1,160 matches
-
și barba lui mare, duruia printre ferestrele cu cotiuga-i hârbuită, trasă de calu-i nalt, cu pielea roasă sub ștreanguri. Toată ziua Haia se tânguia încet și ofta. Iar noaptea n-avea liniște în somn; se întorcea gemând în culcuș și parcă-și șoptea câteodată vorbe tainice. Maică-sa era bucuroasă. Nu se veselea, nu făcea gură. Numai sub tufele crețe de păr ochii îi luceau împăcați și andrelele săltau mai vioaie, înlănțuind firul albastru în călțuni. Sanis, într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
văd că tot mă cunoaște... Așa cercetară toate ocoalele; pe urmă trecură pe malul iazului, pe lângă moara cu opustul umflat, suiră vălcelele Grâumăruntului la stâni, și trecură până la hotarul de la miazănoapte. Pe la așezări, abia mormăiau dulăii, pătrunși de ploaie în culcușurile lor. Încolo, pe întinderile goale, parcă mergeau împotriva unui zid negru care se trăgea îndărăt. Pe când se întorceau, Faliboga mormăi: —Iaca, acu-i vremea cea bună... O cunosc eu... Pot veni doi-trei și-ți scot cele mai bune vite, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
voi... Duceți-vă și vă hodiniți... Băieții se strecurară spre bordeie și închiseră poarta de stuh în urma lor. Lepădatu trecu pe lângă vite până în capătul șopronului, și le ascultă răsuflarea. Se întoarse după aceea la locul unde-și avea de obicei culcușul. Avea acolo o pușcă de mult încărcată; dar el mai mult se bizuia pe buzduganu-i de alamă. Îl scoase și-l așeză să-i fie la îndemână; apoi se lăsă jos în tohoarcă. Stătu așa mult, gândindu-se. N-avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
vale și are mișcări pe care le cunosc. Calul meu văd că a intrat de cătră deal și iese acuma lângă cei doi brăduți. În aceeași clipă doctorul Popa văzuse și pusese pumnul în greabănul lui Culi, apăsându-l în culcuș. Își pregăti arma și căută prin lunetă. Parcă n-ar fi Șargu, domnule doctor, aiura Ursake. Ba e Șargu. Da-l-aș dracului! vi-l vând pe cât l-am cumpărat. Doctorului Popa îi venea să râdă de asemenea vânătoare. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ea pe împielițatu și n-a pierit. A căutat pe Chiriță și i-a arătat lui întâi și întâi semnul tăieturii. —Soldatule, zice, eu ți-l dau în palmă pe Dălcăuș. La Răzoare nu mai vine, dar îi cunosc alt culcuș. A mers și ea în barcă și a fost de față când au împresurat plavia de la Călan. S-a apropiat numai ea, într-o luntre cu Chiriță. A strigat de la mal: —Sandule! Dălcăuș a ieșit la glasul ei și părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
senină și netulburată. Nu ești necăjită? am întrebat-o. Nu îți pare rău că mama și tata n-o să fie de față la nuntă? —O să fie. Crezi sincer că ar putea să lipsească? Ar ucide-o. M-am băgat în culcuș și mi-am găsit refugiul în filme siropoase și biscuiți Kimberley cu ciocolată, numărând zilele până la întoarcerea la New York. Nu mă înnebunisem niciodată după Crăciun, părea întotdeauna să aducă mai multe certuri ca în restul anului, dar ăsta mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
cele din urmă se duse în grajd și se întinse pe o grămadă de paie. Învelit cu o pătură, avându-l pe Lurr la picioare, se gândi că, încă o dată, datora cunoștințelor sale de medicină faptul că își găsise un culcuș. Proprietarul îi îngăduise să stea acolo deoarece îi dăduse un leac împotriva inflamației ochilor. Se gândi la Velunda. Cât timp trecuse de când o ținuse în brațe, sub aceeași pătură? Sau în iarbă, vara... Velunda - sora regelui batavilor, preoteasă și vrăjitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
întâmplat ceva. I-am ținut mâna, i-am îmbrățișat umărul. I-am mângâiat gâtul cu vârful degetelor să o ajut să adoarmă. Pot face lucruri pe care Shadow nu le poate face. M-am așezat lângă ea cu căldura unui culcuș de câine, sub un acoperiș pe care ploaia cădea cu zgomotul unor aplauze îndepărtate. Oh, Doamne, mi-am spus eu, viața mea ar putea să devină cu adevărat ceva serios. Pe femei poți pune stăpânire când plâng. Când plâng, sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
zile ca aceasta de azi. M-a lăsat să-i întorc spatele acelui Argeșanu, cu nepăsarea cu care, pe trotuarul de vizavi, doarme acum bătrâna cu sacoșe multe. La picioarele ei, un câine jigărit încearcă să se cuibărească, făcându-și culcuș sub mantaua ei de pompier. Dintr-un colț al treptelor fostei intrări a cinematografului se scurge o dâră de urină. Nu scriu pentru că vreau să scriu neapărat așa ceva. Este în orașul în care trăiesc, este pe Bulevardul pe care trec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Iisus: săptămâni Întregi a umblat pe câmp, umplându-și gușa cu semințe de in și floarea-soarelui... Și-a clădit un cuib din rămurele, din lut și paie Într-un stejar Înalt și a Înnoptat acolo multă vreme. Seara Își făcea culcuș, ascunzându-și capul subsuoară, iar dimineața, după ce Înălța un tril spre un soare ce se ridica pe cer, Își lua zborul plutind peste râuri, păduri, dealuri și câmpii. Apa rece de izvor Îi potolea setea, iar grâul și ovăzul dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
se intersectau Între ele. O mulțime de ciori fâlfîiau din aripi, așezându-se cârduri-cârduri pe acoperișurile vagoanelor de călători, dar și de mărfuri, cu vopseaua scorojită și ferestrele murdare sau sparte, abandonate pe liniile moarte, În care noaptea Își făceau culcuș copiii străzii și boshetarii cu fața puhavă, adunați În jurul a câte unei sticle de lichior. Contemplând aceste trenuri măcinate de rugină, Noimann căzu pe gânduri. Era ca și cum și-ar fi contemplat propria viață, ajunsă Într-un moment de răscruce. Sentimentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
fusese reîntronată. Bălăriile continuau să atace toate aceste rămășițe ale unei gospodării ce fusese probabil Înfloritoare cândva, astfel că fâșia de troscot dintre șleaurile roților de căruță se lărgea nestingherită. Existau desigur și alte drumuri prin curtea aceea, cotloane, unghere, culcușuri, și el se Încăpățâna să le tot cotrobăie pe toate, să se ascundă prin ele, să se scurgă neștiut dintr-unul Într-altul, să se piardă și să se lase apoi căutat ore În șir de vocea plângăreață a unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
ți-au tras-o drept Între ochi!“ sau „Ia, uite la Culiță Costandache cât e de băiat dăștept, a scăpat neatins!“ etc. etc. Când terminară, agitară fanioanele de pe vârful dealului și reveniră la poale unde se tologiră din nou În culcușurile de iarbă uscată. — Delațiunea are un rol istoric? - Începu Grințu, destins acum, știind că oricum pregătirile pentru tragere durează mai bine de douăzeci de minute. * (ARAC) Stimate domnule profesor, locul În care mă aflu la ora când vă scriu aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
răspundă Întrebărilor fruntașului T.R. Grințu, dar se trezise vorbind de fapt despre cea de-a doua amintire clară păstrată În memoria lui din copilărie. Fumau, treceau dealul, contabilizau loviturile, pansau țintele de carton cu buline albe de hârtie, reveneau În culcușul de iarbă uscată și reluau de unde se nimerea discuția lor. Trecea timpul. Această a doua amintire era Însă mult mai complexă. Din Întâmplare păstrase multă vreme, neîntrerupt, legătura cu profesorul Valedulcean și când vorbea despre el simțea nevoia să vorbească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
obiceiurilor acelor animale scârboase și Înțelepte. „Băi, fraților, zice, acolo era câte un șarpe după fiecare pietroi și noi, cum dormeam sub cerul liber, aveam mereu norocul să ne Întâlnim cu câte unul. Uite, eu, Într-o noapte, Îmi făcusem culcuș așa Într-un fel de gaură În stâncă, nu era mai mare decât cazanul ăsta. Ăilalți camarazi..., le-a fost frică să intre lângă mine, ziceau că le e frică de șerpi, dar eu le-am zis: Vedeți-vă dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
sufletul omului; despre fiecare în parte știa bunicul câte o poveste, iar băiețelului i se părea că bunicul este un spirit al pădurilor care-l luase sub ocrotirea sa. În timp ce povestea, bunicul alesese o poieniță însorită, îi făcu nepotului un culcuș în iarbă și începu a cosi. Bunicule, de ce este mai bună iarba din pădure? Pentru că este descântată de Zâna Pădurii. Cum o descântă? Cu raze de lună și cântec de dragoste. Unde este luna? Acum doarme, se arată doar noaptea
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
pregătit o friptură de ți se topește în gură și niște Tămâioasă adusă zilele trecute. ― Unde spunea feciorul că ți-a plecat bărbatul? ― La Huși, să aducă Busuioacă de Bohotin. ― Atunci, în seara asta... ― Nu mai mergem la bordei. Avem culcuș cald aici... ― Mai sigur e în bordeiul meu. Acolo aud și un pițigoi dacă trece în zbor. Pe când aici... ― Dacă spui tu, așa... Când s-au văzut în fața vetrei din bordei plină cu jar, s-au despuiat cu grabă... Îndată
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
peretele. „Ce mă fac dacă jandarul vrea să merg cu el în bucătărie?...” ― Aaa! Care va-să-zică jandarul... Și hangiul nu știa! Vorba ceea: nu știe bărbatul ce știe tot satul. Apoi, dacă jandarul ar fi invitat-o pe Irinuța la culcuș, atunci ar fi ieșit mare dandana! Ei? Ia să auzim, prietene! - a sărit unul tocmai din celălalt capăt al vagonului. ― Tare mă tem că n-ai băgat de seamă că jandarul a mai venit cu cineva - l-a făcut atent
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
își desfăcea brațele, iar câte unul se ridica apăsându-și mâinile în șale. Mulți căscau zgomotos. Se vedea de departe că nici unul nu s-a odihnit cât ar fi trebuit. După aceste manifestări, cei mai mulți s-au cuibărit din nou în culcușul de peste noapte. Câțiva, cu ochii cârpiți de nesomn, au privit în jur, dezorientați parcă. În cele din urmă, au urmat pilda celorlalți... Abia acum au adormit cu toții, duși. Nu se auzea decât țăcănitul roților trenului și, din când în când
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
plătește Mickey Jidanul? — Cu mai mult decât ți-a dat ție Brenda. Shortell râse. Privirea ciudată a lui Breuning se transformă într-un zâmbet. Niles își aruncă țigara și o strivi cu talpa. De ce n-ai raportat ce știai despre culcușul lui Marty Goines, șmechere? Ce mă-sa se-ntâmpla acolo? Mâinile lui Danny dislocară o bucățică de lemn din pupitru. Spuse cu o voce străină: — Sunteți liberi. *** Considine și Smith îl așteptau în biroul lui Ellis Loew. Masivul Dudley tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Danny. Îi spuse: Am vorbit cu un tip pe nume Leo Bordoni. Nu prea voia să cânte, dar mi-am dat seama că fusese interogat dinainte. Cred că tu l-ai agățat și cred că asta s-a întâmplat în culcușul lui Goines. Când i-am descris locul, i s-a părut al naibii de familiar. În afara lui Niles, întreaga încăpere era cufundată în ceață. — Nu acum, sergent! tună el cu o voce autoritară. Nu acum pe mă-ta! Cred că ai intrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
în jur și să despachetăm. Am împins vraful de pânze de lângă pat către fundul odăii, ne-am îngrămădit lucrurile pe măsuțele din preajmă. Ne mișcam amândouă stin ghere, având un sentiment de recul. Parcă ne pregă team să ne facem culcușul într-un tablou de-al Ioanei. Ca să încă pem acolo, trebuia să dăm la o parte unele culori, înlocuindu-le cu altele. Ceea ce ne-a stârnit nedumerirea, mai cu seamă a doua zi când ne-am trezit din somn, a
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
Își amintea, nu fusese acolo când intrase prima oară. Îl luă În mână și păși pe urmele călugărului, care deschise ușa chiliei și ieși În poiana Încărcată de miresme de brad și de foșnete de animale care se strecurau spre culcușurile lor de noapte. Pădurea mișuna de vietăți. Pădurea era vie. Alexandru se ridică la vederea sfântului Daniel. - E cornul bunicului tău Alexandru. Apoi a fost al tatălui tău, Bogdan. Acum e al tău. Sună din el. Ștefan privi cornul, puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
lase simțirile în voie. Mini așteptă puțin ca să-i lase să se depărteze, apoi ieși. Pica acum din promoroacă un abur ud. In dreptul Ateneului, cei doi mergeau înaintea ei. Hallipa cu pasul vânătorului ostenit de goană, care duce la culcuș prada. Eliza agățată de brațul lui Doru. târând pantofii strimți, părea prin igrasie o rață de baltă, un vânat gâfâind, cald și bleg. Amândoi ar fi vroit să ajungă. Ea stând aproape pe loc, refu-zînd sa mai înainteze, cuprinsă de
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
nimicești din temelii pînă în vîrf. (Oprire.) 14. Străpungi cu săgețile Tale capul căpeteniilor lui, care se năpustesc peste mine ca furtuna, să mă pună pe fugă, scoțînd strigăte de bucurie, ca și cum ar fi și mîncat pe cel nenorocit în culcuș. 15. Cu caii Tăi mergi pe mare, pe spuma apelor mari. 16. Cînd am auzit... lucrul acesta, mi s-a cutremurat trupul; la vestea aceasta, mi se înfioară buzele, îmi intră putrezirea în oase, și-mi tremură genunchii. Căci aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85093_a_85880]