638 matches
-
aceasta „nu le hotărăște astfel [indivizibil] numai întreaga lor activitate economică în cele mai mici amănunte, ci ea determină, pătrunde și colorează specific și întreaga gamă a activităților spirituale a oamenilor care o servesc”. Sunt examinate, rând pe rând, cadrul cosmologic, biologic, psihologic și istoric, diversele manifestări spirituale, credințele și riturile magice în legătură cu gospodăria. Spiritualitatea magică a Drăgușului este „atât de viu, de inteligent și de concret înfățișată”, iar stilul cercetării este „remarcabil de bine articulat și de limpede fiind un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286508_a_287837]
-
că trei relativ distincte situații de comunicare (sau semioze, în termeni semiotici denumite), dar în același timp complementare (potrivit unei evaluări holistice), pot fi decelate în desfășurarea scenariului biblic al facerii și desfacerii lumii edenice [Popescu, Costache, 1997:128]: • semioza cosmologică, definită mai întîi la nivelul existenței perfecte, cu totul singulare, unice și unitare a lui Dumnezeu, care va da seama mai apoi de posibilitatea existenței răului întrupat în lume cosmică; • semioza teologică, instituită între Dumnezeu și Adam, care va genera
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
se ascunde dincolo de actul aparent banal al înfruptării din mărul cunoașterii binelui și răului? În consens cu accepțiunile hermeneuticii religioase, semnificațiile simbolice ale actului căderii pot fi urmărite din trei perspective și anume [Popescu, Costache, 1997:162-177]: teologică, antropologică și cosmologică. • Perspectiva teologică acreditează ideea că în ciuda faptului că "a ales să trăiască diabolic (dezbinat, înșelat în propriile obsesii), fără Dumnezeu", că a ales trufia de a "ieși din înrudirea cu Dumnezeu" omul nu s-a rupt niciodată definitiv de divinitate
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
La nivel comunitar, slăbirea legăturii cu Dumnezeu a însemnat deopotrivă pierderea modelului trinitar și a puterii de comuniune interumană. Instaurarea individualismului, a egoismului, a agresivității, a conflictului dintre sexe sau a fratricidului acreditează legea lui homo homini lupus (Hobbes). • Perspectiva cosmologică consemnează o alterare a raporturilor dintre om și lume, o extragere a ființei din "sînul firii" în favoarea cercetării ei din afară, în scopul de a stăpîni și poseda deplin natura, prin mistificarea chipul ei. Căci, imaginea biblică a "pămîntului netocmit
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
De exemplu, la populațiile Kikuyu din Kenya șefii claselor superioare de vârstă sunt depozitarii autorității politice. La populația Ochollo din Etiopia, problemele curente se discută în adunări plenare. Pe de altă parte, dispozitivele puterii trec adesea prin ritualuri și reprezentări cosmologice, ceea ce face ca antropologia politicului să fie inseparabilă de studiul reprezentărilor. Marc Augé a propus, de altfel, conceptul de ideologică pentru a desemna configurațiile care articulează simultan raporturile de putere și raporturile de sens. Instituția regală prezintă adesea o dimensiune
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
Dimitrie Gusti și a discipolilor lui, care au pus bazele unui sistem sociologic complex și global pentru înțelegerea satului românesc. Fără a intra în prea multe detalii, voi aminti pe scurt că există patru cadre de organizare a vieții sociale cosmologic, istoric, biologic și psihologic , viața socială având de asemenea patru categorii de manifestări: economice, spirituale, politice și juridice. Gusti a aplicat aceste categorii la comunitatea rurală, încercând să descrie și să analizeze cât mai profund satul românesc (Gusti, 1969: 116
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
unde predă istoria literaturii române contemporane și un curs de studii culturale. Între 1996 și 1999 funcționează ca lector de limba și literatura română la Universitatea din Bordeaux. În 2003 își susține doctoratul la Universitatea din București, cu teza Viziune cosmologică în lirica lui Nichita Stănescu. Debutează în 1989, la „Suplimentul literar-artistic al «Scânteii tineretului»”, cu eseul Heliotropul soarelui negru la Eminescu și Nerval, și editorial cu volumul Cuprinderi, apărut în 1993. În două rânduri, în anii 1990-1996 și din 2000
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289832_a_291161]
-
se constituie un anumit tip de discurs, ca specializare a limbajului natural (cf. Sălăvăstru, 1995:144): Uzaj Mod Informativ Evaluativ Incitativ Sistemic Designativ Apreciativ Prescriptiv Formativ Științific Mitic Tehnologic Logico- mate- Matic Fictiv Poetic Politic Retoric Legal Moral Religios Gramatical Cosmologic Critic Propagandistic Metafizic Am putea spune, prin urmare, că practica discursivă din orice domeniu cognitiv (fie el științific, filosofic, religios, etc.) sau din orice situație de comunicare valorifică limbajul natural adaptându-l domeniului sau situației respective. 1.2. Limbaj - limbă
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
cu totul necesară, deoarece ea se constituie și se reconstituie fără încetare ca și cum ar exista deja o unitate rațională a tuturor condițiilor care o constituie. Dar aceasta ține exclusiv de rațiune și funcționează, la nivelul fiecărei specii de Idei (psihologică, cosmologică, teologică), ca un fel de schemă imaginativ-temporală. Precizarea lui Kant în privința aceasta este deosebit de semnificativă pentru o posibilă cercetare a legăturii Ideii și a tuturor sensurilor cu care ea este luată (necondiționatul, unitatea rațională, regulativul, modalitatea ca și cum etc.) cu timpul
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
eul ca substanță, simplu, unitate, în relație ...) este implicată judecata analitică. Desigur, pretenția psihologiei raționale este că judecata în cauză este sintetică: ceea ce înseamnă că subiectul "eu" își primește predicatele intuitiv- sensibil. Dar și antitetica rațiunii pure (legată de Ideea cosmologică) este prezentată și "criticată" de Kant după formula judecăților aflate în raport de contrarietate (care nu pot fi împreună adevărate, dar pot fi împreună false). Aparența rezultă, în acest caz, din faptul că ambele poziții teza și antiteza, aflate, cum
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de recondiționare temporală a subiectului și predicatului se află ca atare și condiția de posibilitate a saltului de la judecată la dictatura judicativului. Și, în consecință, redescoperim și condițiile de posibilitate ale celor două discipline judicative, analitica și dialectica, modulate (ontologic, cosmologic, antropologic, epistemologic etc.) în funcție de temele filosofice sau de altă natură deschise în orizontul dictaturii judicativului. Pentru a parcurge și această ultimă parte a primului moment al reducției, trebuie să pornim tot de la Aristotel. Acesta socotește că există două situații extreme
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Înțelesul medieval al spațiului astfel: În Evul Mediu a existat un ansamblu ierarhic al locurilor; locuri sacre și profane; locuri protejate și locuri deschise tuturor, expuse; locuri urbane și locuri rurale (toate acestea sunt relevante pentru viața oamenilor). În teoria cosmologică, există locurile supracerești, spre deosebire de cele cerești, locul ceresc fiind la rândul lui opus locului terestru... Această ierarhie completă, această opoziție, aceasta intersecție de locuri era cea care forma ceea ce poate fi numit În termeni generali spațiul medieval: spațiul amplasării 65
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
speculației muzicale aparținând tradițiilor antice, nu numai celei greco-romane, dar și celor orientale, cum ar fi cea asiro-babiloniană. Armonia cosmică, în noul context, a pierdut numinozitatea specifică sistemului politeist, așa cum cosmosul s-a golit de eternitatea care era atribuită sistemului cosmologic antic, el nemaifiind teatrul transmigrațiilor sufletului, ci reflexul unei armonii hipercosmice, în care sufletul își va găsi locuința stabilă în veșnicie, anticipată deja acum, în timpul istoric, prin experiența armoniei angelice recreată de cântul liturgic. 2.2 Renașterea pitagorismului neoplatonic În
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
fi audibilă urechilor; suavă, pentru a îmblânzi sufletul ascultătorilor. Dacă lipsește unul dintre aceste elemente, vocea nu ar fi perfectă”. Reflecția muzicală a lui Isidor din Sevilla poate fi considerată mărturia unei concepții despre muzică mai puțin dependentă de parametrul cosmologic și mai atentă la aspectul interior și la experiența cântecului. Acest șir de teoreticieni ai muzicii, de la Augustin la Isidor din Sevilla, constituie puntea de trecere de la lumea antică la cea medievală; ei sunt încă înrădăcinați în cultura antichității clasice
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
tari (à la française): Dumnezeu este separatul; el nu se amestecă în treburile politice ale oamenilor. Dar, desigur, în aceste condiții, Dumnezeu a devenit treptat nu doar separatul, ci și absentul, ignoratul. Prezența în alteritate a divinului a devenit politic, cosmologic și mental nerelevantă, a fost scoasă din scenă, pentru a ceda locul policromei alterități umane, unei diversități legitimate, pusă ca principiu al democrației. însă dacă perspectiva e redresată, atunci prezența de neresorbit a celui diferit de noi poate deveni simbolul
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
natural al individului și al instituțiilor creștine de a se afla în centrul universului. Lumea se dezagregase : toată e bucăți, orice coerență s a pierdut ; orice raport just, orice relație . Totuși, viziunea metafizică ce ar fi permis trecerea de la simbolismul cosmologic medieval la un simbolism la fel de expresiv, bazat pe Noua știință, fusese deja formulată înainte ca primele mișcări seismice să se manifeste. în modelul cusan, lumea e prin definiție imperfectă, neterminată, are o realitate de tipul aproximației în raport cu perfecțiunea modelului ei
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
Dante s-a sprijinit pe date de știință tradițională, antice, creștin-medievale și musulmane, pentru a descrie inversiunile de formă, de mișcare și de ordine care apar la trecerea a ceea ce H.-R. Patapievici numește cezurile realului (mai cu seamă cezura cosmologică dintre vizibile și invizibile, marcată de granița dintre Cerul cristalin și Empireu, după care urmează cezura esențială, cea între creat și increat. Dante are două feluri alternative de a vizualiza Empireul, în funcție de posibilitățile de percepție ale naturii sale. Pe o
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
cezura esențială, cea între creat și increat. Dante are două feluri alternative de a vizualiza Empireul, în funcție de posibilitățile de percepție ale naturii sale. Pe o anumită treaptă, percepe Empireul ca un sistem teocentric de nouă cercuri (cetele îngerești) e reprezentarea cosmologică a Empireului. Pe măsură ce pătrunde în Empireu el începe să vadă altfel același lucru Firea lui Dante trans-umanează, trece dincolo de posibilitățile de percepție ale subiectului uman obișnuit Transformat lăuntric, trans-umanat, Dante vede întreg Empireul sub forma Rozei Divine.1 Dar analogia
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
apofatic al revelației rămîne mereu prezent în miezul unei tradiții spirituale, că el e mereu reamintit, tematizat, trăit în cadrul tradiției respective, menținîndu-și tensiunea imaginile cu privirea atotdirecționată, pe cea a Săgetătorului din Zodiacul Nürenbergului, Cusanus face implicit referință la simbolismul cosmologic și ne îngăduie astfel să considerăm poziția nordică drept emblemă a polului, punct ceresc imobil care susține rotirea universului. Imaginea Atotvăzătorului are exact același statut. Situarea nordică i se potrivește pe deplin, de vreme ce, prin mișcarea imobilă a ochilor săi, ea
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
derivă neapărat că el a creat universul din „nimic”, un alt concept abstract absent în Biblia ebraică; creația ex nihilo va apărea pentru prima dată într-o carte din canonul creștin al Vechiului Testament, în 2Mac 7,28. Din aluziile cosmologice conținute în unii psalmi și în alte texte considerate anterioare Gen 1-2, reiese mai degrabă că vechiul crez în Yhwh, Dumnezeul creator, împărtășește idei și trăsături tipice cosmologiilor cananeene și, în parte, egiptene, nu celor din cultura greacă. În cosmogoniile
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
ci își manifestă persoana și voința sa prin natură: pe de o parte, stăpânind forțele haotice care duc la descompunere și moarte, pe de alta, fixând principii ordonatoare care conduc întreg universul spre viața și stabilitatea eternă. Conform vechii concepții cosmologice ebraice, de altfel asemănătoare celorlalte popoare orientale antice, cosmosul era împărțit în trei. În înalt, cerul (sau cerurile) aflat deasupra unei bolți cerești solide ce susținea apele (dulci) superioare; în centru, pământul văzut ca o colină înconjurată de apele (sărate
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
război este transpoziția cerească a unei imagini tipice ideologiei regale în care acesta - domnitor pământesc - își ajută și apără poporul, în special „pe orfani și pe văduve”. Ps 104,3 interpretează aceeași imagine a cavalerului divin în termeni mai adaptați cosmologic, amintind de unele texte mitologice antice din Orientul Apropiat precum ciclul lui Baal din Ugarit (secolele al XIV-lea - al XIII-lea î.C.) în care zeul furtunii Baal își arată calitățile sale de războinic puternic și purtător al ploii
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
pământul [...]. Munții au tresărit” (KTU 1.4.VII, 25-34). Și în acest caz, îmbinarea teologiei zeului suprem care locuiește în ceruri (cf. Cap. 3, pp. 35-36) cu teologia regală ne permite să presupunem cu o anumită certitudine că aceste reflecții cosmologice datează din epoca monarhiei în Israel și Iuda. Asocierea spațiului ceresc și a fenomenelor atmosferice cu prezența lui Dumnezeu și apariția sa (teofania) aducătoare de rodnicie și binecuvântare pentru popor, fără îndoială, trebuie corelată cu așezarea geografică a lui Israel
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
și Iuda pe coasta levantină a Mediteranei. Spre deosebire de Egipt și de popoarele din Mesopotamia, rodnicia câmpului depindea mai curând de ploaie decât de irigația obținută de la marile fluvii și de la canale. În acest context, cerul primește în Biblie o semnificație cosmologică ulterioară: asemenea bărbatului care-și duce sămânța sa în sânul matern al femeii (Is 45,8), la fel cerul distribuie rodnicie sânului pământului. Deși asemănarea pe care Biblia o face între ploaia căzută din cer și sperma umană e cunoscută
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
sunt temeliile pământului și peste ele a așezat lumea (tēbēl)”. Cuvântul ebraic uzual pentru a desemna „pământul” este ’ereș; el indică solul, pământul ferm, teritoriul (și de aici „țara”) și în unele cazuri lumea morților (cf. paragraful următor). În sens cosmologic, văzut ca spațiu în care omul poate trăi, pământul se află în antiteză cu cerul, dar și cu marea. În textele propriu-zis cosmologice, apele mării și ale fluviilor sunt considerate realități pozitive, dar adesea întruchipează și imaginea puterilor haotice și
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]