5,038 matches
-
vase murdare, haine, de regulă și cîte o umbrelă, și fărîmițe și bucățele de lucruri pe care le demonta sau le asambla la loc - , pe care le Împingea Într-o parte pentru a-și face loc să scrie. Scria cu creionul pe caiete de școală, genul cu coperte ce imită marmura, cu un dreptunghi alb În mijloc, cu linii pentru nume și subiect. Numele celui la care a scris tot timpul cît am stat cu el a fost Ultima mare afacere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Îngenuncheat lîngă cărucior și au Început să mi se adreseze cu limbajul cu care se vorbește bebelușilor, Încercînd să mă convingă să fac scamatorii, de parcă aș fi fost vreo maimuță. Unul dintre ei, tembel de-a binelea, mi-a Întins creionul și a zis : „Ia, mușcă ăsta, șobolanule, mușcă ăsta.” Să aud așa ceva din partea unui puradel care probabil că nu știa nici măcar cum se scrie Dick și Jane a fost teribil de umilitor. Am rămas acolo aproape toată ziua, pînă după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
-și vîndă marfa, pe cît era celălalt de dornic s-o cumpere. Se așeză la birou, apoi adăugă, parcă aducîndu-și aminte: Ia loc, domnule. Scotoci printr-un sertar, ascunzînd repede ceva peste care dăduse; În cele din urmă, descoperi un creion și un carnet. Și acum, spune-mi te rog cam cînd ai băgat se seamă pentru prima oară ceva suspect. Domnul Rennit se rezemă de speteaza scaunului și Începu să se scobească În dinți cu vîrful creionului; i se auzea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
urmă, descoperi un creion și un carnet. Și acum, spune-mi te rog cam cînd ai băgat se seamă pentru prima oară ceva suspect. Domnul Rennit se rezemă de speteaza scaunului și Începu să se scobească În dinți cu vîrful creionului; i se auzea răsuflarea șuierînd printre golurile danturii stricate. Cu gulerul cam boțit și cămașa nu tocmai curată, părea la fel de lăsat În părăsire ca și odaia de alături. Dar Rowe Își spuse că un cerșetor ca el n-avea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
șters la prima vedere, cu un nas subțire și ascuțit; purta o pălărie de fetru cafenie, cu panglica soioasă și un costum gri, care avusese probabil o altă culoare cu ani În urmă. În buzunarul de la piept avea prinse un creion și un stilou. CÎnd Îl priveai mai atent, Îți dădeai seama că e un tip cu experiență: ochii mici, șireți și parcă speriați, buzele subțiri, cu o expresie prudentă, fruntea Încrețită de prea multă Încordare vădeau o mare experiență dobîndită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
unor Învățați bătrîni: Crezul meu de Tolstoi, Psihanaliza vieții cotidiene de Freud, o biografie a lui Rudolf Steiner... Digby luă cartea lui Tolstoi și, deschizînd-o, văzu pe marginile unor pagini urmele șterse, dar Încă vizibile, ale unor linii trase cu creionul. Și, cum orice om e curios să știe ce i se pare remarcabil altuia, Începu să citească: „CÎnd Îmi aduc aminte de tot răul pe care l-am făcut eu Însumi, pe care l-am răbdat sau l-am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
să nu mai vină. CAPITOLUL II PAVILIONUL SPECIAL „De ce te ferești de mine? Ce-am făcut, oare, ca să te temi de mine? Ți-ai plecat urechea la zvonuri mincinoase, copilul meu!“ Micul duce 1 CÎnd vrei să ștergi urma unui creion, trebuie să-ți dai osteneala să nu lași nici un semn, căci pentru a păstra un secret nici o precauție nu e inutilă. Dacă doctorul Forester ar fi avut grijă să șteargă mai bine sublinierile de pe marginea broșurii lui Tolstoi, domnul Rennit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
vis - nu fusese Întoarsă nici o filă din calendar În tot timpul peregrinărilor sale. 3 Nu-i era frică de Johns. Intră În odaia lui și luă unul din ziarele de pe birou. Johns le clasase În ordine cronologică și subliniase cu creionul unele pasaje: fără Îndoială că era și el un detectiv amator. Digby citi o știre: „Ministerul Siguranței Statului a răspuns Încă acum cîteva luni la o interpelare asemănătoare, privind dispariția unui document care, ca și În cazul de față, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
vorbă: era limpede că nu voia să mai vorbească decît În prezența unui martor. În cele din urmă apăru un individ mătăhălos, Într-un costum de gata, care se așeză pe al treilea scaun și scoase un carnețel și un creion. Avea niște urechi enorme și blegi și părea rușinat, ca un taur care și-ar da seama că a intrat Într-un magazin de porțelanuri. În mîinile lui stîngace, atît creionul cît și carnețelul păreau că suferă, iar uriașul dîndu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
al treilea scaun și scoase un carnețel și un creion. Avea niște urechi enorme și blegi și părea rușinat, ca un taur care și-ar da seama că a intrat Într-un magazin de porțelanuri. În mîinile lui stîngace, atît creionul cît și carnețelul păreau că suferă, iar uriașul dîndu-și seama de asta, suferea la rîndu-i. Va să zică așa, domnule Rowe, Începu grăsunul și oftă, În timp ce-și vîrÎ degetele sub coapse, pentru a-și proteja unghiile. Ai venit aici de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
o declarație? — Am văzut o fotografie Într-un ziar și... — Te căutăm de cîteva luni... Abia aseară am aflat. — Pari a fi dus o viață cam retrasă... — Am stat Într-un sanatoriu. Vedeți dumneavoastră... Ori de cîte ori deschidea gura, creionul scîrțîia pe hîrtie, adunîndu-i Într-o formă coerentă vorbele răzlețe. — Care sanatoriu? — Sanatoriul doctorului Forester. Și Rowe indică numele stației de cale ferată, căci altă adresă nu cunoștea. Se pare că mi-am pierdut memoria În timpul unui bombardament aerian, urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
din realitate - și totuși, protestăm cînd ne vedem: „Nu sînt eu acesta.“ Rowe Întorcea mașinal foile dosarului. Nu putea crede că viața lui se desfășurase printre asemenea oameni. Șovăi totuși, tulburat, În fața fotografiei unui bărbat cu părul lins, cu un creion vîrÎt În buzunarul stîng și cu ochii evazivi, puțin mijiți, ce voiau parcă să scape de reflectorul prea puternic al fotografului: — Îl recunoști? Întrebă detectivul. — Nu. De unde pînă unde? Am crezut, o clipă, că-i un negustor din cartierul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Rowe, te interesează studiul naturii omenești? — Nu-mi dau seama... Încă nu știu cine sînt eu Însumi. — Bunăoară fotografia asta... Era fotografia ce-l făcuse să șovăie pe Rowe: șovăi și acum privind-o. — Care era, după părerea dumitale, profesia acestui om? Creionul din buzunarul de la piept; costumul mototolit; expresia aceea caracteristică unui om obișnuit să i se dea peste nas; cutele din jurul ochilor blazați - toate astea Îi risipiră Îndoielile. — Detectiv particular, exclamă el. — Ai ghicit de la prima vedere. Totuși, omulețul ăsta anonim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
În luptă. Numai că printre aceste obiecte nu se aflau nici scrisori, nici fotografii. — Doar lucruri pe care nu le-au putut arde! zise domnul Prentice. Într-adevăr, un foc obișnuit n-ar fi putut distruge asemenea obiecte: un port creion... Nu-i ușor să arzi ceva Într-o casă În care Încălzitul este electric, spuse domnul Prentice... Urma apoi un ceas de buzunar. Deschise capacul masiv și citi cu glas tare: „Lui F.G.J. de la N.L.J., la nunta noastră de argint
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
și fruntea sa formau în lumina după-amiezii o țesătură clară, zonele demarcate ale viitoarei generații de răni. Am întors paginile chestionarelor lui. Fotografiile lui Jayne Mansfield și John Kennedy, Camus și James Dean, fuseseră desenate în culori pastel: linii de creion le încercuiau gâturile și zonele pubiene, sânii și pomeții păreau umbriți, iar alte linii secționau gurile și abdomenele. Jayne Mansfield cobora din mașină într-un instantaneu publicitar făcut în studio, cu piciorul stâng pe pământ, cu coapsa dreaptă ridicată pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
rectului său cele mai frumoase contururi ale unei bare de protecție din spate, un mariaj al penisului meu cu toate posibilitățile unei tehnologii favorabile. - Vaughan... Se uita în jos la un poster al actriței sprijinită de-o mașină. Luase un creion din cutia mea de culori și umbrea porțiuni ale corpului acesteia, încercuindu-i subsuorile și decolteul. Se uita cu ochi aproape orbi la fotografii, uitând de țigara de pe marginea unei scrumiere. Corpul îi emana un iz reavăn, un amalgam de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
culori și umbrea porțiuni ale corpului acesteia, încercuindu-i subsuorile și decolteul. Se uita cu ochi aproape orbi la fotografii, uitând de țigara de pe marginea unei scrumiere. Corpul îi emana un iz reavăn, un amalgam de mucus rectal și freon. Creionul brăzda șanțuri adânci pe suprafața fotografiei. Zonele umbrite începuseră să se perforeze sub crestăturile lui din ce în ce mai sălbatice, sub loviturile vârfului rupt al creionului care pătrundea prin suportul de carton. Marcă apoi punctele interiorului mașinii, înțepând zonele proeminente ale coloanei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
de pe marginea unei scrumiere. Corpul îi emana un iz reavăn, un amalgam de mucus rectal și freon. Creionul brăzda șanțuri adânci pe suprafața fotografiei. Zonele umbrite începuseră să se perforeze sub crestăturile lui din ce în ce mai sălbatice, sub loviturile vârfului rupt al creionului care pătrundea prin suportul de carton. Marcă apoi punctele interiorului mașinii, înțepând zonele proeminente ale coloanei de direcție și tabloului de bord. - Vaughan! am șoptit, petrecându-mi brațul pe după umerii lui. Corpul îi tremura, aproape de orgasm, latul palmei sale stângi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
altele. Îmi aduc aminte de un filosof, care a venit la Socrate,alt filosof. Și acela avea o femeie foarte talentată. Și a început să spună: „Domnule, am o femeie așa de frumoasă!“ Celălalt era la o masă cu un creion în mână și hârtie și a tras un zero. „Femeia mea-i de neam mare; tată său a fost ministru“.Celălalt mai tras un zero. „Femeia mea îi sănătoasă ca oul, n-a fost bolnavă și nu-i bolnavă“. Acela
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
pereche de pantaloni cafenii, o cămașă albastră cu mânecă scurtă și pete de sudoare la subraț și niște șlapi Adidas în picioare. Avea o față stranie: trăsăturile păreau să fi fost șterse cu guma și apoi redesenate aiurea cu un creion chimic și două carioca, astfel încât tot echilibrul liniilor și culorilor era cumva anapoda, suprarealist. - Alo! Ce faceți acolo? se răsti omul descris aici la Takamura. Ce faceți acolo? Hă? - Încerc să repar..., începu Takamura. Dar fu întrerupt de vocea ascuțită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Da, dar lucrurile ei... ar fi putut da un semn de viață... - Sorraza a fost dat dispărut timp de zece luni. Era într-un sat, Vejleköpping. A plecat acolo doar cu hainele de pe el, un bloc de hârtie și opt creioane negre. - Mhm... Lantz goli paharul de whisky și privi la ceas. Se ridică. Mă ridicai și eu. - Deci nu fiți neliniștit. Când aflăm ceva, vă anunțăm. Cât mai rămâneți în oraș? - Acum, fără Anca, două-trei zile cred. - Bine. Atunci anunțăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
de toată concentrarea ca să se poată ține în echilibru pe șa. Reazemă bicicleta de gheretă, desface catarama unei genți de un stâlp și scoate un registru cu paginile lunguiețe. Urcă pe scăunel și notează cifrele furnizate de instrumente, unele cu creionul, altele cu un stilou gros, fără a-și slăbi nici un moment concentrarea. Poartă pantaloni largi, sub un pardesiu lung; toate hainele lui sunt cenușii, sau în carouri albe și negre, chiar și șapca cu cozoroc. Abia după ce a încheiat aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
întâmplat însă. M-am gândit că aceste desene erau într-o servietă specială, pe care domnișoara o lăsa în birourile închisorii de la o dată la alta, căci ieri - îmi aminteam perfect - nu avea cu ea inseparabilul caiet și nici penarul cu creioane. Dacă aș ști să desenez, m-aș ocupa numai cu studiul formelor obiectelor inanimate - am spus eu cu ton oarecum peremptoriu, căci voiam să schimb subiectul și pentru că, într-adevăr, o înclinare naturală mă făcea să-mi recunosc stările de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
de la mine de-acasă; căutam ceva în coteț, în coșul în care ouau găinile, și ce am găsit? O carte, una din cărțile citite când eram copil, o ediție populară, cu paginile zdrențăroase, desenele în alb-negru colorate de mine, cu creioane colorate... Știți, copil fiind, mă ascundeam în coteț ca să citesc... Încerci să-i explici motivul vizitei tale. Înțelege din zbor, și nu te lasă nici măcar să continui: — Și dumneavoastră, și dumneavoastră, șaisprezecimile amestecate, știm prea bine, cărțile care încep și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
trăită, psihologia, talentul, trucurile meseriei: toate elementele care fac ca ceea ce scriu să fie recunoscut ca aparținându-mi mie, mi se par o cușcă ce-mi limitează posibilitățile. Dar dacă aș fi doar o mână, o mână retezată ce apucă creionul și scrie... Cine ar mișca mâna aceasta? Mulțimea anonimă? Spiritul vremurilor? Subconștientul colectiv? Nu știu. N-aș vrea să mă anulez pe mine însumi pentru a deveni purtătorul de cuvânt a ceva definibil, ci doar pentru a transmite ceea ce poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]