11,160 matches
-
scenariu, este adolescentin. Jocul dintre aparența dezamăgitoare și forța interioară impresionantă, cu corolarul victoriei repurtate de cel aparent slab (bărbatul urît) asupra celui/celei aparent puternic/-e (bărbatul frumos sau femeia frumoasă), idealismul, dezbaterea "temelor mari", abundența opozițiilor, obsesia dezordinii creatoare, abuzul de substanțe stimulante (alcool și, eventual, nicotină; în România comunistă, oficial, nu există droguri, deci nici în romanele "realiste" ale lui Nicolae Breban), vocația pedagogică supralicitată (privilegierea tiparului de relație guru-discipol) sînt date care susțin structura adolescentină a poveștii-de-seducție
Biciul lui Nietzsche pe femeia lui Breban by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15678_a_17003]
-
în beție sau grosolănie semne ale virilității, aceea că bunul-simț este dușmanul absolut al genialității speciei umane (e vorba, evident, de jumătatea sa masculină...) etc. etc. Teorii zgomotoase și producătoare de dezordine - care este, desigur, principial și indiferent de condiții, creatoare... Nimic mai zgomotos, nu e așa, decît un viol. Victima unei asemenea tentative este Lelia din Bunavestire, înțeleaptă femeie falică ce acceptă și respectă ordinea patriarhală a lumii, dorindu-și doar un loc cît mai comod și mai de autoritate
Biciul lui Nietzsche pe femeia lui Breban by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15678_a_17003]
-
Milano, unde Vittorio De Sica aliază în mod magic, după o rețetă doar de el cunoscută, realismul și fantasticul, umorul și poezia, gagul și tragicul, gentilețea și sarcasmul, pentru a ne pune în fața unei capodopere în care se recunosc influențe creator asimilate din Chaplin, dar în care, totodată, se reperează motive și teme ce au inspirat, printre alții, pe un Fellini sau pe un Spielberg (finalul din E.T. este calchiat, în mod evident, după finalul filmului lui De Sica). Bucuria (re
Altfel de festival by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/15717_a_17042]
-
o subordonare searbădă, lipsită de orizont, față de o mare personalitate, ci de continuarea direcției sale, o direcție cu atît mai importantă cu cît e mai generoasă, permițînd și chiar stimulînd diferențierile individuale, adaptarea cea mai lejeră la imprevizibilul dezvoltării domeniului creator de care avem de dat seamă. Să observăm mai întîi că marele înaintaș e sabotat în modul cel mai păgubitor în privința revizuirilor. Acestea au alcătuit una din pîrghiile cele mai relevante ale discursului său, date în vileag în deceniile al
Un impas al lovinescianismului? (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15726_a_17051]
-
cărora să ne supunem, obedient, cu toții? Luminatul relativist E. Lovinescu respinge o atare teză dogmatică: ,,Estetica se pulverizează, (...) în principiu, în tot atîtea estetice cîți indivizi sînt: punct extrem al unui relativism împotriva căruia orice argumentare rămîne inoperantă". Așadar, personalitatea creatoare sparge calapoadele teoriei ce poftește a o uniformiza. (Va urma)
Un impas al lovinescianismului? (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15726_a_17051]
-
și un univers foarte personal (Tonie Marshall, Solveig Anspach, Agnes Jaoui etc.). Un cinema vital, care practică fără complexe toate genurile, inclusiv (sau mai ales) cele populare, fără a-și trăda, însă, angajamentul și atașamentul față de un cinema de autor, creator și creativ, totodată - un cinema care, pentru mine, la Sărbătoarea Filmului Francez, s-a numit: *"O chestiune de gust" - de și cu Agnes Jaoui. "Supradotata" Jaoui (scenaristă, actriță, producătoare), acum la debutul ei ca regizoare, abandonează căutările și efectele de
Bucurii autumnale by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/15790_a_17115]
-
mari îndoieli, că tînărul Stoenescu avea o excepțională dexteritate și o putere aproape naturală de a găsi cu promptitudine soluții convingătoare. Cel mai important moment din această perioadă, dar și unul dintre evenimentele artistice care dezvăluie psihologia, vocația și disponibilitățile creatoare ale tînărului artist, precum și o anumită perspectivă morală care se profilează acum, este acela al dublului său debut din 1905. La doar douăzeci și unu de ani, foarte apropiat profesorului său J.-P. Laurens, în atelierul căruia îi cunoaște acum pe celebrii
Un pictor aproape uitat: Eustațiu Stoenescu (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16163_a_17488]
-
atractiv. A intenționat a-și construi, din rebuturi, din deșeuri, din negativități existențiale, o existență fictivă. De unde, în acest mediu rebarbativ, un anume narcisism. Ceea ce admite și Daniel Dimitriu: "Nu este exclus ca această autoexaminare, autoreflecție care face ca actul creator să apară dictat de exigențele cititorului, să fie o manifestare narcisiacă, să exprime tentația autorului-cititor de a-și vedea creația o performanță (chiar un exercițiu de virtuozitate), aceea de a capta în cuvînt ceea ce tinde să dispară, să nu existe
Bacovia sau paradoxul degradării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16142_a_17467]
-
măcar pe jumătate pentru literatură, înmulțind bibliotecile și stimulînd gustul de-a citi. Aiurea, mai ales în țările unde literatura și artele nu pot trăi din produsul lor, statul nu se sfiește a înscrie capitole speciale pentru scriitorii și artiștii creatori. La noi, artistul, care nu e și agent electoral, nu poate ajunge nici în anticamera d-lui Vintilă Brătianu... Trecerea hotarelor, în materie literară, nu se poate forța. În privința aceasta nu există export, ci numai import. Ibsen nu s-a
Integrala Rebreanu spre final by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16145_a_17470]
-
celui impresionist - rodinian. Așa cum viața însăși are logica ei, și formele simbolice au o viață și o logică a lor: soluțiile de maturitate ale oricărui artist sînt expresia unei procesualități, a unei dinamici interioare, a unei evoluții organice a conștiinței creatoare și a unei gîndiri artistice coerente și nicidecum manifetări eruptive, nemotivate lăuntric și generatoare de fracturi. În al doilea rînd, tînărul Brâncuși, absolvent al unei Școli de arte și meserii, era un tehnician impecabil, un meseriaș cu o putere de
Anomaliile anului Brâncuși by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16194_a_17519]
-
trecerea timpului, la progres și evoluție, în contrast cu inactualitatea unei descoperiri științifice, pe care oricînd o altă descoperire o poate face total inutilă. Nu e firesc să acordăm privilegiile cuvenite Creatorilor, mai presus de Inventatori? (Se-nțelege, scriitorii și artiștii sînt Creatori, iar oamenii de știință Inventatori.) Pledoaria lui Steiner nu are un obiectiv concret. Ea nu e menită să-i alunge din cetate pe ingineri sau programatori, nici să ne convingă a da uitării nume precum Newton sau Einstein. Nu e
Cele două culturi by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16181_a_17506]
-
haite de funcționari care să-și bată joc de mine! Nu. În aranjamentul ăsta e bine să existe haiduci. Hackerii mă încîntă! Dar eu plătesc în continuare televiziunea română, deși nu mă uit niciodată! Pledez pentru asumarea individualității ca forță creatoare în indiferent ce sistem de referință ne situăm: de creație, politic, social, geografic. Noi trăim într-o baltă de încuviințare buimacă și deprimantă cu accese de revoltă fistichie. Principiul anarhic - și folosim un cuvînt grav, cu implicații - pentru mine nu
Alexandru Dabija: "Pentru mine, Cehov este un însoțitor" by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16213_a_17538]
-
de ce ne turnai?" el răspundea cu accent "dacă mă rugau așa de frumos!" Rîsul le salva trecutul și le făcea posibil prezentul. Pentru familia mea rîsul a fost purificator. Crezi în exilul care uniformizează sau care, dimpotrivă, dă șansa exploziei creatoare? Te-ai gîndit vreodată să alegi această cale? Exilul este nu șansa, ci singura șansă pe care o are o cultură minoră de a se afirma. În anii '80 dezbăteam frenetic problema plecării din țară. N-am reușit însă să
Alexandru Dabija: "Pentru mine, Cehov este un însoțitor" by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16213_a_17538]
-
aventură acvatică: "Tragedie cotidiană a poetului ce încearcă dibuind adîncimile sale: scafandru neputincios. De cîte ori atinge fundul se cere tras repede afară, nemaiputînd îndura presiunea propriului său suflet". Se află oare, în astfel de mărturisiri, o conștientizare a mecanismului creator din adînc sau e doar o reluare a "omologiilor acvatice ale tradiției", a acelor "banalități cu funcție semnificantă", gata a fixa între, de pildă, izvor și poezia populară, o "identitate reflexă"? În orice caz, ne asigură Al. Cistelecan, o fuziune
O nouă imagine a lui Ion Pillat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16225_a_17550]
-
de secție, a determinat căderea lui Lovinescu în plen. Au fost ani teribil de grei pentru E. Lovinescu, care i-a parcurs cu dificultoase consecințe pentru nervii și sănătatea sa. Era, probabil, încercat de sentimentul aproape al inutilității efortului său creator și îndrumător de aproape o jumătate de veac, de vreme ce continua să rămînă profesor secundar de limba latină, iar adversarii săi literari (nu numai!) de o viață, cu deosebire N. Iorga, izbutesc să-i bareze calea spre un fotoliu academic, unde
Un episod dramatic din viața lui E. Lovinescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16255_a_17580]
-
gîndesc, de exemplu, la Dimineața pierdută, spectacol de mare forță regizorală și performanță actoricească, pus în scenă de Cătălina Buzoianu la Teatrul Bulandra. Păreau, la urma urmelor, evadări care încarcă în mod fundamental bateriile, epurează reziduurile pentru o nouă provocare creatoare. Atunci cînd nu s-au mai simțit una în preajma celeilalte, în așteptare, în prelungire, s-a văzut și pe scenă. Așteptarea mea însă a fost răsplătită și reîntîlnirea materializată: spectacolul se numește Spirit de Margaret Edson (Premiul Pulitzer pe anul
Alegerea Valeriei Seciu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16302_a_17627]
-
asumat cu valorile instituționalizate în sistemele vizuale preavangardiste, dar cu lecția impresionismului și a expresionismului bine învățată, Ioana Bătrânu realizează, de fapt, una dintre cele mai interesante sinteze între vocația ingenuă și recuperarea culturală, între transa aproape mediumnică a gestului creator și judecata lucidă a formelor deja istoricizate. Spre deosebire de expozițiile sale precedente, a căror unitate era mult mai strictă, atît prin repertoriul tematic cît și prin dominanta stilistică, actuala expoziție extinde zona de interes în trei direcții mari: una dintre direcții
Forță și melancolie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16320_a_17645]
-
Lipps, Volkelt, Gross, Worringer, Wundt). Sîmburele intropatiei nu e neapărat estetic, putînd fi tot atît de bine constituit din alte valori pe care eul le revarsă din sine, bucuros a le găsi sprijin și confirmare exterioară, o "înrudire" cu conștiințele creatoare afine. Așadar e o autoproiecție vitală a subiectului critic, pornind, așa cum s-a spus, din impulsul panteistic al contopirii cu universul (în cazul comentariului critic, cu universul unei opere). Să recunoaștem că e o cale perenă de abordare a plăsmuirii
Reumanizarea criticii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16311_a_17636]
-
o mie de ani, și-au păstrat chipul frămîntat, de o tăcută noblețe, și datini intacte". Astăzi, la noi, cu toată știința de carte și urbanizarea forțată, pripită, din ultima jumătate de secol (deloc egală cu civilizația autentică, spornică, îndelung creatoare), ne împiedicăm la orice pas de grohotișul vorbelor urîte, în stare de a dezagrega noțiuni îndelung șlefuite, alcătuind laolaltă ceea ce are omul mai de preț: limba maternă. E vorba de un atac la baionetă. Contracultura apasă pe trăgaciul armei de
Insomnia cuvintelor by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/16310_a_17635]
-
Neagoe și scrierile sale, puțini sunt cei care știu, probabil, câte ceva, înaintea lecturii cărții lui Mircea Anghelescu. În cazul lui Peter Neagoe, "exilat român și romancier american", transplantarea într-o altă zonă lingvistică "nu a însemnat anularea, ci sporirea facultății creatoare", proza sa nutrindu-se din "substanța mitică a vieții țărănești". Utilizând surse diverse, de la cărțile autobiografice ale scriitorului - A Time to Keep, There is My Heart ș.a. - și mărturiile celor care l-au cunoscut, la articolele publicate în presa românească
Antonio Patraș - Literatură și exil by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16356_a_17681]
-
au scris nimic, decît să scrie ce nu simțeau în adîncul sufletului lor că vor să scrie. Eu am simțit tot timpul că am altceva de spus că am voie. Dar, că radiațiile acelea teribile mi-au sterilizat mult-puținele resurse creatoare este dovedit de faptul că n-am scris nici ce-am simțit, cu excepția acelui Telejurnal de noapte și nici ce mi s-a cerut. Spuneai pe urmă despre amenințări și despre faptul că s-ar mai comite aceleași crime. Uite
Doina JELA - "Să nu lăsăm să ne fie organizate sentimentele" by Ara Șeptilici () [Corola-journal/Journalistic/16337_a_17662]
-
mod remarcabil, granițele unei creativități cu care sculptura s-a așezat, în timp, într-o relație de sinonimie sau chiar s-a indentificat. Celelate două componente sînt, pe de o parte, cel fotodocumentar, în care Apostu se regăsește ca personaj creator, în afara oricărei anecdotici sau tentații a pitorescului, surprins permanent în mijlocul propriilor lucrări ca în vecinătatea unor mari și copleșitoare construcții ale naturii și, pe de altă parte, cel muzeografic propriu-zis; acela care stabilește ritmurile traseului, care impune vectorul de lectură
Revenirea lui George Apostu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16397_a_17722]
-
și complicată problemă a cercetării literare, care se pune acut mai cu seamă în studiul poeziei. Dar și cititorii obișnuiți vor înțelege intuitiv, că de îndată ce recunoaștem că limbajul poeziei - pe care ne-am învățat să-l vedem asociat unei energii creatoare care nu ar avea nici un rost în comunicarea obișnuită - este același cu limbajul obișnuit, însuși felul cum înțelegem poezia se schimbă. Metoda analitică a lui Wittgenstein, interogarea limbajului obișnuit pusă în scopul deslușirii unei gramatici de adîncime a sensurilor, devine
Redescoperirea poeziei by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16398_a_17723]
-
nu i-au pus capăt. Căci era o necesitate prezentă, stăruitoare și trainică, precum nevoia de tandrețe, de căldură și de lacrimi. O necesitate adînc înscrisă în secretul spovedaniilor, al tăcerilor; poate chiar al voluptății. Necesitate produsă de o forță creatoare, necesitatea de a iubi și de a fi iubit. Necesitate de care aici mă mîndresc." Pentru că a reușit să o păstreze cu prețul exilului definitiv. Dar la sfîrșitul unei vieți lungi ceea ce contează nu pare să fie acest preț, ci
Memoriile Ninei Berberova by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16406_a_17731]
-
orale nu puteau să atingă mediile pe care zelul lor voia să le convertească. De asemenea, Părinții nu cultivă genurile literare în esență; nu au epopee, nici tragedie; însă, ei au auzit chemarea poeziei, sufletul lor fiind atins de forța creatoare a divinității; chiar și istoria apare la ei doar sub forma unui argument apologetic. În schimb, scriu scrisori, multiplică discursuri, predici sau omilii, redactează apologii împotriva păgânilor, evreilor, ereticilor; compun expuneri de credință sau de morală; explică, mai mult sau
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]