5,338 matches
-
inimă, dar și cu imensă bucurie, cum pășea pe cărare, cu mersul acela În doi peri, ce parcă nici nu te duce, nici nu te aduce, dușmanul de clasă și dușmanul poporului, trădătorul de neam și trădătorul de țară, banditul, criminalul, legionarul Împuțit, pe scurt, fratele său. Cu același mers se apropia acum de el și Flavius-Tiberius. Părea mulțumit de cabană și lucrul acesta le făcea tuturor ziua ușoară. 5. Își Întâmpină fiul cu aceste cuvinte: Orice gest, cât de mărunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
internațional public, 1993; Drepturile omului, 1993; Drept internațional public, 1995; Minoritățile statut și perspective, 1996; Minoritățile identitate și egalitate, 1998; Minoritățile în mileniul al III-lea, 1999; Drepturile omului potrivit dreptului internațional contemporan, 2001; Minorities in international law, 2001; International Criminal Court,a new stage, 2002; Minorities-from non-discrimination to identity (under the auspices of U.N.E.S.C.O.), 2004; Tratat de drept internațional, vol. I (Introducere, Izvoare și Subiecte), 2002; vol. II (Reprezentarea statelor, Spațiile, Populația), 2003; vol. III (Domenii ale cooperării
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
la Craiova, la 7 septembrie 1940 Trecut și prezent, Editura Lumina Lex, București, 2004. Tratat de Drept Internațional Public, București, Editura Lumina Lex, ed. 2002 și 2006. B. Studii 1. Statutul juridic al piloților americani capturați în timpul războiului din Vietnam; criminali sau prizonieri de război?! (Buletinul de studii și informare al M.A.E./A.D.I.R.I. 1972, 25 pag.). 2. Definiția agresiunii directe armate în lumina lucrărilor celei de-a III-a sesiuni a Comitetului special pentru definirea agresiunii, de la Geneva
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
monument ridicat de ortodocși. "Evreu, român, maghiar, tot erou e", s-a mîhnit preotul ortodox, că tot vorbim de intoleranța românilor. Asta-mi aduce aminte de protestul evreilor, cînd, la Auschwitz, au apărut cruci. Crucile polonezilor omorîți acolo, de aceiași criminali de război. Reportera mă aduce în prezent: La expoziția de artă modernă, Veneția-2001, cineva a expus materii fecale. În borcane, dispuse pe niște rafturi. Arta modernă suportă orice. Povestiți cum s-a întîmplat. Cum a fost posibilă o astfel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
român, calamitatea e invidia. Invidia falsifică harta valorilor. La ce ne pricepem mai bine decît la "revizuiri"? După eveniment '89, am citit/auzit că Goga e lichea și Călinescu tinichea, Nae Ionescu un plagiator, Noica "o structură stalinistă", Sadoveanu un criminal, Eugen Barbu un ticălos, Preda un corupt, Sorescu un oportunist. Și-s numai cîteva dintre "pierderile colaterale" ale revizuirilor. Ce Sfîntu Petrache Țuțea! Buzura? E nepotul lui Gogu Rădulescu, nu știați? Dacă mai apuc, o să scriu o carte cu titlul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
de ten din clasa atracției fatale, tocmai pentru a-i divulga victimizarea implacabilă de Vetă în pragul colapsului amoros, răsturnând astfel, prin acest final tautologic prin excelență, sistemul de valori în care suspansul adăugat ca suport în acest thriller unde criminalul devenea victimă, iar victima, terminator și trasându-se astfel linia de demarcație dintre lumină și întuneric. Sublim, s-ar putea spune, Othello rămânea cu averea pierdută, căsnicia dacă era cazul și de cele mai multe ori era distrusă, iar Desdemona, revigorată în spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
îi aduceau la realitate citând tare din clasicii fruntași ai suburbiilor Brăilei: Ia-l! Du-l! Hoooo! Pe el!". Cineva reaminti salutul ancestral al scursurilor Fanarului: Iaso! Toți se recunoscură între ei și cu nostalgie vorbeau de vremurile lui Gogeamitu, criminal, violator, hoț, dezertor, piroman, turnător, barbugiu, muncitor în slujba statului 38 de ore, 7 minute și 30 de secunde, pentru ca în a 31-a să fie prins în timp ce încasa o roabă de bani de la turiștii veniți să cumpere Ceasul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
și strâmb ca Turnul din Pisa, întrebarea nu există, pentru că urletul gunoierilor nu se îndoiește. El, în abjecția sa perfectă, nu putea decât să vomite abjecție, un urlet murdar, imposibil de negat, dar plin de energie creatoare, motor al vidului, criminal în serie al păcii moarte de la naștere prin urlet, al trilului păsării Salieri sau Paganini. Născută din urletul născocitor de urlete al orgoliului nemăsurat, urletul intern, demiurg al finalelor prin hotărâtoarea, impunătoarea, cu valoarea uriașă de somații, interjecția! Urletul gunoierilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
să mănânce bine, ca să aibă forță la tractat și noi mâncam evadați fierți în fasolea lor multicoloră, iar rușii carnea divină de elan, așa cum divină era pentru ei fresca de pe zidul de granit din care ne sfidau cei trei mari criminali ai omenirii pe care i-am adus odată cu calupul de timp a-i acelor vremuri. Și Gagu, Fați, Dădârlad și Niftode, Mutu, Cuprian și Tomaida priveau chipurile ucigașilor din frescă, andocați fără voie lângă coapsele Dunării noastre, cu mirosurile ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ce trebuiau să fie la școală, fix la miezul nopții, ultimele două ore, între orele 3 și 5 dimineața urmând a fi de matematică, da, urmând. A dat ocol foișoarelor, se așeză pe creasta zidului cu fresca celor trei mari criminali ai Omenirii și parcă, în același timp, sau Tomaida a leșinat cu zgomot de spaimă sau Gagu a atins vreun știulete care, trezit din somn, a dat alarma printre știuleți, Căpcăunu ședea drept în fața noastră, cu ochii arzând, cu mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
băiatul lui nea Ion, cu ochii veșnic lăcrimoși de dorul după bicicleta promisă de tatăl său din prenaștere își amintește Șepcarul pentru că toți repetenții trebuiau să poarte șapcă. Și după ce îi mână din urmă încolonați câte doi, ca pe niște criminali periculoși pe străzile Brăilei, Căpcăunu își desfăcu poalele de vultur și dispăru în neant. Lumea nu avea timp să se uite la niște pârliți de repetenți, așa că ne-am luat tălpășița. Priviți strigă Tomaida moare Căpcăunu! Și într-adevăr, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
am ajuns cu Zagna trasă la edec pe pârloaga de lângă Vădeni, mirosea deja a Oxigen Românesc. Din 2000 rămăseserăm 60, soldații nu își dădeau seama că deveniseră istorie, odată cu calupul de timp, împietriți în sistem, ca și cei trei mari criminali ai omenirii de pe stânca smulsă din trupul mamei lor Rusia, iar când piloții parașutau alimente și aparatele de bord indicau 46o 16'' 11' lat. N și 27o5''44' long. E, puneau dereglările pe seama magnetismului ridicat. Da, spuse Satelitu, 27 de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Fetița cu chibrituri prin vitrina unui magazin de jucării un ursuleț Panda de pluș, în mărime naturală. Profesorul de chimie, cel de rusă și cel de biologie, cântând în corul pușcăriei de la capătul bulevardului Karl Marx, alături de violatori, hoți și criminali, sau profa de latină, infirmieră la Leprozeria din Tichilești (Dobrogea), oferind daruri de Crăciun. De cine tremuram noi! Cele mai moluște ființe care aveau nevoie de mască pentru a fi impunătoare! Dacă aș fi scriitor, nu ca tine poet pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Mărăcineanu și cobora cu toate coletele, boccelele, rucsacurile și plasele burdușite, mai mult împins pentru a scăpa de pocitania aceasta cu ochi pătrunzători, care vedea în fiecare dintre călători un monstru din Capriciile lui Goya, mai ales pe rezervist, fost criminal de război, pe tânărul zdrahon, fost pușcăriaș, sau pe nepot, cu viitorul trecutului lui cu tot. Dacă Gustav voia început de toamnă, Hugo picta început de toamnă în spațiul neconvențional al magaziilor, cocinilor, cotețelor de păsări și pomii fructiferi din spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
salută. Șirul de zmeie și parașute din batistă legate de portbagaj, de asemenea vă salută. În numele tuturor repetenților, semnează: Băiatul lui nea Ion. P.S. Acum când Venezuela e mai aproape decât România, pot să vă spun: Domnule Primar, sunteți un criminal! Lângă craterul din Vădeni, unde fusese Zagna, se opri un autocamion marca Molotov. Ăsta trebuie să fie Primarul, își zise Liuba, și-i arătă poza Satelitului. Gde esti? Primarul îi răspunse în cea mai curată limbă română: BACK IN TIME
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
apoi Sigrid mi-a explicat. Website-ul unei închisori texane divulga ultimele feluri de mâncare pe care le ceruseră condamnații la moarte în ajunul execuției. Intenția cinică a patronilor era de a lua peste picior ultimele vise alimentare ale acestor mari criminali ale căror meniuri erau care mai de care mai naive. Patrick Guns găsise procedeul așa de respingător încât îl inversase. Hotărând că aceste fantasme de cheeseburgeri și de brioșe cu ciocolată meritau cel mai profund respect, îi rugase pe maeștrii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
dinții de fiecare secundă, spune Tîrnăcop, cît a durat hăituiala pînă am reușit să ne facem pierdută urma. Ne-am fofilat fiecare pe unde am putut, prin gurile de metrou, pasaje, străzi lăturalnice, apoi ne-am încuiat aici ca niște criminali. Pînă cînd Tîrnăcop nu s-a mai putut ține, făcea pe el, zice Gulie dîndu-l de gol, e slab de tot la găoază, a fost nevoie să iasă de nu știu cîte ori ca să se ușureze de tot, norocul lui
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
repezit să dai ordine drastice de a se deschide focul la Timișoara, nu-ți puteai imagina nici în ruptul capului că Piticul te mințise cu sînge rece, cum nu o mai făcuse pînă atunci, într-o chestiune atît de importantă. Criminalule, te-a înțepat Picioruș, hai să facem odată tîrgul, îți cunoștea perfect personalitatea, mustrările de conștiință care nu-ți dădeau pace, chestia cu martirul care se sacrifică pentru că nu vrea să facă nici un compromis, cu tiranul aflat la putere, o să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
o să fie doar o grămadă de moloz mîine-poimîine, a început să-mi toarne despre picturile alea că erau neprețuite, altarul, jilțurile, covoarele, mobilierul, obiectele de cult, că toată șandramaua era un monument istoric, a-nceput să se isterizeze, să țipe: criminalul, că ne demolează și bisericile, nu îi era de ajuns că ne călcase toate drepturile în picioare, urma s-o facă și pe asta, am apucat-o de umeri să-și revină, eram acolo, de cine-ți pasă ție mai
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Că se vor înfrunta două tabere de pe poziții total diferite. Că deznodămîntul va fi cu totul imprevizibil. Nici măcar de o asemenea iluzie nu vei avea parte. Totul se va face în cel mai elagant mod posibil. Vor exista călăi și criminali, dar din aceia cu mănuși, dichisiți, ferchezuiți, încît nimeni n-o să-i deosebească de restul lumii. Toți morții vor fi planificați, iar numărul lor va fi stabilit în funcție de necesitățile cerute de evenimente. La sfîrșitul Revoluției însă nu vor fi lăsați
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
lumea este tare mînioasă. Să-l bată în halul ăsta! Pe un om nenorocit, pedepsit și așa prea mult de Dumnezeu... Mitică se plimbă peste tot și sîngele închegat de pe față provoacă o imensă compasiune. M-au omorît, dom' Zamfir. Criminalii! Zamfir îl sărută și îl mîngîie. Lumea îl votează cu entuziasm. Ce suflet mare are! Vestea a circulat și Zamfir a cîștigat. Dacă n-ar fi fost omul ăsta (ridică mîna lui Mitică), n-aș fi cîștigat. Îhî, confirma și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
murea, nu era bai. Nu. În final, anchetatorii s-au convins că ciupercile au fost culese de babă. Nu erau siguri că Grigore nu știa că-s otrăvitoare și n-au putut să-l agațe. Numai că vecinii judecă altfel. Criminalule! Banditule! Ai luat apartamentul prin crimă! Azi așa, mîine așa, pînă Grigore s-a săturat de viață. L-au găsit spînzurat de o grindă. Dumnezeu nu bate cu parul! comentau vecinii. Așa este, doar că Grigore avea doar o singura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
speriată. Cum? întreabă el prostește, zăpăcit de veste. Îi taie gîtul, replică fetița tremurînd. Hai, hai să mergem repede. Robilă lasă totul deschis și aleargă la cumătrul său, la a patra casă. Din urmă fetița dă detalii despre crimă și criminal. Inima bătrînului dă să crape. Imagini cu sînge din belșug, cu morți în poziții de groază se perindau prin capul său, stimulînd inima să se autodistrugă. Ajuns la vecin, gîfîind și cu 200 de bătăi de inimă pe minut, asistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
înmărmuriți cînd văd ce spală doamna doctorului. Un căpușor mic de ied avea dinții dezgoliți. L-ați omorît! strigă cei doi în cor. Doctorul iese într-un halat de casă și explică: Nu era nimic de făcut. Zău, crede-mă! Criminalule, țipă cei doi, izbucnind în plîns. Povestea se încheie, dar prin sat n-a mers vestea că doctorul a avut vreo indigestie. O jertfă inutilă O oboseală pe care n-a mai trăit-o a pus stăpînire pe el și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Aștia te împușcă una, două. Se scutură puțin și-și dă seama ca este confuz. Unde sînt? se întreabă deodată derutat. Constată că trece în Ucraina, că cei doi care șușoteau erau, de fapt, ucraineni. Dumnezeule, ăștia sînt și mai criminali! Abordează românii care așteptau la rînd în vamă. Ar trebui să mergem împreună pînă la frontiera română, sînt mulți bandiți de drumul mare. Ce să-mi fure? Caii de la bicicletă? răspundeau unii nepăsători. Cum, necum, Spînu a găsit încă doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]