8,430 matches
-
spăla de funingine, se primenea, mânca cine știe ce și se așeza pe prispa casei...Nu scotea o vorbă. Privea undeva, departe. Parcă nici nu era pe pământ...Azi așa, mâine așa, până o venit omătul. Atunci ședea în casă. Iși rezema coatele de pervazul ferestrei și privirea îi fugea într-un loc nedeslușit...De la o vreme, nenea Jănel o început să slăbească. Slăbea pe zi ce trecea...In primăvară, când o început să se rupă omătul, covălia lui nenea Jănel nu mai
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
-l în seama mea și nu avea grijă, Dumitre. Are să joace ca pe sârmă nu alta - l-a asigurat Pâcu, privind la Iordache. Ihâ! a răspuns Cocoșitu, râzând cu gura până la urechi, spre hazul celor doi bătrâni care își dădeau coate, spunându-și parcă: „De acuma avem pe cine pune la corvoadele cele mai grele”... Carele s-au oprit la marginea zăvoiului. Peste firea țesută din razele piezișe ale soarelui, îngânările cucilor se întretăiau cu pulberea de cântec păsăresc ce plutea
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
i-ai pus la socoteală?” „Nu!” „Atunci ei trebuie să fie.” Si de dimineață tot cu ochii pe deal stau. Si uite, n-am stat degeaba. Ați sosit și sunteți bine veniți - a încheiat Aizic vorbăria, în timp ce cărăușii își dădeau coate, zâmbind pe sub mustăți. Bine veniți, bine veniți. Da’ eu aș vrea să fim și bine plătiți, jupâne. Că de, toată iarna și o bucată de primăvară am cam pierdut-o pe acasă. De parale nici vorbă - a pus degetul pe
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
străin cândva...Moș Dumitru, aproape fără să vrea, a zgândărât în rana din sufletul lui Pâcu: Stiu eu de ce spui tu asta, dar nu-ți pune mintea cu el. Dă-i să facă treabă până a scoate limba de un cot și îi deajuns. De asta am să am eu grijă, Dumitre... In noaptea aceea, Iordache a trebuit să însoțească fiecare car în parte, încât în zori de zi arăta ca un ogar fugărit peste măsură. Ei, cum ți se pare
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
control, i-am încărcat în autobuz și-am dispărut: vizităm Valea Loarei. Ziua aia nu mi o plătești. Batem palma? — Fără contracte, nu pot. Faci pe nebunul cu noi? Știi că șantierele mai iau și foc... Grișa se sprijină în cotul stâng de birou și-l privește amenințător. Vaniușka lasă canistra jos și-i deșurubează capacul. Scoate o cutie mare de chibrituri rusești, aprinde unul, se sprijină în cotul mâinii drepte de birou și apropie chibritul de Lionel. Între timp, cu
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
noi? Știi că șantierele mai iau și foc... Grișa se sprijină în cotul stâng de birou și-l privește amenințător. Vaniușka lasă canistra jos și-i deșurubează capacul. Scoate o cutie mare de chibrituri rusești, aprinde unul, se sprijină în cotul mâinii drepte de birou și apropie chibritul de Lionel. Între timp, cu mâna stângă, înalță canistra la nivelul biroului și o înclină periculos peste planuri. Cad câteva picături de benzină. Cineva care ar fi ascultat la ușă s-ar fi
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
din borcane mari. Poate o să învățăm și noi câte ceva de la această mare cultură. O să mă apropii și eu ca să gust. Îi face semn operatorului să se țină după el prin mulțime. Ajunge cu greu la Didier, își bagă mâna până la cot în borcan și pescuiește un pepperone roșu. Mușcă din el. Îi ies ochii din cap ca la melc. Vrea să facă un comentariu, dar, pentru prima oară în glorioasa lui carieră, nu reușește să articuleze nici un sunet. Cel care coordonează
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
domnul Lionel. — Pune-l încet pe podea și îndepărtează-te. Acum Didier e sigur că are de-a face cu un polițist. Pune ușor pachetul pe podea. Patrick se așază pe burtă și se apropie de pachet, târându-se pe coate. Desface, cu infinită precauție, un colț al pachetului. Didier îndrăznește: — Cu grijă, vă rog, e un pachet cadou. — Gura! se răstește Patrick și scoate pistolul din toc. De data asta, Didier ridică mâinile deasupra capului. Patrick scoate un detector de
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
dacă până în iunie 1957 studiile și cercetările erau făcute în mod separat de cele două state vecine, din acest moment studiile și cercetările urmau a fi făcute în comun de către specialiștii delegați din partea celor două state, care trebuiau să lucreze cot la cot în cadrul secțiilor Comisiei Mixte. Cu ocazia primei sale sesiuni s-au stabilit sarcinile Comisiei, care priveau: Studierea problemei folosirii apelor Dunării în sectorul Porților de Fier din punct de vedere tehnic, economic, financiar, juridic și social. Studierea efectelor
Dunărea. Geopolitică şi negociere by Ciprian Beniamin Benea [Corola-publishinghouse/Administrative/1419_a_2661]
-
iunie 1957 studiile și cercetările erau făcute în mod separat de cele două state vecine, din acest moment studiile și cercetările urmau a fi făcute în comun de către specialiștii delegați din partea celor două state, care trebuiau să lucreze cot la cot în cadrul secțiilor Comisiei Mixte. Cu ocazia primei sale sesiuni s-au stabilit sarcinile Comisiei, care priveau: Studierea problemei folosirii apelor Dunării în sectorul Porților de Fier din punct de vedere tehnic, economic, financiar, juridic și social. Studierea efectelor care ar
Dunărea. Geopolitică şi negociere by Ciprian Beniamin Benea [Corola-publishinghouse/Administrative/1419_a_2661]
-
mămăligă? Da' plug, grapă, telegă, sanie, car, tânjală, cârceie, apoi coasă, hreapcă, țăpoi, greblă și câte lucruri altele care trebuiesc omului gospodar, ai tu, Dănilă? Iaca n-ai! Și mira-m-aș să le ai vreodată dacă nu dai din coate cum se cuvine. Așa-i că tot la frate-tău ajungi de câte ori ai trebuință de ce-am spus eu? Vezi bine! Atunci care-i pricina de supărare când pomenesc de dânsul? Vorba ta, aud? DĂNILĂ (lasă iar din mână surcelele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
venit, împielițatule? Ce-ți mai trebuie? Și ce duci în spinare? CODÂRLIC: Ce duc eu în spinare îți trebuie ție. Iaca ici (pune sacul jos), iaca ici un burduf plin cu parale. Mai marele nostru, Săcăluș, a băgat mâna pân-la cot în vistierie și-a pus aici bănăretul pământului. Haide, ia-i, și să te cam cărăbănești din poiană. Altfel, e rău de tine! Înțeles-ai? DĂNILĂ: Ei, așa se schimbă treaba! Zici că-s parale acolo? CODÂRLIC: D-apoi cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
am mult de așteptat? DĂNILĂ (intră cu un par): Iaca-i gata. Ți-ai pierdut răbdarea, așa-i? Atunci ascultă ici și ține minte! (Lovește dintr-o parte pe Codârlic. Efect sonor puternic.) CODÂRLIC (se sprijină de buturugă cu un cot): Aaaa-leu! Destul, am înțeles! Așa legat la urechi cum sunt, tot mi-a trosnit măduva capului... DĂNILĂ (îi strigă la ureche): Apoi nu, frumușelule, nu așa. Pe tine nu te-am lăsat să chiui de două ori? Ia mai ascultă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
mă-ntreci. Azvârlitul buzduganului e proba mea favorită încă de când eram mititel. Am antrenament... DĂNILĂ: Proba... favorită... antrenament... Tu știi ce spui; numai dracu' poate pricepe! CODÂRLIC: Iară pân-a veni înapoi, să ne hodinim oleacă. (se culcă într-un cot. Pauză, fond muzical astral.) DĂNILĂ: Ei, meștere Codârlic. Ai adormit? CODÂRLIC: Eu... nu... stăteam și eu așa... DĂNILĂ: Stăteai așa... Prăpădim vremea de pomană! Și mi-i o foame... (efect sonor descendent) Ia, parcă vine... CODÂRLIC: Cam așa. (Efect final
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
a părinților, unuia dintre frați care suferea de o boală cumplită. Pe scaunul alb al atelierului Olteanu, la masa mică tot albă, pe care e deschisă o carte, își reazemă capul cu părul foarte scurt de mâna dreaptă proptită în cot de marginea măsuței. Arătătorul sprijină tâmpla de parcă ar fi a unui mare erudit. Privire serioasă. Haina neagră cu guler înalt oprește gândul la copilăria neterminată, cu toată batista albă, desfăcută mult pentru a se vedea bine din buzunarul tunicii. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
următoare, a intervenit: N-o să mă credeți, dar... Eu cu plutonul meu mă aflam în colțul dinspre apus al cimitirului... Când s-a dat semnalul, am zburat la atac. Nici nu știu când am ajuns la cele două răchiți de la cotul drumului. De acolo până la casa mea mai sunt vreo treizeci de pași... Așteptam momentul potrivit să fac saltul până la colțul gardului, când o rafală de mitralieră a secerat din zbor un ostaș în plin salt... În lumina slabă a zorilor
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
să știm lucrul ista. Puteam să mor și să nu aflu, dacă nu povesteai în seara asta. Ai dreptate, Petrache. Și eu simt la fel. Da’ ia spune-mi! Până unde ai ajuns cu plutonul tău atunci? Până la șosea... De după cotul de la canton, a apărut o coloană rusească... Nu am mai putut înainta... Uite ce înseamnă nebunia războiului! Tot acum îmi dau seama că eu cu plutonul meu am căzut în spatele acelei coloane... Numai că o coloană de tancuri, staționată mai
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
o povestire. Numai dacă ai trăit acolo înțelegi care-i adevărul. Acum, hai acasă, Petrache! Hai, că ne așteaptă nevestele și copchiii. Doar ei ne mai pot încălzi sufletele... Costăchel și-a tras un scăunel lângă fereastră. Și-a așezat coatele pe pervaz și a rămas cu privirea în peisajul de afară. O ninsoare calmă stăpânea firea. În liniștea din pragul înserării - undeva în sat - a picurat un clinchet timid de clopoțel... „Aho! Aho! Copii și frați!”... Amintirile copilăriei picurau în
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
la ce? La pus gâtul în jug, ca vita? La stat „sluș” în fața politrucului sau a oricărui neisprăvit cocoțat sus?... Da! Asta zic și eu treabă! Grijania mamei lor! Să nu-i pui la șmotru până scot limba de-un cot? Ce tot bodogănești acolo și înjuri, Costache? - l-a întrebat Petrache, care stătea lângă el pe capra căruței. Mergeau în țarină, la plivit grâul de buruieni. Păi cum să nu-i înjuri? Pe semne că tu nu știi că duminică
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
În noaptea aceea pornise o ninsoare ca de basm. Părea că odată cu fulgii, peste sat cobora o liniște sfântă... Părea numai... Hai la culcare, Costăchele! Îi târziu! Stai așa pe întuneric de atâta vreme!... Costăchel ședea la geam, sprijinindu-și coatele pe pervaz. Privea la fâlfâirile fulgilor, zâmbind unei vechi aduceri aminte... Măriuca... cu o broboadă roșie care îi acoperea aproape toată fața venea spre el pe poteca de pe malul gârlei... El se întorcea de la Petrache. Se pregăteau să meargă cu
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
necunoscuți, peste micimea concetățenilor privitoare la modul ei de viață. Din anonima de altădată, datorită colportorilor de zvonuri și transmiterii acestora, în progresie geometrică, devenise o persoană cunoscută în întreaga urbe. Pe unde trecea simțea priviri abil mascate, înghiontiri din coate și auzea vorbe cu sensuri ambigue. Bărbații, în marea lor majoritate, nu se lăsau influențați de ponegririle care circulau nestingherite, grație celor lipsiți de ocupații serioase. Simona se obișnuise cu toate dar, că devenise imună, e un fel de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
împrejmuitor, să ia aer curat, să soarbă o picătură de viață dincolo de încăperile îmbâcsite de mirosul medicamentelor întrat până și în tencuiala zidurilor. Simona refuza uneori să iasă la plimbare. Atunci, asistenta îi deschidea geamurile rezervei. Ea se posta cu coatele pe pervazul geamului zăbrelit și privea ore în șir în golul ce se deschidea până la dealurile șterse de culoare. Din noiembrie până în martie, timpul se târăște leneș ca un șarpe în deșert. Decorul alb și obositor al iernii, fu schimbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
și cum fusese planificat să decurgă. Niciuna dintre temerile cu care fiecare chirurg pornește la o astfel de operație grea, în cazul de față, nu se adeveri. Mână dreaptă îi fu amputată până la jumătatea antebrațului, un pic mai jos de cot. Însă temerile tuturor nu trebuiau nicidecum să se nască de la operația în sine, pe cât trebuiau să se nască de la efectele ei asupra operatului. Ei bine, unele lucruri sunt prea copleșitoare chiar și pentru cei care se pretind a fi prea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
mare grijă ( să nu-i trezesc pe ceilalți) și am căutat un creion și o foaie de hârtie. Geamul avea un pervaz pe care se aflau două trei ghivece cu flori, În special mușcate ( favoritele mamei). M-am sprijinit cu coatele pe acest pervaz și am Început să așez gândurile pe hârtie. Lumina lunii era atât de puternică, Încât se putea scrie fără nicio problemă. Au fost primele versuri și primul sentiment revelator, Înnălțător, necunoscut mie până În acel moment. Ce vis
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
zâmbet amar, fără ochi. Bunica stă cu mâinile în poală, fără lacrimi, murmură: "Ai intrat în rând cu lumea, săraca de tine, ai intrat în rând cu lumea". Tresare. Lângă ea a apărut, ca din pământ, doctorul. O ia de cot și o împinge spre ușa cabinetului. "Poftește". Începe să tremure, doctorul o strânge de cot și îi zâmbește cu dinții lui de aur. Se uită nedumerită la el, mai speră că e o greșeală. "Poftește, poftește", spune el ca unei
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]