3,019 matches
-
uniformizantului discurs analitic școlar, ci - cred eu - prin fireasca apariție, în timp, a unui plan exegetic mediator. La care studiul de față contribuie substanțial. Specia nobilă a celor fascinați de "scriptura lui Mateiu" și-a pierdut ireversibil aerul genuin. Între Craii de Curtea-Veche și eventualii noi sacerdoți există, acum, decriptări ca acelea operate sintagmatic de Albala sau Paleologu, intertexte din Montagne revelate de Șerban Cioculescu, matrice stilistice puse în evidență de Ov. S. Crohmălniceanu. Și - nu în cele din urmă - relecturi
De la Evanghelii la patristică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8883_a_10208]
-
sau Paleologu, intertexte din Montagne revelate de Șerban Cioculescu, matrice stilistice puse în evidență de Ov. S. Crohmălniceanu. Și - nu în cele din urmă - relecturi inteligente puse în pagină de Matei Călinescu. Un protocol actualizat ar trebui să includă - pe lângă Craii..., Remember sau Sub pecetea tainei - și acest amplu filtru critic. Adică ar obtura lucid tocmai misterul decadentist, ritualul mnemotehnic, recitarea evlavioasă în care stătea, de fapt, elitismul Clubului postulat de Ion Barbu. De două ori, bine disimulat, regretul acestei mutații
De la Evanghelii la patristică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8883_a_10208]
-
conului Rache din Sub pecetea tainei), ci dintr-un dat - să-l numim, din perspectivă istorică, natural - al cultului extins. Oameni ai unei singure cărți, semnate de Mateiu I. Caragiale, mateinii lasă moștenire o multiplicitate. Aureola critică devine, în cazul Crailor de Curtea-Veche, un hiperteliu, o veritabilă epidermă textuală. Conștient că e ultimul dintre cercetătorii puri și nobili ai operei lui Mateiu, Matei Călinescu încheie en fanfare drumul lung și sclipitor de la Evanghelii la patristică. De la "scriptura" barbiană la "scriitura" viitorilor
De la Evanghelii la patristică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8883_a_10208]
-
dintre Mateiu Caragiale și primul ambasador al Portugaliei la București, Martinho de Brederode. Cutezătoarea ipoteză a studiului era că amiciția dintre diplomatul portughez și scriitorul român îi inspirase acestuia din urmă atât trama capodoperei sale, cât și personajul Pantazi din Craii de Curtea-Veche. Articolul era semnat Daniel Silva Perdigăo. Beneficia și de o notă introductivă din partea lusitanistului Mihai Zamfir. Marcat de acea lectură, de câte ori Providența mă ajuta să ajung în Portugalia, încercam să dau de autorul memorabilelor pagini. N'avui noroc
Frânturi lusitane - Lusoromânul by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/8905_a_10230]
-
deopotrivă de complicate - și cărțile lor - tot așa de demne de atenție - se mențin, aici, în umbra major dominatoare a tatălui. E limpede că la mijloc se află o valorizare diferită, că Ieronim Tătaru nu e - funciar - un admirator al Crailor de Curtea Veche ori al Nevinovățiilor viclene. Respectul pe care îl acordă celor doi descendenți ai lui Caragiale e unul - așa-zicând - științific, civilizat și deprins din afară. Altminteri, nu s-ar fi putut ca un banal saltimbanc politic, responsabil
Pentru uzul rechinilor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8907_a_10232]
-
și mutarea de la o universitate la alta, dintr-o țară în alta. 4. Pe ce criterii sortați produsele culturale de export? Contează scara valorică. Să fie un autor interesant pentru un public care nu e cel românesc. De pildă, pomenesc "Craii de Curtea-Veche" a lui Mateiu Caragiale. Este o carte splendidă, care spune foarte multe despre specificul balcanic. Nu sunt totuși foarte convins că în momentul de față trebuie să punctăm atât de mult pe acest specific local, cât pe valori
Bruno Mazzoni îndrăgostit de România by Carmen Burcea () [Corola-journal/Journalistic/9869_a_11194]
-
fantastic de lumină albastră, din aburul dorințelor nemărturisite ale cehovienilor funcționari de a trăi altfel, la o intensitate diferită, la o temperatură mai ridicată, se întrupează fascinanta Iulia, o femeie de serviciu la antipodul baborniței tradiționale, respingătoare. Iată-l pe craiul Norbert, bătând neputincios la porțile visului: "Norbert nu dorea să urce ziua pe scara aceea. Iulia trează, apărată de cortegiul ei nevăzut, era inaccesibilă, cu propozițiile ei ermetice și pielea nespus de netedă, care nu părea să simtă. O Iulie
Cum ne trece viața by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9916_a_11241]
-
amănunte..., de cozerii), în care hăituiții și hăitașii se amestecă indistinct. În încordarea de anticameră a unei terre promise unde curg litere, existența pe multe etaje, de la universitari cu morgă la debutanți de la țară, își rotunjește colțurile și, conciliindu-și craii și dezmoșteniții, se face literatură. Așa se întîmplă cu micile destăinuri ale ucenicilor pe care Lovinescu le scrie în jurnal, cu confesionalele paralele ale doamnelor și domnilor evoluînd în preajma scenei, cu nădejdile atîrnate de o scară prăfuită și de o
Marea lume mică by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9977_a_11302]
-
acestor chestionabili, dar fermecători eroi picarești, mai ales în contextul slinos și sufocant al socialismului târziu, curge dinspre București către granița de Vest; și dintr-o dimensiune personală, restrânsă, comprimată la micul grup, într-una colectivă, larg-socială. Romanul celor trei "crai" dâmbovițeni căutându-și ținutul de verdeață și răcoare promis din timpuri imemoriale se transformă, de la un punct (destul de avansat), într-un roman al Revoluției din 1989. Din primăvară până-n toamnă se întind peripețiile lor, așa zicând, apolitice. După care, ajunși
Orașul subteran by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9028_a_10353]
-
mai înainte de a cădea sub stăpânirea turcilor, avea învoieli de pace cu Lehia. După aceea însă, când Moldova a început să plătească haraci turcilor, leșii nici nu s-au gândit măcar să o silească să treacă sub ascultarea lor, cu toate că unii crai ai lor au umblat în câteva rânduri ca s-o aducă la slobozenia ei de odinioară. A doua republică, dar mai mică, din Moldova este Vrancea, din ținutul Putnei, la hotarul Valahiei, înconjurat din toate părțile de munții cei mai
Modelul cutumiar de autoguvernare locală: obştile din Munţii Vrancei. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Horia Paul Terpe () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1821]
-
țării făcând prăpăd la, cităm câteva localități doar, Ruginoasa, Hărăucești, Cozmești, Purcelești, Stolniceni, Pășcani... Nume comice și grave, pline de epica existenței, din care cel mai grandios sună autoironia anonimă acestei "imensități de proști". Și, după toate acestea, au luat craiul (Sobiețki) și pe Dosoftei, cu toate hainele și odoarele mitropoliei, plus moaștele Sfântului Ioan, aduse mai de mult de la turci de Alexandru cel Bun. Dosoftei va rămâne în țara leșească unde va și muri. Iată cum îl descrie Neculce: acest
Moș Cantemir by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9426_a_10751]
-
Răzvan Mihai Năstase Într-o anchetă a Observatorului Cultural care a făcut destule valuri la vremea ei și a stârnit interes, singurul roman al lui Mateiu Caragiale, Craii de Curtea-Veche, a ocupat primul loc. Nu puțini au fost cei care au ridicat din umeri a mirare și au pus clasarea Crailor... în fruntea topului pe seama hazardului. Cum totuși, în cazul acesta, mai multe subiectivități fac o obiectivitate, opera
Decadentism la bani mărunți by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/9421_a_10746]
-
a făcut destule valuri la vremea ei și a stârnit interes, singurul roman al lui Mateiu Caragiale, Craii de Curtea-Veche, a ocupat primul loc. Nu puțini au fost cei care au ridicat din umeri a mirare și au pus clasarea Crailor... în fruntea topului pe seama hazardului. Cum totuși, în cazul acesta, mai multe subiectivități fac o obiectivitate, opera lui Mateiu Caragiale își merită locul de frunte. Această premisă, la care putem adăuga gustul postmodern al descoperirii și revalorificării într-un nou
Decadentism la bani mărunți by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/9421_a_10746]
-
cu o carte solidă, austeră și profesionistă în care analizează cartea lui Mateiu Caragiale prin lentila decadentismului. Cultura și bibliografia solidă a autorului sunt de necontestat, după cum este extrem de limpede că Angelo Mitchievici cunoaște (și iubește) contextul istoric al scrierii Crailor... Pasiunea pentru interbelic și cunoașterea vie a mecanismelor sale transpar în carte și fac textul mai prietenos. Tehnica de analiză a lui Angelo Mitchievici este înșelătoare. Mai toate capitolele și subcapitolele încep cu discursuri teoretice, antropologice, mitologice sau de alt
Decadentism la bani mărunți by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/9421_a_10746]
-
conturează o rețea de referințe, în care o bucată de text matein pică apoi ca o mănușă. De ce înșelătoare? Pentru că Mitchievici are plăcerea, aproape obsesivă, de a expune anumite idei fără a recunoaște că ele s-au născut din lectura Crailor..., făcând astfel din textul lui Mateiu Caragiale un argument și nimic mai mult. Impresia de ansamblu e că avem de-a face cu o critică ce pornește de la text, dar care, prin diferite mijloace ale disimulării, se ferește să arate
Decadentism la bani mărunți by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/9421_a_10746]
-
nimic din responsabilitatea unui adult - chiar dacă destui sunt binișor trecuți de prima tinerețe. Câți dintre cei nerăbdători să ia în piept pantele înzăpezite au avut și răbdarea de a asculta, în drum spre vila de la Breaza, Poiana }apului ori Sinaia, "Craii de Curtea-Veche" în lectura fermecătoare a lui Andrei Pleșu? Dac-ar fi avut curizitatea s-o facă, sunt sigur că drumul li s-ar fi părut prea scurt, și nu prea lung. Prostia, incultura și lipsa de memorie merg mână
Cum v-ați petrecut sărbătorile de iarnă? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7726_a_9051]
-
ascund personajele centrale ale lui Rebreanu? În Crăișorul Horia vom descoperi, între resorturile acțiunii, și o iubire imposibilă. Horia trăiește visul unei iubiri (Rafaela îl botează "Crăișorul"!) și sub semnul acestui vis prăbușit - vis secret - se împlinește destinul lui de Crai - destinul lui regal. Nunta intangibilei iubite sale inaugurează așezarea sa pămîntească: "Horia a plecat degrabă, fără să mai aștepte sfîrșitul. Îi era inima ca plumbul. Vedea acum că s-a prăbușit visul lui nebunesc. A mai umblat cîteva săptămîni năuc
Ce știm și ce ar mai trebui să știm despre Liviu Rebreanu by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/7737_a_9062]
-
chiar dacă filmul este cam prost. Dar este românesc și ne place să vedem ceea ce deja știm și să ascultăm ceea ce deja am fumat. În plus, vă mărturisesc că mie îmi plac și filmele mai slabe, care vorba lui Pirgu din Craii de Curtea-Veche al lui Mateiu, - alt specialist în ticăloși -, au părțile lor, iar multe dintre ele mă relaxează, mai ales dacă cîntă Nelu Ploieșteanu cu Orchestra de la Șarpele Roșu și nu cine știe ce ferment manelist cu nevralgie duioasă pe coarde. Vă
Ticăloșii și România "care este"... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9733_a_11058]
-
Dobrescu, Argotul, 1938, G. M. Dragoș, "Note de argot românesc", 1942) cît și în literatură ("Azi am dat întîlnire la trei maimuțe!", I. Peltz, Nopțile domnișoarei Mili, 1935; "ca să le fii pe plac maimuțelor trebuie să fii porc", Mateiu Caragiale, Craii de Curtea-Veche, 1929). De la acest sens era doar un pas pînă la acela, agravat, de "prostituată", atestat tot din prima jumătate a secolului al XX-lea: Mergem diseară la maimuțe?" (P. Ciureanu, "Note de argot", 1935, cf. Dobrescu 1938, Dragoș
Maimuță by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9750_a_11075]
-
pusă peste cea reală, este ridicată odată cu aceasta. Metoda sugerează o adecvare suplimentară a termenului: pentru un obiect care imită, "maimuțărește" un alt obiect. Această trecere în revistă trebuie completată cu o atestare istorică și li-te-rară bine cunoscută: pasajul din Craii de Curtea-Veche în care este evocată absența lui Pirgu, în momentele în care "avea de moșit vreo poliță cu maimuță"; sensul formulei, deductibil din context, presupune ideea de falsificare, imitare, truc. Între polița cu maimuță din anii '20 și actualul
Maimuță by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9750_a_11075]
-
de câlți, că altfel nu-i chip! PRICINĂ: Așa c-am să vă mărit, cum am zis. Da' nu cu fitecine, cum ar crede unii și alții. Să-mi spui tu, fata mea cea mai mare, Ana, dacă dintre feciorii crailor și împăraților pe care i-ai întâlnit ți-ar fi vreunul pe plac. ANA: Iubite tată și slăvite Pricină-Împărat, eu m-am gândit de mult că Țanțoș-Voievod, feciorul lui Zarvă-Împărat, mi-ar fi pe măsură, pentru că-i zdravăn la făptură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
la ultima fotografie a lui Avram Iancu, văzută la casa memorială din localitatea Brad și făcută în jurul vârstei de patruzeci și ceva de ani. O poză cu un om bolnav, domnule Valy. Te întreb eu pe dumneata acuma: oare merita Craiul munților o asemenea soartă? Chemat de împărat la discuții, Iancu cică răspundea în răspăr: Un nebun nu stă de vorbă cu un mincinos! Dezamăgirea de pe fața lui bolnavă ascunde și azi, d-le Valy, fostele lui dezamăgiri și înfângeri: nu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
cu furnica, nu cu greierele, ies romanele muzicale. Puține la număr, definind, fiecare, cîte o nișă, în felul ei, altminteri decît dramele fiziologizante ale Hortensiei, însoțite de discrete partituri funerare. Primul, deși nimic din titlul lui nu o spune, e Craii de Curtea Veche, o poveste cantabilă, cu ritm și măsură, cu dodecafonii cu schepsis, la care rezistă doar connaisseur-ii. Nu degeaba Domnișoara Hus, o piesă ciudată, onomatopeică în exactitatea ei, rimează cu el. Și alexandrinii perfecți pot fi oricînd elemente
Sunetul muzicii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9194_a_10519]
-
care dormeau oale cu lapte pus la prins, cu tinda, cu lavițele, e intrată în refrenul memoriei de lectură. La fel, casa de aramă, curțile împărătești, căsuța moșului și a babei, coliba și palatul din Povestea porcului, camera fetei de crai, și așa mai departe. Luceafărul e o "piesă" care se joacă într-o cămară, cu intermezzo-uri în cer. Acolo se coace intriga, acolo se face promisiunea de fericire, pe cînd afară, "sub șirul lung de mîndri tei", e ruptura
Case din cărți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9220_a_10545]
-
aer de timiditate și apoi spuse: —Îl cunosc pe Hunter de pe vremea când mi-am făcut intrarea În societate. Am auzit că ați făcut nunta pe ascuns. Te felicit că ai pus mâna pe el. Este frumos de pică. Ce crai era! Oooo, era grozav. — Da, este destul de grozav, am aprobat-o eu, ignorând restul observațiilor pe care le făcuse. Salome, care, am decis eu, era un suflet mult mai sensibil decât ar fi sugerat felul În care arăta, schimbă repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]