1,220 matches
-
potrivite 3 cartofi potriviți 2 cepe potrivite 500 ml apă clocotită 2 lingurițe sare 1 linguriță piper negru ulei KUZU GÜVEÇ (Ghiveci turcesc cu miel) Se încinge cuptorul la 180°C. Se călesc ceapa și usturoiul în unt, într-o cratiță mare. Se adaugă carnea, se călește și ea timp de 15 minute. Se adaugă apa și frunzele de dafin. Se acoperă și se lasă la foc mic până când s-a frăgezit carnea. Se pune carnea într-un vas pentru cuptor
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
drept în ochi, o strachină cu prune sleite: Na belete! Să pui să ne omoare, nevinovate, la politie, ai, oțule! Și după ce i-au luat văzul, trage-i, pumni, palme, și pe urmă care cu ce apuca, baba cu o cratiță, fata cu o scurtătură de lemn și femeia cu un târn, și dă-l pân noroi: Na belete, na belete, na belete!!!"203 Fragmentul este elocvent în privința abilității umorului de a concilia seriosul cu veselia, de a converti penibilul în
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
bucătăreasă din lume? —N-aș zice. Mai devreme venea un miros grozav din bucătărie. Adulmecă aerul și se încruntă. — La naiba, rața! Am uitat să închid cuptorul. Darcey se repezi în bucătărie și deschise ușa cuptorului. Rața se caramelizase în cratiță. Vezi, spuse Nieve, care o urmase în bucătărie. Rața nu contează, zise Aidan ivindu-se de după ușă. Și-așa nu mă prea înnebunesc după ea. A. Darcey era descumpănită. Nu contează. Nu era decât aperitivul. Atunci care era felul principal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
ce naiba căuta un borcan de Marmite acolo. Era absolut scârboasă chestia aia, spuse. Era imposibil de mâncat. —Mie-mi place la nebunie, răspunse el. A fost mâncarea mea de bază în copilărie. Păi, și-o fi luat ea numele de la „cratiță“, dar eu n-aș găti în ruptul capului cu așa ceva, i-o întoarse ea. A, da, dar tu nu gătești. Și îi zâmbise, sărutând-o pe ceafă. Deschise ochii și-și dădu seama că Neil o privea drept în ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Și își dădu seama că și el își aducea aminte. Așteptă să îl audă spunând răspunsul corect. —Sos, spuse el. Darcey se uită la el uluită. — Îmi pare rău, zise Anna în dezamăgirea generală de la Masa 6. Răspunsul corect e cratiță. Neil dădu din umeri. —Darcey. Dacă răspunzi, victoria e a celor de la Masa 9: ce înseamnă hipocaust? Privirile ei se întoarseră spre Neil. Nu putea să câștige concursul doar pentru că el răspunsese greșit în mod intenționat - pentru că nu se putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Am impresia că femeile nu sunt mulțumite de nimic. Vor să trăiască bine, dar vor și dragoste, și responsabilitate, și parteneriat, și comunicare, și să le fim alături tot timpul. Darcey zâmbi și răspunse: Iar bărbații vor o bucătăreasă la cratiță și o curvă în dormitor. Și-apoi, de îndată ce sânii și fundul încep să simtă forța gravitațională, își caută pe altcineva. Jason râse. —Ai vreo iubită aici? îl întrebă ea ca din întâmplare. El clătină din cap. — Am avut pe cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
nimeni, dar mi-e cunoscut sentimentul. —Neil! —Bizar, nu? Dar... dar ai fost cât pe-aci să te logodești cu altcineva. Ești împreună cu Anna. Ai uitat de Marmite. Neil o privi uluit. —Ce? —La concurs, zise ea. Cuvântul francez pentru „cratiță“. Ai uitat. —Ba nu, n-am uitat, zise el. —Ai pierdut concursul din cauza lui. Mă gândeam că având în vedere ce... ce a însemnat pentru noi, o să-ți aduci aminte. Dar ai uitat. Häagen-Dasz, spuse el încet. După aceea. Darcey
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
nu face chestia asta de obicei, nu? Ușa se trânti, întrerupându-mi autocompătimirea agreabilă, iar vocea lui Ben, care continua să mă surprindă de fiecare dată prin profunzimea ei, emise un „Salut!“ din hol. Am trântit cartoful curățat într-o cratiță cu apă și am apucat un șervet. Bună, dragă! am strigat și eu, uscându-mi mâinile în vreme ce mă îndreptam spre ușa de la bucătărie, rezemându-mă de ea. Am privit silueta înaltă a lui Ben chinuindu-se să închidă ușa de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
capul pe brațul capitonat, dispăru după peretele ce separa camera de zi de bucătărie. Cu blatul ei pestriț de culoarea granitului și toată aparatura nouă, din inox, bucătăria era încăperea preferată a lui Leigh din întregul apartament. Toate oalele și cratițele, în ordinea dimensiunii, erau atârnate de cârlige sub dulapurile suspendate și toate ustensilele și condimentele erau frumos rânduite în recipiente din sticlă și inox. Firimituri, pete, ambalaje, vase nespălate — nu exista așa ceva. Frigiderul arăta de parcă fusese curățat cu aspiratorul, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
canapea, se redresă fără să atingă podeaua, ateriză izbindu-se de ușile duble care duceau În sufragerie, le deschise și Începu un circuit sălbatic În jurul mesei lungi, lustruite. O luă apoi prin cămară, Împrăștiind apa din balta de sub frigider, răsturnă cratițele de pe rafturile din bucătărie și Încheie În mare viteză spre oglinda din vestiarul de jos. CÎnd cauciucul din față atinse oglinda murdară, Jim se răsti la imaginea lui plină de Însuflețire. Războiul Îi adusese măcar această mică recompensă. Bucuros, Jim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
scaunul Înalt, În fața televizorului. Îi place așa de mult să se uite la televizor și vecina este cumsecade, dar nu Îi cheamă Întotdeauna, iar el, când se face seară, ciulește urechile și Îi spune mamei să nu facă gălăgie cu cratițele, ca să audă cele trei bătăi În ușa despărțitoare când Începe emisiunea și o roagă să nu mai facă atâta zgomot, că, dacă a bătut? Adeseori i se pare că aude semnalul și mama Îi spune: “Fugi, mă copile, că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
rase și zahăr vanilat. ... apoi starea pacientului s-a Înrăutățit brusc, tensiunea 270 cu 220, pacientul a făcut o complicație respiratorie, a intrat În comă hepatică și Într-o dimineață de primăvară a Încetat din viață... Pui apă Într-o cratiță mare, ca să dea În clocot și aștepți. Când apa Începe să fiarbă Îl iei unul câte unul, Îi bagi În cratiță și-i lași acolo până se-nroșesc! Așa, de vii? De vii, sigur că de vii! Păi altfel cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
a intrat În comă hepatică și Într-o dimineață de primăvară a Încetat din viață... Pui apă Într-o cratiță mare, ca să dea În clocot și aștepți. Când apa Începe să fiarbă Îl iei unul câte unul, Îi bagi În cratiță și-i lași acolo până se-nroșesc! Așa, de vii? De vii, sigur că de vii! Păi altfel cum crezi? Apa fierbe, Într-adevăr apa fierbe, aburii inundă mica Încăpere, bucătăria improvizată În camera de trecere, În prima cameră, vietățile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Așa, de vii? De vii, sigur că de vii! Păi altfel cum crezi? Apa fierbe, Într-adevăr apa fierbe, aburii inundă mica Încăpere, bucătăria improvizată În camera de trecere, În prima cameră, vietățile mișcându-și cleștii inofensivi sunt introduse În cratiță (cafenie, cu smalțul spart) una câte una și Încremenesc martirizate Într-un roșu violent. Pentru racul scăpat sub chiuvetă, pe podeaua murdară din lemn, Încercarea de a evada este o chestiune de instinct. Căci ce să caute el În oală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
vezi dacă sfârâie. Dacă sfârâie fierul e numai bun de călcat cămășile apretate pe care ai să ți le iei cu tine la țară. Când fierul se răcește se pune jar proaspăt . La fel fac și țiganii care spoiesc tigăi, cratițe, linguri și furculițe. Ei strigă În gura mare pe stradă: Spoooiiim! Spoim tingiiir, spoooiiim! Cine vrea să le spoiască tingirile Îi cheamă În curte. Acolo ei fac o vatră mare și cositoresc tot ceea ce este de cositorit. Madam Ursu, vecina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
În pofta ei nesățioasă de oameni, reîncepi „zborul”. Tot salți așa pe vârful picioarelor. Abia acum dacă te-ar vedea cineva, pari a te zgâi cu adevărat, la acoperișul marchizei de lemne din fața ta. Când te ridici vezi mereu o cratiță cu smoală Întărită și un colac de sârmă plină de rugină. Încăpățânat te „ridici” o dimineață Întreagă. Și nu zbori. Desprinderea, În plutire, nu se produce. O imensă neputință și ciudă dau năvală peste tine. Te biruie plânsul și plângi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
vârful cuțitului pe o scândură de la gard: Amintire de la mutare. Aveam treisprezece ani. Mai faci o inimă și te semnezi. Cu numele tău. Al treilea transport. Scaunele, masa, pernele și dulapul de bucătărie. E plin de sucitoare, polonice, răzătoare și cratițe. Mai este și tabloul cu muntele. Și perdele. Și un sac de lână. Și trei sticle de bulion. Lâna miroase a oaie și a naftalină. Curtea s-a umplut de un fum alb, Înecăcios. Filează lampa de gătit a studentei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
machiată, coafată și îmbrăcată cu un pulover de culoarea fildeșului, cu mâneci scurte, pantaloni negri și un șorț de bucătărie. Vărs vinul în pahare și merg la ea în bucătărie, e lângă aragaz, mestecă cu o lingură mare într-o cratiță. — Cum a fost călătoria? — Plictisitoare. Noroc. Paharele se ating. — De ce? — Am devenit cu toții atât de mediocri. Ridică din sprâncene, bea, apoi lasă lingura și face un pas spre mine. — O sărutare. Mă aplec spre buzele ei, se lipește de mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
de ce, par una care a fost trimisă la plimbare? Iau pâinea și încep s-o tai. Ea se află în spatele meu, somptuoasă ca întodeauna, femeia care umple locul cu prezența ei. Dar pare mai retrasă, neobișnuit de rezervată, aplecată deasupra cratiței, deasupra tocăniței de miel de care are o grijă deosebită. Trebuie să-i vorbesc, trebuie să-i spun că voi pleca. Nu voi mai fi bărbatul acestei case. Ne așezăm la masă. Chiar și mâncarea este mai deosebită decât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
unui amator de coride. Și servește-i atunci paradoxuri mai mult ori mai puțin umoristice cuiva entuziasmat de o estocadă a lui Vicente Pastor! Și detestă genul mucalit al cronicarilor tauromahici, sacerdoți ai calamburului și-ai tuturor lăturilor ingeniozității de cratiță. Dacă adăugăm la acestea jocurile de concepte metafizice în care se complace, e de înțeles că mulți se feresc cu dezgust să-l citească, unii pentru că atare lucruri le dau dureri de cap, iar alții deoarece, grijulii ca sancta sancte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
de ce să înceapă o propoziție prin a jura că e sinceră -, nu sunt chiar așa de sigură că vreau să îl văd. Dar o să mă duc. —De ce te duci la un film pe care nu vrei să îl vezi? Luă cratița cu ciocolată topită de pe aragaz și începu să o toarne cu o lingură peste pișcoturi. Este o obligație morală. —O obligație morală? Ridică privirea de la așa-zisa prăjitură. Oamenii ca mine, oamenii cărora le-a fost bine, nu au dreptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
era povestea. Cine știe ce se găsea sub bandaje. Capul îi era înfășurat în ele. Mai rămăseseră doar două găuri pentru ochi. Ochii îi erau sănătoși. Mai puțin pleoapele. Nu avea pleoape. O lingură de ciocolată se împrăștie pe masă. Puse jos cratița. Mi-am spus că trebuie să mă opresc. Fără pleoape, am continuat eu, evident că nu își putea închide ochii. Încă se mai uita la mine. Nu înțelegea unde vreau să ajung. De unde să înțeleagă? — Știi ce se întâmplă dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
sunt singurele două opțiuni pe care le-am luat în considerare, nesuferită bătrână și unduitoare. Bun, foarte matur din partea mea. Mai am puțin și intru prin efracție în casa ei frumoasă cu etaj și-i fierb porcușorul de Guineea în cratița pentru spaghetti marca Nigella Lawson. Și probabil ea nici nu a făcut nimic. Dar asta nu voi ști niciodată și nici nu am dreptul s-o întreb. Minunat. Tot ce pot să fac e să brodez pe marginea acestei obsesii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
a încetat niciodată. Aveam din fericire armistițiul ce se încheie de obicei, odată cu vacanța cea mare. Mama băga într-o pânză de sac pe care o cosea apoi cu undreaua, - perinele, plăpumile și îmbrăcămintea groasă, între care strecura, cu socoteală, cratițe, farfurii, pahare, cești și tacâmuri, închipuind astfel balotul imens care cuprindea o gospodărie întreagă. În ziua plecării la „băi” se citea în ochii ei blajini bucuria cu care întâmpina luna de odihnă, cu toate că pe pleoapele ei ușor lăsate, stăruiau încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Se Împiedică și se lovi la genunchi, dar continuă să meargă. Auzi plesnetul tentaculelor În contact cu pereții, unduindu-se În urma sa. „O armă, trebuie să găsesc o armă!“ Ajunse În mica bucătărie cu tejgheaua metalică, unde se aflau câteva cratițe și tigăi. Deschise Înfrigurat sertarele, căutând un cuțit. Găsi doar un cuțitaș și-l aruncă scârbit. Auzi tentaculele apropiindu-se. În clipa următoare, se pomeni trântit jos, casca izbindu-i-se de podea. Norman se ridică În picioare, evită tentaculul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]