3,596 matches
-
stradă. Se opri în fața farmaciei de pe Main Street, se întoarse și se sprijini de o mașină parcată acolo. Verifică strada. Nu venea nimeni. Deșurubă capacul rezervorului de benzină de lîngă cotul lui, agăță mîneca de la cămașă de umeraș și o cufundă în rezervorul mașinii, după care o trase iar afară. Lipi cu leucoplast bucata de carton pe rezervorul deschis, făcu ghemotoc mîneca îmbibată în benzină, o puse deasupra discului, o lipi și pe ea acolo, o aprinse, apoi se întoarse și
Cormac McCarthy - Nu există țară pentru bătrîni by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/6316_a_7641]
-
pentru îndulcirea băuturilor sau le mesteca datorită gustului dulce. Astăzi, Ștevia este folosită în mii de alimente și băuturi la nivel global. Frunzele de Ștevia sunt în mod natural dulci. Pentru a produce extractul purificat, frunzele de Ștevia uscate sunt cufundate în apă printr-un procedeu asemănător preparării ceaiului, pentru a elibera substanțele dulci din frunză. Extractul purificat din frunzele de Ștevia poate fi găsit într-o varietate de alimente și băuturi, unde dulceața de origine naturală ajuta la reducerea numărului
Noul zahăr al secolului XXI ajută la reducerea numărului de calorii by Florin Pupăză () [Corola-journal/Journalistic/63314_a_64639]
-
l-a văzut niciodată,/ și nici un om nu poate vedea altceva" (Urzeala). Ca într-un ritual inițiatic, sufletul devine un recipient al universului, dar și acesta din urmă este intens emoțional, deoarece, atins de om, a devenit experiența lui. Altminteri, cufundat în sine, ar duce o existență ruptă de intelectul uman: „Ăst suflet (...) socotește/ nemuritor că e, că, nepătruns/ Cerc grav, vast, strânge totul și strunește./ Mai sus decât mi-e truda și mi-e versul,/ Neistovit m-așteaptă universul" (Compoziție
Borges poetul by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/6346_a_7671]
-
ochii pe pereți, trece. Și oboseala după un lucru făcut. Tot mai derizoriu. Mă bărbieresc, mă spăl - și am obosit. Și, totuși, cât de mult mi se potrivește să mă fac una cu solul pe care stau întins, să mă cufund în el! Decât că mi se întâmpla, cu Feri, la două mii de metri: Zănoaga, Pietrele, Podragu... Acum, aici, pe canapea. Ies în oraș după multe săptămâni. Trec pe la Cărturești. Văd un titlu promițător: Ghidul leneșului. Să-l iau, să nu
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4787_a_6112]
-
Dar nu era ea. Casa lui tata-mare devenise pentru mine mai luminoasă acum, deși se apropia toamna, care ofilea trandafirii și pustia copacii de frunze. Asistam la ultimele concerte pe care țiganii le mai dădeau în anul acela în curtea cufundată în beznă, unde tata-mare citise toată după-amiaza din cărțile lui, iar acum trăgea din lulea întins în șezlong. Mă așezasem ca de obicei lângă el pe un taburet, dar acum mă gândeam mai puțin la tutun și la bucoavnele lui
ISMAIL KADARE - Cronică în piatră Vremea nebuniei by Marius Dobrescu () [Corola-journal/Journalistic/4789_a_6114]
-
de faptul că poate nu voi mai reveni acolo vreodată (o senzație care-ți frânge inima!). Ce contează? Mă simțeam acasă. Câte o frunză se întâmpla să cadă alene, de undeva de sus, din misterele ansamblului vegetal luxuriant. M-am cufundat în lectura unei cărticele, în format de buzunar (Eugène Delacroix, Journal, Pages choisies, Etablissement de l’édition, notes et postface de Jérôme Vérain, Editions Mille et Une Nuits, 2007), ce încerca să-l readucă pe artist în actualitatea noastră hârșită
Un pictor diarist: Eugène Delacroix by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/4809_a_6134]
-
câteva zile se întâmpla un lucru minor - uitam să pun ceainicul pe raft sau îmi lăsam șosetele pe jos -, iar ea exploda. Forța și volumul furiei ei mă șocau, iar singura mea reacție posibilă era să încremenesc și să mă cufund în tăcere până când primul val trecea, iar Lotte începea să se retragă în ea însăși. În acea clipă se producea o pauză, exista o deschidere. O clipă mai devreme un gest menit s-o calmeze și să îndrepte lucrurile nu
Marea casă by Carmen Toa () [Corola-journal/Journalistic/4697_a_6022]
-
matroana Floricica, ispititoarea soție a celui mai bun prieten din copilărie, atrage privirile musafirului convins că o mai frumoasă și mai desăvârșită cariatidă nu se putea închipui (153, 179). Ea își arată capul ei sculptural de Venere antică (156), se cufundă în cusut de parcă ar fi fost Venerea împletind la colțun (176) sau citește versurile dedicate ei, cea mai dulce dintre cele nouă Muze (177). În cazul femeii adorate în taină, comparațiile mitologice traduc entuziasmul scriitorului. Raportate la propria persoană, astfel
Un călător „anacronic” by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4403_a_5728]
-
de visare sub stele, în timp ce camaradul său îl interpelează îndemnându-l să țină seama și de cerințele realității prozaice, nu doar de pornirile fanteziei sublime: Ei, bătrânule fachir, strigă tovarășul meu într-un târziu, în Brahma sau Nirvana te-ai cufundat? Ia trezește-te puțin și nu mai visa în limba sanscrită, pe care n-o înțelegi, nu te mai strămuta cu închipuirea în umbra pagodelor pe care nu le-ai văzut. Ai face mai bine să îngădui un moment măcar
Un călător „anacronic” by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4403_a_5728]
-
se pierdeau în nori, nu mai părea să ducă dintr-o parte în alta, ci devenise un unic drum de scăpare din toate punctele odată. Linii abrupte, cu unghiuri imposibile, copaci care creșteau invers, din acoperișuri de stâncă, ce se cufundau în cortine de zăpadă, sub un soare arzător. Sulițele ploii străpungeau norișori galbeni, agate înmănușate în mușchi, păducei trandafirii. Puma, iepurele sălbatic și vipera erau aristocrația munților. Caii suflau zgomotos, dădeau să se împiedice și trebuiau să facă popas; catârcile
Neputința de a zugrăvi orizontul by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/4593_a_5918]
-
Ministrul Educației Cercetării, Tineretului și Sportului, Daniel Funeriu a declarat vineri, într-o conferință de presă, că ”România nu a intrat în niciun fel de derapaj”, susținând că țara nu este cufundată în criză, iar celor care protestează le-a transmis asigurări că nu vor fi întocmite niciun fel de liste cu protestatari, în scopul unor repercursiuni ulterioare. "România a trecut printr-o perioadă extrem de dificilă. Unul din efecte este că astăzi
Funeriu: România nu a intrat în niciun fel de derapaj () [Corola-journal/Journalistic/46363_a_47688]
-
și tentația abstragerii din existențial, a unei dematerializări. Avem astfel figura unui șoarece de bibliotecă absolut: „se hrănea fără să mănînce/ dormea din mers/ cu ochii larg închiși/ (că nimeni nu l-a surprins/ vreodată fluturînd din pleoape/ ci doar cufundat pîn-la gît în tandre-sfîșietoarele/ lui / reverii/ ca-ntr-un rîu al melancoliei)”( fără să - epura de aur). Acest ascet se hrănește exclusiv cu lumina rămasă precum un reziduu de la agapele angelice, ajungînd la o performanță de fachir, cea de a
Într-o interfață by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4675_a_6000]
-
cel mult filozofic, dar în nici un caz teologic. Căci după bătrînețe vine moartea și după moarte nu mai vine nimic. Sub acest unghi, considerațiile lui Améry culminează în deprimare lucie. Cui îi lipsește bolta transcendentă, adică posibilitatea de a-și cufunda declinul în matca unui ideal de spirit, acela nu poate fi consecvent cu sine decît într-un singur fel: căzînd în disperare și alegînd sinuciderea. Améry nu a avut o boltă transcendentă deasupra capului și a procedat în consecință: s-
La force des choses by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5766_a_7091]
-
din Rimbaud negustorul (1985). Pentru ca, în acest Femeile din secolul trecut să se corijeze neinspirat: „de n-o să poți vin eu să ți-l culeg/ din golfulețul dalb și chiar pe bune/ o să-mi înfig harponul de norveg/ în chitul cufundat în goliciune.” (p. 33) Încă un neajuns: tentația libretului. (Probabil încurajată de buna ureche muzicală a poetului.) Prin comparație însă cu Șerban Foarță, ale cărui texte pentru Phoenix încântă, Dinescu e doar melodios. O versiune autohtonă a marțialului Lili Marlen
Amintiri din poezie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5792_a_7117]
-
acum femeie măritată - sugerîndu-i acesteia că o vede pentru ultima oară (Floricica); oamenii care, în prima parte a cărții, populau paginile se răresc, se fac tot mai puțini, devenind simple umbre ocazionale; ultimul om întîlnit, înainte ca peregrinul să se cufunde în pustietatea necunoscută, este o făptură simbolică, un călugăr, întruchipare a singurătății monahale, Părintele Ghermănuță; despărțindu-se de acesta la poarta schitului Nichit, Hogaș își ia într-un fel adio de la întreaga umanitate. Aluzii la acest viitor „proiect al singurătății
Provincialul singuratic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5855_a_7180]
-
la o săptămână după ce se cunoscuseră, la cină, într-un oraș din Europa Centrală, unde el o invitase pentru trei zile. Ea nu spusese nimic. Doar își plecase ochii ca o păcătoasă, și seara aceea, noaptea, întreaga lume, toate se cufundaseră în ceață. Întreaga noapte se zbătuse în așternut, chinuită de aceleași și aceleași întrebări. Ce e cu invitația asta? S-ar putea numi o întâlnire de dragoste? Sigur că da. Ce altceva ar fi putut fi? Singuri, la hotel. Trei
Ismail Kadare - Accidentul () [Corola-journal/Journalistic/5548_a_6873]
-
deplasat, și camera odată cu ea, prinzându-le în raza ei. Ceea ce prinde camera aici este îndeobște ceea ce rămâne invizibil, de la spațiile virane în curs de amenajare pentru noile cartiere de vile, la cele aflate în preajma unor clădiri impunătoare, de la compartimentul cufundat în penumbră al unui tren de noapte la coridoarele care prelungesc singurătatea la nesfârșit, de la orfelinate la pușcării. Titlul revendică estetica implicită a faptului divers, decupează acea rubrică din ziar care, asemeni știrilor de la ora 5, ne oferă cu o
Răsărit de soare la mare by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5658_a_6983]
-
Descriind învierea lui Lazăr, copilăria și adolescența Mariei Magdalena, viața de zi cu zi a Martei și a Mariei, Kazantzakis reconstituie strălucit vremurile biblice, redând chipul uman al figurilor din parabole.“ Times Literary Supplement Alb-albăstrui se însenina cerul, Nazaretul era cufundat în somn încă și visa, Luceafărul de dimineață suna din clopoțel deasupra pernei, iar lămâii și curmalii erau încă înfășurați într-un văl albastru-trandafiriu; liniște adâncă; nici cocoșul negru nu cântase încă; fiul Mariei deschise ușa, cearcăne de un albastru-închis
NIKOS KAZANTZAKIS - Ultima ispită a lui Hristos () [Corola-journal/Journalistic/5626_a_6951]
-
fi o odihnă, o trăire în afara creației. Întrucît creația nu e contemplativă, ci tensionată, încleștată în sforțarea sa de-a se sustrage vieții curente prin expresie. A contempla e a te lăsa absorbit de un aspect al realului. A te cufunda în efluviile sale hipnotice. E o postură pasivă. A scrie înseamnă a aspira tu realul pentru a crea un vid în care să se instituie ficțiunea verbală. Disciplină în sine, producția literară presupune o disciplină a scriptorului. Acesta nu mai
„A scrie înseamnă o provocare, o mănușă aruncată vieții“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5636_a_6961]
-
moartea îmi va ieși-n cale, ca o cămilă orbită de întunericul nopții, n-am să mă dau la o parte. Mai bine să mor cu simțurile întregi, decât să fiu călcat în picioare, când deja mintea mi s-a cufundat în întuneric.” (p. 131) Singurul reproș care i s-ar putea aduce romanului este că în anumite locuri vocea povestitorului este înlocuită de un glas rece, tăios, de istoric (biografia autorului își spune cuvântul în acest caz). Autorul alternează căldura
Cronica unui apocalips anunțat by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/5645_a_6970]
-
prevină câteva ucideri, precum și distrugerea tabloului, ce joacă rolul-cheie în această narațiune, fiind, după cum credea Ficino, o imago mundi, veritabil talisman. Într-o confruntare finală cu Thomas, complotistul Pico spune, înainte de a cădea în plumbul topit în care voise să cufunde tabloul, că acesta prezicea un viitor bland, însă îndepărtat, pe care dominicanii voiau să-l anuleze din start: „unirea zeilor planetari în regatul lui Venus” (p. 369), o conjuncție ce ar fi urmat „la secole după moartea noastră”. Pietro fusese
I.P. Culianu – o „autobiografie fantasmatică” by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/3299_a_4624]
-
luuuuuuuuuuuung și mă-nchin în fața tatei și... a mamei și le doresc sănătate și putere de-a îndura. Crainic [P.S.] Pe Nuțica o somez să-mi scrie și ea două rânduri. Și vă salut din partea lui Nicu; el s-a cufundat în studii și-n pașapoarte. [Doamnei Dr. Liți Crainic, Vila Stefanie, Strada Berăriei, Orașul Rădăuți, Rumänien; Nichifor Crainic, III Steingasse 36/6, Viena]. * Viena, 23 iunie 1922 Lunga și iritata scrisoare de la tine mi-a adus Liți, o sumedenie de
Însemnări despre tânărul Nichifor Crainic by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4144_a_5469]
-
din vreme să ocolească patetismul. Deprinde, adică, stilul și ajunge să-l descopere ca fundamental (multă vreme considerându-l, pur și simplu, accesoriu). Prima pagină a Logicii conține mărturia acestei revelații: în Popa Nan, găzduit de celebra deja mătușă Sanseverina, cufundat în Anatole France, observă că „are un stil, într-adevăr, minunat”, ceea ce-l îngrijorează. Fusese avertizat că autorul e „apolitic și mic-burghez”, dar nu și-a putut reprima, el, vigilentul, nici încântarea, nici mirarea: „acest contrast între farmec și mesaj
Stilul e omul. Stilul e totul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3459_a_4784]
-
mai 1953, cu doi ani înainte de evenimentele din Barracas, un băiat înalt și adus de spate mergea pe una din aleile parcului Lezama. Se așeză pe o bancă, aproape de statuia lui Ceres și rămase acolo, fără să mai facă nimic, cufundat în gânduri. „Precum o navă în derivă pe un lac mare, liniștit în aparență, dar agitat de curenți adânci“, se gândi Bruno atunci când, după moartea Alejandrei, Martín îi povesti, confuz și fragmentar, câteva din episoadele legate de cele petrecute. Și
ERNESTO SÁBATO Despre eroi și morminte by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/3657_a_4982]
-
trece pe portativul ideii: „Pisica nu gîndește; ea pare, totuși, adîncită-n gînduri” (Jules Renard); „Pisicile țin de-o speță misterioasă. Spiritul le este străbătut de mult mai multe lucruri decît credem” (Walter Scott); „Pisicile percep exact momentul în care te cufunzi în gînduri, - interpunîndu-se, atunci, între acestea și-ntre tine” (Arthur Bridges); „Înainte de toate, pisica e un dramaturg” (Margaret Benson). Se află în textele culese de Șerban Foarță un arc foarte larg al cuprinderii temei pisicești așa cum e răsfrîntă în conștiința
Un motan poetic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3550_a_4875]