, propunând „o decuplare a noastră de politica mondială; o închidere a noastră, cât mai departe
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
în pofida „faptelor”, trecutul îndepărtat (istoric sau preistoric), intuit, reconstituit ori reconstruit de filozoful revoluționar, este singurul autentic, real și deloc utopic, în timp ce trecutul apropiat, cel consemnat în documente și bazat pe „fapte”, aparține neautenticității, minciunii, ipocriziei unei ere ce a corupt nu numai omul, dar și adevărul esențial despre el. Că lucrurile stau așa o spune direct tot Rousseau care, după fraza citată mai sus, exclamă: „Omule, din orice loc ai fi, oricare ți-ar fi părerile, ascultă: iată istoria ta
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
prin maniera „politică”, procedee posibile datorită aplicării analogiei fundamentale dintre stat și suflet. Evidențierea psihologică a fiecărei trepte de scădere se face prezentând pe tatăl care, neglijând educația fiului, îl va determina pe acesta să participe la o nouă ordine coruptă în mod substanțial. Folosirea acestui procedeu este cât se poate de emblematică pentru cultura greacă în care relația tată-fiu este de o importanță crucială, având în vedere rolul pe îl avea statutul familiei (oikos), ca un fel de oglindă pentru
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
indivizilor, distribuite după patru forme de rău”. Există, apoi, un al treilea grad de dificultate: care este realitatea constituției drepte? Nu este ea doar întruchiparea ideală a unei cetăți, în fond, utopice? Și atunci cum ar putea ea să se corupă într-o lume pe care tocmai filonul de aur al platonismului o descoperă ca fiind incoruptibilă. Crede oare Platon că o astfel de cetate este posibilă în fapt? Și a fi posibilă în fapt, nu înseamnă oare tocmai a nu
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
al cetății), dezordinea matematică a timpului genezei ajunge să dezbine cetatea într-un neam ce este înclinat spre câștig și unul spre orânduirea dreaptă și dă naștere proprietății private și relațiilor de stăpânire dintre oameni. Constituția care ajunge să se corupă nu este, așadar, deloc, cea ideală, ci este proiecția ei factuală: „E mai degrabă dificil ca o cetate constituită așa să se modifice: dar, pentru că orice lucru generat <în mod natural> are parte de corupere naturală (phtora), nici această constituire
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
sa o conotație care să fie nici istorică și nici naturală. 1. Această așezare nu este una temporală. Regalitatea, de pildă, nu are ca formă decăzută tirania, în sensul în care, datorită timpului, o regalitate decade și ajunge să se corupă în mod necesar numai în tiranie. Dimpotrivă, în ciuda opiniei lui Platon, el constată faptul că nu există un mecanism dialectic care să determine schimbarea direcționată a formelor politice. Acest lucru trebuie înțeles în două sensuri. Pe de o parte, nu
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
remarcată în debutul acestor rânduri, cade sub incidența primei întrebări. Zeul este, spune Platon, a(plou=j te kaˆ a)lhqh/j. Atributele sale fuseseră propuse în contextul în care miturile proferate de către poeți despre zeii geloși, mincinoși și dezmățați corup sufletul cetățenilor, făcându-i să se îndoiască de practicarea virtuții și, implicit, de legitimatea conducătorului lor în peisajul cetății proiectate. Prin urmare, pentru ca suveranul cetății să poată fi filosoful care să asume reflexivitatea tuturor celorlalți, toți ceilalți trebuie să accepte
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
minciunii, filosoful poate recurge la fals, fiind singurul distribuitor al adevărului. Există, desigur, atenuări ale acestei ipostaze. De exemplu, pentru Platon, conducător trebuie să fie cel care nu îndrăgește puterea, pentru ca nu cumva plăcerea oferită de exercitarea ei să îl corupă. Bunul conducător al sufletelor spre inteligibil ar putea aminti, astfel de psihagogul din Phaidros, dar el nu poate aminti nici o clipă de filosoful din Sofistul, deoarece, la limită, regele din Republica spune că este ceea ce, de fapt, nu este. În
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
Astra la Începutul anilor ’30 și prin intermediul Serviciului Social Înființat de Dimitrie Gusti În 1936. Pe de altă parte, eugeniștii considerau educația periculoasă pentru că adesea le oferea inocenților copii de țărani o imagine tentantă, idealizată a orașelor, care Îi putea corupe 37. Astfel, evoluția țărănimii trebuia controlată, fiind, În același timp, mobilizată pentru binele superior. De fapt, problema jonglării Între activarea puterii maselor și, În același timp, menținerea unor mecanisme de control al maselor a reprezentat marea dilemă a partidelor populiste
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
masă de recipienți ai programelor eugenice. Un alt aspect al analizelor eugenice ale vieții satului se referea la tendințele de urbanizare, recente În acea perioadă. În ansamblu, eugeniștii erau foarte alarmați de acest fenomen ca proces disgenic, pentru că tindea să corupă valorile țăranilor și sănătatea generală a populației rurale. Orașul le oferea țăranilor migranți perspectiva unei vieți de muncă În condiții periculoase pentru sănătate și o mai mare expunere la riscul afecțiunilor sociale disgenice, precum bolile venerice, alcoolismul și tuberculoza. Mișcarea
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
tind, în mod conștient sau nu, să transforme delegarea în dominație. Se poate întâmpla chiar ca unii dintre ei să se trezească în poziție de dominație fără s-o fi dorit. Acest fapt a permis să se spună că puterea corupe și că puterea absolută (neechilibrată de contraputeri) corupe în mod absolut. În măsura în care se înscrie în timp, dominația unora de către ceilalți este totuși un fenomen relațional. Ea comportă într-adevăr un element de legitimitate care nu poate apărea decât dintr-o
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
delegarea în dominație. Se poate întâmpla chiar ca unii dintre ei să se trezească în poziție de dominație fără s-o fi dorit. Acest fapt a permis să se spună că puterea corupe și că puterea absolută (neechilibrată de contraputeri) corupe în mod absolut. În măsura în care se înscrie în timp, dominația unora de către ceilalți este totuși un fenomen relațional. Ea comportă într-adevăr un element de legitimitate care nu poate apărea decât dintr-o acceptare cel puțin tacită a dominației de către dominați
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
unei anumite ipoteze propuse. * „Prin interpretare poți să faci o nedreptate mai gravă.” (P. Syrus) Pentru că sînt rare nterpretările care să nu fie părtinitoare egoiste sau orgolioase: „Cei ce se joacă prea subtil cu vorbele, pot cu ușurință să le corupă sensul” (W. Shakespeare). * G.B. Shaw ne oferă un exemplu care demonstrează faptul că „logica” este o știință care face posibil totul În interpretare: „O Primă Cauză e o contradicție În termeni, căci În Cauzalitate fiecare cauză trebuie să aibă o
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]