1,606 matches
-
cam mult le vine a urina și o fac pe gardul viu. Nu știam. M-am gîndit să facem un loc amenajat, numai pentru așa ceva, cu scurgere la canal. Nu-i rea ideea. Dar femeile? Femeile nu prea merg la crîșme. Chiar dacă mai beau, tot nu beau ca nesimțiții care vin acolo. Se pot ține pînă acasă. Și asta este drept. Și ce propui? Am proiectul. Un mic zid, cu două laterale și un canal mic de scurgere. Și cei care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
bage cu nasul în WC-ul propriu pe Datcu. Omul acesta, bine intenționat, și-a pierdut interesul pentru Clubul Ecologic. După o vizită la obiectivul mult lăudat, Călin ia cuvîntul. WC-ul public a dispărut și a fost înglobat în crîșma lui Datcu din stație. Bețivanii ieșiți din celelalte crîșme se opresc la hoțul de Datcu și apoi urinează tot pe la boscheți. Pîine la șomeri nu s-a dat niciodată. M-am enervat foarte tare și drept urmare am intentat un proces
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Omul acesta, bine intenționat, și-a pierdut interesul pentru Clubul Ecologic. După o vizită la obiectivul mult lăudat, Călin ia cuvîntul. WC-ul public a dispărut și a fost înglobat în crîșma lui Datcu din stație. Bețivanii ieșiți din celelalte crîșme se opresc la hoțul de Datcu și apoi urinează tot pe la boscheți. Pîine la șomeri nu s-a dat niciodată. M-am enervat foarte tare și drept urmare am intentat un proces, care durează de cinci ani, dar care încă este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
delcou. Nu mă pricep deloc la mașini, așa că nu înțeleg nimic din ce spun ei. Nici nu se poate spune că-i aud. Câțiva studenți filiformi care beau pentru a pleca deja beți în R2. În discotecă. Fac plinul. O crâșmă semi-proletară, semi-intelectuală aici „La lemne“. Barmanul, de pildă, se laudă că citește Dilema, că are acasă toată colecția. Spune asta tuturor. Și toți sunt prietenii lui. Și io sunt prietenul lui, scriitorul. Mi-a cumpărat vreo șapte cărți. I-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
ce înseamnă să-ți apară o carte. Îți luai o mașină cu banii ăia. Ahoe, Nichita, asta a fost nenorocirea lor. Ca să-și plătească măcar o parte din datorii, trebuiau să scrie la plesneală. Am fost cu el prin toate crâșmele, apoi am ajuns la el acasă. Dimineața, când să mâncăm ceva, n-avea cafea, zahăr, mâncare nu avea nimic. Nici mobilă nu cred că am văzut în casa aia. Era pescar și avea doar câteva bărci pneumatice și niște undițe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
că George Bălăiță nu poate fi un ipocrit! E singurul fapt de care n-am deloc nevoie acum! Să nu uit ceva: Daniel (Corbu n. red.) și Sava (Nicolae n. red.) au fost la Iași prin decembrie! Și la o crîșmă, spun ei, Brumaru (Emil n. red.) le-a zis că tu ți-ai făcut nu știu pe unde pile, la București, ca să intri tu la "Convorbiri" (revista "Convorbiri literare"; Lucian Vasiliu era muzeograf la MLR Casa "Vasile Pogor", Iași n.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
le-au aruncat fără să-mi spună. Eu nu neg că în acea perioadă beam, nu puteam să mănânc, doar să beau, căutam să plec cât mai mult de acasă să stau departe de ,,raze” și atunci mă duceam la crâșmă la o bere. Cumpăram și pentru acasă o sticlă de tărie, dar aceasta o țineam numai în bucătărie, acolo unde mai veneam și-mi turnam un păhărel. Era o măsură de siguranță clară pe care mi-o impusesem, să nu
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
că eu am făcut contravizita în urmă cu o jumătate de oră. Intru, clandestin, la Spital, mă instalez în fața hârtiei, îmi umplu stiloul și gândesc la confabulația care se identifică, direct, cu cotidianul. Când cel din urmă bețivan spune, la crâșmă, înduioșat, că viața lui este un roman, chiar dacă nici el nu crede, are dreptate. * Ninsoarea a transformat peisajul într-un tablou care pare pictat cu meticulozitate, peisaj straniu, un Maagrite, în care prezența este lipsă, iar absența un personaj extravagant
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
nostru, îmi spune că încăperea este mai săracă, mai tristă... O cunoaște * Peste douăzeci de ani va fi o matroană, rotunjită de bucătăria copioasă, "bazată pe lactate", va aștepta, seara, târziu, să-i vină soțul de la muncă, de la afaceri, de la crâșmă, de la alte femei, mai tinere. (Cele mai fericite neveste sunt urâtele care satisfac lipsa de pretenții estetice ale unui soț, mulțumit cu o gospodină bună). Va avea copii, probleme, va fi slujnică perfectă și, de tânără încă, bunică. Vor rămâne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Nu. Și confabulența nu-i decât o frumoasă greșeală. Nu-i nici în DEX. * Dar pe Strada " La zece mese" toamna este calmă, senină, frumoasă ca un descântec. Au fost zece mese în curtea curată a unuia care deschisese o crâșmă. El își spunea cârciumar, ori crâșmar (după cum se nimerea și după vorba clienților). Pe vremea lui nu erau încă baruri și nici barmani; și băuturile erau altele, mai ales vinuri, acrișoare toamna, limpezite iarna, când mesele se adunau în încăperile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
spunea cârciumar, ori crâșmar (după cum se nimerea și după vorba clienților). Pe vremea lui nu erau încă baruri și nici barmani; și băuturile erau altele, mai ales vinuri, acrișoare toamna, limpezite iarna, când mesele se adunau în încăperile solide ale crâșmei, podite cu bârne groase de stejar și încheiate, în tavan, cu alte bârne, afumate. Pomenește și Caragiale de "Zece mese". Nu mai este nimic acum, nici crâșma, nici liliacul din curtea cu alei prunduite și boscheți de tuia și nici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
vinuri, acrișoare toamna, limpezite iarna, când mesele se adunau în încăperile solide ale crâșmei, podite cu bârne groase de stejar și încheiate, în tavan, cu alte bârne, afumate. Pomenește și Caragiale de "Zece mese". Nu mai este nimic acum, nici crâșma, nici liliacul din curtea cu alei prunduite și boscheți de tuia și nici hârdaiele cu oleandri. Însă, într-un ziar de pe vremea aceea, se poate citi o reclamă de publicitate care înștiințează onor clientela că localul a fost restaurat. Un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
cu trese și civili modești predestinați unui consum limitat. Nu; din unele relatări, răsfoind aceleași ziare, aflăm că "La zece mese" poliția era și ea prezentă. (Polițiștii nu pot lipsi de la nici un local public, se știe că prezența lor la crâșmă intră în obligația lor profesională. Este o tradiție care nu a fost niciodată încălcată). La orice crâșmă, din cele mai centrale până în cele mai îndepărtate, nu poate lipsi, un polițist. Și nu unul, că nu-s schizofrenici polițiștii noștri, ci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
că "La zece mese" poliția era și ea prezentă. (Polițiștii nu pot lipsi de la nici un local public, se știe că prezența lor la crâșmă intră în obligația lor profesională. Este o tradiție care nu a fost niciodată încălcată). La orice crâșmă, din cele mai centrale până în cele mai îndepărtate, nu poate lipsi, un polițist. Și nu unul, că nu-s schizofrenici polițiștii noștri, ci mai mulți. Și dacă au fost polițiști, " La zece mese" erau prezenți și clienții lor. Așa că, se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
și-a smuls, N-a mai vrut nici avuție, Nici un fel de bogăție, Că s-a întors cu ei acasă, Și de-atunci e mai frumoasă..." * Dar pe unde n-am ajuns... pe Strada "La ultimul leu" unde este o crâșmă cu acest nume, un bar desigur, "non stop", o construcție de tinichea, unde este multă zarvă, unde miroase a țuică, până la cincizeci de metri împrejur; acolo, mi-a spus cineva, o fată și ea este ca o poveste a intrat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
acolo, mi-a spus cineva, o fată și ea este ca o poveste a intrat, dimineața, așa (că-i place psihiatria), și a găsit o ocazie, a invitat-o un prieten acolo, să vadă ce-i într-o astfel de crâșmă, dimineața, când se ajunge la "ultimul leu". A venit la dânsa un bărbat, dar unul ars de viciu, unul uscat, bețiv-bețiv, vicios până în măduvă, nu un oarecare client de disco, ci un pătimaș adevărat, și i-a cerut, cu perfectă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
furișează pentru nevoi tainice (câte o sarcină nenorocită, câte o vrajă de legat sau dezlegat dragostea), doarme tot timpul un motan negru. S-a petrecut odată o întâmplare cu acest motan, i s-a întâmplat lui Dumitru... Dumitru care bate crâșmele toate nopțile de când l-au dat afară de la Poștă că, fiind factor, a băut niște pensii. S-a îmbătat Dumitru de nu mai știa cât de interzisă este Strada Magiei, s-a așezat pe banca de lângă portiță și, amețit cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Aceleași caractere. I-o fi osificat sufletește vremurile prin care au trăit. Nu se dau...". Nu-l mai ascult pe domnul Cioacă.... Parcă nu mă mai interesează nimic, parcă aș intra într-o biserică, sau m-aș duce la o crâșmă, sau mi-aș lua lumea în cap. Ce idee să rătăcesc pe strada Speranței!... Patima lui Grivei De câteva zile, sub scara blocului, câțiva copii veghează, triști și curioși, agonia lui Grivei căruia cineva i-a dat o pârjoală plină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
de cosaș. Să mă fi întors acasă, spre seară, cu șalele cuprinse de durere, să fi simțit zilnic orgoliul oboselii fizice, mândria lucrului temeinic, bine făcut. Să mă fi oprit, în fiecare seară, cu oameni de soiul meu, la o crâșmă cu bănci și mese de lemn lustruit, cu o lampă străveche atârnată de grindă. Să-mi fi petrecut acolo câte o seară, în timp ce afară înnoptează în aroma vesperală a laptelui, de obicei afumat, a mămăligii simple, întinsă pe lemnul curat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
cruce și am luat-o înapoi, pe pojghița de zăpadă, spre oraș. Ne-am propus să ne întoarcem, să-i aducem de mâncare câinelui, care nu voia să ne însoțească. * "Văzusem Crăciunul." Am ajuns târziu. Orașul era adormit. Numai la crâșma " La formarea ideilor" se auzeau chiote și un acordeon languros serba Nașterea. Noi serbaserăm, cum am spus, văzusem Taina cea mare, care ni se arătase ca o clipire. Eram mândri de parcă ne întorceam de la Polul Nord, de la Polul Sud... Ne-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
un coș în mână și a rămas să tot care coșul când în mână, când pe umeri. * Nu am mai văzut-o pe Severina. L-am întâlnit odată pe tatăl ei; era o epavă, terminat, intra sau ieșea dintr-o crâșmă. M-a recunoscut, mi-a cerut niște bani, mi-a spus că fata are trei copii, unul "nu-i cam reușit", că lucrează la un atelier. "N-a avut noroc, sărăcuța. Și ce frumoasă era, pe vremea când erați prieteni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
ceva prin casă sau de a plăti vreo factură. Sunt iresponsabili și evită să-și asume vreo răspundere. Cum să existe vreun pro gres? Nici măcar momente plăcute nu sunt, pentru că ei nu-și petrec timpul liber cu familia, ci la crâșmă. În Italia, baru rile sunt pline de dimineață cu oameni care mănâncă un corn și-și beau cafeaua. În România, barurile sunt pline de la ora 6 dimineața cu bărbați beți sau amețiți deja. La un moment dat nu le mai
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
a împlini mofturile vreunui nepot de-al lui. Viața familiară, obiect dintotdeauna al unei observări atente, nu va provoca uimire; dar s-ar putea presta și unor forme de viață zgomotoasă și dezordonată. Nu este exclus, printre altele, ca la crâșmă să se poată spune că predicatorul, aparent religios, ar locui într-un palat destul de delicat. Încasările unor taxe stolare, a colectei sfintelor Liturghii, poate fi făcută în diferite maniere; poate să afișeze oricând un suflet de slujitor al Domnului, dar
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
să moară, nu te lasă să trăiești. Așa ai pățit și mătăluță cu Mitropolitul Calinic. Ia adu-ți aminte cum, împreună cu Ienăchescu, l-ați scăpat de la moarte la rebeliunea din 3 aprilie 1866, ascunzându-l „sub poloboc în pivniță la crâșma lui Stahi din Sfânta Vineri”. Nu după multă vreme, iaca și o altă pacoste pe capul dumitale. Odată cu scoaterea din rândul clericilor, îți pierdeai și locuința de la Golia, așa că trebuia să te muți undeva. Norocul ți-a scos-o în
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
sâmbătă seara, după cum ne spune Iacob Negruzzi - pentru că la el se ținea acea ședință a Junimii - împreună cu Eminescu, roșii la față și cu ochii cam tulburi, râzând liniștiți fiindcă ați trecut pe la „Borta Rece”, cum mai era numită atunci vestita crâșmă, ați intrat în sala plină, dogoriți de zâmbetele curioase ale junimiștilor. Fețe subțiri, ce mai? Dar când le-ai citit „Soacra cu trei nurori”, aceleași fețe și-au schimbat atitudinea. Da’ mai bine să-l lăsăm pe Iacob Negruzzi să
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]