930 matches
-
până la o "baie de sine" care pare să-l surprindă și pe autor. Cu o lipsă de literaturizare și de romanțare care ajunge uneori până la detalii crude, șocante, mai ales în ce privește viața erotică, de homosexual (obsedat de un sentiment de culpabilitate), el își analizează, își anatomizează cvasi-științific reacțiile, îndoielile, derapajele, eșecurile și succesele propriei creații. Și-a scris Memoriile în 1975, când homosexualitatea sa constituia încă un obiect de blam și, într-un fel, un handicap în societatea americană postpuritană. Le-
Tennessee Williams Memorii by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/7900_a_9225]
-
n-a constituit de altfel nicicând o piedică pentru foștii comuniști, ci tocmai alibiul de care aceștia aveau nevoie pentru a supraviețui. Maximalismul lor imposibil e cel care ține, nu întâmplător, lumânarea la căpătâiul schimbării. El scoate la lumină o culpabilitate adâncă și refractară față de noua situație. Prin poziție și aspirații, intelectualul român mai ales are restanțe grele de dat în ceea ce privește restatutarea atribuțiilor proprii. (Acest decalaj e unul dintre motivele pentru care, neîncrezătoare în caracterul spontan al răsturnării din '89, a
Scoase din uz by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15646_a_16971]
-
plimbat ca de obicei prin parcul Bondarilor, destul de aproape de ambasada română, cu gândul de a bate la ușa ei, după atâtea încercări telefonice eșuate. Dar mândria m-a împiedicat să fac asta - să mă pun într-o situație umilitoare, de culpabilitate, așa cum fusesem crescută în școala societății în care trăisem 33 de ani. în loc de a le cere oamenilor ajutor m-am îndreptat ca de obicei către statuile orașului considerându-le drept "prietenii mei de pe socluri". înfruntaseră nu numai intemperiile climei nordice
A săruta pietrele by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/9499_a_10824]
-
și în Polonia. Și atunci, el a fost obligat să părăsească Franța și să plece în Statele Unite. RB: Dar este posibil să mai existe o cauză a răcelii cu care scriitorii est-europeni emigrați erau primiți în Apus: un sentiment de culpabilitate. Ați perceput urmele acestei vinovății? IK: Da, dar nu am enumerat încă toate cauzele și, pe lîngă culpabilitate, mai intervenea și uitarea. Autorii acelor țări erau pur și simplu dați uitării. Cînd ei își făceau apariția în Apus, era ca și cum
Cu Ismail Kadaré - Balcanii și literatura by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13466_a_14791]
-
Dar este posibil să mai existe o cauză a răcelii cu care scriitorii est-europeni emigrați erau primiți în Apus: un sentiment de culpabilitate. Ați perceput urmele acestei vinovății? IK: Da, dar nu am enumerat încă toate cauzele și, pe lîngă culpabilitate, mai intervenea și uitarea. Autorii acelor țări erau pur și simplu dați uitării. Cînd ei își făceau apariția în Apus, era ca și cum niște fantome le-ar fi tulburat occidentalilor somnul sau conștiința. Dar să nu generalizăm. Au existat și autori
Cu Ismail Kadaré - Balcanii și literatura by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13466_a_14791]
-
cu fiorosul, IMGB-istul, zic eu, Intelectuali la cratiță. Oricum aș coti privirea, văd în coada formulei un semn de exclamare, adică un imperativ care-mi evocă bine-cunoscuta, bucureșteana imprecație macho-șoferistică față de femeile la volan, în contexte de (ne)vinovată culpabilitate carosabilă: „Du-te la cratiță, fă, fir-ai a dracu’ de proastă cu cine ți-a pus volanu-n mână!“ Urlet geamăn cu nenorocita furie proletariană a fesenismului dâmbovițean din 1990 și ceva, când cu „Moarte intelectualilor“, „IMGB face ordine“ și
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Regizorul se folosește de aceste două personaje pentru a pendula între două lumi: elita celui de-al treilea Reich și cea a clericilor, ambele infuzate cu toate micile detalii ale vieții cotidiene. Efectul e previzibil: nu atât o echivalență a culpabilităților, ar fi fost prea la botul calului, cât o consubstanțialitate a lor - una n-ar fi fost posibilă fără cealaltă. E drept că Vaticanul a judecat lucrurile cu pumnul în gură. E drept și că ar fi putut fi - acționând
Trei, Doamne, și toate trei bune by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11483_a_12808]
-
căile ferate care duceau la lagăre. De aceea, și acesta e reversul medaliei, o întrebare atârnă asupra acestui film ca nodul lui Damocles: se bate apa în piuă pe blamarea Vaticanului - cât se poate de directă - pentru a se evita culpabilități mai consistente? În contextul în care, potrivit unui volum de memorii al unei evreice, ea aflase de la BBC ziua și ora când grupul în care se aflau părinții ei a fost dus în lagăr? Iar o tranziție brutală, de la negru
Trei, Doamne, și toate trei bune by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11483_a_12808]
-
pe voia mulțimii, le-a eliberat pe Baraba, iar pe Iisus, biciuindu-L, L-a dat să fie răstignit” (Marcu 15, 15) corespunde unei hotărâri rezultate dintr-o asemenea procedură în care judecătorul trebuia să stabilească în același timp pedepsibilitatea, culpabilitatea și fixarea pedepsei, așa cum evocă și textul evanghelic mai sus citat. Crucificarea Dreptul roman al timpului cunoștea și admitea trei tipuri principale de executare a pedepsei capitale: decapitarea (decollatio), arderea (crematio) și crucificarea (crux). Uneori se mai recurgea și la
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus (V). Pronunţarea sentinţei () [Corola-journal/Journalistic/26644_a_27969]
-
are nimic de-a face cu așa-zisul complot legionar cu care a fost speriată fără rost întreaga populație de bună-credință a țării. Nu știu din ce renaște mereu ideea complotului, dar am început să am sentimentul că dintr-o culpabilitate pe care o spovedanie cinstită ar servi-o mai mult decât orice represiune. Știu însă că tot ce s-a-ntâmplat în 14 și 15 iunie nu e doar de regretat, ci și de condamnat. Și nu numai în inimile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
greșit, însă, fă-o din “umbră”, pentru ca relația să aibă continuitate. Există unele lucruri, care este mai bine să nu fie discutate, ci doar făcute, urmărindu-se rezolvarea “problemei” și nu căutând vinovații, altfel, se cade în cealaltă extremă, a culpabilității, ce inhibă cursul natural de “neutralizare” a situației. Am auzit de femei care au devenit alcoolice din momentul în care au aflat că sunt înșelate sau părăsite. Și mai ales dacă acestea erau la o vârsta “înaintată”. Când credeau că
Fii înţeleaptă! by Liliana Rotaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1159_a_1886]
-
credeau că nu mai au șanse de a putea lua o relație de la capăt. Își amorțeau sufletul rănit, însă, de fapt și-l răneau mai mult, prin faptul că a doua zi o luau de la capăt, cu aceleași sentimente de culpabilitate și de frustrare. Este o reacție oarecum “normală” a unei femei “trecută”, în vârstă, și cu visele spulberate de un “măgar”, căruia i-a dedicat “viața”. Ce poate face o femeie când se simte “ofilită” de vreme și părasită de
Fii înţeleaptă! by Liliana Rotaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1159_a_1886]
-
nimănui”) devenise deja plăcerea ilegitimă obținută de ființa Înstrăinată și regăsită În același timp, memoria iubirii Își revendică drepturile. Drepturi uzurpate, s-ar zice, prin experimentul eretic-erotic, dar pe care noua-veche persoană le revendica, cu o nouă forță, datorată tocmai culpabilității: „Părea că se oferă tuturor, aparținând Însă doar celui iubit”. Autorul riscă o comparație aproape blasfemică. Formularea o găsim În finalul textului: „Și de la o mare depărtare - așa cum spun despre Dumnezeu copiii: e grozav! - ea văzu și cunoscu chipul iubitului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
a lui Ravelstein și că naratorul Îl chiar... apără, uneori, fie și timid, pe Grielescu, apărându-se astfel și pe sine contra acuzațiilor de a-i fi fost amic. „Apărare” mai curând parțială, desigur, ambiguă, ironică, deviată de o confuză culpabilitate. „Grielescu era un urmaș al lui Nae Ionescu care a Întemeiat Garda de Fier”, anunță, emfatic, Ravelstein, de parcă ar fi familiar cu aceste nume, cu care cititorul american deloc nu este. Habar nu are, de fapt, că nu Nae Ionescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
buluciți claie peste grămadă în cabinele noastre, icnind și gemând și plângându-ne de milă, ai să ne zărești pe noi, feciorii triști și înlăcrimați ai unor părinți evrei, bolnavi până-n măduva oaselor din pricina ruliului de pe aceste mări aspre ale culpabilității - cam așa mă imaginez câteodată pe mine și pe tovarășii mei de văicăreală, melancolie și deșteptăciune, înghesuiți tot în cabinele de clasa a treia și, vai, bolnavi, chinuiți de boală, strigând în răstimpuri, când unul, când altul, ba „Tată, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Cartea este foarte bună și merită citită. Spovedania (aplicată mie), a fost o incursiune brutală psihică în viața mea și în trecutul meu, cu o îndrăzneală și un tupeu fără limite din partea duhovnicului, cu scopul de a-mi induce sentimentul culpabilității și al fricii de pedeapsă, pentru a mă subjuga psihic, de a mă manipula și a-mi lua propriu arbitru. Chiar unul din călugări sa exprimat: „ Dacă îi iei capul șarpelui, îl iei tot”, șarpele fiind enoriașul. După 20 de
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
sentimentelor. Calmează mintea și permite recepționarea corectă a informațiilor. Îndeamnă la eliminarea vechilor condiționări mentale, generând un spațiu propice generării unor noi idei. Aduce echilibru emoțional și calmează atacurile de panică. Permite eliberarea de stările de frică, fobii, stări de culpabilitate și blocajele ce ne îngrădesc manifestarea noastră armonioasă. Mărește stima de sine și încrederea în forțele proprii, scoate în lumină negativitățile și blocajele pentru a fi înțelese și depășite prin conștientizare și acceptare. AZURIT - vezi CENTRUL V LAPISLAZULI - purifică și
Călătoria în afara corpului fizic by Mihai Moisoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/508_a_774]
-
nimic. Nu îi mai stă la dispoziție nici un alter-ego în fața căruia să se proțăpească. Apare senzația de gol, de surpare interioară, de vină, comparabilă cu sentimentul de rușine. În mod obișnuit, această emoție survine în momentul confruntării sinelui cu idealul. Culpabilitatea implică, în plus, sentimentul de transgresiune, ea se naște din supunerea eului la judecata cenzurii morale. Faptul că poetul este copleșit de rușine și vină este tocmai ceea ce îl salvează de crunta dezonoare a morții, pentru a-l arunca în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
erau tot lângă fântână, cu mâinile streașină la ochi. Vârstnica m-a amenințat cu degetul, așteptase să Întorc capul, fiind sigură că o voi face. Mi-am făcut semnul crucii și mi-am văzut de drum cu un sentiment de culpabilitate, care amenința să mi suprime bucuria.” Cu toate că, și În continuare, consideră că-i anodină acea prezicere, tot o povestește, vorbind prin perete, vecinului de celulă (care se numea Capotă, fusese căpitan și avea să fie condamnat la 15 ani de
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
unei veioze, care ne făcea figuri de cadavre galvanizate, șapte-opt gălbejiți citind poezii pe fondul muzicii rock și al tropăitului obsedant de dincolo de ușă. Ieșeam din nou prin mijlocul dansatorilor, fără să ne putem înăbuși un sentiment de umilință și culpabilitate.) In prima seară la Budila am citit câteva zeci de pagini din Metamorfoza lui Kafka, bruiat permanent de Suzy Quatro, cu al ei Sticks and stones can break my bones/But they can't break my rock'n roii. 33
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
se poate imputa lui M. Eminescu că ar fi // sustras din bibliotecă vreo carte cu intențiune de a și-o apropria, dar nici macar neglijenția prevăzută de art. 203 C. P.; Considerând dar că din instrucție nu rezultă indicii suficiente de culpabilitate contra lui M. Eminescu și că prin urmare prevențiunea nu se poate stabili contra lui; În vederea acestora, în baza art. 129 p. p. și în neunire cu rechizitorul d-lui pr. -proc. declarăm: Că nu este loc de urmărire contra
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
atât de nesigur. Iată cinci ani, cel puțin, de când nimeni nu s-a mai așezat asupra a ceva important, fundamental, simțind deasupra tuturor capetelor sabia lui Damocles - războiul inevitabil ! Deși așa ceva intenționez prin lucrul meu, nu sunt scutit de spinii culpabilității pentru că dau frâu liber firii mele încete, utopice și laborioase, în loc de a sluji cultura printr-o carte ce s-ar putea publica repede. Mai exact, s-ar fi putut ! Până la ora cinei am rămas în cabinet, fiind scutit de grijile
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
În comparația asta greutatea a douăzeci de veacuri de istorie a Bisericii Împovărîndu-mi spiritul, douăzeci de veacuri În care cea mai măruntă effusio seminis În afara căsătoriei a fost un peccatum gravissimum?) Ea reînsuflețindu-i sexul, el rumegînd vechi sentimente de culpabilitate! Tata scrisese În legătură cu fidelitatea În cadrul cuplului: „CÎnd o altă dragoste se ivește, planează deja mirosul morții“. Văzîndu-mă gata să cad În mrejele lui Maureen, cînd el m-ar fi vrut fidel Lui Delphine, mama a două din nepoatele lui, aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
poșeta albastră cu mine. — Ai dus-o sus, în cameră, mătușă Dorothy. Mătușa Dorothy îl privește intens pe Bobby. El o privește la rândul lui, cu un aer stins. Ea observă încordarea din ohii lui și o interpretează ca pe culpabilitate. Domnule Watkins. Mi-ați văzut poșeta? — Nu. Dacă nu vă supărați, vă rog să-mi permiteți să... — Chelner? Chelner? Mătușa Dorothy este convinsă c-a mirosit un complot. Se uită fioros la Bobby. Spre masă, se îndreaptă deja doi sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de amar ca oricare din ei. Acest shadenfreude se accentuează în zilele cu înmormântări, două sau trei pe lună. Când careva dă ortul popii (aici pe coastă nu se moare, ci se dă ortul popii, ceea ce implică o măsură a culpabilității și slăbiciunii morale sau, mai precis, de a lăsa lucrurile să te depășească) membrii se adună și beau mai mult ca de obicei, enumerând semnele și prevestirile de rău care au precedat această ultimă știre rea, precum și lucrurile pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]