711 matches
-
absolut - bine, bine, nici bun nu este, evident, m-am plictisit și eu de ifosele lui -, iar virginele politicii, sulemenite corespunzător și echipate excitant, respectiv Crin, Geoană și Marko Bela, s-au unit Împotriva marinarului pentru a apăra glia străbună cotropită de invective și intemperii. Românul, vorba poetului, are șapte inimi În pieptul de aramă, dar politicienii noștri n-au nici mamă, n-au nici tată, nici rude, nici verticalitate. Da, ver-ti-ca-li-ta-tea lipsește cu desăvârșire, am fost bun la capitolul silabisire
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Orient de descoperit, de la Bosfor la Marea Chinei: Turcia, care tocmai se revoltase odată cu Persia, Își alungase Sultanul-Calif și se fălea, de-atunci, cu deputați, senatori, cluburi și ziare de opoziție, mândrul Afganistan, pe care britanicii sfârșiseră prin a-l cotropi, dar cu ce preț! Și, bineînțeles, toată Persia rămânea de străbătut. Nu cunoșteam decât Tabrizul și Teheranul. Dar Isfahanul? Dar Șirazul, Kashanul și Kirmanul? Dar Nichapurul și mormântul lui Khayyam, piatră cenușie vegheată, de secole, de necontenite generații de petale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Dumnezeu ce se teme, În locul unuia indiferent, este opera lui Prometeu care, legat de stîncă, se uită neînduplecat spre cer, umplînd abisul cu disprețul său și obișnuindu-ne cu ideea că avem dreptul la mai multă mîndrie. O toropeală Îl cotropește uneori pe titan, din pricina luminii care inundă muntele. Toate suferințele sale s-ar rezolva dacă ar uita povestea focului. Nu, n-o va face. Vulturul trebuie să coboare acum din nou. Narcis Primul dintre grecii antici care a Încercat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
acolo vroia să zboare aripa sa. Nu numai că grecul nu se simțea rob Înlăuntrul măsurii, al simetriei, dar Îi provoca repulsie ceea ce le contrazicea. Dovadă e și felul În care a murit arta elină, nu zguduita de revolte, ci cotropită de o tristețe vagă și de un surîs vag pe măsură ce artiștii din epoca de decadență Încercau să continue fără credință vechiul ideal. Aripa nu s-a lovit de limitele idealului elin, vrînd să iasă În afara lor, ci, obosită, n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
și fără greșeli, scăldat Într-o lumină primejdioasă, unde nu mai are sens să pui mii de Întrebări mîinii care se Întinde spre bucuriile vieții, e de ajuns să te Întorci cu ochii Închiși spre soare, să-ți simți obrazul cotropit de o febră ușoară, pleoapele Înroșite și să asculți murmurul mării ca pe un cîntec Îndepărtat; În Hiperboreea cresc aceleași ierburi calde ca și În Elada, dar ele nu decad și nu putrezesc; arbori Înalți și luminoși foșnesc În afara timpului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
și continuă să privească lacrimile repezi, inundându-i obrazul mic și palid. Peste ea și în ea, înlănțuit și frenetic, urmărea lacrimile lunecând, șir, spre buzele arse. Murmura, în neștire: „Nu, nu te uita, te rog, nu mă privi“, înlănțuită, cotropită de bucurie și spaimă. Goi, sub cearșaf, nu se descleștară multă vreme. „Nu, asta nu ne pot lua“, șoptea, stins, ațâțător, sacadat, Irina. „Asta nu, nu ne pot lua. Tot ce ne-a rămas. Tot, atât. Atât, tot“, bolborosea, sughițând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
1998). Altă cronică remarca un aspect interesant, din punctul nostru de vedere : « Oana Pellea, purtătoare de discurs mai degrabă, decît de trăire. Din cînd În cînd, ea intră-n realitatea personajului, devine consoarta lui Dumitrache, și-atunci o infinită vulgaritate cotropește scena » (Magdalena Boiangiu, Scena, 7/1998). Cloul montării se pare că a fost locomotiva cu aburi - care, În final, Își face apariția pe scenă și dărîmă zidul casei de la numărul 9...De ce ? Nimeni n-a știut să răspundă... Se remarcă
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
tine în Ghiolul Negru ăla de la Lintițaru. S-a făcut lumină dintr-o dată. Parcă și văd drmul prin Baltă până acolo. Mergem? - Dar, Ilarion... Te-așteaptă lumea la restaurant! Și de unde barcă, acuma în întunecare... Porniseră iar spre oraș. Tăceau, cotropiți de același gând. Se urmăreau pe furiș, aproape gata amândoi să izbucnească în râs. Din când în când, cățelandrul din dreapta, cel șchiopătând ușor, dispărea și în locul lui apărea un ins într-o redingotă de maestru de concert. Își fixa vioara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
dublă și apoi au plecat cu profesorul și amica acestuia la o plimbare pe muntele din apropiere. S-au bucurat de frumusețea și puritatea verdelui natural, de măreția și aerul neasemuit al muntelui, mirosul de cetină și rășină le-au cotropit sufletele iar atunci când fetele au dat semne de oboseală s-au Îndreptat către „Păstrăvărie”, acolo unde au fost serviți cu păstrăv pe grătar, păstrăv În cetină și cașcaval Împletit și afumat. Ajunși la hotel, au făcut câte un duș, mai
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
au fost, în vremea lor, adevărații stăpâni ai Italiei. După aceștia au venit toți ceilalți care, până în vremurile noastre, au condus armatele de acest fel; rezultatul vitejiilor lor a fost acela că Italia s-a văzut, în toată lungimea ei, cotropită de Carol, prădată de Ludovic, supusă cu forța de Ferrando și batjocorită de elvețieni. Căpitanii de mercenari au organizat în așa fel armatele, încât au redus, în primul rând, rolul infanteriei, pentru a-și asigura lor înșiși toată gloria victoriilor
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
lui Antoniu. -O să te las să dormi. N-am Încotro. Nu vrei să mănânci ceva? Nu vrei să-ți fac un ceai? Kawabata nu mai răspunde. A Închis ochii și respirația i-a devenit grea. Somnul adânc l-a cotropit, coborându-l În hăurile subconștientului. Kawabata visează ,,-Ce faci Kawabata? M-ai uitat? Sunt casa ta, hai, intră! Nu-ți mai amintești de mine? Sunt căsuța În care te-ai născut. Ai uitat sărmane Kawabata. Hoinar de doi bani ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ajuns aici,acoperită de flori? Neștiind drumul spre peșteră porni în direcția portului,cu gând de-a merge la Roma. Nivelul 6.Intre împăratul roman Cezar și Cymbeline se porni un razboi.Oastea romulană debarcă la Milford-Haven cu gând să cotropească Britania.Armata înainta chiar prin codrul prin care rătăcea Fidele.Cu aceasta oaste sosise și Dan.Acesta venise cu soldații romulani,dar cu gândul să treacă la inamic,fiindcă auzise că mâncarea e mai bună. Fidele fu prins de romulani
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
Nu mi se mai întâmplase niciodată așa ceva! Paralizată, m-am încleștat de umerii lui, în timp ce tot trupul mi se contracta sub valurile de plăcere. Apoi, Luke a început să respire din ce în ce mai greu, să scoată niște sunete răgușite și să geamă, cotropit de plăcerea orgasmului. Ah, Rachel! gâfâia el cu mâinile înfipte în pletele mele. O, Rachel! Apoi, liniște! Luke zăcea prăvălit peste mine. Pielea i se făcuse de găină, iar capul și-l așezase în scobitura umărului meu. în cele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
cu tine. Din clipa în care mă trezisem îmi ținusem picioarele bine strânse. Dar acum, Luke și-a strecurat mâinile între coapsele mele și le-a împins în lături cu blândețe. Iar eu am simțit cum dorința mă învăluie. Mă cotropește. înainte să-mi dau seama, mi-a scăpat un sunet. —Poate nu vrei să te joci? m-a întrebat el cu inocență. Apoi s-a aplecat și m-a mușcat de un sfârc. O mușcătură blândă, dar pătrunzătoare, iar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
plecarea lui Luke, nimic nu mi se mai părea drăguț. Și bineînțeles că nu aveam nici urmă de drog să-i dau lui Daryl. Dar cunoșteam pe cineva care avea. Se întâmpla ca și eu, datorită sentimentelor mizerabile care mă cotropiseră în urma plecării lui Luke, să vreau foarte mult să-l văd pe Wayne. Așa că, foarte cinică, am folosit disperarea lui Daryl în beneficiul meu. Daryl avea bani de droguri, dar nu avea de unde să le obțină. Eu știam de unde să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
nenumită, dar care-mi întorcea stomacul pe dos. Și asta se întâmpla fiindcă nu mai dezamăgeam oamenii, nu-i mai mințeam, nu mai eram crudă sau rea cu nimeni. Și nici n-am mai trecut prin depresiile sălbatice care mă cotropeau după o noapte petrecută în oraș. —E normal, m-a asigurat Nola. Ai încetat să-ți mai intoxici trupul cu toate drogurile alea periculoase și puternice, așa că nu e de mirare că te simți mai bine. Chestii care altădată m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
râd, a zis el. —Și asta nu numai atunci când mă dezbrăcam? am încercat eu o remarcă amuzantă. N-ar fi trebuit să încerc. Ochii lui Luke s-au luminat și s-au întunecat în același timp. Iar eu am fost cotropită de tot felul de amintiri și senzații. Aproape că simțeam în nări parfumul pielii lui, parfumul pe care-l respirasem când fusesem în același pat cu el. Buna dispoziție din atmosferă s-a risipit. Iar locul ei a fost luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
genți de voiaj. Bașca nouă persoane, șoferul inclus. Încerc să plasez între schimbătorul de viteze și scaunul din față-dreapta apa minerală și sendvișurile pentru drum... Ce dracu’ ați luat atâtea? Păi... nu..., știi, nu sunt ale mele... Și mă trezesc cotropită de povești despre rubedenii localizate în cele mai ilizibile sate de pe harta României ale căror găini trebuia să fi făcut ouă de aur în cuibarele colectivizate preț de jumătate de secol. Mă uit la maldărul de cumpărături ale colegilor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
preferase să meargă la un film? E cu putință să fi uitat ea însăși de aniversare? Semnele de întrebare se înmulțeau, dar până una-alta nu-mi dădeau de gândit. Se făcuse ora zece și ea încă nu venea. Mă cotropi neliniștea... ― Niciodată n-a întîrziat atâta. Să se fi întîmplat ceva? Nu mai eram în stare să citesc un rând. Grija mă rodea, neliniștea cucerea cu repeziciune teritoriu. O vedeam în nesimțiri prinsă sub roțile tramvaiului. Alungam groaznica imagine ca să
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
spre a da o formă cât mai întregită și mai frumoasă carierei mele, fiindcă eram tânăr și puternic în vigoarea vârstei mele, iar singura mea calitate, pe atunci, era doar persistenta mea energie, cu care mă simțeam în stare să cotropesc totul în cale. Iar asta, de altfel, am și făcut, și am făcut-o bine, căci toată munca stăruitoare și tot devotamentul meu, pe care le dovedisem frumos, începuseră curând să se așeze în albia minunatelor lor rezultate, care m-
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
N-am timp de reverie și nici chef după sfertul de oră pierdut la intrare. Mă mărginesc să privesc, să încerc să-mi aduc aminte și să compar. Ruinele mi se par acum mai puțin fabuloase. Le-am văzut, altădată, cotropite de bălării, de gâze și de flori care le dădeau ceva de mister greu, putred. Șopârlele dormeau atunci la soare pe sânii de piatră ai unor zeițe decapitate și fugeau, speriate, auzind pași. Fluturi mari, enormi, colorați mirific și putrezi
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
riște succesul acțiunii mai importante care urma. Privind în jos, la sângele proaspăt de pe pământ și în sus, la norii roșii de pe cer, Mitsuhide se ridică în scări, înălță brusc cravașa în aer și strigă: — La atac, spre Templul Honno! Cotropiți-l cu totul! Dușmanii mei sunt la Templul Honno! Înainte! Înainte! Cine rămâne îl urmă, îl tai! Sosise momentul luptei și cele nouă drapele cu blazonul campanulei albastre se despărțiră în trei companii a câte trei steaguri fiecare. Atacând intrarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
șase corăbii mica armată de o mie de oameni, traversă lacul, în apropiere de Kuzuo. Întocmai așa cum se temuse, se vedeau flăcări dinspre Shizugatake, iar când, în sfârșit, se apropiară de mal, la Kuzuo, auzi focuri de armă. — Inamicul a cotropit fortăreața din Motoyama. Shizugatake e, de asemenea, în pericol și mă îndoiesc că Muntele Iwasaki va putea să mai reziste. Niwa le ceru părerea unor ofițeri de stat major. — Situația nu se prezintă bine deloc, răspunse unul dintre cei doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
totul în curând sub tirania acestui dobitoc. Ținând cablul cu amândouă mâinile, Ionel este pregătit. Dar nu, nu, ce se întâmplă, ce este sentimentul ăsta absolut nepotrivit care îi cuprinde treptat sufletul? Ce nume are spaima asta fioroasă care îi cotropește deodată intestinele, făcându-l să tremure ca și cum abia ar fi comis o crimă? Ce remușcări cumplite îi sfâșie ființa sub povara imaginilor câtorva sute de milioane de nevinovați dispărând? Și ce milă absolut ieșită din comun îi înjunghie inima, făcându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
nici o cauză și la fel de incompatibil cu duhul și mintea omului pe cât de incompatibile pot fi cele mai opuse elemente ale naturii între ele însele. Ceva se-ntâmplă însă, iată, în sfârșit! În exact clipa în care negura pare să-mi cotropească pe deplin și definitiv sufletul, ceva se întâmplă! Cum de se poate? Cum de mai este posibil?! mă întreb nedumerit, de vreme ce mă cufundasem atât de adânc în neființă? Se întâmplă ceva, o repet, cu această ultimă redută în calea pieirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]