1,399 matches
-
nu apărea nimic altceva. Mintea îi era ca o plutire pe un șuvoi de apă în toiul nopții. Și, totuși, conștiința faptului că undeva exista o greșeală străpunse întunericul din capul său. Greșeala îi mai stăruia încă în fundul minții când coti spre stânga pentru a ajunge în fața magazinului de arme. Sentimentul acela vag se transformă brusc într-un adevărat șoc: el nu se mai afla la Glay și magazinul de arme nu mai era acolo unde fusese. Vreo zece oameni trecură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
ce-mi trag eu C-un bătut de Dumnezeu; Trag la rău ca altu-n bine Dar așa mi se cuvine - Trage săracă muiere La lipsă, la neavere. 184 {EminescuOpVI 185} 134 Tânără mă măritai Socri răi îmi căpătai; Socrul meu cotit pe masă Mă mustră că nu-s frumoasă, Nu-s bogată pe-a lui casă. Mie nu mi-i greu a-i zice: "Da-i femeea să te mănînce? " Că nici casa nu i curte, Nici eu nu-s fată
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Hai, urează-mi drum bun și du-te! Cristescu coborî agale spre Piața Victoriei. În jurul lui, fulgii de zăpadă așezau mozaicuri de-o clipă. ― Da, șopti maiorul cu un zâmbet pe care și-l uitase: îmi place prima ninsoare. O coti la stânga pe Clopotarii Vechi. Călca plin de amintiri pe străzile Iașului. Absolvise aici, în anii tulburi din timpul războiului câteva clase de liceu, urmînd-o pe mătușă-sa în cea de-a doua căsătorie. O căsătorie la fel de nefericită ca și cea
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
a fost condamnat la 20 de ani de închisoare, dar a efectuat numai 14 ani, deoarece a câștigat prin muncă și disciplină în penitenciar. După cei 14 ani executați s-a încadrat ca muncitor la o fermă I.A.S Cotești. În prezent este decedat. APARIȚIA UNUI CADAVRU În varAșanului 1967 am fost seșizat că pe un câmp din raza comunei Milcov a fost gășit un cadavru de sex masculin, și cum regula era ca organele de Miliție împreună cu procurorul adj.
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
nu glumise; își pusese capăt zilelor. Încă o dată a trebuit să constat că sufletul femeiesc e la fel de misterios pentru mine ca problema vieții pe Marte. 4 Ca să ajungi la baltă, trebuia să mergi de-a lungul țărmului și apoi să cotești, lăsând marea în spate. Imediat vedeai pata întunecată a stufărișului care se lăbărțase pe marginile bălții. Cătunul era dincolo. La mal se găseau, priponite, câteva bărci vechi, rudimentare, dar destul de sigure, și am luat una dintre ele. Vâsleam eu. Dinu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
să se ascundă? Apărat de ierburile mai înalte decât mine, m-am ținut un timp după el, din curiozitate, până ce am auzit un lătrat de câine undeva în față. Atunci n-am mai avut curaj să merg mai departe. Am cotit și am ieșit pe marginea bălții, unde lumina scăzută a soarelui ce cobora spre asfințit aurea pata neagră a ierburilor arse și trestiile. Cine s-ar fi gândit că o asemenea zi se va sfârși rău? În clipa aceea parcă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Rieux îi zărea pe pragurile caselor în lumina care scădea, înlănțuiți din toate puterile și privindu-se cu pasiune, obținuseră ceea ce voiau, asta se datorește faptului că ceruseră singurul lucru care depindea de ei. Și Rieux, în momentul în care cotea pe strada lui Grand si a lui Cottard, se gândea că era drept ca, din când în când cel puțin, bucuria să vină să-i răsplătească pe cei cărora le e suficient omul, cu sărmana și teribila lui iubire. Această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Pe când străbăteau aleile pietruite, băiatul mări viteza; Mahmud trebui să alerge ca să poată ține pasul. Un fel de joc al minții, hotărî Mahmud. Majoritatea prăvăliilor erau închise la ora asta, cu obloanele de metal trase. Băiatul se învârtea prin piață, cotind la stânga și la dreapta atât de repede, încât Mahmud știa că nu va reuși să iasă singur de acolo. Băgă mâna înăuntrul sacoului, sub braț, ca să verifice dacă mai avea cuțitul acolo, în tocul de piele. În cele din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
depășea. Încercă să oprească, dar de fiecare dată când făcu asta, BMW-ul îl lovi dintr-o parte. Singura lui șansă era să accelereze și să scape. Încercă să facă asta chiar în momentul virajului, apăsând pedala exact când drumul cotea. Dar pe când intra în curbă cu o viteză mult prea mare, BMW-ul îl izbi mai tare ca niciodată. Fu suficient ca să propulseze roțile din dreapta ale mașinii lui Kishon peste margine. Încercă disperat să se redreseze pe carosabil, dar simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
de pământ ale unor proprietari particulari. Nici una nu părea să aibă legătură cu Shimon Guttman. Maggie devenea nerăbdătoare; asta era singura lor pistă. Haide, spuse Uri. Zboară în continuare. Dacă e aici, o s-o găsim. Maggie menținu avionul în aer, cotind și coborând peste albastrul versiunii Second Life a lacului Geneva. Făcu asta aproape un minut, în liniște, ca și cum s-ar fi aflat amândoi într-un planor, plutind pe cerul albastru din miezul zilei, deasupra unui oraș adevărat și nu aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
nici un buton. Atinsese tastatura fără să-și fi dat seama? Imediat le zări. Nu două capete de iepure, ci patru acum, înconjurând-o. Apăsă pe tasta înainte, după care se opri. Apoi, convulsiv, reuși să se miște din nou și coti repede pe o alee lăturalnică. Cei patru oameni-iepuri se aflau în spatele ei, recuperând teren. Se opri din nou. Maggie simțea că răsuflarea ei din viața reală devenea rapidă și gâfâită. Oricine ar fi fost cei din spatele capetelor de iepure, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
ai nimic la inimă. — Voi avea, dacă nu vrei să mergi mai încet. Pantalonii de tweed fâlfâiau pe fundul uriaș al lui Ignatius, în timp ce se rostogolea înainte. Mai ai coarda mea de lăută? Doamna Reilly îl trase, făcându-l să cotească spre Bourbon Street ca apoi să se îndrepte spre Cartierul Francez. — Băiete, de ce s-a agățat polițiștii’ de tine? — Nu voi ști niciodată. Dar probabil că peste câteva minute, de îndată ce termină cu fascistul acela bătrân, se va lua după noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
-l dădu gata din două înghițituri. Mestecatul era ca un masaj pentru capul care-i zvâcnea. După ce îmbucă și ultima firimitură, se simți mult mai calm. Apucând din nou de mâner căruciorul, își croi drum pe Carondelet Street, mergând legănat. Coti din nou la următorul colț de stradă ca să înconjoare cvartalul așa cum își propusese, se opri lângă zidurile ponosite de granit ale Sălii Gallier, ca să mai înfulece încă doi dintre crenvurștii Paradisului, înainte de a străbate ultima etapă a călătoriei. După ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
putea fi prinși cu toții în capcana unei conspirații oribile. Știam cu că așa ceva urma să se întâmple! Statele Unite sunt probabil complet fără apărare. Tânărul și cu marinarul își făcură semne prietenești cu mâna, apoi marinarul ieși din raza lor vizuală, cotind în fața catedralei. Cu câțiva pași în urma lui, la capătul Aleii Piratului, apăru și agentul de stradă Mancuso, purtând beretă și barbișon. — Ia te uită, strigă vesel tânărul, privindu-l pe Mancuso care-l urmărea pe marinar. E minunea aceea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
și să ardă frunze. Se petrecuseră lucruri și mai ciudate. Cândva, însăși doamna Levy, cuprinsă de o pasiune pentru ceramică, folosise unul dintre cuptoare pentru ardere. După ce trecură de fabrică iar doamna Levy o privise și spusese „trist, foarte trist“, cotiră spre râu și se opriră în fața unui bloc cu apartamente, construit din lemn, având un aspect buimac și aflat de cealaltă parte a docurilor de pe Desire Street. O dâră de zdrențe indica traseul ce trebuia urmat pe scările nevopsite din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
nou. Domnul Levy porni grăbit spre partea de sus a orașului. La un semafor, se uită după adresa lui Reilly în ziarul de dimineață, împăturit și pus între cele două scaune adânci. Merse de-a lungul râului spre Tchoupitoulas și coti spre Constantinopole Street pe care săltă peste hârtoape până găsi casa miniaturală. Cum putea oare nebunul acela uriaș să locuiască într-o casă ca de păpuși? Cum reușea să intre și să iasă pe ușa din față? Domnul Levy urcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
așteptase la o camionetă masivă cu zăbrele. Îl subestimaseră trimițând după el un Cadillac vechi și uzat. I-ar fi venit ușor să-i spargă toate geamurile. Aripioarele strălucitoare din spatele Cadillac-ului erau la două cvartale depărtare de ei, când Myrna coti pe St. Charles Avenue. Acum, că Fortuna îl salvase de un ciclu, încotro îi va toarce oare destinul? Ciclul cel nou urma să fie complet diferit de tot ce cunoscuse până atunci. Myrna mâna și cârmea Renault-ul în mod magistral
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Dave. — OK. Să faci exact ce îți spun eu. Cercetătorii se plimbau deseori cu cimpanzeii mai blânzi, uneori ținându-i de mână. Henry merse cu Dave pe coridorul de antrenament, deplasându-se cu un pas calm și ignorând camerele video. Cotiră pe coridorul principal și se îndreptară spre ușa de ieșire. Își trecu cardul de acces prin fanta ușii interioare, îl lăsă pe Dave să treacă și deschise ușa exterioară. Așa cum se aștepta, nu se auzi nici o alarmă. Facilitatea din Lambertville
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
ucis! Și știa că era adevărat. O Toyota Highlander albă, cu bara din față îndoită, trase lângă trotuar. O văzu pe Amy stând în mașină. — Jamie? Să mergem, spuse Alex. — În sfârșit! Băiatul porni spre apartamentul lor, dar ea îl coti în altă direcție. — Unde mergem? Facem o mică excursie, zise ea. — Unde? Jamie era suspicios. — Nu vreau nici o excursie. — O să-ți cumpăr un PSP, zise ea, fără să ezite. De un an refuza cu înverșunare să-i cumpere unul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Bang! Le soleil c’est beau. Bang! Le soleil c’est beau. Bang! — Gerard ... — Les femmes au volant c’est la lâcheté personifié, spuse pasărea și scoase un huruit. Pourquoi elle ne dépasse pas? . . . Oh, ouì, merde, des travaux. Șoferița coti, în sfârșit, în dreapta, dar luă curba atât de încet, încât Stan fu nevoit să frâneze puțin, când trecu pe lângă ea. — Il ne faut jamais freiner . . . Comme disait le vieux père Bugatti, les voitures sont faites pour rouler, pas pour s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
retezată, cu douăsprezece cartușe. Nu asta ar fi ales ea, dar era bună, pentru moment. Avea să facă rost de cartușe mai târziu. Se întoarse în mașină. — Pentru ce e arma? întrebă Jamie. — Pentru orice eventualitate, zise ea. Porni mașina, cotind pe Camino Real. Îl văzu prin oglinda retrovizoare pe puști întorcându-se în lobby, cu o față nedumerită. — Vreau să mă uit la televizor, spuse Jamie. — Nu astă seară, zise ea. În seara asta vom avea o aventură. — Ce fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Trecuseră săptămâni întregi de când îi tăiaseră ultima dată aripile, acesta era motivul. Putea să zboare! Se înălță mult deasupra pământului și descoperi că putea să planeze. Nu prea mult. Animalele mirositoare erau mult sub el, urlând în sus, dar Gerard coti spre vest, urmând drumul pe care plecase Stan. Se îndepărta de răsărit, mergând spre întuneric. Cu mirosul lui puternic simți aromă de mâncare și zbură în direcția ei. Capitolul 78 Alex Burnet dormise pe scaunul din față al mașinii, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
El nu se repezise să împiedice asta, fiul lui plângea și se agăța de mama lui, iar Dave dăduse drumul urechii cuiva pe peluză. Mama celuilalt copil se ridica în picioare, strigând după poliție, dar Hummer-ul plecase, coborâse pe stradă, cotise după colț și dispăruse. Se simțea slab și vlăguit, ca și cum el ar fi făcut ceva rău, și se simțea stânjenit să se afle lângă prietena lui Lynn, așa că intră în casă și se așeză la computer. Chiar acolo se aflase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Dave. Ecranul se goli. Așteptă o clipă. Privi harta în timp ce era trasată. Acum apăreau niște drumuri care duceau spre nordul orașului, în zona Torrey Pines. Punctul albastru se mișca. Nord, Torrey Pines Road, ENE, 91km/oră. În timp ce privea ecranul, punctul coti pe Gaylord Road, îndreptându-se spre interiorul continentului. Senzorul lui Dave era în Hummer. Fie îi ieșise din pantof, fie oamenii aceia îi luaseră pantoful. Dar senzorul era acolo și funcționa. — Jamie, du-te și adu-o pe Alex, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
continuă să se uite la ecran. Punctul albastru se deplasă spre nord, apoi spre est. Apoi, iar spre nord. Și, în cele din urmă, din nou spre est, trecând prin Rancho Santa Fe și întorcându-se în deșert. După care coti pe Highland Drive. — OK, zise el. Știu unde se duc. Solana Canyon. — Ce e acolo? — O stațiune climaterică. Foarte mare. Foarte scumpă. — Cu doctori? — Sunt sigur. Fac chiar și operații chirurgicale. Cred că liftinguri faciale, liposucțiuni, chestii de genul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]