8,264 matches
-
vitrat. — Vezi cât e de ușor? zice Helen. Putem să facem absolut orice. Nu, zic, ea poate să facă orice. Helen zice: — Mă mai iubești? Dacă vrea ea. Nu știu. Dacă zice ea. Helen își ridică privirea spre coliviile de cristal ale candelabrelor poleite și zice: — Ai chef de una mică? Nu că aș avea de ales, zic. Nu știu care e diferența între ceea ce-mi doresc și ceea ce sunt dresat să-mi doresc. Nu-mi dau seama ce-mi doresc cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
fi întrerupt aducerile noastre aminte. Sîrbă... gîndește cu glas tare sorbind din pahar. Știe ea plăcerea unei sîrbe?! Săteanu rotește paharul, ca și cum ar vrea să amestece pe fundul lui gîndurile ce-l frămîntă, soarbe totul, apoi, umplînd golul paharului de cristal cu privirea-i pierdută înăuntru, spre fundul gros, prin care ceștile de pe tavă se văd diforme, murmură încet, cu durere: S-or mai fi făcînd sîrbe la noi?... Cine le-o mai fi conducînd?... Își mai toarnă un sfert de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
am scos-o?!, păpușa de cauciuc ar fi prins în totalitate viață?" -, și a lăsat-o baltă tocmai cînd s-a aprins mai tare. Trece cu capul plecat pe lîngă Maria, întinde mîna și ia de pe masă două pahare din cristal, pe care le clătește îndelung la chiuvetă, impunîndu-și să rămînă indiferent la nedumerirea femeii. Șterge paharele cu două șervețele de hîrtie, le așază pe masă, împingînd mai spre perete primele pagini dintr-un nou scenariu pentru Televiziune, apoi ia sticla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
celebre lucrări a lui Sigmund Freud (n.r.) Monument londonez ridicat cu ocazia paradei în cinstea victoriei Aliaților, la inițiativa lui David Lloyd George (n.t.) Golfuri în Marea Nordului, în Suedia și Danemarca, despărțite de peninsula Iutlanda (n.t.) Noaptea de cristal (9-10 nov. 1938): una dintre cele mai cunoscute manifestări antisemite care au precedat aplicarea „soluției finale“: în peste o mie de localități din Austria și Germania, casele și magazinele evreiești au fost vandalizate și jefuite, iar proprietarii lor, agresați. Au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
interioară de câte ori cineva zicea că la Cinematecă sunt filme vechi. Dar nu spuneam nimic: cum să-i explic respectivului că filmele nu sunt nici vechi, nici noi, că ele se află într-un spațiu-timp fără curgere, un imens bloc de cristal în care sunt prinse imagini ca insectele cretacice în chihlimbar? Filmele existau înainte ca Edison și Lumière să-și inventeze aparatele și continuă să existe și după ce se aprinde lumina în sală. La cozile imense de luni dimineața erau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
Numărătoareă Ce să mai zic, stimați cititori? Să nu credeți că vreau să spun că nu se poate scrie poezie despre unu și infinit. O, cum se poate! zic stănescian: „Mâinile-i de evreu, mâini translucide, Taie-n penumbră șlefuind cristale, Și seara moare-n jur, și te ucide, Serile serilor le sunt egale. Mâinile lui și spațiul de hiacint Pălind într-un ghetou, sunt o părere Pentru senina, calma lui tăcere Care-și visează clarul labirint Nu-l tulbură nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
hiacint Pălind într-un ghetou, sunt o părere Pentru senina, calma lui tăcere Care-și visează clarul labirint Nu-l tulbură nici gloria, oglindă Visată de oglinzi, și suferindă, Nici fetele iubind sfios, nici ele. Abandonând metafora și mitul, Taie cristalul, unul: infinitul Hartă a Celui rispit în stele”. (Spinoza, de Jorge Luis Borges, în traducerea lui Anatol Baconskyă Cât privește timpul... N.S. freacă până la urzeală secunda, ora, anotimpurile, timpul ( Această oră o desfășuram ca pe un șal/ înnodat la gâtul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
1956. Zilele trecute, am putut admira, iată, 48 de ani mai târziu, o manoperă la fel de măgărească în concursul individual compus al gimnasticii masculine care l-a scos campion olimpic pe săritorul american în tribună Paul Hamm. În spatele strălucirii reci a cristalelor lichide se află tot șanțuri murdare ale creierului omenesc. Iar dopingul... Tendința de la Sydney s-a instalat temeinic la Atena: Olimpiada devine o Olimpiadă Internațională de Chimie. În arenă nu mai concurează sportivii, ci laboratoarele de sinteză, din care ies
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
bucătărie în care se dădeau pasiențe și jucam tabinet (nu știu de ce, dar câștigam întotdeauna), o baie cu vitralii și un pahar cu castelul Peleș în care se odihneau o periuță, un pieptene și un tub de pastă de dinți Cristal cu gust de ananas din care degustam periodic, un dulap întunecos plin de bunătăți, dulceață și gem, sirop și suc de roșii, zacuscă și murături, o cameră cu draperii verzi numai bune ca să te țină ascuns cu orele, cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
policioară așteptau două perechi de mănuși nou-nouțe. N-au așteptat mult. Mai întâi am fost cuceriți, parcă nu era destul aer cât să fie respirat de atâtea piepturi de băieți, pipăiam sacul, para și mănușile ca pe niște pahare de cristal gata să se spargă, pe urmă am început antrenamente asidue, în care ierarhiile și gloria se răsturnau, Boniek (care era Ică) nu strălucea în arta pugilistică ca în driblinguri, Platini (eu) dădea la sac, dar se ferea să lupte cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
prăfos, reziduuri ale o mie de accidente de mașină. În cincizeci de ani, pe măsură ce tot mai multe mașini se ciocneau acolo, bucățile acelea de sticlă aveau să formeze un calup de mărimi considerabile, în treizeci de ani - o plajă de cristale ascuțite. Ar putea apărea o nouă rasă de căutători prin nisip, lăsându-se pe vine pe mormanele acelea de parbriz spart, răscolindu-le în căutarea chiștoacelor de țigară, prezervativelor uzate și banilor mărunți. Îngropat sub acel nou strat geologic așternut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
la primărie să anunț că s-a spart conducta de apă caldă și m-am răzbunat pe nedreptatea din lume fiind și eu nedrept cu ea, la rândul meu. 15-16 martie 2005 TANZMUSIK Iată acolo sus, pe deal, palatul de cristal încins la muchii cu plastilină. Scheletul aparține unui uriaș căzut de pe vrejul de fasole, poarta este făurită dintr-o scoică mezozoică, în grădini cresc arbori sequoia stacojii, mușchi albăstrui adus din Islanda, boscheți de trandafiri în carouri sau dungați, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
aș vrea să mă concentrez, gândindu-mă la un loc în toate amănuntele, un loc unde mi-ar plăcea să mă aflu cu Franziska în momentul acesta, de exemplu o cafenea plină de oglinzi, în care se reflectă policandrele de cristal și o orchestră cântă valsuri, iar acordurile viorilor unduiesc deasupra măsuțelor de marmură, a ceștilor aburinde și a prăjiturilor cu frișca. Iar afară, dincolo de geamurile întunecate, lumea plină de persoane și de lucruri și-ar face simțită prezența: prezența lumii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
zidul, rămân împreună, uniți ca două verigi. Pe tarabe stau crapii uriași, spintecați, cu lapții și icrele la vedere, cu bășicile albe încă pline de aer, cu măruntaiele groase și inima vânătă, cleni cu solzi alungiți, ca niște ochi de cristal, știuci ascuțite, dințoase, gata să țâșnească prin aer, zvâcnind din cozi sângerii, bibani dungați, cu spinări împodobite de țepi, lini cu stropi violeți și mustăți de nisip, plătici și lipani subțiri, de-o palmă, fântânei cu aripioare de păsări, mrene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
ofilească numai atingînd-o”. De unde emanau o astfel de putere nefastă și o asemenea capacitate de respingere, nimeni nu știa să spună, Însă era, fără Îndoială, mai mult o forță care-l Înconjura ca o aură sau ca un zid de cristal, decît o simplă respingere estetică. Se așternuse o tăcere În care cei prezenți păreau să Încerce să-și recapete puterile după cîntecul zgomotos și rîsetele și discuțiile ce i-au urmat, iar atunci căpitanul a implorat-o pe tînăra pasageră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cumpărată la solduri, maro cu alb, drapată și croită așa încât nasturii de-un roșu lucios să țină loc de stigmate. Apoi am pe mine metri întregi de voal negru de organza înfășurat în jurul feței și cusut cu mici stele de cristal austriac tăiat manual. Nu-ți poți da seama cum arăt, dar tocmai asta-i ideea. Aspectul general e elegant și profanator, și mă face să mă simt sacră și imorală. Haute couture la mare artă. Focul pârjolește tapetul din hol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
călduroasă, însorită, și ușa din față e deschisă spre verandă și peluză. Focul de la etaj atrage în hol mirosul cald al peluzei proaspăt tunse și-i auzi afară pe toți oaspeții de la nuntă. Au luat cadourile pe care le voiau, cristalurile și argintăria, și s-au dus afară pe peluză să aștepte ca pompierii și paramedicii să-și facă intrarea. Brandy deschide una din mâinile ei enorme, îngreunate de inele, și atinge gaura prin care i se revarsă sângele pe pardoseala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
pe scări în jos cu pantofii ei albi cu toc cui făcuți scrum. Despuiată și fără păr, îmbrăcată în sârme și cenușă, Evie Cottrell dă fuga afară pe ușa din față spre un public mai numeros, oaspeții ei, argintăria și cristalurile și tulumbele de pompieri care se apropie. Asta-i lumea în care trăim. Condițiile se schimbă și noi ne schimbăm odată cu ele. Așa că, sigur, spectacolul ăsta o să fie despre Brandy, prezentat de mine, cu apariția extraordinară a lui Evelyn Cottrell
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Crinii roșii din vazele smălțuite sunt adevărați, nu de mătase. Draperiile de culoarea untului sunt de mătase, nu din bumbac satinat. Mahonul nu e pin băițuit să semene cu mahonul. Nici urmă de candelabre din sticlă presată în chip de cristal tăiat. Pielea nu e vinilin. De jur-împrejurul nostru sunt pâlcurile alea de scaune-divane-scaune Ludovic al XIV-lea. În fața noastră e un alt agent imobiliar inocent, o femeie, și Brandy întinde mâna: încheietura numai oase și vene, lanțul muntos al articulațiilor degetelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
tata. Cartofii dulci sub stratul lor de ciuperci. Curcanul mare și maroniu. Pâinișoarele sunt înăuntrul unei învelitoare vătuite cusută în așa fel încât să semene cu o găină. Ca să scoți o pâinișoară, îi ridici aripile. Mai e și tava de cristal cu murături dulci și țelină umplută cu unt de arahide. Ce să-mi dăruiască? zice mama. Noua față de masă. E foarte frumoasă. Tata suspină și înfige un cuțit în curcan. — La-nceput nu trebuia să fie o față de masă, zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
părul ei roșcat. Toată învăpăierea asta care se apleacă peste patul meu ar putea fi modelul la scară redusă al cerului văratic original. Mici diamante artificiale, nu cele de plastic scuipate de-o fabrică din Calcutta, ci alea austriece de cristal tăiate de elfi în Pădurea Neagră, pietricelele alea fals prețioase sub formă de stea sunt cusute peste tot pe tulul negru. Fața reginei absolute e luna de pe cerul nopții care se apleacă și mă sărută de noapte bună. Camera mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
mâini. Cătarea e ațintită drept spre mijlocul bucății de bumbac dintre cracii colanților lui Evie Cottrell. Iată-ne pe mine și pe Seth singuri în holul lui Evie, cu cioburile căzute din gemulețul de lângă ușa principală și candelabrul austriac de cristal al lui Evie care scânteiază ca o bijuterie pentru locuințe. Singurul alt obiect e-o măsuță în acel stil provincial franțuzesc alb și auriu. Pe măsuța franțuzească e-un telefon très oh-là-là cu receptorul mare cât un saxofon de aur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
da jos ca să merg la o licitație elegantă sau la o vânzare de bunuri imobiliare sau la ceva de felul ăsta, și-apoi la prânz. Evie, Evie ar fi pulbere. Bine, cenușă. Singură în livingul ei, iau o tabacheră de cristal de pe masa care seamănă cu un bloc de malachit și azvârl comoara asta mică spre cărămizile șemineului. Se aude un zbang puternic, țigări și chibrituri zboară care pe unde. Ca o burgheză defunctă ce sunt, îmi doresc imediat să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
scântei și tăciuni țâșnesc pe ușa sufrageriei și se împrăștie pe podeaua holului. Evie zice: — Manus, nu face glume. Dacă tu ești, am zis că nu vreau să te mai văd. Și chiar atunci: Buf. O jumătate de tonă de cristale austriece tăiate de mână, scânteietoare, învăpăiate de lumină albă, marele candelabru cade din mijlocul tavanului holului și explodează prea aproape. Încă un centimetru, și aș fi moartă. Cum pot să nu râd. Sunt deja moartă. — Ascultă, Manus, zice Evie. Ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
mândru de el, zice Brandy. Va trebui să i-l vâri între dinți ca să-i ții gura deschisă. Așază-te pe el, dacă trebuie. Brandy surâde la picioarele mele ca întruchiparea răului. Prin ușă se aude de la parter zăngănit de cristal autentic spart. — Grăbiți-vă! strigă Parker. A început să spargă lucruri! Brandy se linge pe buze. După ce i-ai deschis gura, bagă mâna și prinde-l de limbă. Dacă n-o faci, o să se sufoce, și-atunci o să șezi pe-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]