8,982 matches
-
negative (jafuri, omoruri etc) inducând românului în cazul de față că trăim într-o societate bolnavă, alienată (și uneori chiar incită la săvârșirea lor). În mare măsură, societatea e chiar așa dar cine o va vindeca? Mă întreb oarecum retoric cui servește în fapt manipularea mijloacelor de informare (mass-media) într-o proporție atât de mare încât e firesc să ne îngrijorăm cu toții. Să fie oare influența politică atât de mare? Desigur, cei care vor acest lucru au motivele lor. Dar nu
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
țării puteri cvasi-discreționare. Numai că pentru a le exersa e nevoie de ceva mai mult decât să faci pe mortul în păpușoi, și să nu asculți, așa cum a făcut prea multă vreme dl. Constantinescu, decât de vechii securiști bătuți în cuie prin birourile, bucătăriile și coridoarele Cotroceniului. Prea ocupat să asigure fericirea cumnaților și consilierilor, dl. Constantinescu n-a mai avut răgaz și de ceilalți români.” În replică, dl. Constantinescu mărturisea într-un interviu că e greu de luptat contra zvonurilor
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
Chiar dacă s-a tergiversat atât de mult, va veni și momentul când adevărul va răzbate la lumină. În plină revoluție, s-au văzut chiar și la TV câțiva «teroriști» prinși dar ulterior au fost eliberați la ordinul nu se știe cui și din ce motiv. Dacă trupele mobilizate atunci în capitală (din securitate și armată) ar fi închis toate coridoarele de acces spre sediul CC (cum s-ar fi impus de altfel), Ceaușescu nu ar fi fost nevoit să fugă din fața
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
față? - Hm... Manson tăcu încurcat, privi în jos, privi în sus, dădu țuica pe gât. - Ei, cum să fie, zise. - Da, bine, lasă. Tăcurăm iarăși, dar nu era o tăcere stânjenitoare, ci una mai curând gânditoare, chiar benefică. Dar benefică cui și la ce? - Zi-mi și mie unde este veceul, am spus într-un târziu. - Lângă bucătărie, la stânga se face un culoar, prima ușă. - Mersi. După ce m-am pișat, m-am spălat pe mâini. În chiuvetă erau doi floci. Număr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
murmurat printre dinți; îi urmăream toate mișcările, încercând să-mi dau seama de ceea ce se-ntâmpla: un străin se pregătea să-mi ia locul, devenea eu, colivia mea cu grauri era a lui, stereoscopul, casca de ulan atârnată de un cui, toate lucrurile mele pe care nu le puteam lua cu mine îi rămâneau lui, sau poate relațiile mele cu lucruri, locuri și persoane deveneau ale lui, așa cum eu eram pe punctul de a deveni el, de a-i lua locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
la pensie. Când s-a pensionat, unul dintre judecători i-a dat o sapă s-o folosească la țară. Judecătorul comandase sapa în atelierul închisorii, iar prizonierii, la cererea judecătorului, au scrijelit o inscripție pe mânerul de lemn cu un cui înroșit în foc. Zicea așa: Ordonanța clasa întâi Badule a slujit-o cu credință pe Maiestatea Sa, iar apoi Republica Botswana timp de cincizeci de ani. Bravo, soldat încercat și devotat, din partea dlui judecător Maclean, Judecător Asociat, Curtea Supremă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
multe antene... ha-ha-ha... antene, nu-i așa, simple antene... Așa e și normal, doar ce ne imaginăm, dacă o să fie granița cu UE-ul pe Prut, trebuie s-avem și bază militară la Iași, să le stea rușilor ca un cui în talpă... - Un par în fund... completez. - Ai văzut că nu se dau duși din Transnistria, c-au mai inventat o țară? Cu două cocioabe și-o privată... Îmi pare rău de amărâții ăia din Basarabia, da’ de noi plâng
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
are, n-are biografie, nici nume... - Ei, dacă-i chintesență... - Păi vezi, e chintesență! Ăsta-i și mesajul pe care vreau să-l transmit, că totul e fracturat, se rupe, se amestecă... Ea îi dă să bea din sângele ei... - Cui? - Lui! Cui altcuiva? - Dar El e Ea sau Ea e El... - Da, Ea e El, dar îi dă din sângele lui, pardon, ei, și extazul e maxim, explodează, tremură, urlă... la noi nu s-a mai scris așa ceva! Ea e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
cineva, aș fi avut un chef nebun să sun pe cineva, să nu facă nimic, să stea dracului lângă mine, numa’ așa, să vorbim de scârba asta de viață. Ehhh... „și-un picior de lemn să ai, iei barda din cui și-l tai...”. - Și-ți cioplești frumos un nai... măi, tată, măi... - Moaș-ta... Știi o chestie, Voievoade? Chiar mi-aș pune și eu pirostriile, da’ cu cine? Maria s-a măritat cu Pașaportu’ pentru State, îi produce urgent și-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
în fotoliu. Târziu, dar nu-mi venea să mă mișc de-acolo, chiar dacă stăteam cu ochii în ecran de pomană. Așteptam, deși știam că nu voi primi nici un mesaj. De ce să-mi scrie? Între sprâncene parcă-mi bătuse cineva un cui și încercam degeaba să-l smulg. Nu-mi dau seama ce mi-a înfiripat mintea mai târziu, de unde venea vocea aceea, dar m-am trezit calm, cu o oboseală plăcută în mușchi, cu mici furnicături, ca dup-o noapte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Mai rămăsese cineva neatins, un Hans cu papion violet la gât și urechi lăbărțate, absolut imobil, insensibil, cu aer de SS-ist în vacanță, pe care-l bănuiesc că ascunde sub pat tot felul de cătușe, biciuști și zgărzi cu cuie. Până și cașalotu’ de prefect: „Dapacatmaritămșfataiastagăsâmubaiet”. - Nu puteai să-i dai c-o sticlă-n cap... - Nț, eram în exercițiul funcțiunii, ăsta-i regretul meu, Voievoade... La cererea publicului, m-am pus pe povestit viața de-a fir-a păr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
mâini și după aceea să alergăm repede-repede, să facem litere, întotdeauna mă duceam într-un T, deși eram în I, dar nu puteam să țin minte. A trecut o roată peste mine, m-am trezit la spital, îmi găurise un cui piciorul, a rămas semn, am pocnit fetele, și ele în chiloți roșii și albi, cu crengi de salcie peste pulpe, am fost la panoul de onoare, chiar în primul rând, Gică a scris muie pe moaca mea, am dat interviuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
oreion, am zăcut mult atunci, era iarnă și n-aveam lemne, am rupt gardul din spate, nu mi se mai vedeau ochii de umflătură, zăpada până la brâul casei, aruncam în sobă doar niște ciocălăi și resturi de la fabrică, mai mult cuie, n-am făcut niciodată pneumonie, știu să număr până la zece în vreo douăzeci de limbi, n-am avut prea multe femei, m-au lăsat ele mai degrabă decât am plecat eu, am dus valize și genți și sacoșe, am scrisori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
a îmbătat și-a plâns, „cui mă lași tu, Nelule...” și tata i-a spus „proasto, te faci de râs, marș și te culcă...” și mama m-a lăsat să stau chiar lângă sicriu și-am văzut cum au bătut cuiele în sicriu, avea un ciocan mare, am aruncat și eu cu țărnă când l-au coborât pe frânghii în groapă. Și bunica mi-a zis să nu spun la nimenea că l-am găsit spânzurat în magazie, că nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
-ncerc, scuipă unul în palme. - Dă și mie... zboară lemnul de brad. - Acuma eu, tu ai dat de două ori la rând... Nenea, el a dat de două ori la rând... - Trage și cartonul acela de pe magazie, ai grijă la cuie, că-s ruginite. A luat canistra cu benzină. - Vreți să vă încălziți? Ia să facem un foc de tabără, măi băieți, ia tu de-aici, toarnă așa, pe lemne, toarnă tot, tată, să se-mbibe bine, nu mai facem economie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Acvariu și-a venit Dinte cu motocicleta lui, să dai pe spate... Meseriașă! - Meseriașă... - Băăăă, ți se scurgeau ochii, era adevă’... Când ai ajuns să observi numai cusururi în jurul tău, de parcă ai zgârieturi pe retină, a dat cineva c-un cui și-a sărit smalțul, știu, sunt absolut convins de asta, înseamnă c-ai început să îmbătrânești, nu mai ai spontaneitatea tinereții, nu te mai bucuri de viață așa cum e ea, nu te mai lași dus de val, scuturat de dorințe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
știu cât e de bine să-ți placă să mănânci cu cineva, orice, nici nu mai contează ce e în farfurie. - Cred că mi s-a dereglat o rotiță în creier, s-a ars o siguranță, dorm ca întins pe cuie, visez numai năzbâtii, mă bat cu Furfur și Nergal... - Și care-i scorul până acum? se așază turcește. - Nasol pentru mine, n-am reușit să rup măcar o codiță, să scot vreun colț, nimic. - Ar trebui să-ți doresc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
cum am dispus culorile, uită-te la contraste... O să valoreze mult după ce-am să mor... Ție ți-l vând c-un milion, ai putea să-l pui în biroul tău, uite-aici poți să-mpuști un bolț, sunt și cuie care intră-n ciment... Nu mai rezist, am zăcut bolnav, acoperit c-un țol vărgat, cu genunchii la gură, n-a trecut nimeni, dar nimeni să mă vadă, îmi cad și dinții... asta-i soarta artistului... Mori și nu-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Nici măcar lacrimile mele nu-i Îmbunau, cu toate că, ce-i drept, am renunțat curînd la a mai plînge. Într-o zi am Înțeles că Îmi petrecusem viața căutînd compasiune și că În realitate nu era compasiune ceea ce doream. - Răzbunare? - Poate. - Împotriva cui? A faptului că nu găsiseși compasiune? - A tuturor... Nu știu cine m-a zămislit, nici de ce a făcut-o, dar din acea clipă nu mi s-au Întîmplat decît nedreptăți - zîmbi. Și pînă cînd m-am hotărît să fiu și mai nedrept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
pînă cînd m-am hotărît să fiu și mai nedrept decît ceilalți, n-au Început să-mi meargă bine lucrurile arătă spre lanț. De asta te tratez așa, de asta sînt așa de crud cu toți cei care mă Înconjoară... Cui pe cui se scoate. N-am altă soluție și acum sînt respectat. - Le e teamă de tine. Nu te respectă. - Ce diferență e Între astea două? Ție ți-e teamă de mine? - Da. - Asta mi-e de-ajuns... Făcu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cînd ambarcațiunea Începu să se ridice la suprafață, se apucă să scoată apa cu o găleată. Încă plină de apă, o Împinse pe mal ajutîndu-se de venirea noului flux și o goli. CÎteva coaste și scînduri se umflaseră, ieșind din cuie și făcînd ca apa să pătrundă pînă la Încheieturi, dar reuși să se descurce și să ajungă, vîslind, În ansă, pentru a o scoate pe plajă. Îi chemă atunci pe prizonierii lui, care o Întoarseră invers, lăsînd apa să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
la gândindul că îmbătrânesc sunt așa tristă... Evie își înghițea lacrimile. Strângea tare-n mâini burețelul și zicea: Când eram mică, părinții voiau să fiu băiat. Zicea: Numai că nu vreau să mă simt iar așa nefericită. Alteori, purtam tocuri cui și ne prefăceam că ne plesnim una pe alta peste gură din cauza mai știu eu cărui băiat pe care-l voiam amândouă. În unele după-amiezi ne mărturiseam reciproc că suntem vampirițe. — Mda, ziceam. Și părinții mei mă maltratau. Trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
trage-i limba afară cât de tare poți până cobor eu să te ajut. Clanța se mișcă. Vălurile mele sunt toate pe măsuța cu cosmetice, departe de mine. Ușa se deschide destul cât să se lovească de piciorul cu toc cui al lui Brandy, chicotind tolănită și pe jumătate plină de Valium, pe jumătate despuiată acolo, printre doctoriile de pe jos. E destul de deschisă ca să-i văd fața lui Parker cu singura-i sprânceană unită, și destul de deschisă ca fața să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
O lipsă pe care nici nu trebuie să o bagi în seamă. De cînd era în Vladia se obișnuise cu așa ceva și privea cu multă îngăduință pe cei care cu orice prilej vorbeau, glumeau, exagerau numai și numai despre acest cui vîrît adînc în mintea și simțirea oricărui bărbat. Era recunoscător domnișoarei K.F. că îl izbăvise cu cîteva cuvinte, doar cu cîteva cuvinte, de înnoirea unor suferințe pe care tocmai le uitase. După ce făcuse acea tentativă chemînd-o la post "pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
și seriozității complotului. Imediat după plecarea prințului Pangratty, dăduse dispoziție echipei de legiști să se deplaseze la Șosea și în magazia de lîngă Bufet a fost găsit într-adevăr cadavrul inspectorului principal Bîlbîie. În cădere se zgîriase nițel într-un cui ieșit din peretele magaziei și fotografia luată era de-a dreptul cutremurătoare. Puteai bănui o moarte violentă de martir, după sîngele prelins pe obraz, închegat, după expresia plină de oroare a ultimei clipe trăite de Bîlbîie. Această fotografie a anexat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]