1,114 matches
-
câte nu apăreau în mintea sa. Asta pănă într-o zi când fără de veste a trecut în lumea umbrelor. Și nimeni nu i-ar fi simțit lipsa dacă într-o dimineață o fetiță zglobie nu s-ar fi lovit de cufărul cerșetorului. „O -își spuse eadar e cutia moșului ce cerșea aici, eu am să o iau acasă, am să o pictez atât de frumos încât întreaga lume va fi uimită de bijuteria mea și apoi am să o vând, iar
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
banii voi cumpăra medicamentele de care are nevoie mama mea”. Căci auzise ea pe doctor când spunea că numai un medicament foarte scump îi va salva viața, ori ei erau săraci, de unde atâția bani?. Dar ea știa acum. Așa că luă cufărul pe care-l numi „cutia credințelor magice”, pentru că numai o magie îi putea vindeca mama. Și odată ajunsă acasă se apucă și pictă cele mai frumoase flori pe care mâinile ei mici le puteau picta. Mulțumită de „opera” ei porni
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
pentru mine? Doctorul se scărpină gânditor în cap, era deja târziu.” Cum de a apărut fetița asta tocmai acum să mă necăjească?” Trebuia să ajungă repede la un bolnav. Dar bine, până la urmă cât de greu poate fi să deschizi cufărul ăsta vechi?„Dar cum l-o fi dus până aici ?”...era destul de greu. Puse cufărul pe masă și încercă să spargă lacătul; se pare că era înțepenit. Cine știe de când era așa! „Ce belea!”-își zise. Probabil avusese cândva o
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
fetița asta tocmai acum să mă necăjească?” Trebuia să ajungă repede la un bolnav. Dar bine, până la urmă cât de greu poate fi să deschizi cufărul ăsta vechi?„Dar cum l-o fi dus până aici ?”...era destul de greu. Puse cufărul pe masă și încercă să spargă lacătul; se pare că era înțepenit. Cine știe de când era așa! „Ce belea!”-își zise. Probabil avusese cândva o cheie, dar de unde să o iei? Se chinui mult timp și începu să se enerveze
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
cu Departamentul de Bunuri și Vamă al Maiestății Sale. Sigur, cei de la Vamă i-ar verifica actele, dar nu putea să-și amintească ultima dată când l-au pus într-adevăr să deschidă ceva, ca să nu mai vorbim de un cufăr girat de un agent cunoscut și respectabil ca el. Adevărul era că nu îi deranja prea tare comerțul cu obiecte de artizanat. Traficul, fie că era de carne vie sau de droguri, acesta era domeniul lor de interes. Directivele veniseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
la rândul ei spre Asya, s-a Întins peste pilaful aburind și apoi, cu niște luciri excentrice În ochii ei verzi-cenușii, a șoptit: — Am auzit tot felul de povești despre armeni care se Întorc la vechile lor case ca să dezgroape cuferele pe care le-au ascuns bunicii lor Înainte să fugă. A mijit ochii, ridicând puțin vocea. — Aur și bijuterii, a bolborosit și s-a oprit ca să se gândească o clipă la asta, până când a ajuns la o Înțelegere cordială cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
a ajuns la o Înțelegere cordială cu ea Însăși: aur și bijuterii! Asyei i-au trebui câteva secunde În plus ca să priceapă despre ce vorbea mătușă-sa. — Înțelegi ce vreau să spun, fata a venit să dea de urma unui cufăr În care se află o comoară, a adăugat mătușa Feride tulburată, cercetând acum conținutul unui cufăr imaginar, În timp ce chipul i se lumina gândindu-se la gustul aventurii și strălucirea rubinelor. — La naiba, ai dreptate! a exclamat Asya. Nu ți-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
câteva secunde În plus ca să priceapă despre ce vorbea mătușă-sa. — Înțelegi ce vreau să spun, fata a venit să dea de urma unui cufăr În care se află o comoară, a adăugat mătușa Feride tulburată, cercetând acum conținutul unui cufăr imaginar, În timp ce chipul i se lumina gândindu-se la gustul aventurii și strălucirea rubinelor. — La naiba, ai dreptate! a exclamat Asya. Nu ți-am zis? Când s-a dat jos din avion căra o lopată și Împingea o roabă În loc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
datoria doctorului? știți că aveți autoritatea să îl amendați ca magistrat investigator... În acel moment, spre ușurarea lui Porfiri, un tânăr roșu la față își făcu apariția în hangar împingând un cărucior cu două roți pe care era așezat un cufăr mare din alamă. Noul venit nu purta pălărie, iar părul îi era ridicat în smocuri rebele. Purta o manta veche, cu modelul demult șters. În multe privințe, aparența sa dezordonată și ponosită era în contrast cu cea a lui Liputin. ă Scuze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Liputin își puse ceasul în buzunar. Expresia îi era de nepătruns. ă Asta nu are nicio legătură cu noi. Nădăjuiesc că vă cunoașteți îndatoririle în fața legii. ă Bineînțeles, excelența voastră. Indubitabil! In-du-bi-tabil! Doctorul opri căruciorul și apoi rostogoli cu grijă cufărul încât acesta ateriză în picioare pe podea. În ciuda grijii sale, dinăuntru se auziră zgomote alarmante de metal și sticlă, ceea ce îl făcu pe doctor să deschidă cufărul și să-i inpsecteze atent conținutul. ă Nicio o stricăciune. Nicio stricăciune. Borcanele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Bineînțeles, excelența voastră. Indubitabil! In-du-bi-tabil! Doctorul opri căruciorul și apoi rostogoli cu grijă cufărul încât acesta ateriză în picioare pe podea. În ciuda grijii sale, dinăuntru se auziră zgomote alarmante de metal și sticlă, ceea ce îl făcu pe doctor să deschidă cufărul și să-i inpsecteze atent conținutul. ă Nicio o stricăciune. Nicio stricăciune. Borcanele cu formol sunt intacte. Îmi făceam grijă în privința formolului. ă Cred că ați reuși să fiți mai punctual dacă ați renuța la obiceiul repetiției, comentă Liputin. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Incredibil! exclamă prokuror-ul. Doctorul aprobă scurt și își scoase haina, pe care i-o înmână consilierului de stat. Acesta o primi cu repulsie mută și o trânti pe podea, fără ca doctrorul Pervoiedov să observe însă gestul, fiind deja aplecat peste cufărul din care își luă un șorț din cauciuc. ă Un corp cu ștreangul în jurul gâtului! Celălalt cu o gaură cât o lamă de secure în craniu! strigă Liputin. Doctorul Pervoiedov aprobă din nou, cu bisturiul în mână. Părea că ține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
și își concentrară atenția asupra urmei adânci lăsate de funie pe gâtul mortului, apoi se ridicară, pentru aer și pentru a-l fixa pe doctor cu fețe nelămurite. ă Un moment. Așa o să vedeți mai clar. Luă o lamă din cufăr și rase barba într-un loc. ă Tot nu văd nimic, spuse Liputin nerăbdător. ă Păi, tocmai asta e, excelența voastră, spuse Porfiri. Nu-i așa? adăugă el, uitându-se la Pervoiedov pentru confirmare. ă Exact, exact, fu de acord
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
să evite instrumentele muzicale și armele care atârnau din tavan, Porfiri se pierdu printre vrafuri și vrafuri de haine de mâna a doua, de la blănuri de lux la costume roase, după care își afundă degetele în lăzii cu pantofi și cufere cu ochelari și netezi cutiuțele cu tabac și degetarele așezate pe tăvi. Era ca și cum aceste obiecte, lăsate în vraiștea lor, erau mărturia legii naturale a afinității, demonstrând magnetismul celor abandonați. și, desigur, faptul că acestea făcuseră odată parte din viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
de ceva mai mare. Nu s-a plâns niciodată. Porfiri observă detaliile locuinței mortului: patul de copii ascuns sub streașină, biroul și singurul scaun, ambele cu picioarele tăiate scurt. Restul mobilei consista dintr-un otoman ce părea enorm și un cufăr din lemn negru sculptat cu ornamente. O fereastră mică da în Strada Sredania Mașcianskaia, iar Porfiri văzu că afară se întuneca și că vicolul părea să se întețească. Încăperea era era încălzită, fiindcă toată căldura casei se ridica aici. Spre deosebire de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
și pe atunci, de coacere în groapă, dar instalarea primului cuptor trebui să fi eliminat până și din memorie rustica practică, uitată de tatăl lui Cipriano Algor. Din fericire mai sunt cărțile. Le putem uita pe un raft sau în cufăr, le putem lăsa pradă prafului și moliilor, abandona în întunericul pivnițelor, putem să nu ne uităm la ele și să nu le atingem de ani de zile, dar lor nu le pasă, așteaptă în tăcere, închise în sine pentru ca nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
fără călugări. Dar nu e turist, Beth. Se află aici cu un scop. — Pentru tine, Sandina, toți sînt aici cu un scop. E timpul să intervină. Wakefield se ridică și privește În jur după haine. Le găsește aruncate după un cufăr, la picioarele cuibului lui. Cu goliciunea cum acoperită, se apropie de bucătărie și tușește. Ambele femei se Întorc către el. — Nu știu ce să spun. Ar trebui să știu ce să spun, dar nu știu. Își dă seama că e Încă drogat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
-l vedem pe Ali Baba. Tu le ai pe astea cu arta, o să-ți placă. Și Redbone nu vorbește deloc la figurat. Peștera lui Ali Baba este o serie de Încăperi rotunde burdușite cu comori ca un cuib de pirați: cufere pe jumătate deschise din care dau pe dinafară bijuterii, picturi sprijinite de pereți, sculpturi, poezie greacă și romană, seifuri pline cu monede de aur. Totul pare vechi de cel puțin două sute de ani. Redbone arată cu mîna la un set
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Jack împinse ușa de la intrare și descoperi că era blocată de o grămadă de valize. Erau cinci cu totul, fiecare tivită cu piele verde închis și brună, ce le dădea un aer elegant, de la o valiză voluminoasă în formă de cufăr până la o poșetuță. Îi amintiră pentru o clipă lui Jack de acele premii pe bandă rulantă de la concursurile televizate, numai că acelea erau ieftine, iar acestea te costau probabil cât o mână și un picior. Ale cui naiba or fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
e fan Metallica, cu muzici, poze și afișe puse în rafturi. Tot acolo, caleașca din placaj și cai negri - bijuterie. Caii negri perfect aliniați, caleașca bronzită, cu detalii precise de geamuri și ferestre, felinare, roți cu opt spițe, în spate, cufăr de bagaje. Coș traforat culcat. Pirogravură: mâini fixând ora la un ceasornic de buzunar, un ochi deasupra mâinilor, copil jucându-se cu o himeră, fluture cu cap de copil ținându-se de un stâlp. Carmen Mihail, femeie pozitivă, stăpânind. Singura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
abia treizeci de ani, dar Își câștigase deja două stele În biblia Michelin. Avea un stil de a găti, creativ și complex, dar folosea produse tradiționale, specifice zonei, și, bineînțeles, naturale. O veche moară restaurată cu multă acuratețe, mobilier rustic, cufere și vechi unelte agricole, lumini de lumânare, serviciu impecabil, nimic pretențios - Îți serveau antreuri din carmangeria regiunii, șuncă de Colonnata, produse proaspete cumpărate direct de la producător. Antreul era servit pe un platou imens, practic ești deja sătul când vine partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
voluminoasă, ce părea să cântărească măcar un kilogram, se concentră căutând cheia potrivită, pe care o introduse apoi În broasca ușii blindate, uitând să Întrerupă alarma antifurt care Începu să urle strident. În holul cel mare de la intrare era un cufăr de lemn Încrustat, un vas chinezesc alb cu albastru și un sac de piele plin cu bețe de golf. Holul ăsta era mai mare decât tot apartamentul bunicii Olimpia. În ascensorul mic tapetat cu oglinzi, Kevin simți lipsa dureroasă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Unde ești, băiatul meu? Nu vreau o femeie de serviciu, nu-mi pasă, mă lipsesc, aștept Întoarcerea lui Navidad, vă rog, vă implor, tăceți. Și În sfârșit echipa condusă de Camilla reapăru de pe scări urmându-l pe clovnul care ducea cufărul cu comori. Cel de-al doilea clovn sufla bucuros În trompetă, iar al treilea izbea În tobe. Și În timp ce Învingătorii scoteau din cutie micile cadouri Împachetate În hârtie roșie, iar clovnii Împărțeau micilor Înfrânți cadouri Învelite În hârtie albastră, Încet-Încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
-și imagina că părerea lui putea avea o atât de mare importanță pentru ea. Închise cartea și căută o măsuță pe care s-o așeze. Și În timp ce căuta, ochii săi trecură peste un covor țipător și decolorat și văzu un cufăr deasupra căruia atârna o păpușă de cârpe, și Își aminti de ultima scrisoare pe care i-o trimisese Valentina, ale cărei cuvinte Îl mișcaseră profund. Uneori Îmi pare că trăiesc Înconjurată de zombie, sau că aș fi eu Însămi un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
yala era aceeași - tati nu o schimbase, la gândul că poate mami se va Întoarce: de fapt, ca de obicei, cheia se Înțepenise și tati trebui s-o forțeze și apoi să Împingă ușa cu putere. La intrare era același cufăr - iar În colț, aceeași veioză cu picior, cu becul ars. În salon erau aceleași canapele, acoperite cu aceleași pernuțe cusute cu paiete lucioase - iar șemineul era tot În colțul dintre fereastră și ușa de la camera lui tati și a mamei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]