206,013 matches
-
model referențial putem recurge la imaginea stilului „monolitic” bachian sau wagnerian, ambii compozitori realizând sinteze ale stilurilor anterioare și încheind astfel un ciclu stilistic. Nefiind relevante transformările în planul interior al creației, indiciul diferențelor implicite vieții și activității îl reprezintă criteriul geografic al deplasărilor. În cazul lui Bach este vorba despre asocierea etapelor vieții și activității cu deplasările între orașele Eisenach (în care s-a născut), Lüneburg, Weimar, Köthen și Leipzig, iar în cazul lui Wagner este relevantă perioada „pelerinajului” - reperele
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
evoluției stilului „antropomorfic” beethovenian - „defoliat” în trei „stiluri” sau „vârste” - drept prototip evolutiv pentru întreaga perioadă romantică. Acest model al deschiderii unui nou ciclu stilistic, cu re-canonizarea implicită, îl urmează și creația lui Arnold Schönberg, în balanță fiind puse ambele criterii de evaluare - (a) cel implicit, stilistic, al evoluției și diferențierii interioare a creației și (b) cel explicit, geografic, al deplasărilor, viața și creația lui fiind divizate în două mari perioade - europeană și americană (ca și în cazul lui Serghei Rahmaninov
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
neputând fi amestecate între ele tocmai în virtutea acestei fixații într-o anumită perioadă istorică, ale cărei semne distinctive se prezintă a fi. Distanța temporală între tipologii, omogenitatea constituirii interioare, stabilitatea ca rezistență la schimbare și liniaritatea evoluției identicului sunt, astfel, criteriile fundamentale în constituirea unei structuri stilistice. Această imagine rezistă, însă, doar până la limita despărțitoare a începutului de secol XX. Existența și activitatea de creație ale lui Schönberg și Stravinski propun și, până la urmă, impun un model stilistic radical diferit de
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
pe care le-au produs, se situează fie la începutul (funcția de deschidere), fie la sfârșitul (funcția de sinteză) unui ciclu cultural sau, într-o altă optică, determină deschiderea sau închiderea acestuia <footnote Durata existenței biologice reprezintă și el un criteriu relevant și se referă la o mărime relativ precisă, chiar dacă variabilitatea oscilează între limite uneori destul de îndepărtate - 31 de ani de viață ai lui Franz Schubert, 35 ai lui Wolfgang Amadeus Mozart, 39 ai lui Frederic Chopin și 82 de
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
a procesului de compresie stilistică, îl reprezintă alăturarea comparativă a două lucrări orchestrale - „Sinfonia” lui Luciano Berio (1925-2003) și Simfonia nr. 1 a lui Alfred Schnittke (1934-1998), ambele fiind concepute în ideea unui colaj stilistic, concepție care anulează nu doar criteriul omogenității „monolitice” sau stratificării unui stil în constituente eterogene succesive, ci desființează pur și simplu atât distanța temporală ca determinantă a locului în istoria muzicii a unei lucrări sau compozitor, cât și criteriul distanței spațiale. Dacă în cazul lui Schönberg
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
colaj stilistic, concepție care anulează nu doar criteriul omogenității „monolitice” sau stratificării unui stil în constituente eterogene succesive, ci desființează pur și simplu atât distanța temporală ca determinantă a locului în istoria muzicii a unei lucrări sau compozitor, cât și criteriul distanței spațiale. Dacă în cazul lui Schönberg era vorba despre trei „stiluri” diferite structurate în succesiune în interiorul unui singur stil individual și material muzical original de autor, la Berio și Schnittke devine posibilă asamblarea în concomitență a unui material muzical
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
în muzica contemporană, publicată în volumul colectiv Muzica în URSS (Muzîka v SSSR), 1988, pp. 22-24. footnote> O altă trăsătură de diferențiere a ideologiei lui Schnittke de ideologia lui Berio și, implicit, a modului diferit în care aceștia își formulează criteriile valorice, o reprezintă atitudinea lui Schnittke față de Dmitri Șostakovici (1906-1975), iar modul în care acesta din urmă este prezentat în textul intitulat „Cercurile influenței”, poate fi re-proiectat asupra lui Schnittke însuși și asupra esteticii polistilicice care îi aparține: „Creația lui
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
Cercurile influenței” („Krugi vliianiia”), în D. Șostakovici. Articole și materiale, Moscova, 1976, p. 225 footnote> Este paradoxal, însă, faptul asocierii, în creația lui Schnittke, a acestui „salt înspre polistilistică” cu organicitatea procedurii simfonice, dar și asumarea profundă a simfonismului drept criteriu intrinsec al gândirii și metodei componistice. Șocul contrastului între unitatea organică asigurată prin structurarea procesualității muzicale ca dezvoltare continuă și multitudinea elementelor eterogene inserate în această desfășurare cu funcție de celule generatoare<footnote Acest mod de abordare a citatului ne trimite
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
tehnice a materialului muzical; (4) al patrulea context, postmodernismul emergent al sfâșitului anilor ’60 - începutul anilor ’70, impune creația polistilistică a lui Alfred Schnittke drept concepție în care nu mai există departajarea în imaginea „vârstelor” sau a „compartimentelor” diferențiate pe criteriul unei alterități graduale sau exponențiale, calitatea de constituentă tematică a unei singure lucrări este exercitată de către citatul sau aluzia stilistică în calitatea lor de fragment reprezentativ pentru o întreagă tipologie stilistică, aceasta, la rândul ei reprezentând o perioadă istorică. În cadrul
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
În cadrul acestui model este anulată ideea de succesiune a etapelor evolutive și, împreună cu ea, dispare și ideea spațiului temporal ce separă mediile istorice în calitatea lor de habitat al unui model stilistic dominant. Astfel, termenul de polistilistică anulează diferențierea după criteriul privilegierii unei concepții stilistice în calitatea ei de dominantă culturală și se impune ca o ultimă formă plauzibilă a gândirii și realizării unui hiper-stil, în termeni corespunzători definițiilor consensuale ale acestuia; (5) al cincilea context, postmodernismul clasicizat al anilor ’80
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
tehnicile, tradiționale sau experimentale, ilustrînd toate tendințele artei contemporane, precum și toate stilurile genului expoziția arată cît de mari sînt posibilitățile de interpretare cu ajutorul imaginii a unor texte considerate uneori o literatură marginală. De altfel, organizatorii expoziției subliniază clar că în criteriile lor de selecție intră tocmai acest element de interpretare personală, de lectură proprie pe care artistul plastic o dă textului literar. Pentru a alege din lucrările celor 1416 candidați (din 54 de țări de pe toate continentele) doar pe cele 48
Alice, Peter Pan și Albă-ca-Zăpada by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10029_a_11354]
-
tot mai mică. Abandonez planurile pe termen lung ca să fac loc priorităților. Imediatului. Am o carte începută acum trei ani și scrisă pe jumătate, pe care nu pot s-o continui din cauza angajamentelor zilnice. Am început să gândesc totul în funcție de criterii administrative: număr de semne, termen de predare, font de scriere etc. Chiar și interviul acesta intră sub aceeași cupolă. Dar mă scutur și zic: sunt scriitor, nimic altceva. Aveți succes. Romancierul, sau traducătorul câtorva zeci de volume ,grele" ajung și
Radu Paraschivescu: popularitate, atâta valoare",Marele pariu e să am câtă popularitatea, atâta valoare" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10020_a_11345]
-
cules din popor, cu întregiri și lămuriri de punere în scenă de Victor Ion Popa, cu așezarea melodiilor populare (semne bizantine și apusene) de G(eorge) Breazul, București, Fundația Culturală „Principele Carol”, Cartea Satului nr. 7, 1934; footnote> . Urmează, respectând criteriul cronologic antologia de Colinde, voluminoasă antologie cuprinzând cele mai diverse creații populare de acest gen, prezentate în dublă notație, hrisantică și guidonică - prima lucrare de acest gen din istoria muzicii românești<footnote Colinde, culegere întocmită de G(eorge) Breazul, cu
GEORGE BREAZUL LA SEMICENTENARUL TRECERII SALE ?N ETERNITATE by Vasile Vasile () [Corola-journal/Science/84199_a_85524]
-
prețuirea și încântarea oamenilor de cultură din România și din străinătate?” - se întreba retoric Titus Moisescu, la mai bine de o jumătate de secol. Și-și răspundea singur tot în forme interogative: „Bogăția și varietatea conținutului ei muzical și literar? Criteriile de selecție a acestor bijuterii muzicale, colindele românești unice prin frumusețea poetică și înveșmântare melodică? Metoda de organizare și de transcriere a acestor melodii arhaice, păstrate cu sfințenie în străvechile datini și obiceiuri românești?<footnote Moisescu, Titus - Postfață; în: Colinde
GEORGE BREAZUL LA SEMICENTENARUL TRECERII SALE ?N ETERNITATE by Vasile Vasile () [Corola-journal/Science/84199_a_85524]
-
martie 1932, cuprinzând exemple de epocă de mare reprezentativitate: oda pithică a lui Pindar, imnul către Nemesis, imnul Soarelui, imnul către Muză, Skolionul lui Seikilos<footnote Breazul, George - Pagini din istoria muzicii românești, vol. IV..., pp. 326 - 337; footnote> . Respectând criteriul cronologic, urmează Muzica primelor veacuri ale creștinismului<footnote Breazul, G(eorge) - Muzica primelor veacuri ale creștinismului; în: Raze de lumină, București, An VI, nr. 5, noiembrie - decembrie 1934, pp. 411 - 445; Republicată în: Pagini din istoria muzicii românești, vol. VI
GEORGE BREAZUL LA SEMICENTENARUL TRECERII SALE ?N ETERNITATE by Vasile Vasile () [Corola-journal/Science/84199_a_85524]
-
istorică a obștei, în spiritualitatea, credințele, obiceiurile, datinile, în mit, în legendă, în văpaia de dor, de năzuințe și eroism românesc”<footnote Breazul, G(eorge) - Patrium Carmen..., p. 583; footnote> . Autorul programei și al articolului ce explicitează textul ei precizează: „criteriile de selecție a valorilor educative și stabilirea lor ca atare, ca bunuri de formație și sporire a puterilor sufletești ale copilului -- nu pot fi fixate decât în urma cunoașterii temeinice a psihologiei generale și muzicale a copilului român”, iar aceasta „ abia
GEORGE BREAZUL LA SEMICENTENARUL TRECERII SALE ?N ETERNITATE by Vasile Vasile () [Corola-journal/Science/84199_a_85524]
-
în: The New Grove Dictionary of Music and Musicians, volume three, 1980, pp. 245 - 246 - și apoi în vol. 4, 2002, pp. 299 - 300; footnote> . Continuând șirul reprezentărilor lui Breazul în cele mai importante enciclopedii și dicționare străine, ordonate pe criteriul alfabetic al autorilor, ne vom opri asupra următorilor autori: Erich Müller von Asow<footnote Asow, Erich Müller von - Breazul, George; în: Die Musik in Geschichte und Gegenwart, band 2 (Bocherini - Da Ponte), Deutscherbuch Verlag, Bärenreiter - Verlag Kassel, Basel - London - New York
GEORGE BREAZUL LA SEMICENTENARUL TRECERII SALE ?N ETERNITATE by Vasile Vasile () [Corola-journal/Science/84199_a_85524]
-
palpabil). Compromisurile - pentru că o finanțare privată ricoșează la îndemnul egalitarist, conform căruia trebuie să facem loc tuturor, într-un mod pe cât posibil parțial, breasla fiind astfel demonopolizată de clauza "fondului comun", repartizabil în chip democratic, fără a se face atingere criteriilor valorice și competitive, absolut obligatorii și exclusive în orânduirea conținutului unui festival. Ar dispărea, totodată, înverșunarea acelor indivizi obsecvenți și obstructivi, soli ai unor foruri guvernamentale rău-platnice, dar și umilința de a li te adresa într-un registru ce se
O samă de contraste by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10080_a_11405]
-
valoare în același timp o recomandă. În acest caz, definiția încetează de a mai fi o descriere inertă, de care poți ține sau nu seama, și se transformă în schimb într-o constrîngere estetică de tip normativ. Definiția devine normă, criteriu de apreciere și regulă de comportament. Frumosul nu e ce-ți place ție, frumosul e ceea ce spune definiția lui că este el, iar ție nu-ți mai rămîne decît să-ți placă acest nou frumos, ba mai mult nu-ți
Aporiile rațiunii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10104_a_11429]
-
ce condamnă la cinci ani de pușcărie baba care a furat două rațe și la doi ani pe cel ce a furat două mii de miliarde este de aceeași opinie. Ea pedepsește furtul acolo unde îl află. în materie de furt, criteriile scării de profesionalitate apar identice cu acelea ale oricărei alte bresle. Avem, așadar, hoți tâmpiți și hoți geniali, la poli opuși, iar între aceștia o massă de mediocrități care se descurcă mai bine sau mai rău, după cum le dictează astrele
Meritocratia hotiei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10113_a_11438]
-
Ťlibertateť, Ťdreptateť, cuvinte care sugerau mizeria, apăsarea ș.a.m.d. Se introdusese obiceiul ca autorii care, acceptau, pentru a le apărea volumele, anumite modificări, să revină asupra lor atunci cînd dădeau autografe adăugînd Ťcu mînať ceea ce fusese schimbat la cenzură... Criteriile cenzurii nu mai erau acum foarte clare - cum nu mai erau foarte clare nici ideile celor aflați la putere. Aceștia se declarau comuniști, dar susțineau o ideologie naționalistă". Producțiile înaintașilor, frecvent incomode, nu puteau fi înlăturate pur și simplu, nu
Din nou despre postbelic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10101_a_11426]
-
de referință în domeniu, elaborată în condiții riscante, la finalul "epocii de aur", potrivit căruia "valorificarea moștenirii culturale" s-a operat în trei moduri: prin tăcerea totală sau blamul la adresa a foarte numeroși scriitori și intelectuali, prin reeditarea selectivă, după criterii sui generis, și prin deformarea sensului operelor, trecute prin grila interpretării oficiale. Iată doar cîteva nume din foarte extinsul index, în două volume, Publicații interzise: Eliade Rădulescu, Titu Maiorescu, Nicolae Iorga, Vasile Pârvan, Octavian Goga, Mihail Dragomirescu, Paul Zarifopol, Dimitrie
Din nou despre postbelic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10101_a_11426]
-
Minnesota Press, Minneapolis, 1984. footnote>. Această idee poate servi în calitate de o primă aproximare. Este de remarcat aici termenul „post-avangarde” care poate fi interpretat atât că situare temporală după și în afara celui de-al treilea avangardism, cât și ca alteritate față de criteriile avangardiste în evaluarea calitativa a produsului artistic-muzical potmodern. Văzut că post-avangardism într-o opoziție cu un posibil neo-avangardism care ar sugera continuitate, postmodernismul muzical se raportează la etapa artistică anterioară prin prisma unei prezumptive detașări de aceasta, însă fără a
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
sus este concepută într-o conformitate strictă cu atitudinea anti-meta-narativă. În consecință, nu rămâne decât să începem căutările, procedând prin excludere și urmărind o potrivire cât mai mare, daca nu și perfectă, între aceste 14 calități, cu funcția evidență de criterii "identitare", și una sau mai multe lucrări muzicale care le-ar corespunde. Într-un prim moment putem afirmă că postmodernă este muzică recentă, cu care coabitam în același moment de actualitate, atâta timp cât trăim în interiorul acelui segment istoric-temporal care se identifică
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
radicală atât cu impenetrabilitatea elitist-ermetizată a muzicii pan-seriale, cât și cu expresivismul rutinat al tradiției muzicii tributare, oferind o nouă concepție a accesibilității prin formularea unui al treilea tip de adresabilitate cu miză aproape exclusivă pe referențialitate. Semnificația acestor criterii - adresabilitatea și referențialitatea (în accepțiunea lor postmodernă), ar putea fi „lecturata” prin grila unui fenomen postmodern precum suprimarea delimitărilor între culturile savanta și populară, însă cu o pronunțată tendința de revenire la vernacular. În termenii acestei atitudini, procedeele de citat
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]