617 matches
-
să cânte la acordeon romanțe, iar Robertson că pur și simplu s-a îmbătat criță. 3) Pe ecranul televizorului, unde în mod normal apar imagini ale spațiului din jur transmise de camerele din exteriorul navei, se distinge invariabil, cu claritate - cosmonauții o jură -, imaginea mamei cu un băț în mână. Oricât au învârtit ei butoanele, au plesnit aparatul, imaginea severă, mustrătoare a mamei cu bățul în mână nu dispărea. Normal, au fost cuprinși de o mare spaimă. 4) După ce, în sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
mustrătoare a mamei cu bățul în mână nu dispărea. Normal, au fost cuprinși de o mare spaimă. 4) După ce, în sfârșit, imaginea mamei dispare, locul fricii este luat fără nici o tranziție de un foarte puternic sentiment de nedreptate, de oropsire. Cosmonauții se simțeau trași pe sfoară, dezinformați, dați la o parte, mințiți, duși cu zăhărelul etc., etc. Drept consecință, toți - dar absolut toți - au simțit o irepresibilă nevoie de a protesta, de a scrie petiții, cereri, memorii, programe de revendicări. Că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
memoriu în care pilotul cerea, printre altele, ziua de lucru de trei ore, creșterea salariului cu 80%, spor de cosmicitate, dreptul de a ieși în imponderabilitate când vrea și cum vrea, oprirea emancipării femeii și piscină. Lucruri asemănătoare solicitau și cosmonauții francezi. Revendicările lui Kudașvili n-au fost date publicității. 5) Starea de revoltă este imediat urmată de un acut sentiment de împăcare cu lumea, de înțelegere și acceptare a tot și a toate. Domină acum dorința de a elogia, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
laudă. Robertson, de pildă, a scris pe o hârtie că fără NASA n-ar fi fost nimic în viață. În ceea ce-l privește, cam același lucru se pare că l-a trăit și Kudașvili. Acestea sunt reacțiile tipice suportate de cosmonauți la trecerea prin zona „Robertson-Kadașvili”. Nu le-am fi pomenit dacă, în drumul lor în căutarea satelitului natural „Veac Nou”, roboții noștri din nava interplanetară „Bourul” n-ar fi trecut milimetric pe lângă un astfel de spațiu. Am fi fost foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
spontană incontrolabilă (EVI), comenzile navei funcționau normal. Se aprinseră până și beculețele de pe ecranul jocului de oină la computer, pentru nevroze în spațiu. De bucurie, ignorând abțibildul cu „No smoking” lipit pe hublou, pilotul-telegrafist Vasile Amărășteanu își aprinse o țigară „Cosmonaut” cu înlocuitori de tutun. Comandantul Aciobăniței nu păru să observe abaterea. Era preocupat să urmărească lumina spre care se îndreptau. — Ce să fie? zise el. Vreo stație interplanetară a ălora? — Nu cred, răspunse Amărășteanu. S-ar auzi muzică. — Atunci să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
trei, dacă e bine condusă, poate contribui la sporirea prestigiului stației în cosmos, nemaivorbind de eventualele avantaje materiale ce pot apărea dacă se ajunge la ideea unor schimburi. Așa că, învingându-și teama viscerală, își drese glasul și spuse tare salutul cosmonauților de pretutindeni: — Tot învârtindu-vă! — Să trăiți! răspunse tractoristul. „Hait!” gândi Aciobăniței. „Ăsta n-a fost în spațiu, nu știe saluta. Sau poate nu vrea.” — Suntem de pe Terra - spuse el mai departe - și milităm ca orice planetă, fie ea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
glas -, cum mama dracului ați nimerit tocmai aici? Ce să fac eu cu voi? De unde sunteți? — De pe Terra, răspunse comandantul Aciobăniței. — Măi băieți, nu știu unde vine asta, da’ aici la noi se muncește, nu glumă. Ce știți să faceți? Noi suntem cosmonauți - răspunse Aciobăniței -, noi... Noi suntem mediocri - îl întrerupse responsabilul - și tragem de ne ies ochii de dimineață până seara. Să nu-mi spuneți că știți zbura, mersi. La noi zboară păsările, insectele și patru zmee. Restul muncim. Și noi știm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
-i ghicească utilitatea! - Poate e soclul unui monument distrus. - Să zicem. Dar cine putea să ridice pe atunci o lespede de peste două milioane de kilograme! Și macaralele contemporane se tem... Deocamdată cert e un lucru: pământul a fost gazdă a unor cosmonauți străini. - Aș fi admis ipoteza, dar dumneata ai și certitudini. - Am, și uite de ce: nu pot accepta să mă cred buricul universului. Ajungem la dogmele religiilor dacă suntem așa de prudenți ca dumneata. De ce starea de om, chiar de homo
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
dublură bizară a lui Roy Hattersley 1. Suzetele lui Ben (a se ascunde cu orice preț de părinții lui Richard). Hamsterul, supriza pentru Emily, e ascuns În portbagaj. Fixați cu nenumărate centuri de scaunele lor speciale din spate ca niște cosmonauți care așteaptă lansarea, Emily și Ben se ciondănesc În voia lor până când ajung la luptă corp la corp. Într-un moment de slăbiciune (oare am eu vreodată momente de tărie?), am desfăcut cutia cu Moș Crăciuni de ciocolată pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
așa de ușor? — Mocofanule! Tu și cu ăl’lalt! — Să taci! Ai făcut pe grozavul! Ești un pungaș și un libidinos. Ești prieten și cu stârpitura aia care a scris piesa. Îi cunoști pe toți. Ai primit apartament în Piața Cosmonauților! — Huo! — Nu ești om! — Huo! — Ai primit apartament în Piața Cosmonauților! Îi cunoști pe toți. Ești prieten și cu stârpitura aia care a scris piesa. Ești un pungaș și un libidinos. Ai făcut pe grozavul! Să taci! Să taci! Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Ai făcut pe grozavul! Ești un pungaș și un libidinos. Ești prieten și cu stârpitura aia care a scris piesa. Îi cunoști pe toți. Ai primit apartament în Piața Cosmonauților! — Huo! — Nu ești om! — Huo! — Ai primit apartament în Piața Cosmonauților! Îi cunoști pe toți. Ești prieten și cu stârpitura aia care a scris piesa. Ești un pungaș și un libidinos. Ai făcut pe grozavul! Să taci! Să taci! Tu și cu ăl’lalt! Mocofanule! — Crezi c-ai să scapi așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
carpetele de blană de oaie de lângă foc, ronțăind flocon de Megève din boluri. Poate știau unde trebuise Marci să meargă. Eu și Hunter am mers până la ei să stăm puțin de vorbă. Are loc o reînviere a modei cizmelor de cosmonaut care se purtau În anii ’80, spunea Camille, care era Încălțată cu o pereche de cizme imense, albe și pufoase. Arătau ca niște imense prăjituri, din acelea făcute cu gelatină și sirop de porumb, care se tăvălesc În mult zahăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
ajuns la Prunariu. Singurul român, care, până la acea dată, zburase în cosmos. Nu i-au putut găsi trei ani de activitate. și l-au penalizat, pentru asta. Erau anii în care el s-a pregătit pentru zborul respectiv, împreună cu alți cosmonauți. Tâmpiții! Altuia, care a fost ani și ani decanul facultății pregătitoare a înalților ofițeri români, nu i-au găsit, chipurile, locul de muncă, și modul de retribuire. Drept urmare, i-au ras, pensia, în întregime. Toate, până când, s-a trezit, pentru
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
grîu, porumb, orz, și cine mai vede bobul, bobul acela puțin mai mare sau mai mic, mai crud sau mai uscat, pentru că orice bob e altfel decît celălalt. Oamenii aceia fără vedete de cinematograf, fără laureați al premiului Nobel, fără cosmonauți - o uniformitate deplină ca nisipurile dezolant de egale ale lunii. Apăsătoare această priveliște amorfă ca o vitrină cu mărfuri neambalate, ca un oraș fără reclame. Apăsătoare și alienantă și atunci o apărut o cocoașă, un loc dureros În care s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
S. Thompson (1937-2005) - jurnalist și scriitor american, creatorul așa-numitului „jurnalism gonzo“, un stil care-i cere reporterului să se implice în povestea derulării evenimentelor, până într-acolo încât el să devină personajul principal. 1 Personaj de desene animate (un cosmonaut), care a apărut pentru prima dată, în 1995, în filmul Toy Story. 1 Textul avut la bază este cel din ediția apărută la Editura Academiei Republicii Populare Române, în 1957, cu specificațiile: „tradusă din limba engleză (Ion E. Fuhn) și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
stânjeneala, Anna a luat câteva sandviciuri și i le-a Întins femeii. Mașina de marcat a cârâit, scoțând bonul. Am plătit. „Ce evenimente?“ a insistat casiera. Am ieșit și ne-am Întors În mașină. Ne-am privit lung, ca doi cosmonauți care dădeau nas În nas pe o planetă străină, unde omenirea nu pusese până atunci piciorul. — Să mergem la poliție? a Întrebat Anna. Ce sens ar avea? am răspuns. Ne-ar interna direct. — Să ne-ntoarcem? — Nu. Orice s-ar
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
mai avea și marea calitate de-a nu putea fi infestată de microorganisme, și, În ciuda asigurărilor date de autorități că situația se afla sub control, s-au Închis În case. Când ieșeau, rareori, foloseau costume gonflabile, asemănătoare celor purtate de cosmonauți; părea chiar că viețile tuturor s-ar fi mutat pe Lună, În timp ce proprietarii lor ar fi rămas undeva, departe, pe Pământ. Singurele care nu puteau fi afectate de atacul microorganismelor erau rețelele de comunicații, astfel că, baricadată În locuințele ei
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
pentru a obține figura unui buldog englezesc, cu fălcile atârnându-i mai jos de osul claviculei. Zuzarii au fost înregistrați la primărie ca bardoți și ajunseră animale sacre. Ba chiar Zuzei i se ridică o statuie din bronz în piața Cosmonauților, în locul celei reprezentând-o pe lupoaică alăptându-i pe Romulus și Remus. Copilașii din bronz chirciți sub țâțele lupoaicei erau mereu furați de etnia țigănească și expuși în Obor ca cei doi zei principali ai panteonului rrom. Rromulus și Rremus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de etnia țigănească și expuși în Obor ca cei doi zei principali ai panteonului rrom. Rromulus și Rremus fundaseră Rroma, inventaseră limba rromalo, al cărei dialect sărăcăcios era italiana din zilele noastre. După ce Zuza fu turnată în bronz în piața Cosmonauților, tanti Cucu, zisă și Piratu’ sau Madona cu trandafiri, se înscrise în Partidul Democrat și contribui hotărâtor la alegerea lui Băse ca președinte al Belgiei Orientului peste câțiva ani. C XIII Jurnalul lui Leo conținea și înregistrarea viselor sale mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cu pedale și strecurându-se cu greu pe scaunul șoferului. O să fiu Iuri Gagarin și asta este mașina mea spațială și tocmai am aterizat pe Marte. Pentru că la fel ca toți băieții de vârsta lui, Roddy îl venerează pe tânărul cosmonaut. La începutul anului, a fost dus să-l vadă când Gagarin a vizitat expoziția de la Earl’s Court și Mortimer îl ridicase în brațe ca să-i poată strânge mâna omului care călătorise printre stele. Acum, înghesuit incomod în mașinuța prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ce cântă? ─ Clarinet. ─ Bine, atunci unde ne întâlnim? ─ Te aștept eu în stație la Romană peste cât? O oră? Mă îmbrac repede. O jumătate de oră? ─ Cam așa. O jumătate, trei sferturi de oră. Vin cu 331. Așteaptă-mă la Cosmonauți. ─ Atunci la Cosmonauți. Te-aștept, Iulia. Hai c-am zburat! Te sărut! Iubirea! Poate chiar marea iubire! Iubirea împărtășită! Există putere mai mare, în stare să zguduie sufletul omenesc, să dărâme și să înalțe, să scoată apă din piatră seacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Bine, atunci unde ne întâlnim? ─ Te aștept eu în stație la Romană peste cât? O oră? Mă îmbrac repede. O jumătate de oră? ─ Cam așa. O jumătate, trei sferturi de oră. Vin cu 331. Așteaptă-mă la Cosmonauți. ─ Atunci la Cosmonauți. Te-aștept, Iulia. Hai c-am zburat! Te sărut! Iubirea! Poate chiar marea iubire! Iubirea împărtășită! Există putere mai mare, în stare să zguduie sufletul omenesc, să dărâme și să înalțe, să scoată apă din piatră seacă, să arunce în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
răscruce, și cu noi În ea. „Aproape zilnic am impresia că În societatea românească au apărut o seamă de particularități ce țin de racolarea unor compatrioți la un sistem energetic cosmic.” E limpede, sîntem În legătură directă cu Dumnezeu, precum cosmonauții, avem energie În mod sistematic, aproape zilnic, am votat FDSN, de-acum Încolo ne vor năpădi bioundele, fiind racordați la intersecție, unde-apare polițistul cu bastonul ridicat dar noi Îl imaterializăm printr-o simplă concentrare din minte, oprim sateliții cu degetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
creat și Înainte de apariția acestei religii, de exemplu grecii. Și, e limpede ca lumina universului, pe vremea grecilor nu exista Dumnezeu. Nicolski susținea-n televizor cam același lucru, de sub ochelarii lui enormi. Dumnezeu nu există pentru că nu l-au văzut cosmonauții. Fac o piruetă de 180 de grade și mă Întorc la o nemțoaică ce lucrează În delicatul domeniu „Sex prin telefon”, și explică În Dragoste murdară maniera În care-și satisface clienții prin verb și efecte sonore speciale. „Fac ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
portocalii, există cu prisosință pe absolut toate drumurile, chiar și pe cele de țară, lucru unic În Europa, am aflat, o inconștientă risipă de electricitate, paralizantă pentru cineva venit din zodia Întunericului amplificat de lampa cu gaz, și uimirea unui cosmonaut american, care constata, În vreme ce se rotea În jurul pămîntului prin anii șaptezeci, că singurul punct luminos vizibil din spațiu pe Terra e Belgia, mi-a mai venit inima la loc abia peste cîteva zile cînd am văzut, Într-o seară grena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]