1,219 matches
-
a cetății Hotin în raia, o măsură care „ca o rană țărei, multă slăbiciune și scădere i-au făcut“ (s. Ven. C.)29. El s-a dovedit a fi, după cum constata cronicarul, „om cumplit și cu multă răutate asupra neamului creștinesc“ (s. Ven. C.)30, deoarece se aliase cu „dușmanul de moștenire“ al Creștinătății, adică cu Imperiul otoman. Or, credea Axinte Uricariul, astfel putea să procedeze numai un om care pierduse orice contact cu realitatea, de vreme ce „atât s-au fost măritu
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
DRUȚĂ, Ion (3.IX.1928, Horodiște, j. Soroca), prozator, dramaturg și eseist. Născut dintr-un tată zugrav de biserici, Pantelei, „plin de demnitate, arțăgos și încăpățânat”, și dintr-o mamă, Ana, cu ascendență ucraineană, femeie de o „bunătate creștinească”, D. urmează cursuri de tractoriști (1945), o școală silvică (1946) și, după terminarea serviciului militar, cursurile literare superioare de pe lângă Institutul de Literatură „Maxim Gorki” din Moscova (1956-1957). A fost secretar al unui soviet sătesc în perioada grea a deportărilor și
DRUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286886_a_288215]
-
documente, îndeplinind și misiuni diplomatice la Curtea Țării Românești. I se atribuie imprimarea Catehismului de la 1544, considerat prima tipăritură în limba română, care nu s-a păstrat, dar se presupune că a fost folosit de Coresi pentru stabilirea textului Întrebării creștinești (1559). O bibliografie relativ mare aduce argumente complexe în favoarea ipotezei că F.M. a tipărit Tetravanghelul slavon din 1546 și mai cu seamă un Evangheliar slavo-român datat aproximativ între 1551 și 1553 și atribuit de unii lui Coresi. Tipăriturile lui se
FILIP MALER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286995_a_288324]
-
reportaje, Am luptat în Crimeea și Cu submarinul la asediul Sevastopolului (1942), multe dintre texte fiind apărute inițial în „Informația zilei”. Imaginile frontului se regăsesc, întreținând „filonul poetic”, și în poemele din Ceasul de rugăciune (1942). Nutrită de o compasiune creștinească autentică, de trăirile consumate în suferința generală, vibrația lirică se convertește de cele mai multe ori în rugăciune. Premonitorie pentru cel care avea să moară departe de țară este Rugăciune pentru aviatorii căzuți, poezie republicată de mai multe ori în revistele exilului
GHEORGHIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287233_a_288562]
-
redactată în latinește (cu echivalențe românești), inspirată din lucrarea similară a lui Constantin Diaconovici-Loga. O rostire simplă, fără efecte retorice sau înfloriri de stil, având ca sursă limba vechilor cazanii, însuflețește Predicile lui Ș., publicate abia în 1945. Propovăduind învățăturile creștinești, predicile cuprind și povețe laice (privind muncile agricole, starea zidirilor bisericești și școlare, „primejdiile veseliilor lumești”). Ș. a fost un orator cu autoritate, manifestându-se - în cuvântări ținute în românește, ungurește sau sârbește - în diete, la sinoade, în Parlament (la
SAGUNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289430_a_290759]
-
STRĂBUNII, publicație apărută la București de la 5 decembrie 1926 până la 19 iunie 1927, cu subtitlul „Organ săptămânal al apărării drepturilor românești și creștinești”. Directori: Kostya Rovine și Ioan Verșescu. Se publică versuri aparținând reginei Maria, lui Ion N. Polihroniade, Emil Giurgiuca (Cărând fânul, Duplex), Al. Tudor-Miu, Kostya Rovine, Pan M. Vizirescu, V. Stoenescu ș.a. Predomină publicistica pe teme naționaliste și elogiul tradiției
STRABUNII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289964_a_291293]
-
versul dă de înțeles și că râsul cu pricina "scârțâie" ca o roată de car în stare foarte rea. Tentația e mare de a vedea în celălalt, pur și simplu, un dublu al eului. Nu însă un călău - un gest creștinesc îi unește: Când trecem Pe la-ncrucișări de uliți, Ne scoatem pălăriile tăcuți. Treptat, atelajul se rodează. Traversarea unei livezi e o adevărată baie de senzații tactile care proclamă realitatea peisajului, cu acei picuri mari de ploaie de pe frunze alunecând sub
Două poeme de la sfârșitul anilor '60 by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17144_a_18469]
-
propensiunii spre orgiastic de odinioară, se așază o stare de liniște, de împăcare. Laude înălțate Mântuitorului și Sfintei Fecioare, smerite îngenuncheri și rugăciuni fierbinți compun ritualul închinătorului, care își mărturisește credința în versuri simple, ingenue în sinceritatea lor, pătrunse de creștinească evlavie. Există în scrisul lui K., accentuată spre senectute, o înclinație spre memorialistică. „Vremuri apuse, oameni ce nu mai sunt”, „chipuri și icoane din trecut”, „profiluri” și „fantezii” bucureștene, „figuri dispărute”, iată tot atâtea mărturii - împrăștiate în publicațiile vremii - ale
KARNABATT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287704_a_289033]
-
la Orăștie, primele două capitole ale Vechiului Testament, Facerea (Bitia) și Ieșirea (Ishodul), transpuse în românește după o Biblie maghiară tradusă de predicatorul clujean Gáspár Heltai, elev al lui Philip Melanchton. Ca și prima tipăritură coresiană în limba română, Întrebare creștinească (1559), Palia de la Orăștie decurge și ea dintr-o inițiativă a reformaților ardeleni (sași și maghiari, deopotrivă), de a calviniza sau luteraniza majoritatea ortodoxă românească a Principatului, spre a crea o contrapondere catolicismului, care găsea mai lesne un limbaj comun
BIBLIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285725_a_287054]
-
alegea P-un cioban mai tinerel, Tinerel Și frumușel, Semănând cu Tudorel. Ea de mână Că-l lua, La biserică Mi-l ducea, La icoane-ngenunchea, Trei mătănii că făcea, Voie Domnului cerea Și popa mi-i cununa, După legea creștinească, De ei să se pomenească 446. Singurătatea mamei văduve, după ce și-a pregătit fiul pentru o inevitabilă plecare (interpretată uneori drept părăsire): Spală, mamă, rufele, Și la soare-ntinde-le, Legătură pune-le, Și-apoi, mamă, dă-mi-le, Căci
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
săvărșit la anul de la Zidirea Lumii 7207 și de la Spăsenia ei 1699, fev. 10, într-al unsprezecelea an al Domniei fiului său mai sus numitului Io[an] Costandin B[râncoveanu] B[asarab] Voevod, carele cu nume cinste și cu toate creștineștile pomeniri și mile aici la mănăstirea Brâncovénii, unde și însăș la moarte-i au lăsat, aducând-o lângă soțul ei Papa post. și socru-său Preda vornic, o au astrucat 597. Când împrejurările (politice, mai ales) îngreunau sau împiedicau „reunirea
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
firea omenească, de domni nu să teme...”) și construiau imagini (ce porneau de la toposul „morții ca urmare a păcatului originar”), încercând, agățați de părinții Bisericii (Toader din Feldru se sprijinea, în întreprinderea sa, pe Ioan Chrisostomul), o preparare a întâmpinării creștinești a „marii treceri”. Mai târziu, la un secol și mai bine după Toader din Feldru, în pragul Timpului Modern al românilor, discursul teologic consacrat sfârșitului de neocolit (cogitatio morti, praeparatio mortis) va părăsi resemnarea și, prin Petru Maior, va întroduce
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
moarte și a nu te teme de dânsa este lucru păgânesc; a te teme de moarte și a nu te gândi la dânsa este lucru dobitocesc; iară a și gândi de moarte și a te teme de dânsa este lucru creștinesc”602. „Tanatologia” românească rezerva - am văzut - un capitol important practicilor privitoare la mort, la chipul în care el trebuia pregătit pentru „viața de dincolo”. Din această „Carte românească a morților” - cuprinzând paragrafe despre expedierea defunctului pe calea cea bună și
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
au credință, jidovii, că n-au botez, ereticii că sânt despărțiț din brațele biséricii”, toți „vrédnici de plâns”. Sufletul creștinului, al omului care a trăit cu frica lui Dumnezeu, cinstind preceptele (și acesta este cazul în speță: „Iar o cocoană creștinească, ca aceasta, ce s-au născut în baia sfântului botez, ce au supt laptele credinței, ce s-au hrănit în casa învățăturii dumnezeescului dar, ce s-au întemeiat cu putérea cinstitelor taini, ce era îngrădită cu bunătăți, cu faceri de
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
vizitatori până târziu. Pentru începutul secolului al XIX-lea - vezi Mihai Răzvan Ungureanu, Convertire și integrare religioasă în Moldova la începutul epocii moderne, Editura Universității „Al. I. Cuza”, Iași, 2004 (cap. „Comportamente sociale. Imaginea publică a convertiților, „împreunările contra firii creștinești” și vecinătățile incomode”, pp. 59-124). 361. Ibidem, vol. VI, p. 56. 362. Ibidem, vol. VI, p. 123. 363. Ibidem, vol. VI, p. 56. 364. Vezi Dan Horia Mazilu, Lege și fărădelege în lumea românească veche, p. 412. 365. Vezi V.
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
trei ani l-a urmat și Irina și gropnița de la Mănăstirea Vieroș i-a primit pe amândoi: „A răposat Doamna Irina, fata răposatului Io[an] Miloș Voevod și soția marelui viteaz Albul marele clucer, cea împodobită cu toate lucrurile bune, creștinești, în zilele blagocestivului Ion Alexandru Voevod, în anul 708..., luna februarie 6 zile” (Nicolae Iorga, Inscripții..., vol. II, p. 144). 585. Vezi Răzvan Theodorescu, Civilizația românilor între medieval și modern, vol. I, Editura Meridiane, București, 1987, p. 211. 586. Vezi
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Asociația Literară a României (1846). Era bun cunoscător al limbii ruse, ceea ce îndreptățește presupunerea că el, iar nu vărul său, Voinescu II, va fi studiat la Odessa. Din rusește a tradus mai multe manuale și regulamente ostășești, precum și Elemente de creștinească învățătură sau Prescurtarea Istoriii Sfinte și catihizmul pe scurt (1852). Din franceză transpune, în 1842, un „buchet” de cinci „anecdote istorice” (O curtizană, Portfeiul, Întoarcerea recrutului, Între două etape, Tâlharul de la Waterloo), un „romanț” (Marcel, 1845) și, pentru întâia oară
VOINESCU I. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290627_a_291956]
-
între care Octavian Goga cu poemul Cântecele mele, George Coșbuc cu povestirile Întoarce-ți inima spre Dumnezeu și Mânia, Mihail Sadoveanu (Probota, Călărașul), Ion Agârbiceanu (Hoțul), Emil Gârleanu, Mihail Lungianu, Victor Eftimiu. Ioan Slavici contribuie cu articolele Eugeniu Carada, Socialismul creștinesc, Mișcarea noastră literară (toate în 1910). Ceva mai rar se publică și traduceri din Alphonse Daudet, Anatole France, Tolstoi, Vergiliu (o prelucrare în proză a Eneidei, sub titlul Pribegirea strămoșului Enea peste țări și mări și urzirea Gintei Latine, în
POPORUL ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288960_a_290289]
-
gazetăria oferă mai mult decât un jurnal de existență, devenind expresie integrală de manifestare a creativității în raport și în funcție de rosturile supreme de impunere a adevărului, fie el istoric, teologic, estetic sau moral. Publicațiile „Îndreptar” („foaie pentru gând și faptă creștinească”, 1950), „Legea” („organ de luptă creștină românească”, 1956) și mai ales „Cuvântul în exil” (început în iunie 1962) îi marchează biografia din refugiu pe întreaga ei durată, ceea ce dovedește cât de necesară i-a fost tribuna presei. Editorialele din „Cuvântul
RACOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289082_a_290411]
-
începutul religia, obiceiurile cetățenești, ridicarea orașelor; scrisul și învățătura tot de aici au pornit. În Asia a binevoit Mântuitorul omenirii să se întrupeze, să trăiască și să moară pentru neamul omenesc, și de acolo s-a început și mântuirea noastră creștinească.” Sunt firești aceste supraviețuiri ale unei „geografii biblice”, care desemnau, toate, Asia drept spațiu al sacralității, fiindcă, după ce marii scriitori ai Bisericii, atât cei din Răsărit cât și cei din Apus, au acceptat paradisul ca realitate „substanțială” și „istorică”, așezarea
MILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]
-
anii grei ai comunismului, generos și mereu dezinteresat în slujirea aproapelui, alături de care am contemplat - începând chiar cu anii de liceu - miraculoasa simbioză între cultul liturgic și savorile bibliotecii; preotul Adrian Deteșanu din Brașov, pildă vie și rară a ospitalității creștinești; și, deloc în ultimul rând, tânărul preot Iulian Aniței din Houston (Texas), dedicat misiunii ortodoxe într-o lume care descoperă treptat comorile Răsăritului creștin. Desigur, rămân singurul răspunzător pentru afirmațiile din această carte. Sunt sincer recunoscător editorilor și redactorilor care
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ipocrizie avocățească, minciună comunistă și regresie levantină. Așa se face că studierea detaliilor pare indezirabilă, vocea presei libere le repugnă, iar culpa colectivă impune rapid sentimentul fraternității. Împăcarea cu satrapii este proclamată înaintea spovedaniei durerii. Pentru că liderii morali ai suflării creștinești refuză mărturisirea, rănile de pe memoria noastră națională încă sângerează. Oricât de abuziv, agravant și iresponsabil, comportamentul guvernanților poate fi explicat prin apelul la năravurile tranziției. Mult mai greu poți pricepe refuzul dialogului public în cazul atâtor episcopi chemați să slujească
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
văduvit de făgăduințe, adâncul de așteptare al umanității ar putea fi umplut numai de Evanghelia fericirilor. Dumnezeu nu se bucură de pierderea nimănui. În curând, va fi prea târziu ca Biserica să se mai bucure de omogenitatea religioasă și firescul creștinesc al „vechii Europe”, cu accentele sale superbe de ruralitate idilică și religie cosmică. Creștinismul mileniului trei va fi urban sau nu va fi deloc, atracția către orașe fiind globală. Critica „neopășunismului” nu are ca rădăcină o alegere de gust. Nostalgia
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
au burți micuțe, așa că botul mare nu-i făcut ca să înghiți cu el, ci ca să tai în bucățele carnea pentru puișorii de rechini, care nu se pot servi singuri! Ă Strașnic, moș Țigău! exclamă -Stubb. Asta zic și eu predică creștinească! Dă-i înainte! Ă N-are rost să le mai vorbesc, afurisiții se încaieră și se sfîșie mai departe unii pe alții, dom’ Stubb! N-aud o vorbă din ce le zic eu, n-are rost să ții predici unor
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
și oase în valoare de o sută cincizeci de lire îse și vedeau sorbind ceai extra cu nevestele și bere cu camarazii lor - din banii ce li se cuveneau), iată că se pomeniră cu un domn foarte învățat, plin de creștinească evlavie și caritate, care, scoțînd de sub braț un exemplar din scrierile lui Blackstone îl puse pe capul balenei și le grăi astfel: Ă Jos mîinile! Domnilor, peștele acesta este un pește capturat. îl preiau în numele lordului-gardian. La aceste cuvinte, bieții
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]