1,251 matches
-
noroiului din drum. Dintr-o locuință ies dimineața și două familii, și trei. Bărbații își încep goana după pâne, femeile ofilite încep a se purta de colo-colo cu sugacii în brațe, pe când copii nenumărați cu ochi frumoși și cu părul creț, cu obrazul plin de murdării, îmbrăcați în zdrențe, își pornesc traiul pe insulele mai uscate ale uliții. De-acolo pornesc cotiugarii cu straiele ninse de făină, cu lemnăria hodorogită pe cele patru roate. Și triștii cai schilozi abia înaintează în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Toată ziua Haia se tânguia încet și ofta. Iar noaptea n-avea liniște în somn; se întorcea gemând în culcuș și parcă-și șoptea câteodată vorbe tainice. Maică-sa era bucuroasă. Nu se veselea, nu făcea gură. Numai sub tufele crețe de păr ochii îi luceau împăcați și andrelele săltau mai vioaie, înlănțuind firul albastru în călțuni. Sanis, într-o sară, și-a descleștat fălcile. Vezi? a spus el c-un rânjet bucuros. Vezi? Așa a trebuit să se întâmple... Hahamul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
îl cercetă cu ochii mici și vioi. Străinul era trudit, cu obrazul plin de pulberile negre ale drumului. Privea trist în gol cu doi ochi verzi, înfundați sub frunte și sub sprâncene tufoase. Barba-i era de mult nerasă. Mustața creață, rotunjită la capete, nu-i acoperea gura. Buzele-i erau uscate și arse; din când în când le întredeschidea și le umezea cu vârful limbii. — Mi-i sete, grăi el trudit, fă-ți pomană c-o ulcică de apă... Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
a devenit Youhanna al-Assad. Aceasta este semnătura ce poate fi văzută în josul paginilor lucrărilor pe care le-am scris la Roma și la Bologna. Însă apropiații curții pontificale, oarecum surprinși de nașterea tardivă a unui Medici brun și cu părul creț, mi-au lipit imediat numele de Africanul, spre a mă deosebi de sfântul meu părinte adoptiv. Poate și spre a evita ca el să mă numească într-o zi cardinal, ca pe majoritatea verilor săi, unii încă de la vârsta de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
casele, au înecat oameni, au distrus grânarele, provocând foamete... Ăsta-i un semn bun de la zei, după tine? — Fără să mai punem la socoteală că poporul roman simte deja ororile războiului. Cel care vorbise era un bărbat cu părul alb, creț, ce stătea în dreapta lui Vitellius. — Am auzit că Otho folosește banii pentru a face față cheltuielilor militare și, de aceea, prețul alimentelor crește tot mai mult... Poporul roman e în pragul războiului și va suferi de foame din pricina lui Otho
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
primiră tăcuți. La un semn al lui Antonius, cei doi se așezară. Băură vinul pe care li-l oferi un soldat și mâncară pâine și năut. Nimeni nu scotea o vorbă. Antonius îl recunoscu pe cel cu părul alb și creț: era bărbatul pe care-l văzuse stând lângă Vitellius în pulvinar la Augusta Rauricorum. — Vinicius Crulpus, presupun, zise cu răceală. Bărbatul încuviință și arătă spre tovarășul său. — El este Allius Cerpicus, comandantul pretorienilor. Am venit în numele împăratului nostru. — Te referi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
și cafenele. De orbitoare galantare De diamant, și de rubin... Și de averi orașu-i plin, Și ninge în orașul mare!... Plumb de iarnă Și iar... aceeași oră de dimineață... Pe toate mocnind același secret; Un frig violet, și fața e creață - - O, cum omul a devenit concret... Lungi plictiseli în turnurile sumbre... Noian de superstiții, cu hohot sec, târziu; - Vei merita o lampă-n mohorâte umbre Și corbii azvârliți de-al nopților pustiu. În noaptea viforoasă de vei putea învinge O
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
prin Algarve... M-am înfiorat. Ce coșmar! La masă cu Tim stăteau două femei, un studiu de contrast în creion. Una era pusă în evidență perfect de un costum portocaliu care arăta superb pe pielea ei închisă, părul scurt și creț subliniindu-i forma frumoasă a capului. O pereche de cercei mici cu diamante străluceau pe lobul urechii, maro închis, iar în jurul gâtului purta o eșarfă de mătase; parcă era desprinsă dintr-un catalog Hermès. A doua femeie era o copie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
mulat ca o pieliță. Dunga sutienului, cataramele și, în ridicarea brațului, sânul sfidător, pietros, drept. Tricoul ridicat îi dezgolește spatele, cam la două palme deasupra blugilor. Pare aproape dezbrăcată, cu tricoul roz. Lângă ea un flăcăiandru anost, slab, cu păr creț citește cufundat. Cu mâna stângă, posesiv, între picioarele fetei. Nu face nici o mișcare. Amândoi par nepăsători. Sala prinde a se aglomera. Tot fete, mici, necăjite. Sărăcia se vede clar în ținuta lor, în aerul lor. Majoritatea, remarc, văzându-le cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
al vieții pacinice de acolo, limba de foc care ațâța mâniile mărunte pe locul domol! Era făptura pădureață care diferea total de loc; lucruri și oameni, cu chipul acela ciudat de faun. Cornițele răufăcătoare pluteau agale din vîlvoiul sălbatec și creț ca al negrilor, al părului ei care sta drept în sus. Ciudată perucă, mai înaltă decât fața mică pală, cu trăsături șterse, o față care era numai pretextul de a adăposti la umbra stufului negru, prăfuit parcă, fără lustru, doi
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
și cele două albumuri cu schițe pe cari i le arătase. Acele scheme bizare: păsări, insecte, arabescuri, chipuri negre, proiectate pe fonduri sărăcăcioase, pe vreun cer albastru acuarelat, pueril ca al "pozelor", sau pe ape cu valuri mici din virgule crețe, moarate de un verde litografic; amestec de banalitate școlărească și de excentricitate, ce da acelor schițe o împreunare descumpănitoare de sărăcie și de artificiu. - Nu se simte gabrioleta! mormăi moșul pe capră. Nu m-aș mira să fi cotit, dracu
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
fuma cu aere familiare Adolf Bunescu. în alt colț, rezemată de o pânză, sta Mika-Le în chip de icoană. Mini o putuse vedea modernizată. Cu părul ei negru mai tras în sus de piepteni, acoperind numai urechile cu două stufuri crețe, cu o rochie dreaptă de mătase gris, care era robe-chemise a modei curente, dar pe corpul lemnos putea fi o hlamă rigidă; și, în orice fel, era o îmbrăcăminte stângace. Pretenția la cochetărie punea mai mult în evidență la Mika-Le
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
este născut în Bacău și a citit, evident, Bacovia. Eu sunt un vrăjitor pe viață;/Tu ești o damă care pică/ De somn în orice dimineață./ Iubirea noastră-i va să zică/Precum e verdele-n urzică;/Precum un ceai de izmă creață/Sau o cafea expreso, mică. Sanda Nicucie, Vrăjitor pe viață. Remarcabil stilul ironic și ritmul adecvat situației al acestei foarte prolifice poete care reușește totuși să nu facă nici un rabat de la calitate. Spune-mi că-s grădină-nmiresmată,/ Pomul vieții
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
nici să vii, nici să vin. Vrăjitor pe viață Eu sunt un vrăjitor pe viață; Tu ești o damă care pică De somn în orice dimineață. Iubirea noastră-i va să zică Precum e verdele-n urzică; Precum un ceai de izmă creață Sau o cafea expreso, mică. Eu sunt un Don Juan, un crai De modă veche și stilat. Tu ești o mândră cum n-am mai Văzut, plăcut ori mângâiat. Iubirea noastră-i, plagiat Din Shakespeare, Balzac, sau e (vai!) Un
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
ochii nu mă lasă pustia de slăbăciune. - Mai este, omule, pînă-i scăpa dumneta lingura. - Ba nici nu știi cînd vine cea urîtă, leliță, ofta moșneagul și se așeza pe laviță. Își aducea tașca în față și scotea tacticos o pungă creață. Eu mă uitam la fața lui rotundă care sclipea și mai ales la tașca cu copită de căprioară; nu eram curios să aflu ce-ar putea fi înăuntru: pesemne niciodată n-am vrut să cercetez firea prea adînc. Din cînd
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
comportament adecvat. Tocmai întîlnisem pe coridor doi foști colegi de facultate. Bine dispuși, intrarăm tustrei, fără să ne anunțăm, în cabinet. De la toate mesele, pe loc se ridicară priviri alarmate. Din spatele unui birou aflat în mijlocul încăperii, un soi de javră creață și fălcoasă, împinsă parcă de resort, se proiectă în poziție de drepți. După ce ne-am prezentat îndreptările, într-o clipă același resort depuse javra pe scaunul devenit tron. O mască demnă, plină de nemulțumire, i se zbîrci pe chip. În
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
direct în pod. Uneori și aceasta lipsea. Școala se deosebea prin acoperișul ei de tablă ruginită, cîrpit cu carton gudronat. Am intrat într-o colibă. Pe laița cu cîrpe colorate, așezată pe pari înfipți în pămînt, mișunau copii cu părul creț și ochii sclipitori. Gol pușcă, cu burta de vierme gras, unul din ei își mișca mîinile și picioarele strîmbe, căutînd să și le bage în gură. Mirosea a urină și fecale vechi. Îmbrîncindu-se și călcîndu-se pe picioare, muții de afară
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Zicea că să-mi tund pletele, care nu erau În concordanță cu normele de higienă morală acceptate de stat. Am refuzat Întotdeauna cu demnitate. Dar, pentru că eram cel mai performant dintre intelectuali, m-au lăsat În pace cu claia mea creață și mi-au trasat sarcina să le explic tuturor pe Înțeles cum că nu Dumnezeu aduce ploaia, ci natura, cu fenomenele ei firești. Ca să nu Îi sperie pe ascultători și ca să nu le arate prea pe de-a dreptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
elev să bată toba sau să sufle-n goarnă, așa cum impunea ceremonialul pionieresc. Intelectualul cel mai de vază al satului a trecut glonț pe lângă ei și s-a năpustit În curte trântind ușa cu geamuri În urma lui. În lațele bogate, crețe și galbene avea mațele și oscioarele unui porumbel ce odihnise până atunci Într-un borcan cu formol, iar În mâna stângă ținea, fără să știe, două coaste de om și câteva vertebre. Directorul Încremenise, iar Albu de la Pionieri a clipit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
dese și lungi; iepuri și căprioare și cerbi cu coarne cât copacii; căruțe și cai; știuleți de porumb; cartofi și boabe de fasole; potcoave, clești, foale și nicovală, cu ciocanul odihnind pe ea; arcuri cu săgeți și pâraie cu unde crețe; clăi de fân și securi Înfipte În buturugi. Și oameni făcea Tușa În aluat. Primăvara zvârleau sămânța În brazdă, desculți, cu traiste atârnate de gât; vara, frânți de mijloc, secerau; toamna culegeau viile, iar Tușa făcea boabele strugurilor la fel de mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
catarame aurii. Poartă veșminte țărănești de sărbătoare: ie, fotă, betelie cu fire groase, să se vadă, de aur și de argint. Pe degetele cu unghii lungi, de cântăreață la nunți, apar o grămadă de ghiuluri cu cataroaie lucitoare. În părul creț, lung și blond e Înfiptă o margaretă. Femeia asta țeapănă le cântă dulce dobitoacelor. Dar nu oricum: În mâna dreaptă ține delicat o ditamai măciuca de microfon, iar În iarbă, printre animale, sunt răspândite patru difuzoare. Femeia zâmbește și arată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Însă, să se țină drept, să se arate Îngâmfat de calitatea lui de naș și mândru de Încălțările pe care le văcsuise cu grijă, ocolind fiecare dungă albă. Picere era mare, gros, plin de mușchi, cu obrajii roșcovani, cu părul creț și roșu ca o vâlvătaie (era singurul din sat care avea părul roșu și, la puțină vreme după venirea lui pe lume, Începuseră să umble zvonuri cum că ori ar fi fost luat de suflet, ori mamă-sa greșise cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
când În când cu praf de cretă, țiganul Zobar o Învârtea de zor În jurul focului pe țiganca Rada și, În timp ce noaptea din jurul lor răsuna de viori, cobze și chitare, Îi dădea la o parte, una câte una, zecile de fuste crețe și Înflorate care o acopereau. Când să i-o azvârle pe ultima, ca apoi să se poată petrece marea Întâmplare pe care Neamțu, și nu numai el, o aștepta cu ochii țepeni și ieșiți din găvane, se trezea că pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
e arestat că nu intră în colhoz. Întrebat fiind: „Cine te-a adus aici, măi țărane?”, răspunde prompt, mucalit: „Anus Paukurus” și de judecat nu m-a judecat nimeni. Cam tot pe atunci circula intens șușotit un portret creionat magistral: „Creață și buzată, pe perete agățată”. Vrând-nevrând Păcală devine colectivist și ajunge paznic la oile sterpe. Cu istețimea lui îl păcălește pe activistul profitor, făcându-l să aleagă în loc de oaie tunsă un câine flocos, că era mai voluminos. Când un reporter
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
cu care nu mai putea lupta, apuca drăcovenia și o arunca în fundul dulapului. Treceau câteva zile... ușa seifului cu arme se căsca, rânjind, scârțâind, bălăbănindu-se, țiuind batjocoritor. Vinovata clipea, emoționată, paralizată în fața jucăriilor. Un zâmbet tâmp îi strâmba gura creață, buzele uscate de nerăbdare. Se vâra toată în vinovatul dulap, pentru o temeinică operație de clasare și aliniere: raftul cu Kent, raftul cu ulei de măsline, cosmeticele, ciocolata și cafeaua și guma de mestecat, sticlele, borcanele, cutiile. Nu era nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]