1,970 matches
-
un colț din zâmbetul lui nu are să știe niciodată că nu pot fi iarnă, fără cuib în suflet deși las ca oameni fără chip să treacă false atingeri peste mine doar el reușește să petreacă fiecare baton de ciocolată, peste crăpăturile de piatră ale inimii nu mă mișc de pe canapea de frică să nu sară căldura acestei trăiri dar nu-mi amintesc câte clipe sau zile sunt între ele, și dansează nerușinat la flacăra lumânărilor într-un singur suflet într-o
TRĂIRI de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 408 din 12 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346753_a_348082]
-
să ude pământulnul aprins de atâta secetă. Numai în zori, câțiva nori, rătăciți pe marea albastră a cerului, mai lăcrimau stropi de apă vie, care mai țineau pomii să fie verzi. Uscăciunea cuprinsese întreaga zonă din podișul Oltețului, de ajunseseră crăpăturile în scoarța pământului de băgai ciomagul de cinci palme, și tot ar fi mai mers în jos, dacă ar fi fost drepte. Cum se uita el în zarea largă printre frunzele rare ale prunilor, care nu se mișcau măcar câțiva
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
Între două rafale, când vântul se mai domolește, îl ia în primire ploaia. Nici ea nu se poate stăpâni și-l joacă mocănește. Se amuză năucindu-l: boare, reflexe umede-ireale lucind pe firele de iarbă, fuioare de pâclă ieșind prin crăpături. Picăturile cernute pe chip: pe obraji, pe gene, pe buze, îl acoperă ca o mască subțire, umedă și lipicioasă. Stropii fini se adună firișoare-firicele și alunecă mișelește pe gât, dibuind locurile călduțe pitite sub haină. Zgribulit, singuraticul își ridică ușor
BALTA MIRESEI de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 696 din 26 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345018_a_346347]
-
mănăstire, chiar dacă dispune de toate condițiile exterioare prielnice contemplației și rugăciunii. Noi, în închisoare, eram lipsiți de frumusețile acestui relief al munților Carpați, numai între patru pereți, unde zeci de ani stăteai între ei și nu vedeai raza soarelui prin crăpăturile zăbrelelor de la geam; iar dacă te urcai cumva să vezi o rază de soare, gardianul era la spatele tău și-ți dădea câte-o pedeapsă de cinci zile la arest sever, încât nu scăpai sănătos de acolo. Ei bine, suferința
ESTE GREU DE GĂSIT, DAR NU-ŢI TREBUIE PREA MULTĂ BĂTAIE DE CAP CA SĂ RECUNOŞTI UN POVĂŢUITOR DUHOVNICESC de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 74 din 15 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345047_a_346376]
-
dar prin ce-o să treceți voi! Acele vremuri deja le-ați început. Spre deosebire de alte vremuri, va îngădui Dumnezeu vrăjmașului să se atingă și de suflet; va fi mai mult o prigoană psihologică și nu vă veți putea ascunde nici în crăpăturile pământului. Nu este ușor, sunt vremuri foarte grele. De exemplu, pe vremea marilor trăitori din Pustia Tebaidei, acolo nici miliția nu intra, nici control de stat, nici finanța nu intra, nici un control care să-i tulbure pe călugări. Erau de
ESTE GREU DE GĂSIT, DAR NU-ŢI TREBUIE PREA MULTĂ BĂTAIE DE CAP CA SĂ RECUNOŞTI UN POVĂŢUITOR DUHOVNICESC de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 74 din 15 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345047_a_346376]
-
mai puteai asculta clănțănitul dinților și căutai după haine pentru mine care nu știam că pentru motocicletă trebuie să te îmbraci mai gros, dacă se poate, cu ciorapi lungi sau bocanci cu tureac înalt ca să nu pătrundă vântul nebun printre crăpături. Picioarele nu mi le simțeam de atâta frig, era bine, durerea mă amorțise. Te-ai oprit brusc și mi-ai întins pantalonii tăi de pijama, în plină noapte, pe șoseaua națională de la Cluj spre Târgu Mureș. Numai pe ăștia îi
PODUL SUSPENDAT de SUZANA DEAC în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345081_a_346410]
-
Mai ziceam așa prin inerție, curbă la dreapta, curbă la stânga, nu puteam închide gramofonul din mine și dacă știam că nu mai ai nevoie de informațiile mele. Uneori repetăm informații superflue chiar și conștient. Vidurile așteaptă să fie umplute. Problema: crăpături există mereu, dar nu orice var se potrivește. ... Dâmbul Pietros la dreapta, blocul numărul 41 la stânga. Etajul 4, ultimul, l-am escaladat cu forțe ascunse, ușa ne aștepta descuiată, am putut să mă prăbușesc direct în pat, aruncându-mi ghetele
PODUL SUSPENDAT de SUZANA DEAC în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345081_a_346410]
-
cămașă și pantaloni. Dar în picioare avea bocanci de cățărat. Mersul său era apăsat și ferm. Etrius mai merse până când ajunse lângă peretele de piatră pe care trebuia să-l escaladeze, pentru a ajunge la castelul din vârf. Găsi o crăpătură și încep să se cațere pe munte. După aproape un sfert de oră de lucru, reuși. Ajunse în vârf. Poarta castelului era înaltă, din lemn și nu avea niciun mâner. Etrius era confuz. Își scoase lanterna din buzunar. Se întoarse
CASTELE CAPITOLUL II de FLAVIUS JEBELEAN în ediţia nr. 405 din 09 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345098_a_346427]
-
căci ea știe să deslege blestemele Zgripțuroaicei, dar îi mai trebuia o Apa Vie ca să ne stropească și să stingă puterea apei vrajite cu care ne stropise Zgripțuroaica. Apa Vie curge dintr-un izvoraș din creierii Munților Speranței dintr-o crăpătură în care abia intră o nucă de mică ce este. Și curge numai o picătură pe zi exact la miezul nopții. Ce e de făcut? s-a intrebat Zâna Bună. I-a chemat pe toți supușii ei, păsările și animalele
LICĂ-URSULICĂ ŞI SIMINA de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 54 din 23 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345117_a_346446]
-
curge numai o picătură pe zi exact la miezul nopții. Ce e de făcut? s-a intrebat Zâna Bună. I-a chemat pe toți supușii ei, păsările și animalele pădurii să se sfătuiască. Nimeni nu știa cum să intri în crăpătura din stâncă de mărimea unei nuci, când deodată, o voce firavă se auzi din mulțime. - Eu cred că pot să culeg picătura de Apă Vie și să o scot afară din stâncă... zise o pitulice cât un fluturaș. - Cum ai
LICĂ-URSULICĂ ŞI SIMINA de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 54 din 23 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345117_a_346446]
-
câte un recital numai și numai pentru el la MAT-ul din sat, iar de multe ori îl însoțea chiar și acasă, spre disperarea nevesti și bucuria noastră, a copiilor din vecini, care stăteam lipiți de ulucile gardului privind printre crăpături , când Genica, fisa, o fire mai autoritară nu ne primea în curte sau ne lua preferențial! Mă întorc ,mă opresc în poartă, dar nu intru. Măsor cu privirea șoseaua spre Broșteni și mă las din nou învăluită de amintiri. Văd
AMINTIRI I de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2327 din 15 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376856_a_378185]
-
din nebunia vieții sale, frumos ca un maur din poveștile cu prinți arabi. Iubit care-i trezise cele mai sublime fantezii generatoare de plăceri, vise cu întâlniri nebunești, ireale, dorite precum pământul își dorește apa pe timp de secetă, când crăpătura uscăciunii se adâncește tot mai profund, sau noaptea așteptând apariția zorilor cu razele soarelui strălucitor, să-i dea lumină și măreție. Iată că acum visul său se împlinea și se bucura de tot ce și-a putut doar imagina. Niciun
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2334 din 22 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376786_a_378115]
-
pânza rucsacului. Își înfășurase grijuliu gâtul cu vechiul șal decolorat de lână, cândva roșie... Ținându-și strâns comoara între mâinile rămase împreunate după rugăciune, trimise către cer priviri din ce în ce mai încețoșate, adormind într-un sfârșit, mângâiat de căldura ce venea dinspre crăpăturile pământului-pat. Ăsta era un adevărat ritual de renaștere pentru a doua zi. Da! Căci dorea ca primele pâlpâiri ale zorilor să lumineze imaginea a ceea ce-l mai ținea, cu încăpățânare, în viață... Trezit la noul azi, minunea ocrotită peste noapte
CĂLĂTORIA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2144 din 13 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376950_a_378279]
-
îmi continui periplul fără țintă. Ies din poieniță, trec de ultimii copaci și dau de întinderea nemărginită a unui lan de grâu cu bobul zbârcit în spic. S-a uscat, săracul, de sete. Soarele nemilos și-a înfipt sulițele în crăpăturile pământului, secătuindu-l și de ultima picătură de umezeală. Nimeni nu a venit să-i dea măcar un strop cu apă. Cândva, aici, totul era vesel și verde crud. Stropitorile împrăștiau din zori și până-n seară picături de viață. Bobul
DRUMUL CATRE NICAIERI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377017_a_378346]
-
nuca de sunete din cântecul greierului miezul și-l răsfrânge risipește țipetele nopții zbaterea trupului și trecutul romantism al unei încercări prin care treptele scărilor nu mai încap în clădirile înclinate bete de atâta zgomot zidurile zâmbesc deschid mai larg crăpăturile totul devine o frescă lucrată într-o tehnică incompletă specifică lumii de azi acum-ului de acum prezentului în care mâna artistului fură câte o fărâmă de materie păstrează intact gândul se vede pe foile amintirilor fur și eu o
TĂCERI TĂCERILE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1356 din 17 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376388_a_377717]
-
Toate Articolele Autorului Jale mi-i, săracă vatra Jale mi-i, săracă vatra, Nume dăltuit în piatră, Să mă uit cum se usucă Toate florile din lunca, Să văd iarbă cum se lasă, Jeluind de dor de coasă, Și prin crăpături, pământul Șuierând, cănd bate vântul. Amar sufletul și gândul. Căci de sete, toți copacii S-au îmbolnăvit, săracii, Via s-a pătat întreaga Și s-a desfrunzit, beteaga, Apa-i cu gust de rugina, Toate-s moarte prin grădină, Jale
JALE MI-I, SĂRACĂ VATRĂ de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375877_a_377206]
-
firide unde erau fixate felinare și lumina se aprindea la intrarea în peșteră, chiar din pivnița casei. Tot scotocind curios micile firide alăturate ascunzătorii, îl intrigase una din cel mai întunecos colț al pivniței, strâmtă că părea mai degrabă o crăpătură în rocă, cu sporgențe. Își înfundase mâna în acea crăpătură, zderlindu-și pielea de colții de stâncă, pipăind interiorul care părea a se lărgi în spatele rocii crăpate și astfel, a dat cu mâna de o suprafață plană și lucioasă cu mici
FRĂȚIA DRAGONILOR STELARI de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376619_a_377948]
-
intrarea în peșteră, chiar din pivnița casei. Tot scotocind curios micile firide alăturate ascunzătorii, îl intrigase una din cel mai întunecos colț al pivniței, strâmtă că părea mai degrabă o crăpătură în rocă, cu sporgențe. Își înfundase mâna în acea crăpătură, zderlindu-și pielea de colții de stâncă, pipăind interiorul care părea a se lărgi în spatele rocii crăpate și astfel, a dat cu mâna de o suprafață plană și lucioasă cu mici încrustații în relief, plăcută la pipăit. Faptul în sine l-
FRĂȚIA DRAGONILOR STELARI de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376619_a_377948]
-
Acasa > Stihuri > Semne > EREZIA UNEI NOPȚI DEZACORDATE Autor: Costel Zăgan Publicat în: Ediția nr. 1420 din 20 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Nu închide ochii Noaptea se strecoa ră prin crăpăturile zidului Printre de gete nu poți admira niciodată nici ră săritul nici apusul soarelui Depre fe mei nici nu mai vorbesc Dacă ai chef poți dansa toată noaptea cu stelele Indiferent de sex însă moartea depunctează totul Costel Zăgan, EREZII
EREZIA UNEI NOPȚI DEZACORDATE de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1420 din 20 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376816_a_378145]
-
One loving friend who lets you fail The welcome and the tender touch Promises peace, promises much ------------------------------- (2001, Poem structured after “To a Baby” by Cilla McQueen; From Radio Room OUP) CÂNTEC DE PĂSĂRI DIMINEAȚĂ Cântecul păsărilor sparge balonul nopții, Crăpăturile deschid cutia zilei Este cântecul vieții Necontrolată nevoie de a cânta Să sărbătorești că trăiești Să eliberezi bucuria pentru toate Īn cântec tumultuos Ascultă-mă Ascultă-mă Trebuie să cântăm Cum poți să rămâi tăcut! BIRDSONG ÎN THE MORNING Birdsong
POETICAL BRIDGES (POEME BILINGVE) de IAN MCQUILLAN în ediţia nr. 2348 din 05 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375101_a_376430]
-
Căci unirea, desființând separarea, nu dăunează câtuși de puțin deosebirii” spune Sf. Maxim Mărturisitorul. Toată această relatare avându-o din lucrarea „Rugăciunea lui Iisus” a lui Olivier Clement. De aceea se refugia Sfântul Nicodim în peștera Tismanei și în alte crăpături ori în „cela mai de jos ale pământului” pentru a ajunge la această stare de rugăciune neîncetată - aceasta rămânând moștenire și temei pentru viața monahală, cenobitică de mai târziu. Sfântul Nicodim a ajuns la concluzia și la certitudinea că rugăciunea
SFANTUL NICODIM DE LA TISMANA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372659_a_373988]
-
Căci unirea, desființând separarea, nu dăunează câtuși de puțin deosebirii” spune Sfântul Maxim Mărturisitorul. Toată această relatare avându-o din lucrarea „Rugăciunea lui Iisus” a lui Olivier Clement. De aceea se refugia Sfântul Nicodim în peștera Tismanei și în alte crăpături ori în „cela mai de jos ale pământului” pentru a ajunge la această stare de rugăciune neîncetată - aceasta rămânând moștenire și temei pentru viața monahală, cenobitică de mai târziu. Sfântul Nicodim a ajuns la concluzia și la certitudinea că rugăciunea
MODERNĂ ŞI IMPACTUL ACESTEIA ASUPRA VIEŢII SECULARIZATE DE ASTĂZI… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2160 din 29 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372969_a_374298]
-
și cu bateriile topite”, ascunse într-o nișă din „crucea de bârne” a casei care susținea o parte din acoperiș. M-am furișat sus pe deal, la coliba lu' Niță Achim din Valea Dăii și am ascuns-o într-o crăpătură a lespezilor din zid, am pus un carton și-am îngrămădit pământ afânat cu cetină de brad, aruncând și niște pere de conifer la întâmplare ca să nu zică cineva că e locul umblat de curând. Am îngenucheat până la miezul nopții
CARTEA DINTRE LESPEZI! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373116_a_374445]
-
aflat pe muchie de cuțit. Fu auzit, dar nu și luat în seama cu elucubrațiile sale. Ceilalți o apucară pe coridorul care se deschidea din mica grotă în care căzuseră ei. Înainte de a pleca, o cercetaseră. Nu se vedea nici o crăpătură aparentă. -Parc-am fi niște semințe aruncate în încăperea asta stâncoasă, lăsate aci spre încolțire... Brrr! se pomeni dând glas unui gând lăuntric Americanul. Apoi, zâmbi în sine: ia uite, încep să o concurez pe Miramoț la capitolul veleități artistice! Merseră
CAP.9 (PARTEA A II-A) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1675 din 02 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372112_a_373441]
-
și mirosuri grele de aer închis și am sărit în grădina de vară printr-un gang care ieșa sub o boltă de viță-de-vie. L-am căutat pe domnul inginer Ionescu cu privirea prin toate părțile, m-am uitat și prin crăpătura ușii să-l văd unde stătea el de obicei sorbindu-și sticla de pepsi cu coniac. Olteanul ăla gras transpirase tot, era foarte aglomerat, mergea de colo-colo cu halbele în mâini, făcându-și loc printre clienți. “N-ați văzut pe
INGERUL CARE A CAZUT DIN PARADIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372153_a_373482]