634 matches
-
de revoltă al omului solidar. Planurile majore de cunoaștere absolută sunt reprezentate de dragoste și de experiența directă, trăită, a războiului. Tabloul erotic este de înțeles ca experiență decisivă, deoarece aici se verifică față de sine într o tensiune unică și crispată. Preocuparea esențială a autorului, ca și a eroului ce-l reprezintă în planul ficțiunii, pare să fie găsirea unui principiu de ordonare a lumii. Iubirea este raportată, din perspectiva naratorului, la planul absolut, lucru firesc într-o lume în care
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
de rîs. Rîsul nostru absurd-voios. E mai vivantă, mai tonică decît mine. Stăm, și eu și ea, cu ochii pe realitatea care dă-n clocot (pe mai-mult-ca-prezent, e zisa ei!), dar Magda U. preia altfel decît mine evenimentele. Eu mai crispat. Ea mai ironic. "Să spui adevărul e o chestiune de temperament". Rîde enorm și vede monstruos", scria Val Gheorghiu. Eu o știu mai bine decît el pe Magda U.: Nu regret, nu revendic, încerc să nu-i urăsc. Dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
vulnerabilă, intimidată de Rusalin Pop. Dar inconfundabila neliniște a iubirii neîmpărtășite o descifrez bine, surioară. Și îndoiala de tine însăți. Te uiți după Rusalin cum ai căuta fereastra într-un spațiu închis. Nici pe drum nu fusese mai veselă. Condusese crispat, cînd prea prudent, cînd călcînd în forță accelerația. Aflasem de la tînăra mea prietenă, îmi povestise cu inimioara-n palme, cum copilărise într-un orfelinat. Drama și-o surdiniza destul de abil. Se confesa cu pauze, luînd din cînd în cînd cîte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
apa sărată cu putere dar avea senzația că nu înaintează nici măcar un milimetru. Simți cum mișcările brațelor devin din ce în ce mai lente, iar marea se făcu lăptoasă, căpătă consistență și gust de smântână. Reveni la realitate, aproape înecat, mototolind cearceaful între degetele crispate. Se uită la ceas. Patru fără un sfert. Beznă. Pipăi cu mâna după veioză, găsi într-un sfârșit butonul și îl apăsă decis, propunându-și să se ridice din cearceafurile jilave și să ajungă cât mai repede în bucătărie. O
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Și-a Înhățat portofelul și a ieșit din birou. După nici patru secunde am văzut-o pe Miranda venind pe hol. Orice gând la amețeală, sau foame, sau extenuare a dispărut În clipa În care am i-am văzut fața crispată și Încruntată și am zburat de pe scaunul meu să Îi pun tava pe birou Înainte de a mă zări. Am aterizat la loc pe scaunul meu cu capul Învârtindu-mi-se, cu gura uscată și total dezorientată exact În clipa În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
mișcare de mângâiere indecentă. Deodată, tresar. Am găsit! Sunt salvat. În tot corpul am un spasm de redresare a ținutei, devin solemn, Îl privesc fix În ochi, Îl sfidez. „Vrei să ne Întrecem? Ai cu ce?“, Îl Întreb din priviri crispat. În acest timp, cu mâini sigure, fără tremur, Îmi desfac cu lentoare calculată prohabul de la blugii făcuți să pocnească pe coapse și-i arăt sexul. Este jenat de agresivitatea mea. Lasă privirea În jos. Tace. L-am Învins. Nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
-mi fals să Închin cu ei. Mă apropii de oglindă, ridic paharul: „Noroc Mephisto!“. Poate că, pentru o clipă, i-am zărit imaginea În luciul schimbător, dar repede, fulgerător de repede, aceasta s-a estompat. A rămas acolo doar chipul crispat al unui ins macerat de o caznă interioară teribilă. Era chipul meu, dar cred că arătam așa monstruos din cauza amigdalitei. Vine spre mine Luminița D. ca să mă invite să dansăm un vals de Strauss. „Hai să dansăm, că nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
damelor din grupa noastră?“ „Du-te dracului!“ (primăvara) Primesc o scrisoare enigmatică de la o fată timidă din grupa noastră, pe care n-am observat-o până acum; Îmi scrie lucruri extraordinare, este atâta decizie și delicatețe În rândurile ei cam crispate, că mi se face frică să mă Întâlnesc cu ea. O caut la cămin, coboară, ne plimbăm prin parcul de la Drept. E curios că nu ne vorbim prea mult, dar o țin de mână, ne ținem de mână (eu consider
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
-mi; parcă se surpa spațiul până la ea, iar eu cădeam fără oprire, mă cufundam În acea spărtură, fără ca cineva să mă mai poată salva. De fapt, nu mai exista nimeni În acel moment decât noi doi, noi cu privirile noastre crispate, privindu-ne În extaz ca și cum am fi fost condamnați la moarte și nu ne-am mai fi putut vedea niciodată nici măcar o fracțiune de secundă după această Întâlnire absolută, unică, irepetabilă. Depășită fiind prima zguduire, dată de contactul nostru magnetic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
iar cei doi trădători (lectorii) rămân la suprafață, pentru a fugi apoi cu funia retezată, ca să nu mai iasă nimeni de acolo de unde ei nu au reușit să se aventureze. Am douăzeci de ani. Azi, tocmai când mă autosărbătoream, singur, crispat În fața chipului meu din oglindă, am descoperit cu spaimă că nu mai am timp. Nu mai am timp pentru orice fel de viață. Și ce steril am plutit În aburul vorbelor până acum; totul nu era decât o bucurie referențială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
feței ce i s-a Însuflețit spontan printr-un aflux brusc de circulație; obrajii i s-au Înroșit Întâi, apoi s-au Învinețit, ochii Îi strălucesc, nu mai sunt stinși. A lăsat ușa larg deschisă; Își reia lecția cu voce crispată, care trădează nervozitatea. Fără să sesizeze, repetă aceleași fraze de mai multe ori. Mecanismul perfect al dicției s-a defectat; un insignifiant șurub a rămas blocat undeva și el Încearcă dramatic să-l redreseze; nu reușește, Își dă seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ultimul timp să le vadă. Ce să fac? M-am gândit mult la el, e o obsesie și-l iubesc așa adânc; tainic figura lui mă urmărește În tot ce fac. Cum să-i vorbesc? Natural, vesel, spontan, drăguț, nu crispată. Dar la Întâlniri nu-l pot invita eu. Dacă luni nu-mi mai spune ziua când să mă duc să discut cu el, sunt pierdută. Am uitat să-ți spun că i-am dat și un album cu pictorii englezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
și fuge cu ele, le ascunde o vreme, apoi, când nimeni nu se așteaptă, Începe să zboare din nou, se ridică deasupra celorlalți, destul ca să se observe diferența, destul ca să creeze invidia, destul ca să trezească ura. (vineri) Acum, când scriu crispat pentru a umple golurile dintre cel de acum și celălalt, năvălește alt timp peste mine și mă oprește să scriu sau să citesc. Mă izolez În această cameră de student cu mirosuri tari, nu primesc pe nimeni, o alung pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
purtat acasă la ea când nu era nimeni altcineva? Ce aștepta de la mine? Pe de o parte, eram fericit, primeam gestul ei ca pe o ofrandă, de care eu nu știusem să profit. Nu-mi părea rău că am tăcut, crispat, Înghețat de puritate; Îmi puneam problema Însă dacă ea Înțelesese exact și, mai ales, dacă apreciase just bizarul meu comportament; dar dacă mă consideră un prost? Nu mi-a spus ea odată să nu mai fiu „poet“ și să cobor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
voi zvârli după tine Însetată de pădurea ta ca de o dragoste... Iar dacă vrei să scapi cât mai iute de mine, arată-mi că poți de toate și fii pestriț. 2 iunie 1965 (miercuri) Lovește, pentru că menirea unui pumn crispat ca al tău e să sfărâme. Lovește stânci, trunchiuri de Încrederi, risipește artificiile multicolore, dar urcă-ți fruntea sus și astupă-ți urechile, ca să nu auzi neliniștea clocotind În cei bolnavi din cauza pumnului tău. Iar dacă trebuie neapărat să arunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ș...ț să Închin cu ei. Mă apropii de oglindă, ridic paharul: «Noroc, Mephisto!Ă. Poate că, pentru o clipă, i-am zărit imaginea În oglindă, dar repede, fulgerător de repede, ș...ț s-a estompat. A rămas doar chipul crispat al unui ins macerat de o caznă interioară teribilă. Era chipul meu“ (sic! - p. 31) ș...ț. Simpatic În asemenea momente, M. e alteori cu adevărat profund și reușește bune pasaje de jurnal, cu idei și cu finețuri de scriitură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de repetări vor fi diferite în funcție de nivelul de pregătire și vârstă. Greșeli: coapsa piciorului ce realizează încrucișarea nu se ridică suficient de sus; pășirea încrucișată a piciorului nu este suficient de lungă sau de rapidă; umerii în timpul deplasării sunt ridicați, crispați și întorși spre direcția de alergare; brațele nu sunt îndoite din articulația cotului și nu se mișcă în ritm cu picioarele; trunchiul nu este vertical, privirea la picioare. Indicații metodice: se va urmări ca alergarea să se execute cu cât
ATLETISM ?NDRUMAR PRACTICO-METODIC by Alexe Dan Iulian () [Corola-publishinghouse/Science/83087_a_84412]
-
din ce în ce mai mari; - exercițiile anterioare, dar executate și cu celălalt braț; - în final, participarea la diferite concursuri, întreceri între subiecți sau grupe de subiecți; Greșeli: brațul de aruncare rămâne permanent întins; brațul de aruncare este foarte încordat, crispat; trunchiul rămâne în extensie sau pe verticală pe tot parcursul aruncării; umerii se ridică și se crispează; nu se execută extensia energică și rapidă a antebrațului pe braț (biciuirea). brațul liber nu își coordonează mișcările cu cele ale brațului aruncător
ATLETISM ?NDRUMAR PRACTICO-METODIC by Alexe Dan Iulian () [Corola-publishinghouse/Science/83087_a_84412]
-
este prea mare; Greșeli la alergarea pe parcurs: trunchiul este menținut într-o poziție verticală / pe spate; brațele nu susțin lucrul picioarelor; coapsa nu urcă aproape de orizontală; impulsia este incompletă; călcâiul atinge solul în momentul contactului; umerii sunt ridicați și crispați; trunchiul se leagănă lateral stânga - dreapta ; în turnantă, nu are loc înclinația trunchiului spre interiorul acesteia (stânga); la intrarea în turnantă se frânează accelerarea; în turnantă, brațul drept nu lucrează suficient de amplu; la startul în turnantă, de la culoarele 3-4
ATLETISM ?NDRUMAR PRACTICO-METODIC by Alexe Dan Iulian () [Corola-publishinghouse/Science/83087_a_84412]
-
gard; brațul opus piciorului de atac să se ducă inițial spre înainte spre vârful piciorului de atac iar apoi să lucreze rapid spre înapoi pentru a ajuta „venirea” piciorului de remorcă înainte, pe direcție: se vor evita pe cât posibil mișcările crispate, încordate; axa umerilor să fie tot timpul perpendiculară pe direcția de alergare; ritmul celor trei pași între garduri să fie optim și să asigure un nou atac rapid al următorului gard; oscilațiile laterale și verticale ale trunchiului să fie cât
ATLETISM ?NDRUMAR PRACTICO-METODIC by Alexe Dan Iulian () [Corola-publishinghouse/Science/83087_a_84412]
-
de nădejde al meu, in chestiuni amoroase. El mai era si dramaturgul de succes al Teatrului "Nottara", în acea perioadă. Dar fusese inițial medic. Deci, poate că știa mai multe despre himere, deliurum-tremens, halucinații post-bahice... I-am povestit totul, sincer, crispat și uimit. Transpirînd și îngrozindu-mă de tembela-mi docilitate în fața necunoscutei. După ce am terminat, IDȘul cum i se mai spunea nu a avut nici el o reacție de om sănătos la cap. Ba chiar parcă vroia să-mi demonstreze
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
căreia se-nclină fiecare cititor. Un patetism bine temperat, o liniște, un perfect echilibru al discursului ca o terapie. Citirea textelor blandiene funcționează profilactic. Metaforele deschise și cele opace structurează un traseu liric distinct, când decodificabil, când retras în sine, crispat, ermetizat. Contextul ideologic este cel care instaurează, la scriitorii subversivi, nu doar la Ana Blandiana, acest tip de metaforă, prin extensie, opacitatea scriiturii ni se atrage atenția. Alina-Iuliana Popescu descoperă entuziast limbajul subversiv și, cu simțul său de observator neobosit
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
turnat pe mine însumi... Octav: (nu înțelege) Vrei să mă ajuți puțin? (Costache se așează pe scaunul pescăresc, în apropierea mesei de camping; intră securistul, care se așează pe scaunul de rafie; controlează masa și scaunul... de microfoane...; Costache tace, crispat, intimidat) Securistul: Hai, mai repede, că am și alte treburi. Zi-i! Costache: Am greșit, tovarășe colonel. Securistul: Iar?! Costache: Iar. Securistul: Nu-i bine. E grav? Costache: Destul de grav. Securistul: În faptă sau în gînd? Costache: Nu, în faptă
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
unește, ci izolează. Rolurile nu se schimbă niciodată, situația rămâne blocată. Departe de a întreține relațiile sociale firești dintre membrii mediului observat, o atare practică nu face decât să contribuie la erodarea acestor relații și la crearea unui climat tensionat, crispat. Supravegherea se află la originea „zvonului” și, pornind de la el, a emiterii unor judecăți de valoare asupra oamenilor, cu inerentele lor efecte dezagreabile pe plan local. Când există o imobilitate definitivă a rolurilor, supravegherea de proximitate se degradează, coboară la
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
acestei totale neadecvări la univers anunță, într-un text precum Nesfârșită-i surparea, esența și manifestările dramei: "în afara mea// încotro să pășesc?//numai pe potecile mele/ zdrențuite, însângerate,/ numai în/ pasul nesigur, șovăielnic,/ numai în gestul nehotărât,/ numai în zâmbetul crispat și fugos/ numai în tremur, numai în șoaptă/ mă simt acasă/ la fel de trist/ la sfârșit de mileniu/ ca la facerea lumii". La sfârșitul spovedaniei, după atâtea Amânări, contorsiuni, amânări, în locul unui mult dorit proces cathartic, reapare deznădejdea: "de-acum ce
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]