1,170 matches
-
originar al existenței ca făptură. Elementul complementar al acestei stări, nu prin inferență conceptuală, ci prin simțire imediată, este experiența afectivă a unei puteri suverane inexprimabile." (Baechler, 2006, p. 501). "Orice concepție teistă despre Dumnezeu, dar îndeosebi și precumpănitor cea creștină, are ca trăsătură esențială faptul că, în ea, divinitatea este sesizată cu o clară precizie și definită cu ajutorul unor atribute ca: spirit, rațiune, voință, voință teologică, bunăvoință, atotputernicie, consubstanțialitate, conștiință de sine și cu alți termeni asemănători și că, deci
Religiozitatea și instituțiile sociale în România by Ion Petrică () [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]
-
Comunitățile religioase sunt diverse și mult mai mobile și permisive (Cox, 1985). Cu toate că fenomenul religios prezintă o mare varietate de structuri și forme de manifestare socială, există o serie de caracteristici comune ce definesc comunitățile religioase, în special pe cele creștine: * Alegerea liberă. "Grupurile religioase sunt în general elective, presupun posibilitatea alegerii de către adepți a modalității de legătură cu sacrul, cu Dumnezeu" (Cuciuc & Dupu, 1998). Deși unele situații și practici (ca botezul pruncilor sau educația religioasă din familie) pun sub semnul
Psihosociologia comunităților virtuale religioase by Zenobia Niculiţă () [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
-
de diferite dimensiuni, și chiar populații întregi. Modul de organizare al bisericilor permite existența comunităților locale, care reprezintă unitățile de bază ale organizației și formele sale primare de existență. * Comunitățile monastice sunt forme comunitare comune pentru mai multe orientări religioase (creștină, budistă etc.) și se disting prin izolarea (spațială, temporală sau culturală) de mediul social în care au luat ființă. Valorile principale ale acestui tip de comunități sunt puritatea și curăția sufletului ca mijloc de accedere spirituală. Aceste valori prevalează asupra
Psihosociologia comunităților virtuale religioase by Zenobia Niculiţă () [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
-
exaltări acorporale". Este evident caracterul non-fizic și, în consecință, potențial spiritual al Internetului. Această descriere este (cel puțin parțial) similară cu aceea a Raiului (sau a cerului), prezentă sub diferite forme în multe dintre religiile lumii, în special în cele creștine. În consecință, cyberspațiul poate fi privit ca "o reîmpachetare a vechii idei a Raiului, dar într-un format secular, sancționat tehnologic" (Wertheim, 2000, p. 21). Ca spațiu sacru, Internetul reprezintă singura locație cu adevărat nouă a identității religioase. "Granițele încetează
Psihosociologia comunităților virtuale religioase by Zenobia Niculiţă () [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
-
Thagaste din Numidia (astăzi Algeria), într-o zi de dumunică, pe data de 13 noiembrie 354, din părinții Patricius și Monica. Tatăl său, om dur ce se ocupa cu lucrul în curia orașului, era păgân, însă mama sa era o creștină adevărată a Bisericii, o femeie de o rară blândețe și dragoste, care i-a insuflat și i-a dăruit multă dragoste. Monica a jucat un rol deosebit în îndreptarea fiului său. Ea a rămas vestită în istoria creștinismului ca model
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
pentru învățământul de credință: De catechizandis rudibus și De doctrina christiana. Prima, caracterizată de el însuși în cartea a II-a a Retractărilor sale ca fiind „una din lucrările ce se ocupă de catehizarea celor neinstruiți”, este cea dintâi catehetică creștină, publicată în anul 400. Fericitul Augustin, face în această lucrare prima teorie a catehezei, o sinteză nu numai a experienței personale, ci și a experienței catehetice a primelor patru veacuri creștine în care se regăsesc și ideile lui Clement Alexandrinul
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
morală favorabilă practicării virtuților creștine. Păcatele întunecă sufletul omului, pe când virtuțile creștine îl luminează și îl împodobesc pe acesta. Dacă primul mod de viețuire, acela de vicii și păcate, este asemenea întunericului (Cf. Romani 13, 12), al doilea, acela în virtutea creștină, este asemenea luminii; primul îi deschide omului calea spre moarte, iar cel de al doilea durează calea spre viața veșnică, așa cum se arată și în Învățătura celor 12 Apostoli. Cei ce doreau să intre în creștinism trebuiau să-și însușească
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
unui bătrân alături de care se ocupa de primirea oaspeților și a străinilor (cap. 3 - 6). Partea sublimă a Cărții a IV-a se află în capitolele 33-43 care arată ce este în realitate monahismul și este cunoscută în toată lumea creștină. Ea este redată ca aparținând starețului Pinufius, și fiind rostită la primirea în mănăstire a unui frate, ea se încheie cu o interesantă schemă (scară) a desăvârșirii. ,, Ascultă, deci, în câteva cuvinte ordinea prin care te poți ridica la cea
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
învățături pentru înțelegerea pascaliei în numeroase ,,spițe sau în stâlpi”. Mai des decât acestea, Psaltirea arăta anii bisecți, „nașterea luminii lunilor”, „știrbirea luminii lunilor”, data praznicelor împărătești, începutul și durata posturilor etc.. Dintre cele aproximativ 200 de ere cunoscute, era creștină comună sau dionisiană este astăzi cea mai cunoscută. Cum grecii și, în general, orientalii aveau propriile lor instrumente de cronologie, latinii au îmbrățișat-o mai întâi decât toți. Analiștii și cronicarii au făcut în general uz de ea înainte de a
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
în anul 7054, de la nașterea lui Hristos 1546”. Pentru a deosebi anul erei bizantine de acela al erei lui Iisus Hristos, românii s-au folosit în Evul Mediu de noțiunile de „văleat” și, respectiv, de „milesim”. Generalizarea occidentală a erei creștine dionisiene poate fi observată și din formulele ei în documente și, mai ales, din varietatea lor: „anno Incarnationis”, „anno ab incarnatione Domini”, „Dominicae incarnationis, trabeationis, ab incarnati Verbi mysterio”, „anno Domini”, „a nativitate Domini”, „orbis redempti”, „salutis gratiae”, „anno gratiae
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
istorice proprii a cărei răspundere avea să o poarte de aici înainte. Cu acest criteriu unic al lui Hristos, stăpânitorul veacurilor, cronologia cea nouă nu se mai raporta numai la Vechiul Testament, ci cuprindea și unea într-o viziune universală Roma creștină, cultura europeană și, ulterior, întreaga lume. Fundamentarea teologică a concepției după care Dionisie Exiguul se conduce în aplicarea sărbătoririi pascale are la bază fidelitatea față de Sfânta Tradiție. Pentru cuviosul monah, încorporarea evidentă și sigură a vieții Duhului în Biserică este
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
raportare la cititori, respectiv spectatori, pentru a suscita și a susține interesul acestora. Modalitatea de a realiza miraculosul a dat naștere la un moment dat la serioase divergențe privind opțiunea diferită pentru integrarea unor aspecte din mitologia antică sau cea creștină, divergențe pe care le vom analiza în capitolul dedicat Disputei dintre Antici și Moderni. Regula celor trei unități vine în consonanță cu dorința de concentrare a expresiei, dar și cu cea de a da omogenitate operei și de a păstra
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
concept presupunea integrarea în cursul evenimentelor a unui factor de variație printr-un incident neașteptat, o peripeție etc., iar pe de altă parte, miraculosul definea "tot ce era împotriva cursului obișnuit al naturii"47. Într-o epocă atât de profund creștină, nu se cădea ca miraculosul să vizeze în continuare miturile anticilor aflați sub semnul păgânismului. Lupta se dă, așadar, între susținătorii miraculosului de tip creștin dintre care cel mai înverșunat se pare a fi fost Desmarets de Saint Sorlin și
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
Gasperi, "sursa interioară a acțiunii", o credință de unde el extrăgea ceea ce numea "civilizația creștină"4. Adică, susținea italianul Mariano Rumor la Congresul al X-lea al DCI (23 noiembrie 1967), continuatorul lui Luigi Sturzo, "a interpreta valorile religioase și culturale creștine ale societății civile și a le aduce în plan politic, în măsura posibilităților și cu respectarea caracterului democratic al Statului". La această problemă privind raportul dintre credință și acțiune, Etienne Borne răspundea referitor la Robert Schuman: "Politica lui Robert Schuman
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
democrație, nici chiar în Summi pontificatus, prima enciclică a lui Pius al XII-lea din octombrie 1939. A trebuit să se aștepte mesajele radiodifuzate de Crăciun din 1942 și 1944 pentru a vedea democrația așezată pe principiile sociale și morale creștine, prezentată ca fiind cel mai bun mijloc de a respecta bunul comun. Influența democrației creștine asupra Bisericii, după dezastrul totalitarismelor și războiului, a fost decisivă. Democrația acceptată și propusă de Pius al XII-lea era creștină adică inspirată din principiile
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
principiile sociale și morale creștine, prezentată ca fiind cel mai bun mijloc de a respecta bunul comun. Influența democrației creștine asupra Bisericii, după dezastrul totalitarismelor și războiului, a fost decisivă. Democrația acceptată și propusă de Pius al XII-lea era creștină adică inspirată din principiile evanghelice și populară în sensul sturzian al cuvîntului adică fondată pe responsabilitatea și participarea cetățenilor. În alte domenii, influențele au putut fi reciproce: am putea aminti condamnarea naționalismului "exagerat" de către Pius al XI-lea, apărarea păcii
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
limitat la democrația creștină și nici nu s-a lăsat acaparat de un curent sau altul. Modul în care judeca partidele democrației creștine era foarte sever; și-a exprimat reținerile cu preponderență în Le paysan de la Garonne: "Partide politice numite "creștine" (majoritatea fiind mai ales combinații de interese electorale)", din cauza cărora "speranța în apariția unei politici creștine (care să răspundă practic la ceea ce reprezintă o filosofie creștină în plan speculativ) a fost complet blocată"14. În 1934, scriindu-i directorului de la
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
fi tradus decît în 1946, lucrările lui Maritain erau cunoscute mai ales în rîndurile tinerilor intelectuali ai Acțiunii Catolice, ai Federației Universitarilor (FUCI) și ale diplomaților de elită: Monseniorul Montini, preot în cadrul FUCI, tradusese Troi réformateurs în 1928. Șefii democrației creștine italiene au arătat adesea ceea ce îi datorau lui Maritain. Giorgio La Pira, care a publicat în 1939 în Principi un fel de manifest al persoanei, "Il valore de la persona umana", a afirmat la un Colocviu al Institutului Internațional "Jacques Maritain
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Aznar și s-a transformat în Partid Popular. Eforturile Uniunii Europene a Creștin-Democraților de a face ordine în labirintul democrației-creștine au fost zadarnice. UEDC nu putea acoperi lipsa unei adevărate tradiții creștin-democrate în Spania. Absența unei mișcări asociative și sindicale creștine puternice, clivajele datorate atitudinii față de dictatură care au alimentat rivalitățile personale, neîncrederea afișată față de o formațiune confesională, fac ca regruparea moderaților cu o componentă creștin-democrată să se impună. De fapt, tradiția creștin-democrată se găsește în Țara Bascilor și în Catalonia
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Democrația Creștină în Benelux / 252 III. Ținuturi de misionarism ale democrației creștine / 258 Succesul efemer din Franța / 258 Zonele slabe / 269 De la prăbușire la o renaștere nesigură / 279 Democrația creștină imposibilă în țările ortodoxe? / 290 IV. În căutarea unei democrații creștine europene / 296 Intuițiile lui Luigi Sturzo / 296 De la relansare la Partidul European / 298 Salvarea democrației creștine în Est / 302 UNIUNEA EUROPEANĂ A CREȘTIN-DEMOCRAȚILOR / 304 Concluzie. Criză a democrației creștine? / 307 LISTA PRINCIPALELOR ABREVIERI / 315 NOTE / 317 ORIENTARE BIBLIOGRAFICĂ / 339 CLUBUL
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
practici religioase vor fi menținute în viață atât timp cât există oameni ale căror nevoi sufletești vor fi satisfăcute prin ele. Wittgenstein însuși a ajuns să înțeleagă mai bine creștinismul pe măsură ce a cunoscut experiența slăbiciunii morale, a mizeriei sufletești, a disperării. „Religia creștină - își nota el - e doar pentru acela care are nevoie de un ajutor nemărginit; adică numai pentru acela care simte o mizerie nesfârșită. [Ă] Credința creștină - așa cred eu - este refugiul în această supremă mizerie. [Ă] Cine-și deschide astfel
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
cu realitățile istorice. Cum putem explica îndelungata supraviețuire a evreilor fără a ne gândi la strategiile politice la care au recurs ei? Cum să ignorăm impactul autonomiei comunitare de care beneficiau ei atât în zona islamului, cât și în cea creștină și care le lăsa libertatea, în cadrul confesional al Evului Mediu și al epocii moderne, să-și administreze viața religioasă și familială după propria legislație, chiar dacă era în schimbul plății unui tribut financiar? În fapt, condiția lor oscila între suveranitate comunitară și
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
totuși a numeroaselor puncte de contact cu celelalte religii și a faptului că, oricum, nu poate fi ignorat, prefer deocamdată să-l las în afara analizei pe care mi-am propus-o. Așadar, religiile naturale, cu cea ebraică și cu cea creștină, deși au cîmpuri de viziune și de cuprindere diferite, se suprapun în ortodoxia lor. În cadrul acestor sisteme religioase, există un punct "eretic", antidogmatic, în care ele se în-tîlnesc. Este un loc geometric, un punct de echilibru, în care elementele lor
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
mentar. Într-un studiu valoros al lui Al. Bogdan 199 se mai aduc și alte dovezi, care arată că ele mentele folosite în această poezie au fost luate din literaturi și mitologii deosebite, amalgamate cu credințe și superstiții populare, unele creștine, iar altele păgîne 201. După o justă reflexie a lui Al. Bogdan, această poezie este "pentru masa mare a publicului, un adevărat sfinx, iar pentru cei culți, ea încă are ascunzișuri care trebuie luminate". Privind aceste ascunzișuri neluminate, N. Iorga
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
perspectiva evanghelizării, fie din cea a afirmării puterii laice. Dacă pe parcursul Evului Mediu propriu-zis (sec. X-XIII) Biserica își arogase puterea de organizare și disciplinare socială (Apusul Europei), spre sfârșitul Evului Mediu asistăm la transformarea societății bazate pe principii de morală creștină - societate organizată progresiv pe principii politice laice. Machiavelli folosea pentru prima dată termenul de stat într-un sens modern în lucrarea Principele scrisă în 1513 și publicată la Roma în 1532<footnote „Toate statele, toate stăpânirile care au avut și
Bazele constituționale ale administrației publice by Crina Ramona Rădulescu () [Corola-publishinghouse/Science/219_a_361]