586 matches
-
absorbita este excretata în 24 de ore. Tetraclorura de carbon este cunoscută în primul rând că hepatotoxic, determinând degenerescenta grasă acută a ficatului, consecutiv blocării formării și eliberării lipoproteinelor de joasă densitate. Radicalii liberi formați determina peroxidarealipidelor, formarea de legături covalente cu structurile hepatice, alterând procesele energetice și sinteză proteinelor, cu lezare hepatică. Alcoolii de tip etanol și metanol cresc net hepatotoxicitatea compusului. Toxicitatea tetraclorurii de carbon se manifestă și la nivel renal prin necroza tubulara acută. Postmortem s-au constatat
Tetraclorură de carbon () [Corola-website/Science/325988_a_327317]
-
în faza lichidă, este rapid inactivat de factorii H și I. Însă atunci când gruparea tioester internă a C3 reacționează cu o grupare hidroxil sau amino a unei molecule de pe suprafața unei celule sau agent patogen, C3b, care este acum legat covalent la membrana este protejat de inactivare. C3b legat de suprafață se poate lega de factorul B pentru a forma C3bB. Factorul B este hidrolizat în prezența factorului D, rezultând moleculele Ba și Bb. Bb rămâne legat de moleculă C3b pentru
Sistemul complement () [Corola-website/Science/326858_a_328187]
-
și Bb. Bb rămâne legat de moleculă C3b pentru a forma C3bBb, care reprezintă de fapt "C3-convertaza" caii alterne. Complexul C3bBb este stabilizat de factorul P. C3-convertaza stabilizata, "C3bBbP", apoi catalizează enzimatic hidroliza C3, ale căror fragmente C3b se atașează covalent la aceeasi suprafață că C3b inițial. Acest C3b amplifica foarte mult calea complementului. Atunci cand complementul este activat pe suprafața celulelor organismului, activarea complementului este limitată de proteine reglatoare endogene, care includ CD35, CD46, CD55 și CD59, în funcție de fenotipul celulei. Patogenii
Sistemul complement () [Corola-website/Science/326858_a_328187]
-
reglatoare, în timp ce celulele străine, agenți patogeni și suprafețele anormale pot fi puternic atacate cu C3b și iC3b. În consecință, calea alternă este un element de imunitate înnăscuta. Odată ce C3-convertaza alternă este formată pe suprafața unei celule, aceasta se poate lega covalent de un alt C3b, pentru a forma C3bBbC3bP, care reprezintă C5-convertaza. Această enzimă descompune apoi C5 în "C5a", o anafilatoxină puternic, și "C5b". C5b recrutează și asamblează C6, C7, C8 și mai multe molecule de C9 pentru a forma complexul
Sistemul complement () [Corola-website/Science/326858_a_328187]
-
îi sunt polimeri produse de organismele vii. Din moment ce aceștia sunt polimeri, biopolimeri conțin unități monomerice, care sunt legate covalent de a forma structuri mai mari. Există trei clase principale de biopolimeri bazate pe diferitele unități monomerice utilizate și structura în biopolimerul format: Convenție pentru o polipeptida este de a lista reziduurile sale de aminoacizi constitutive în care acestea apar
Biopolimer () [Corola-website/Science/322606_a_323935]
-
clasifică la rândul lor în: PA amestecat fizic cu o matrice este eliberat în timp ce suportul este consumat (erodat) de mediul cu care vine în contact prin procese fizice de dizolvare sau chimice cum ar fi reacțiile de hidroliza a legăturilor covalente sau a punților de reticulare dintre lațurile din compoziția matricei. În acest caz, distincția principala față de alte preparate este completă dispariție în timp a preparatului, cu avantaje atât pentru organisme, cât și pentru mediul înconjurător. Eliberarea PA este controlată în
Eliberare controlată () [Corola-website/Science/322049_a_323378]
-
active; astfel preparatele Nitro Dur și Nitro Dur ÎI au la bază polimeri nedegradabili. Aceste sisteme se bazează pe sinteză de polimeri ce conțin în compoziția lor PA. Legăturile chimice dintre polimer și PA pot fi de tip ionic sau covalent. În primul caz legătură se face pe baza schimbului ionic dintre polimeri încarcați pozitiv, de tip cationit sau negativ, de tip anionit, cu PA de tip bazic respectiv de tip acid. Factorii care influențează viteza de eliberare a PA dintr-
Eliberare controlată () [Corola-website/Science/322049_a_323378]
-
tip acid. Factorii care influențează viteza de eliberare a PA dintr-o astfel de matrice schimbătoare de ioni sunt competiția dintre ioni, tăria ionică și pH-ul. Aceste produse sunt utilizate, în principal, în administrarea orală. PA poate fi legal covalent de un lant polimeric. În astfel de sisteme, PA este eliberat treptat prin ruperea legăturii chimice în urmă reacțiilor de hidroliza sau a reacțiilor enzimatice. Un avantaj semnificativ pentru sistemele chimice este acela că 70-90% din masa preparatului îl reprezintă
Eliberare controlată () [Corola-website/Science/322049_a_323378]
-
Impuritățile de azot împiedică deplasarea „dislocărilor” rețelei (care sunt defecte din cadrul structurii cristaline) rețeaua fiind supusă unui stres de compresiune, și astfel crește duritatea și rezistența. Spre deosebire de majoritatea izolatorilor electrici, diamantul pur este un bun conductor de căldură datorită legăturilor covalente puternice din interiorul cristalului. Conductivitatea termică a diamantului este cea mai mare dintre a tuturor solidelor cunoscute. Cristalele singure de diamant sintetic îmbogățit în C (99,9%), diamantele pure din punct de vedere izotopic, au cea mai mare conductivitate termică
Diamant sintetic () [Corola-website/Science/328782_a_330111]
-
anorganic cu formula NaH, fiind o hidrură a unui metal alcalin. Este o bază puternică folosită în sinteza organică. Deși este o hidrură, se comportă ca o sare ionică, fiind compusă din ioni de Na și H, spre deosebire de alte hidruri covalente, precum boranul, metanul, amoniacul sau apa. Este insolubilă în solvenți organici. Una dintre metodele de obținere ale hidrurii de sodiu sunt încălzirea sodiului metalic la o temperatură între 360—400 °C și trecerea sa printr-un curent de hidrogen: De
Hidrură de sodiu () [Corola-website/Science/336820_a_338149]
-
perechilor de electroni din stratul de valență (notată RPESV) este un model teoretic utilizat în chimie pentru prezicerea geometriei unei anumite molecule, studiind numărul perechilor de electroni neparticipanți ai atomului central, dar și modul de aranjare al electronilor în legăturile covalente formate. Mai poartă și numele de teorie Gillespie-Nyholm, după numele celor doi chimiști care au dezvoltat-o. Premisa teoriei este aceea că perechile de electroni de valență care se află în jurul atomului central au tendința de a se respinge între
Teoria RPESV () [Corola-website/Science/337299_a_338628]