1,492 matches
-
fierbinte - pe care Însă, va trebui s’o dau uitării...!! VII AJUNUL CRĂCIUNULUI Se apropiau sărbătorile Crăciunului. Febra pentru acest Însemnat eveniment intrase În faza finală.Orașul cunoștea o forfotă continuă, simbolizând tradiția unor vechi obiceiuri, respectată de toată suflarea creștinătății În care nașterea lui Isus Hristos se Împletea armonios cu zilele de meritată odihnă, cu speranța de mai bine a noului an...! Tony Pavone era extrem de ocupat. Urma să dea drumul la toți muncitorii În concediu de odihnă pentru două săptămâni
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
română a vizitat apoi Biserica Nașterii Mântuitorului. Însoțitorul oficial palestinian în acest loc sfânt era ministrul de externe al Autorității Naționale Palestiniene, Nabil Shaath, care mi-a mărturisit, confidențial că "este pentru prima oară când vizitez această biserică sfântă a creștinătății". Ne-am reîntors la hotelul din Ierusalim. Domnul ministru Adrian Severin a afirmat public: "Domnule ministru consilier, ați avut dreptate! Pentru a cunoaște un conflict, este bine să-i întâlnești și să-i asculți pe ambii parteneri!". La întâlnirea Delegației
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
tragedii de apocalips și zigzaguri dintre care unele retrogradează, inima mizerabilelor ființi care suntem noi urmează o spirală ascendentă. Am uitat să pun la locul cuvenit finalul. Această Roxelană fără păreche, care și-a îndeplinit menirea ei dizolvantă împotriva inamicilor creștinătății, n-a pierit nici de ștreang, nici de mătrăgună; ci a răposat ca o împărăteasă prea iubită, iar mărețul său domn Soliman a risipit asupra mormântului ei flori și lacrimi. Îndată ce florile s-au ofilit și lacrimile s-au zvântat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
în calitate de bandit, simțise nevoia să-și răscumpere crimele printr-o ofrandă adusă lui Dumnezeu. Sau mai degrabă printr-un dar făcut reprezetantului Său pe acel țărm al Mediteranei: Leon al X-lea, suveran și pontif al Romei, șef peste întreaga creștinătate. Cadoul pentru papă eram eu, înfățișat cu pompă duminică 14 februarie, de sărbătoarea Sfântului Valentin. Fusesem înștiințat în ajun și, până în zori, stătusem rezemat de zidul celulei mele, nefiind în stare să dorm, ciulind urechea la zgomotele obișnuite ale orașului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
a tuturor statuilor, socotindu-le obiecte de idolatrie? „Îngerii nu intră într-o casă unde se află un câine sau o înfățișare a unui chip“, a spus Trimisul lui Dumnezeu într-un hadith atestat. Nu afirmă oare Luther că întreaga creștinătate nu e altceva decât comunitatea credincioșilor și că nu trebuie redusă la o ierarhie a Bisericii? Nu dă el asigurări că Sfânta Scriptură este singurul fundament al Credinței? Nu ia el în derâdere celibatul preoților? Nu ne învață el că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de el și m-a strâns la piept ca un adevărat părinte. Jur pe Dumnezeu, l-am iubit din clipa aceea, în ciuda ceremoniei pe care tocmai mi-o impusese. Faptul că un om atât de puternic, atât de venerat de creștinătate în Europa și pretutindeni, se putea lăsa covârșit astfel de emoție la vederea unei minuscule lucrări în arabă ieșite din atelierele vreunui tipograf evreu, iată ceva ce mi se părea demn de califii de dinainte de perioada decadenței, ca de pildă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
fost adus urmaș un auster olandez de șaizeci și trei de ani, „un bărbat sfânt și virtuos, plicticos, chel și zgârcit“. Descrierea îi aparține Maddalenei care n-a avut nici o clipă nici cea mai mică indulgență pentru noul șef al creștinătății. — Mi-aduce prea mult aminte de stareța care m-a prigonit. Are aceeași privire meschină, aceeași voință de a face din viața sa și a celorlalți o veșnică perioadă de post. Părerea mea fusese la început mai puțin tăioasă. Deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
pentru a pune un adversar în încurcătură sau pentru a calma vreun fals cucernic. Altfel stăteau lucrurile cu Adrian, blestema-l-ar Dumnezeu, la fel ca pe toți cei ce fac exces de zel! El era ferm convins că, mobilizând creștinătatea împotriva islamului, putea pune capăt schismei lui Luther și-l putea împăca pe împăratul Carol cu regele Franței. Suprimarea pensiei mele și chemarea la măcel universal: iată, cu siguranță, niște elemente care-mi răpeau orice poftă de a-l aclama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ea s-a întors cu viscol, suflu devastator, șoaptă nefastă a Destinului. Mă întorceam acasă de la Pavia, în compania lui Guicciardini, după ce dusesem la bun sfârșit cea mai extraordinară dintre solii, ca și cea mai tainică, din moment ce, dintre toți principii creștinătății, doar papa îi cunoștea cuprinsul și doar regele Franței fusese înștiințat cum se cuvine asupra lui. În aparență, florentinul era cel care primise de la Clement al VII-lea sarcina unei misiuni de bune oficii. Lunile din urmă fuseseră sângeroase. Trupele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
lui de suferință în înfrângerea respectivă. Oare cum avea să iasă din această strâmtoare? Avea să se împace cu Carol Quintul spre a preveni mânia acestuia? Avea, dimpotrivă, să se folosească de autoritatea sa pentru a-i aduna pe principii creștinătății împotriva unui împărat devenit mult prea puternic, mult prea primejdios pentru toți? Tare aș fi vrut să pot sta de vorbă cu papa. Și încă și mai tare cu Guicciardini, mai cu seamă de când îmi sosise o scrisoare de la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
chemat pentru a mă întreba dacă eram de părere că turcii aveau s-o pornească la asediul Vienei. Am fost nevoit să recunosc că habar n-aveam. Sfântul Părinte părea foarte îngrijorat. Guicciardini considera că răspunzător de această înfrângere a creștinătății era în întregime împăratul, care se războia în Italia și-i căuta râcă regelui Franței, în loc să apere pământurile creștine împotriva turcilor și să combată erezia care făcea ravagii în Germania. A mai adăugat: — De ce ar vrea cineva ca germanii să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cea mai primejdioasă, alcătuită din pedestrași germani, aproape toți adepți ai lui Luther, adunați din Bavaria, Saxonia și Franconia. Aceștia trecuseră Alpii și invadaseră regiunea Trentino având convingerea că primiseră o misiune divină: pedepsirea papei, vinovat de a fi corupt creștinătatea. Zece mii de eretici dezlănțuiți, mergând împotriva papei sub flamura unui împărat catolic: așa arăta flagelul care a lovit Italia în anul acela. Moartea lui Giovanni, urmată de retragerea precipitată a Cetelor Negre, le dăduse tuturor imperialilor răgazul să se regrupeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
scaunului apostolic. Este vorba mai ales de germani fanatizați de Luther, urmări-l-ar mânia lui Dumnezeu până la sfârșitul veacurilor! Alții, în schimb, ar vrea s-o termine cu asediul și să găsească o soluție care să pună capăt umilirii creștinătății. Dacă Sanctitatea Sa ar încerca să iasă astăzi, cunosc regimente care n-ar șovăi să pună mâna pe persoana sa și să-l facă să sufere chinurile cele mai cumplite. Clement se făcu livid, în vreme ce vizitatorul său continua: — Acest lucru, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
la picioare și i-au făgăduit că îi vor obține iertarea împăratului. Suveranul a fost foarte fericit de această regăsire și l-a luat la curtea sa pe Orland, care a devenit cel mai puternic sprijin al tronului și al creștinătății . ROLAND și FERRAGUS Orlando sau Roland s-a afirmat în deosebi prin lupta cu Ferragus . Acesta era un uriaș cu pielea atat de tare, încât nicio sabie nu o putea străpunge . Iar sistemul său de luptă era să-și ia
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
era creștin! Un hohot de râs a răsunat în clasă, de se cutremurau băncile. ― Cum, domnule Simulescu? Cum poți să debitezi asemenea inepții, cu atâta senină naivitate? Papa nu era creștin?!... Îți dai seama ce-ai spus? Tocmai Papa, capul creștinătății apusene, domnule? Dar oricât de indulgent aș fi, răspunsul dumitale nu-l pot trece cu vederea. Și unu este prea mult. Altă dată să judeci mai bine, înainte de a răspunde! Bafta lui Simulescu s-a oprit aci. Și-a întors
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
și ale Întregii țări, o stârnise cu adevărat. Imperiul fusese oprit aici. Nici un pas mai departe. În jurul lui, miile de oameni Îngenuncheau, privind cu Încrâncenare spada care le vestea că Învinseseră cel mai puternic dușman al Europei și al Întregii creștinătăți. Ceea ce nu Îndrăzniseră să creadă că se va Întâmpla se Întâmplase astăzi, 10 ianuarie 1475, aici, la Vaslui, sub ochii lor. Fără nici un ajutor din afară, Moldova biruise. - Straordinario... Impossibile... Incredibile... murmură Gianluca Fontanelli, privind mulțimile Însângerate Îngenunchind În fața semnului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
are acest crai ungar. Dar tratatul e semnat. Mai mult, el nu cuprinde cuvântul „vasalitate”, ci expresia „regnum Moldaviae”. Regatul Moldovei. E un document Între două puteri egale. - Egale pe dracu. Matei se crede În continuare un mare rege al creștinătății. Îi trimite papei scrisori În care sugerează că a avut un rol În victoria de la Vaslui. Cere bani. - Știu și asta. Dar am nevoie de armata lui. Și, mai ales, am nevoie de tine la Târgoviște. -Va veni și clipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Răsărit, se Întindeau doar nesfârșitele câmpii unde se Înfruntau forțele sălbatice ale tătarilor, ale ducatelor lituaniene și rusești, ale triburilor arabe sau mongole și ale Hoardei de Aur. O altă lume care, adeseori, năzuia să se reverse peste cea a creștinătății Europei. Așa cum avea să se Întâmple peste nu multă vreme. Și, de data aceasta, În calea uriașei revărsări nu stătea decât Moldova. Ștefan părăsi meterezele cetății, coborând scările care duceau spre prima curte interioară. Gărzile se lipiră de ziduri, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
cucerirea Constantinopolului, murmură Ștefan... Au trecut de atunci douăzeci și trei de ani. Mahomed mai crede că are vârsta tinereții și că poate obține o victorie mai mare decât atunci. - Mai mare, măria ta? Întrebă vornicul Bodea. Atunci a Îngenuncheat creștinătatea! - N-a Îngenuncheat-o, vornice! ridică glasul Ștefan. Creștinătatea trăiește Întru dumnezeire chiar și fără Constantinopol! Capitala creștinătății ortodoxe se află În sufletele fiecăruia din noi! Ea nu e nici la Kiev, nici la Moscova, nici la Sofia, nici la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
și trei de ani. Mahomed mai crede că are vârsta tinereții și că poate obține o victorie mai mare decât atunci. - Mai mare, măria ta? Întrebă vornicul Bodea. Atunci a Îngenuncheat creștinătatea! - N-a Îngenuncheat-o, vornice! ridică glasul Ștefan. Creștinătatea trăiește Întru dumnezeire chiar și fără Constantinopol! Capitala creștinătății ortodoxe se află În sufletele fiecăruia din noi! Ea nu e nici la Kiev, nici la Moscova, nici la Sofia, nici la Belgrad, nici la Târgoviște și nici la Suceava! E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
vârsta tinereții și că poate obține o victorie mai mare decât atunci. - Mai mare, măria ta? Întrebă vornicul Bodea. Atunci a Îngenuncheat creștinătatea! - N-a Îngenuncheat-o, vornice! ridică glasul Ștefan. Creștinătatea trăiește Întru dumnezeire chiar și fără Constantinopol! Capitala creștinătății ortodoxe se află În sufletele fiecăruia din noi! Ea nu e nici la Kiev, nici la Moscova, nici la Sofia, nici la Belgrad, nici la Târgoviște și nici la Suceava! E datul nostru și ființa noastră! Și e, În același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
sufletele fiecăruia din noi! Ea nu e nici la Kiev, nici la Moscova, nici la Sofia, nici la Belgrad, nici la Târgoviște și nici la Suceava! E datul nostru și ființa noastră! Și e, În același timp, frăția noastră cu creștinătatea catolică a Apusului Europei! Creștinătatea noastră se apără până În ultima mănăstire din adâncul codrilor! Și nu va pieri chiar dacă ființa noastră vremelnică se va face țărână! În sală se lăsă din nou liniștea. Întregul Sfat domnesc simțea că de data
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
nu e nici la Kiev, nici la Moscova, nici la Sofia, nici la Belgrad, nici la Târgoviște și nici la Suceava! E datul nostru și ființa noastră! Și e, În același timp, frăția noastră cu creștinătatea catolică a Apusului Europei! Creștinătatea noastră se apără până În ultima mănăstire din adâncul codrilor! Și nu va pieri chiar dacă ființa noastră vremelnică se va face țărână! În sală se lăsă din nou liniștea. Întregul Sfat domnesc simțea că de data asta nu are loc una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
idee. Rămânea adevărul amar că nici un sprijin nu va veni din partea Poloniei, În ciuda tratatelor Încheiate În ultimii ani. Dogele Vendramin relua fragmente din scrisoarea trimisă de Papă tuturor conducătorilor lumii europene, prin care vestea că Ștefan este Marele Atlet al creștinătății, apărător al valorilor Europei și erou al luptei antiotomane. Pe baza acestei „Laudatio” nu se profila, Însă, nici un ajutor militar concret. Cât despre sprijinul financiar promis de Sfântul Scaun, acesta fusese trimis, Într-adevăr, dar nu direct la Suceava, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
La numai doi ani întreprinde o călătorie fastuoasă la Constantinopol (iunie-septembrie 1681), descrisă cu amănunte în cronici. După Nicolae Iorga, este primul prilej cu care putem observa îndeaproape ceremonialul de confirmare a voievozilor în Țările Române. „Nu era în toată creștinătatea Orientului un șef de stat care să se bucure de onoruri așa mari ca acelea care înconjurau pe voievozii români, când se întâmpla să fie unși în capitala Imperiului. Alaiul pe străzi era acela al împăraților Constantinopolului, aruncându-se bani
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]