11,264 matches
-
timp, contradicțiile nu au încetat să crească și să atingă un magnific apogeu: "determinism-marxist" și "inițiativă revoluționară"; sau "anti-individualism" și "cult al eroului"; sau "naționalism-particularist" și "imperialism-universalist". A depista nonsensurile lumii actuale este un sport ușor și plin de amuzamente: " creștinism" și "antisemitism"; democrat franco-englez, însuflețit de respectul libertății naționalităților și al demnității umane și, totdeodată, imperialist dincolo de continent; să fii nazist anti-iudaic, și în acelaș timp rasist, însuflețit de mitul "poporului ales", de naționalismul-exclusivist al celor mai vechi evrei. A
Altă scrisoare de Eugen Ionescu, pierdută și regăsită by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Memoirs/9167_a_10492]
-
și dușmani subtili și mai periculoși ai omului spiritual. Monsieur Henri speră că-i va învinge și pe unii și pe alții. Părintele B. călugăr dominican, vede posibilitatea unei păgînizări a Europei. Lucrul acesta nu însemnează însă sfîrșitul ideii creștine. Creștinismul poate să fie acoperit, să dispară, într-o parte sau în mai multe părți ale lumii, - dar focarele vor reizbucni în alte părți ale lumii. Lumea occidentală e puțin propice unei renașteri spirituale; dar lumea asiatică, de pildă, e capabilă
Altă scrisoare de Eugen Ionescu, pierdută și regăsită by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Memoirs/9167_a_10492]
-
dificile. Președintele poate să spună ce vrea, nu mă deranjează foarte tare, ați observat că eu nu spun niciodată nimic despre președinte, dar reacționez imediat după. Dacă el dă o lovitură, dau și eu una înapoi, nu suntem ca în creștinism. Băsescu nu a făcut nimic care să încalce atribuțiile mele ca prim-ministru, iar eu n-am făcut nimic să-i încalc atribuțiile de președinte. Singurul domeniu în care nu ne-am înțeles și nici Constituția nu a fost clară
Ponta, despre coabitare: După revizuirea Constituției, premierul va fi cel delegat by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/39046_a_40371]
-
este de la bun început neverosimilă, dar cu un miez simbolic consistent pe care rama ei îl pune în valoare. Trecutul lui Pi Patel este marcat de o neobosită căutare a sensurilor diferitelor religii. Pi se interesează rând pe rând de creștinism, hinduism, islamism și mozaism, topite într-un sincretism personal, fără a se fixa, pentru că fiecare experiență adaugă ceva, dar nu-i saturează curiozitatea, nu-i împlinește căutarea. Naufragiul este ocazia de a cunoaște substanța intimă a sacrului în încercări care
Alfa și Omega și Pi by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3926_a_5251]
-
contemplat de un singur om, cel din urmă om scufundat în primordialul elementelor. Pi nu îmblânzește natura, nu o supune decât temporar într-un exercițiu de stăpânire de sine, de autocontrol, însă se reflectă în ea ca parte a creației. Creștinism și hinduism, islamism și mozaism, acest sincretism se topește în matca acestei fascinante enigme pe care imaginile tulburătoare o încifrează și o desfășoară totodată. Nu cuvintele Talmudului, nici cele ale Coranului sau Vechiului și Noului Testament, și nici cele ale
Alfa și Omega și Pi by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3926_a_5251]
-
Bagsværd peste toate celelalte localități din zonă. Se abținea să-l necăjească. Și de la o anumită rustică grosolănie. Îi vorbea din inimă. - Multe religii ale lumii au mers prea departe. În încercarea de a despărți răul de bine. Chiar și creștinismul. Nu că n-ar trebui alese unul de altul. Dar când separarea e prea strictă, devine neomenească. Am avut mereu o părere bună despre Leibniz. În Theodiceea, spune că Dumnezeu seamănă cu o bucătăreasă. Dacă a copt pâine, a făcut
Peter Høeg - Fata tăcută by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4251_a_5576]
-
poetică atrage atenția asupra unei stări de lucruri pe care o găsea intolerabilă. Ne putem face o impresie asupra impactului pe care-l aveau asupra poeziei sale viziunea sociologică, nuanțată în partea a doua a vieții sale de adeziunea la creștinismul de expresie catolică, precum și activismul social, din faptul că a scris, pentru o piesă a altcuiva, coruri în care apar șomeri ori muncitori, precum și din aceea că, la vârsta de 59 de ani, când era un nume, s-a erijat
T.S. Eliot sau aventura poetică totală by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/4252_a_5577]
-
conștiințe și valori. Conflictul, pe alocuri artificial și irelevant, s-a ascuțit în ultimul timp și a îmbrăcat forme convulsive (să mai amintim de cuvintele grele rostite în polemicile R. Codrescu - Dan Dungaciu [1] sau V. Neștian - Ion Zeană? [2]). Creștinismul, religia iubirii, „religia milei și-a iertării” (Nae Ionescu), pare să rămînă doar în mintea și pe buzele unora, iar în inimă deloc. Cineva spunea că cea mai mare distanță de parcurs pe lume este de la creier la inimă. Iar
Mihai Neamţu, scrisoare către mişcările neolegionare () [Corola-journal/Journalistic/42612_a_43937]
-
cartea ,,MARTIRII POLIȚIEI ROMÂNE. DISTRUGEREA POLIȚIEI SUB REGIMUL COMUNIST’’. Este vorba despre oamenii legii care au murit, au fost închiși în temnițele comuniste, care au fost deportați, care au fost urmăriți toată viața, pentru ,,vina’’ de a fi apărat țara, creștinismul, poliția. Perioada este 1944-1964. Cu acest prilej, va fi prezentat și un film documentar.
Comisar-șef, despre secretele întunecate ale Poliției Române by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/42915_a_44240]
-
cauzele sale. În primul rând, Marino refuză din start orice epistemă în care Steinhardt ar putea fi așezat, dinlăuntrul literaturii române: el are o aversiune, o fixație apriorică, lipsită de vreun temei, în primul rând, față de memorialistica închisorilor, apoi față de creștinism, față de eroism, românism, misticism, paradoxuri sau față de soluția iertării („Aș vrea să văd un singur intelectual care iartă”, p.297), de asemenea, față de cultul fragmentarului și față de eseism (aici, se întâlnește, fără să vrea, cu Noica). Pe scurt, pentru Marino
Idiosincraziile unui pseudoînfrânt. N. Steinhardt văzut de Adrian Marino by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/4289_a_5614]
-
aceea a lui Petre Țuțea, care numai tolerantă, relativistă sau ecumenică nu a fost. Altminteri, pentru un demolator al mitului generației ’27 (căreia Steinhardt îi aparține atât direct, cât și indirect), cât și pentru un intelectual deloc pasionat de „utopia” creștinismului 6, așa cum se prezintă pe sine Adrian Marino, aversiunea față de Steinhardt este explicabilă și pare a fi de bună-credință. Adică în afara unei determinări ideologice, religioase sau politice. Ceea ce nu anulează eroarea și prejudecata lui Marino cu privire la memorialistica de închisoare. Din
Idiosincraziile unui pseudoînfrânt. N. Steinhardt văzut de Adrian Marino by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/4289_a_5614]
-
greș”7, pe lângă soluția mistică a credinței; iar „cercul de fier” e suspectat de acesta ca fiind „în bună parte și de cretă”, întrucât „temeiul dictaturii e o fantasmă: frica”8. Includerea, așadar, a curajului printre virtuțile de frunte ale creștinismului apare ca o consecință firească la N. Steinhardt, nicidecum ca un simplu procedeu stilistic sau ca o excentricitate, din dorința de a părea original sau pentru „a urmări o gloriolă literară și succes de public”, așa cum crede Marino. Considerăm că
Idiosincraziile unui pseudoînfrânt. N. Steinhardt văzut de Adrian Marino by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/4289_a_5614]
-
Renașterea, nr. 1/2006, p. 9, citat și comentat și de Cornel Ungureanu în Istoria secretă a literaturii române, Aula, Brașov, 2007, pp. 192-193, interesat și dumnealui de divergența Noica - Steinhardt. 5 A. Marino, op. cit., p. 440. 6 Pentru Marino, creștinismul este utopie curată: „O religie - îmi spun adesea - mult prea radicală, absolutistă, irealizabilă și deci utopică. La antipodul structurii naturale umane”. (Viața..., op.cit., p.102). 7 N. Steinhardt, Jurnalul fericirii, argument de P.S. Justin Hodea Sigheteanul, ediție îngrijită de Virgil
Idiosincraziile unui pseudoînfrânt. N. Steinhardt văzut de Adrian Marino by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/4289_a_5614]
-
au murit pentru credință și pentru a-și apăra țara. Este vorba de polițiștii care au murit, au fost închiși în temnițele comuniste, care au fost deportați, care au fost urmăriți toată viața, pentru ,,vina’’ de a fi apărat țara, creștinismul, poliția. Perioada este 1944-1964. Florin Șinca a acordat - pentru - un interviu în care a oferit câteva detalii despre cartea sa. DC News: Cum v-a venit ideea de a scrie această carte? Florin Șinca: Am scris cinci volume despre istoria
Exclusiv.Adevărul ȘOCANT despre care nimeni nu a îndrăznit să vorbească by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/42978_a_44303]
-
personalități cartea ,,MARTIRII POLIȚIEI ROMÂNE. DISTRUGEREA POLIȚIEI SUB REGIMUL COMUNIST’’. Este vorba de polițiștii care au murit, au fost închiși în temnițele comuniste, care au fost deportați, care au fost urmăriți toată viața, pentru ,,vina’’ de a fi apărat țara, creștinismul, poliția. Perioada este 1944-1964. Cu acest prilej, va fi prezentat și un film documentar. Printre invitații speciali care vor lua parte la eveniment se numără Dan Puric, Dan Berindei, Mircea Tudor, Principele Șerban Dimitrie Sturdza.
Exclusiv.Adevărul ȘOCANT despre care nimeni nu a îndrăznit să vorbească by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/42978_a_44303]
-
Günter Grass sau cu Thilo Sarrazin. Tema cărții e inspirată de plaga care amenință să surpe lumea: o conflagrație mondială în care religiile dau motivația distrugerii și în care rolul principal le revine celor trei monoteisme care își dispută supremația: creștinism, islamism și iudaism. În ciuda previziunilor optimiste care ne asigurau că într-o epocă a rațiunii, ca cea postbelică, rolul religiilor se va micșora în mod simțitor, asistăm la o creștere a virulenței pe care viziunea monoteistă o inspiră credincioșilor. Arta
Secundum non datur by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4471_a_5796]
-
însemne misiunea de convertire a întregii lumi la învățura lui Allah. De partea iudaismului, concentrarea în ghetouri a răbufnit sub forma marxismului și a Internaționalelor socialiste, care au culminat cu revoluțiile comuniste din Rusia și Germania postbelică, iar în replică creștinismul a hrănit spiritul Cruciadelor, teroarea Inchiziției și apoi reacțiile naționaliste față de bolșevismul internaționalist. O asemenea panoramă istorică aduce cu o altercație durînd de milenii, în cursul căreia pe altarul credinței preoții sau politicienii au sacrificat sute de milioane de ofrande
Secundum non datur by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4471_a_5796]
-
blasfemică a Pesah-ului iudaic. Așa se face că „provocarea monoteistă este din nou reflectată, mai devreme sau mai tîrziu, de către cei provocați. Niciun cult al lui Aton fără reacția preoțimii lui Amon, niciun iudaism fără aversiunea față de celelalte popoare, niciun creștinism fără scepticismul față de necreștini, niciun islam fără împotrivirea față de nemusulmani.” (p. 142) Bizar e că fiecare monoteism, în funcție de perioada de elan sau de decădere, a trecut prin același algoritm de dispoziții: fie lamentația persecutatului cînd religia îi era oprimată, fie
Secundum non datur by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4471_a_5796]
-
modernă definește ultimele trei secole. Datorită ei omenirea a trăit material mult mai bine, schimbîndu-și radical modul de viață; plata acestor avantaje a reprezentat-o însă marginalizarea spiritului, refluxul credinței religioase, lipsa reperelor morale. Doar renașterea spirituală subterană și recrudescența creștinismului sub cele mai variate forme au reușit să realizeze echilibrul existențial în ultimele secole. În același tip de balans cognitiv și filozofic vede Virgil Nemoianu și lumea postmodernă a anilor noștri: asistăm astăzi la instalarea unei incertitudini grave, însoțită de
De partea lui Nemoianu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4478_a_5803]
-
o simțea lipsită de fair-play, Grigore Popa se răzvrătește și oferă recenzia unei publicații rivale, Revista teologică, cu ai cărei redactori și colaboratori Blaga se afla, de un an, într-un violent conflict tocmai pe temeiul presupusei sale carențe de creștinism și ortodoxie. Ofensiva teologilor sibieni pornise împotriva cărții Religie și spirit (1942), în care Blaga retopise o mare parte a cursului Istoria religiei absolute din anul universitar 1940-1941. Recenzia lui Popa apare chiar într-un număr care găzduia două articole
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
din urmă. El pleacă de la problema durerii, căreia îi acordă poziția fundamentală în cadrul metafizicii buddhiste, în timp ce Scheler nu e prea interesat de ea. De asemenea, informațiile despre platonism provin din altă sursă, ca să nu mai pomenim despre partea finală asupra creștinismului ortodox, care nu intra în atenția filozofului german. Textul lui Nae Ionescu e mai degrabă o replică la Liebe und Erkenntnis. Deși nu-l pomenește, el polemizează cu Scheler, care afirmase că, în buddhism, iubirea este nu origine, ci consecință
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
pe prima drept „un curs cu destinație didactică“ și confundând-o pe cea de-a doua cu următoarea carte a d-nei Underhill, The Mystic Way. A psychological study in Christian origins (1913), care este o pledoarie pentru caracterul „unic“ al creștinismului. Scrisă sub influența filozofică a lui Rudolf Eucken și Henri Bergson, Mysticism a suferit, de-a lungul celor douăsprezece ediții ale sale, sensibile modificări și schimbări de accent. Una dintre cele mai importante este privilegierea experienței mistice creștine în raport cu celelalte
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
absent din Underhill. În fine, aceasta doar enunță, într-un succint comentariu la un citat din Wiliam James, înclinația spre pesimism, în timp ce Nae Ionescu se oprește pe larg asupra pesimismului, comparând modul în care el se manifestă în buddhism și creștinism. În cel de-al doilea caz: definirea imanentismului, relația directă om-Dumnezeu și optimismul inerent. Aici Nae Ionescu este foarte succint, spre deosebire de Underhill, care se dilată pe multe pagini. Chestiune de înclinație personală. E adevărat că Nae folosește ilustrația deus- theos
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
autoarea engleză. Totuși, aceasta nu este o „speculație underhilliană“, cum crede Marta Petreu, ci un câștig al filologiei comparate, vechi de o jumătate de secol (de fapt, chestiunea monogenezei celor doi termeni este încă deschisă discuțiilor). La fel, afirmația că creștinismul - prin dogmele trinității și încarnării - reprezintă o poziție intermediară și sintetică între emanatism și imanentism, deci superioară celor două, este un bun comun al teologiei fundamentale, dincolo de frontiere confesionale. E din nou adevărat că Nae Ionescu o citează pe Sfânta
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
sau nu, din punct de vedere liturgic și istoric. Liturgic, întruparea nu încetează niciodată. Dar din punct de vedere istoric? Dacă actul întrupării nu a luat sfârșit istoricește, înseamnă că omul se poate mântui și după trup. Înseamnă deci că „creștinismul statutează unitatea indisolubilă, valoarea în sine a celor două elemente constitutive ale omului, duh și trup“. Când însă vrem să evaluăm semnificația metafizică a celor două în actul întrupării, apare o dificultate de netrecut. Teologia iese din încurcătură prin învierea
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]