1,164 matches
-
religioasă, de cultură și cea oficială este În perioada medievală limba slavonă (slava veche) elita: este formată inițial din urmașii familiilor slave Bulgarii, neam de origine turcică În 680 se așează În sudul Dunării Popoare migratoare târzii: pecenegii, uzii, cumanii Cumanii În 1227 sunt creștinați În rit catolic și apare Episcopia Civitas Milcoviae (Focșani) 20 În 1240-1241 În urma invaziei mongole (tătare) trec În Ungaria și Transilvania unde sunt asimilați. Maghiarii,7 triburi maghiare Însoțite de secui, conduse de regele Arpad, se
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
Bizantin se destramă sub loviturile turcești. La Începutul sec. al XIII lea, regii unguri Încearcă să-și extindă stăpânirea asupra regiunilor extracarpatice. Pentru realizarea acestui obiectiv, ei apelează la cavalerii teutoni, care primesc vremelnic În stăpânire Țara Bârsei. Învingători ai cumanilor, teutonii acționează Încă din primii ani pe cont propriu atât la miazănoapte de Carpați, cât și la miazăzi. Ca urmare, pe la jumătatea celui de-al treilea deceniu la veacului al XIII lea armata regală Îi alungă din Transilvania. După marea
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
Literatura bizantină din sec. al X lea denumește spațiul de la răsărit de Carpați Patzinakia (după numele pecenegilor care migrează pe aceste meleaguri). Din sec. al XIII lea izvoarele externe se referă adesea la Cumania, Cumania Neagră, Tartaria, după migratorii perioadei cumanii și tătarii. Termenul Cumania apare Într-un act papal din 1227, care se referă la răspândirea catolicismului la est de Olt și de Carpați. Pentru creștinarea În rit roman a cumanilor este organizată o episcopie a acestora la Civitas Milcoviae
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
adesea la Cumania, Cumania Neagră, Tartaria, după migratorii perioadei cumanii și tătarii. Termenul Cumania apare Într-un act papal din 1227, care se referă la răspândirea catolicismului la est de Olt și de Carpați. Pentru creștinarea În rit roman a cumanilor este organizată o episcopie a acestora la Civitas Milcoviae (Odobești). O diplomă papală ulterioară confirmă rezistența pe care localnicii, denumiți walati (valahi), o manifestă față de catolicism. Acești localnici au propriile structuri bisericești de rit grec. Românii de la est de Carpați
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
unei formațiuni politice locale, Gheorghe. Numele acestuia apare pe o inscripție probabil românească, descoperită În inventarul celei de a patra bisericuțe din complexul arheologic de la Basarabi-Murfatlar. Timp de aproape trei veacuri, spațiul istro - pontic este invadat de pecenegi, uzi, pecenegi, cumani, tătari. Unitățile militare de graniță apără acest teritoriu din cetățile vechiului limes danubian: Dorostolon ( reședința conducătorului themei), Axiopolis, Capidava, Carsium, Troesmis, Dinogeția, Noviodunum, refăcute și repuse În funcțiune de bizantini. Aceștia construiesc noi cetăți, fie pe diferite ostroave dunărene, ca
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
organiza social, juridic și religios; aveau dreptul de a practica meșteșugurile și comerțul; cavalerii teutoni: au fost acceptați în Transilvania în 1211 de către regele Andrei al II-lea, din două motive: apărarea părții de Nord Est a Transilvaniei de atacurile cumanilor; răspândirea catolicismului; au manifestat dorința de a ieși de sub autoritatea regalității maghiare, fapt pentru care regele Andrei al II-lea i-a alungat (1225); în general coloniștii au jucat un rol important în istoria Transilvaniei: au întemeiat orașe: Sibiu, Brașov
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
populațiile migra toare. Chiar dacă pe locurile fostelor cetăți dacice sau ale orașelor romane au fost, mai tîrziu, peste secole, construite alte așezări, acestea au fost numite, firește, altfel, pornind de la limba locuitorilor, în primul rînd romîni, dar și slavi, pecenegi, cumani, unguri etc. care populau aceste așezări. Astfel, cam pe unde era Sarmizegetusa este acum Grădiște (care, prin semnificația originară a bazei grădiște, „vale cu cetate, cu ruine de cetate“, amintește de vechea capitală a Daciei); Apulum a fost înlocuit cu
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
etimologic necesar pentru identificarea acestor nume de loc moștenite este specific și necesită o pregătire lingvistică specială. Preluarea/împrumutarea unor toponimizări care s-au realizat în limbile populațiilor străine cu care poporul romîn a conviețuit de-a lungul timpului (pecenegi, cumani, slavi, maghiari, turci, greci, germani etc.) și integrarea lor în sistemul de nume al limbii romîne (adaptare fonetică, încadrare morfologică, tipologie toponimică). Exemple: Bistrița, Cernavodă, Dîmbovița, Ialomița, Milcov, Prahova, Putna, Snagov, Suceava (vechi slave), Bahlui, Călmățui, Caracăl, Covurlui, Teleorman, Vaslui
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Mușat, Pičor. Celelalte populații care au conviețuit în anumite spații și pe o durată mai lungă sau mai scurtă sunt reprezentate în toponimia din teritoriul romînesc în proporție mai restrînsă și în forme mai puțin profunde decît slavii. Popoarele turcice (cumanii și pecenegii) au lăsat urme puține și nesigure onomasiologic și lingvistic în toponimia romînească: Peceneaga, Pecineaga, Pecineagul, Beșineu, Beșinou, Beșinova, Comána, Cómăna, Comani, Comăneasa, Uzul, Iași, Bahlui, Bohui, Călmățui, Covurlui, Vaslui. Stratul maghiar acoperă, cum e firesc, partea de vest
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
apropiată de atestările medievale Argheș, Argyas, Arghish etc. a fost modificat și retransmis romînilor în noua formă (în care, de pildă, ghe > ge), fie a fost contaminat cu un toponim creat în propria limbă, foarte asemănător cu numele găsit de cumani la sosire, dar cu diferențele care au dus la forma de astăzi. Arnota Este numele unui munte care face parte din Munții Căpățînii și al unei mănăstiri, numită astfel prin transfer de la numele muntelui (după modelul Cozia, Moldovița, Putna, Sucevița
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
identice sau foarte asemănătoare cu cea actuală, începînd cu secolul al XVII-lea. Iorgu Iordan consideră numele ca fiind de origine cumană (< kara, „negru“ + kala, „fortificație, castel“), trimițînd și la alte toponime din zonă de aceeași origine (Comana, Comănița, Vadul Cumanilor, Teleorman etc.). Atestările mult prea tîrzii față de epoca prezenței cumanilor în Cîmpia Dunării justifică însă mai degrabă un etimon turcesc, din aceeași familie lingvistică, dar mai nou, adică apelativul kara-kale „cetatea, fortăreața neagră“, comparabil cu toponimele Ada-Kale, Carabair, Carabu nar
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
al XVII-lea. Iorgu Iordan consideră numele ca fiind de origine cumană (< kara, „negru“ + kala, „fortificație, castel“), trimițînd și la alte toponime din zonă de aceeași origine (Comana, Comănița, Vadul Cumanilor, Teleorman etc.). Atestările mult prea tîrzii față de epoca prezenței cumanilor în Cîmpia Dunării justifică însă mai degrabă un etimon turcesc, din aceeași familie lingvistică, dar mai nou, adică apelativul kara-kale „cetatea, fortăreața neagră“, comparabil cu toponimele Ada-Kale, Carabair, Carabu nar, Carasu etc. Ruinele unei cetăți în împrejurimile actualului municipiu susțin
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
se întîlnesc în toponimia popoarelor sud-dunărene (Kozluka, Kozlukioi, Koz Bunar, Kozlu Dere, Kozu Bair etc.) unde au trăit, de asemenea, populații turcice. Iordan, presupunea, de altfel, că de origine turcică ar putea fi și toponimul Koza din județul Focșani, unde cumanii ar fi avut un episcopat. Adăugăm pe lista posibilelor derivate de la baza pecenego-cumană koz cel puțin toponimele Cozla, care denumesc un sat în județul CarașSeverin și unul în județul Sălaj, precum și un vîrf în Munții Stînișoarei, care, așa cum se poate
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
etimologii sunt la fel de posibile lingvistic, verosimile geografic (vezi numeroasele Aluna, Alunu, Aluniș, Alunoasa, Nucu, Dealu Nucului, Nucușor pe de o parte, Capra, Dealu Caprii, Piatra Caprii etc. pe de altă parte) și probabile istoric (atît slavii, cît și pecenegii și cumanii au con viețuit cu romînii timp de secole), ceea ce ne poate pune în fața unor fascinante omonime toponimice de origine diferită. Craiova Este numele unui municipiu din județul Dolj, a două pîraie, afluenți de dreapta ai rîurilor Cerna și Cricău, și
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Kralevica, Kraljevo etc.) și în Cehia (Kralec, Kralice). De altfel, numele municipiului romînesc este atestat în secolele al XV-lea și al XVI-lea sub forma Kraleva. Deducerea oiconimului din numele unor regi (crai) ca Iovan al Bulgarilor, Ioan al Cumanilor etc. sau de la un crai romîn al păstorilor sunt simple fantezii romantice. Nici antroponimele Krajo, Crai (< sl. krali, „rege“) nu pot fi acceptate ca bază a toponimului, întrucît circa o sută de ani forma sub care a fost atestat acesta
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
a fi baza celorlalte nume asemănătoare) este un derivat cu sufixul maghiar local -d, -od, -ad de la un radical han sau hun, care poate însemna „cuman“, „Cumanul“ (adică nume de persoană). O astfel de probabilitate este motivată istoric de relațiile cumanilor cu Regatul Ungar, cînd de alianță, cînd de adversitate și conflict. A se vedea și germ. Hundorf, Hondorf, Handorf, Hahnendorf, ajunse astăzi, în urma etimologiei populare, Hohendorf. Același radical se găsește în numele a două sate, Hunyócz, al unui pîrîu, Huňova, al
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Kokel, care sunt traduceri turcice ale toponimului slav. Ne putem întreba cum se face că rîul nu a fost denumit de romîni, care au precedat toate populațiile implicate în denominațiile de mai sus. Răspunsul ni-l dă traducerea efectuată de cumani, pe care, procedînd la fel, o puteau face înaintea lor slavii (din romînește, așa cum s-a întîmplat cu Repedea- Bistrița, Valea Seacă-Sohodol etc.). Adoptarea de către romîni a termenului slav se datorează, cum a demonstrat Pușcariu, caracterului mult mai clar de
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
este obișnuită în corespondențele romîno turcice Buceci-Bucegi < bučak-buğag). Adjectivul deli, teli, „nebun“, este metaforic, conotațiile fiind „imensă, înaltă, deasă, întunecată“, cum se spune în formulele populare tradiționale, „codru verde, unde nimeni nu te vede“, „întuneric ca-n codru“. În cazul cumanilor și al rudelor lor, pecenegii, impresia acestui codru inaccesibil, de nepătruns, în care probabil că se ascundeau localnicii romîni la sosirea năvălitorilor, era nu numai „poetică“, ci și importantă pentru strategia, eforturile și pierderile umane pe care le presupunea atacarea
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
numele Begney. În perioada medievală se pare că a fost construit în același areal un castru denumit Dibiscos (atestat la anul 1019). În secolul al XII-lea este amintit Comitatul Themes, iar în secolul următor Castrul regium Themes (ocupat de cumani și reconstruit ulterior de italieni). În secolul al XIV-lea apar primele atestări ale numelui actual, în variantele Temeswar, Themeswăr, Temuswar, Thumusvar, Thumuswaar, Temesvar, Temisvar. Locuită de romîni, sîrbi și maghiari în secolele XIII-XVI, cetatea intră în 1552 sub stăpînirea
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
acest criteriu trebuie aplicat cu prudență, pentru că există termeni ca icoană atât în dacoromână, unde este slavon, cât și în aromână, unde este împrumutat din greacă (din greacă îl are și vechea slavă). Cuvinte pecenege și cumane De la pecenegi și cumani, popoare migratoare care au străbătut spațiul de formare a limbii române, avem puține cuvinte; despre dușman și beci se spune că sunt, probabil, de această origine. Lucrul acesta dovedește faptul că românii au avut cu aceste popoare (și, implicit, cu
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
bizantin. Baza etnică autohtonă era cea evoluată din substratul tracic (alături de etniile tracoromană, traco-slavă, traco-iliro albaneză), substrat îndeaproape înrudit cu mediul ugro finic, scito-sarmatic și mongolo-tătaro-turcic din care s-au revărsat mai multe valuri migratoare. După imigrația pomenită vor urma cumanii, tătarii. Înainte de această dată, cronica vechilor ruși menționează două valuri succesive de populație turcică în timpul împăratului Heraclius (610-641): unul al hazarilor numiți bulgari, altul al ungurilor albi: „Când poporul slav locuia, cum am mai spus, la Dunăre, au venit de la
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
lor și sărind în baza de articulație și psihologică a românilor (Ib.). După slavi, continuă Philippide, „o importanță oarecare se poate atribui contactului pe care l-au avut dacoromânii cu popoarele vechi turcești, cu pecenegii adică, cu uzii și cu cumanii” (II, 350). Considerând că între dacoromâni și aceste popoare au avut loc contacte îndelungate, mai ales în partea estică a spațiului dacoromân, el pune pe seama acestor neamuri denumiri precum Bahlui, Bârlad, Berheci, corhană, Covurlui, Fălciu, Galați, mire, răzor, Tecuci, Vaslui
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
pecenegi, care însă nu sunt turcici. Toponime ca Peceneaga, Pecenegul, Beșineu, Beșinou, Beșinova, răspândite pe teritoriul dacoromân, provin de la rădăcina autohtonă vesǐ, echivalentul lui vicus, la fel ca uzii, iazigii menționați de autor în continuare ca neamuri turcice (Ib.). Nici cumanii de la noi nu sunt turcici întrucât acest nume este supraetnic și nu are nimic comun ca etnie cu populațiile pomenite sub acest nume prin alte părți. Se pune mare preț pe originea turanică a bulgarilor care se crede că ar
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
conține, 222 copac, 95 copoi, 95 coraslă, 134 cotlon, 109 cotlovină, 109 cotor, 195 a cotrobăi, 109 a cotropi, 195 cotruță, 195 a se covăsi, 134 crac, 104 cramă, 46 a crăpa, 56 croat, 52 a culege, 127 culme, 69 cumani, 193 a cure, 102 curat, 102 a cura, 102 a curge, 102 a curma, 46 cutare, 195 cuțovlahi, 109 Dalmația, 53 Dardanele, 109 deal, 55 a defăima, 100 delniță, 56 derdeluș, 56 a derege, 56 des, 132 a desface, 222
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Dobrogea, vom avea însemnatul număr de 20 de orașe în acea provinție, dintre cari cele mai multe a pierit fără de nici o urmă. Rămâind moștenire împărăției Răsăritului, Dobrogea a fost cutreierată, ca și Principatele românești, de roiuri de popoare, de huni, avari, pecenegi, cumani și în fine de tătari. Într-adevăr, pe la începutul veacului al XI-lea, cumanii sau polovții, un neam fino-tartaric, își părăsi așezarea de lângă Volga și ocupă țările române, din cari au gonit pe chazari și pecenegi. Cumcă în veacul al
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]