624 matches
-
descris un univers static, pentru aceasta adăugând la ecuațiile originale un nou parametru, constanta cosmologică. Când, în 1929, datorată lucrărilor lui Hubble și ale altora, a devenit clar că universul se extinde (și astfel este mai bine descris de soluțiile cosmologice cu extindere găsite de Friedmann în 1922), Lemaître a formulat prima versiune a modelelor big bang. De-a lungul acestei perioade, relativitatea generală a rămas oarecum o curiozitate printre teoriile fizicii. Au existat dovezi că era preferabilă în raport cu descrierea anterioară
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
ar putea astfel servi drept metodă de explorare a expansiunii cosmice la mari distanțe. Undele gravitaționale produse de o gaură neagră stelară ce se prăbușește într-o supermasivă ar trebui să dea informații directe despre geometria găurilor negre supermasive. Modelele cosmologice de la începutul secolului al XXI-lea sunt bazate pe ecuațiile lui Einstein, inclusiv pe constanta cosmologică formula 12, care are o importantă influență asupra dinamicii globale a cosmosului, unde "formula 14" este metrica spațiu-timpului. Soluțiile omogene și izotrope ale acestor ecuații, soluțiile
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
produse de o gaură neagră stelară ce se prăbușește într-o supermasivă ar trebui să dea informații directe despre geometria găurilor negre supermasive. Modelele cosmologice de la începutul secolului al XXI-lea sunt bazate pe ecuațiile lui Einstein, inclusiv pe constanta cosmologică formula 12, care are o importantă influență asupra dinamicii globale a cosmosului, unde "formula 14" este metrica spațiu-timpului. Soluțiile omogene și izotrope ale acestor ecuații, soluțiile Friedmann-Lemaître-Robertson-Walker, le permit fizicienilor să modeleze evoluția universului de-a lungul ultimilor 14 miliarde de ani
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
abundențe inițiale de elemente chimice formate într-o perioadă de nucleosinteză primordială, structura la scară mare a universului, și existența respectiv proprietățile unui „ecou termic” al cosmosului tânăr, și anume radiația cosmică de fond. Observațiile astronomice asupra vitezei de expansiune cosmologice permit estimarea cantității totale de materie din univers, deși natura acestei materii rămâne parțial acoperită de mister. Aproximativ 90% din toată materia pare a fi așa-numita materie întunecată, care are masă (sau, echivalent, influență gravitațională), dar nu interacționează electromagnetic
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
nicio descriere general acceptată pentru acest tip de materie, în cadrul fizicii particulelor sau altfel. Studii asupra deplasării spre roșu a supernovelor îndepărtate și măsurătorile asupra radiației cosmice de fond arată și că evoluția universului este profund influențată de o constantă cosmologică, ce are ca rezultat accelerarea expansiunii cosmice sau, echivalent, de o formă de energie cu o ecuație neobișnuită a stării, energie numită "energie întunecată", a cărei natură încă este neclară. În 1980, a apărut ipoteza unei așa-numite faze inflaționare
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
În 1980, a apărut ipoteza unei așa-numite faze inflaționare („de umflare”), o fază adițională de expansiune cosmică puternic accelerată de aproximativ formula 15 secunde. Ea ar putea soluționa unele neclarități rezultate din observații, ce nu pot fi explicate de modelele cosmologice clasice, cum ar fi omogenitatea cvasiperfectă a radiației cosmice de fond. Măsurătorile recente asupra radiației cosmice de fond au avut ca rezultat primele dovezi în sensul acestui scenariu. Totuși, există o largă varietate de scenarii posibile, care nu pot să
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
că, deocamdată, nu se pot realiza teste experimentale ale predicțiilor gravitației cuantice (și deci nu se poate alege vreuna din propuneri acolo unde predicțiile diferă), deși se speră ca acest lucru să se schimbe pe măsură ce devin disponibile date din observațiile cosmologice și din experimentele de fizica particulelor. Relativitatea generală a devenit un model de mare succes al gravitației și cosmologiei, model care a fost validat de toate testele experimentale și observaționale. Chiar și așa, există indicii solide că teoria este incompletă
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
cu alte măsurători, mai precise, folosind alte tehnici, efectuate după lansarea lui Hubble. În timp ce Hubble a ajutat la precizarea estimărilor vârstei universului, a generat îndoieli privind teoriile despre viitorul acestuia. Astronomii din echipa de cercetare "High-z Supernova" și din Proiectul cosmologic Supernova au folosit telescopul pentru a observa supernove și au găsit dovezi că extinderea universului nu este frânată de influența gravitației, ci ar putea chiar să se accelereze. Această accelerare a fost măsurată ulterior cu mai mare precizie de alte
Telescopul spațial Hubble () [Corola-website/Science/306181_a_307510]
-
reia terminologia dialectică și teologică a Părinților Bisericii, dar îi și citează in extenso, fapt care deși evidențiază lipsa-i originalitate, în același timp ne arată cunoașterea sa profundă asupra acestei materii. A introdus în teologie tratarea amplă a problemelor cosmologice, antropologice și clarificarea anumitor noțiuni trinitare, și termeni noi precum: físis (natura), hìpóstasis (persoana) și perikóresis (perihoreza) (*unirea hipostatică în Cristos), anumite considerații despre cultul imaginilor. Doctrina sa spirituală, care a avut o foarte mare influență în secolele următoare, a
Ioan Damaschinul () [Corola-website/Science/305597_a_306926]
-
Popescu, (Ed. Eonul dogmatic: XXI, 2001). A semnat zeci de studii și articole în diverse reviste și ziare teologice, dintre care menționăm: ""Microcosmos și macrocosmos"" (2000), ""Raționalitatea cosmosului. Repere patristice. Sfântul Atanasie cel Mare și Sfântul Maxim Mărturisitorul"" (2001), "" Teoria cosmologică a big bang-ului. Implicații filosofice"" (2002), ""Noua orientare cosmologică impusă de teoria relativității generalizate și de fizica cuantică-o șansă de întâlnire între teologie și știință"" (2002), ""Simbolistica religioasă-o trăsătură comună cosmologiei filosofilor ionieni și pitagoreici"" (2002) etc.
Adrian Lemeni () [Corola-website/Science/306369_a_307698]
-
studii și articole în diverse reviste și ziare teologice, dintre care menționăm: ""Microcosmos și macrocosmos"" (2000), ""Raționalitatea cosmosului. Repere patristice. Sfântul Atanasie cel Mare și Sfântul Maxim Mărturisitorul"" (2001), "" Teoria cosmologică a big bang-ului. Implicații filosofice"" (2002), ""Noua orientare cosmologică impusă de teoria relativității generalizate și de fizica cuantică-o șansă de întâlnire între teologie și știință"" (2002), ""Simbolistica religioasă-o trăsătură comună cosmologiei filosofilor ionieni și pitagoreici"" (2002) etc. Lector dr. Adrian Lemeni a fost numit în data de
Adrian Lemeni () [Corola-website/Science/306369_a_307698]
-
venea acum din mediul arab, de a accede la texte noi, până atunci necunoscute. El cunoștea Categoriile, Despre interpretare, anumite părți din Etică și Topica, dar din lumea arabă veneau vești despre o teologie a lui Aristotel, despre un sistem cosmologic și o teorie generală despre cerul inteligibil. Pe de altă parte, nimeni, și cu atât mai puțin Albert, nu și-ar fi dorit ca aceste texte să constituie o piedică în afirmarea credinței creștine. Problema „epurării” lor de influențele arabe
Albertus Magnus () [Corola-website/Science/305391_a_306720]
-
de pe o bază mai riguroasă. Bekenstein a putut să formuleze mai apoi principiul al doilea al termodinamicii aplicat la găurile negre. În 2004 teoria TeVeS a lui Bekenstein a reconciliat Dinamica Newtoniană Modificată MOND, care explică o serie de fenomene cosmologice care înainte cereau invocarea materiei întunecate, cu teoria gravitati a lui Einstein.
Jacob Bekenstein () [Corola-website/Science/320425_a_321754]
-
zei ai religiei Greciei antice, precum și eroii legendari ai epopeelor antice ("Odiseea" și "Iliada"), și evenimentele cărora le sunt protagoniști toți aceștia constituie ceea ce astăzi este denumit popular „mitologia greacă”. În afara rolului religios, mitologia vechilor greci juca și un rol cosmologic, încercând să explice formarea și funcționarea lumii. Principalii zei ai grecilor antici erau ("cei doisprezece zei"), care trăiau, conform legendei, pe Muntele Olimp. Cel mai important dintre aceștia era Zeus, regele zeilor, căsătorit cu Hera, care îi era și soră
Grecia () [Corola-website/Science/296848_a_298177]
-
nepereche generează un pătrat, considerat figură perfectă și finită, iar seria numerelor pereche un dreptunghi, socotit figură imperfectă și nedefinită. Din unitate se nasc numerele și, din ele, lucrurile; de aceea, unitatea mai este numită „mama lucrurilor”. Al doilea principiu cosmologic este "doimea" sau "diada nedeterminată" ("duas aoristos"). Ea este nedeterminată fiindcă are o natură "pură", deci nelimitată, nedefinită. Nici ea nu este număr, ci "principiu al numerelor". Din aceste două principii, "monada" și "doimea nedefinită", iau naștere numerele. Monada, ca
Pitagora () [Corola-website/Science/297222_a_298551]
-
este un principiu aparținând de filozofia științei susținând că nu există observatori privilegiați pentru un fenomen dat. Acest principiu se aplică în diverse discipline științifice, precum astronomie sau științe sociale. Teoria are la bază principiul cosmologic al lui Copernic care spune că "Pământul nu este într-o poziție centrală sau favorizată în mod special". Într-un context mai larg, principiul mediocrității spune ca oricând cineva observă un fenomen, este probabil că observă doar una dintre numeroasele
Principiul mediocrității () [Corola-website/Science/317173_a_318502]
-
de modul 1. Prin urmare, termenul forțelor din derivată în timp a virialului este Astfel avem Lordul Rayleigh a publicat o generalizare a teoremei virialului în 1903. Henri Poincaré a aplicat o formă a teoremei virialului în 1911 problemei stabilității cosmologice. O formă variaționala a teoremei virialului a fost dezvoltată în 1945 de către Ledoux. O formă tensoriala a teoremei virialului a fost dezvoltată de către Parker, Chandrasekhar și Fermi. Următoarea generalizare a fost făcută de către Pollard în 1964 pentru cazul legii pătratice
Teorema virialului () [Corola-website/Science/317213_a_318542]
-
tineri. În același timp se efectuau cercetări ale parametrilor critici pentru fuziunea cu un laser de putere mare. În aceiași ani Ionescu-Pallas a fost preocupat de mecanica evolutivă, relativitate generală și cosmologie, fiind îndeosebi interesat de ecuațiile Einstein cu constantă cosmologică nenulă. În acest domeniu a colaborat cu profesorii Liviu Sofonea și Ioan Gottlieb și a publicat o monografie de referință în literatura românească de specialitate. După accidentuul de la Cernobîl a calculat în colaborare cu prof. Mircea Oncescu impactul acestuia asupra
Nicolae Ionescu-Pallas () [Corola-website/Science/317630_a_318959]
-
la nivel mondial sunt: erupțiile solare, supernovele, exploziile de găuri negre sau fuziuni, exploziile razelor gamma, erupții din Centrul Galactic, acumularea de poluare în aer, pierderea treptată a fertilității omului, precum și diverse scenarii apocaliptice religioase. Există o serie de teorii cosmologice cu privire la soarta finală a universului care exclud continuarea nedeterminată a vieții. Cele mai multe implică perioade de timp enorme, cu cifre mult mai mari decât vârsta actuală a universului (13,7 miliarde ani). O teorie acceptată pe scară largă este eventuala moarte
Riscurile existențiale () [Corola-website/Science/319673_a_321002]
-
Этика, engl. Living Ethics, germ. Lebendige Ethic, fr. Ethique de Vie) are și a doua formulă echivalentă, utilizată însă mai rar - Agni Yoga (Agni-Yoga) (engl. Agni Yoga) - aceasta fiind o învățătură etico-filosofică care înglobează toate aspectele existenței umane - de la problemele cosmologice pînă la cele ce țin de viața de toate zilele a omului - fondată în baza cărților scrise în prima jumătate a sec. XX de către soții Elena și Nicolai Roerich în colaborare cu Învățătorii din Orient. I Potrivit Eticii Vii, cosmosul
Etica Vie () [Corola-website/Science/319728_a_321057]
-
psihanaliză și filosofia patristică. Sistemul a fost proiectat în cinci „trilogii” monumentale, însă doar trei au fost realizate până la capăt și publicate, iar a patra a fost parțial elaborată. Trilogiile sunt, în ordine: "Trilogia cunoașterii", "Trilogia culturii", "Trilogia valorilor", "Trilogia cosmologică". Viziunea metafizică a lui Blaga se centrează pe principiul sau sursa metafizică misterioasă numită „Marele Anonim”, care creează universul indierect, prin mutilarea formelor de existență emanate din ele, pentru a evita posibilitatea apariției unui alt Mare Anonim. Rezultatele acestor acte
Filosofie românească () [Corola-website/Science/318807_a_320136]
-
a golurilor în cadrul mai multor echipe de hockey sau fotbal din Statele Unite. Un alt cântec de pe "Super Colossal", "Redshift Riders", face referire la ideea că în viitor, când oamenii vor putea călători în tot universul, vor putea profita de efectul cosmologic și vor putea pivota pe langă obiecte planetare de mari dimensiuni. . Piesă "I just wanna rock" de pe albumul "Professor Satchafunkilus and the Musterion of Rock", povestește despre un robot care în fugă să da peste un concert rock. Satriani se
Joe Satriani () [Corola-website/Science/316118_a_317447]
-
deplasarea spre roșu trebuie calculată folosind teoria relativității generale. Două formule importante pentru cazuri speciale sunt așa-numita formulă a deplasării spre roșu gravitaționale, care se aplică oricărui câmp gravitațional staționar (adică invariant în timp), și formula deplasării spre roșu cosmologice care se aplică universului în expansiune din cosmologia Big Bang. Deplasările spre roșu relativiste, gravitaționale și cosmologice pot fi înțelese din perspectiva legilor transformării sistemelor de referință. Există și alte procese fizice ce pot conduce la modificarea frecvenței radiației electromagnetice
Deplasare spre roșu () [Corola-website/Science/316908_a_318237]
-
numita formulă a deplasării spre roșu gravitaționale, care se aplică oricărui câmp gravitațional staționar (adică invariant în timp), și formula deplasării spre roșu cosmologice care se aplică universului în expansiune din cosmologia Big Bang. Deplasările spre roșu relativiste, gravitaționale și cosmologice pot fi înțelese din perspectiva legilor transformării sistemelor de referință. Există și alte procese fizice ce pot conduce la modificarea frecvenței radiației electromagnetice și care nu sunt în general denumite „deplasări spre roșu”, printre care împrăștierea radiațiilor și efectele optice
Deplasare spre roșu () [Corola-website/Science/316908_a_318237]
-
distanța față de galaxii. Teoreticienii au realizat aproape imediat că aceste observații pot fi explicate și printr-un alt mecanism de producere a deplasării spre roșu. Legea lui Hubble a corelației între deplasarea spre roșu și distanță stă la baza modelelor cosmologice bazate pe relativitatea generală și care prezintă o expansiune metrică a spațiului. Ca rezultat, fotonii propagați prin spațiul în extindere sunt „întinși”, creând o deplasare cosmologică spre roșu. Aceasta diferă de deplasarea dată de efectul Doppler și descrisă mai sus
Deplasare spre roșu () [Corola-website/Science/316908_a_318237]