756 matches
-
ca reprezentanți: André Breton (întemeietorul curentului), „Iubire nebună”; Salvador Dali „Persistența memoriei”; Henry Matisse „Bluză românească”, „Tristețea regelui”; Amadeo Modigliani „Autoportret”, „Femeia cu cravată”; Auguste Rodin „Gânditorul”, „Sărutul”; Constantin Brâncuși „Coloana infinitului”, „Masa tăcerii”, „Poarta sărutului”, „Portretul lui Carol Davila”, „Cumințenia pământului”. -Proza a generat producții literare moderne : o romanul istoric și de analiză interioară: Marcel Proust - „În căutarea timpului pierdut”; James Joyce - „Portret al artistului în tinerețe”; o romanul existențialist: Franz Kafka - „Procesul”, „Metamorfoze”, „Castelul”; Albert Camus - „Ciuma”, „Străinul”, „Mitul
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
și calc pe un drum alăturat, care nu știu deocamdată unde mă poartă, Sâmbătă, în biserica cu bolta zugrăvită de meșterul Luca și cu altarul nepictat pe jumătate, îngerul meu arhanghel rămas în stânga Mariei, salvat de mistria lui Janos datorită cumințeniei execuției sale, ceea ce nu s-a mai întâmplat cu Ioan Gură de Aur sacrificat de meșter în numele artei iconografice, măsor în lung și-n lat biserica goală, cu capul dat pe spate analizez fiecare metru de zid, de unde să încep
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Și să vedem dacă nu mă cucerește alta. Am fost cucerit de-atâtea ori!... Dar asta, cu felul ei de-a nu ceda, de-a păstra totdeauna distanțele corecte, de-a fi cumine, în sfârșit, fiindcă, dacă e vorba de cumințenie, nu-i alta ca ea, mă înnebunise totuși binișor, da’ ce zic, de-a binelea rău. Ar fi făcut până la urmă din mine tot ce-ar fi vrut. Și-acum, dacă o să mă părăsească, o să-mi pară foarte rău, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
a exista. Și e drept că existența e o nebunie și că cine există, cine își iese din fire, cine se dă în spectacol, cine trece măsura e nebun. Nu alta e sfânta nebunie a crucii. Ei i se opune cumințenia, care nu e decât prostie, aceea de a-ți fi în toată firea, de a te supraveghea, de a te reculege. Cumințenia de care erau doldora fariseii care-i reproșau lui Isus și ucenicilor săi faptul că, după treieriș, strângeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
în spectacol, cine trece măsura e nebun. Nu alta e sfânta nebunie a crucii. Ei i se opune cumințenia, care nu e decât prostie, aceea de a-ți fi în toată firea, de a te supraveghea, de a te reculege. Cumințenia de care erau doldora fariseii care-i reproșau lui Isus și ucenicilor săi faptul că, după treieriș, strângeau spice de grâu ca să le mănânce frecându-le în palme, într-o sâmbătă, și că Isus vindecase, într-o sâmbătă, pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
cu o traversă pe mijloc și geamuri vălurite, care nu ieșea cu nimic în evidență, dar făcea parte din mulțumirea lui zilnică. Rostul ei era să-i amintească de unde plecase și cât de departe avea să ajungă. Avea ceva din cumințenia aia sărăcăcioasă care-și pusese amprenta pe tinerețea lui și-l însoțise și-n timpul căsniciei lui cu croitoreasa, pe când era încă reprezentant comercial. Și la ușa locuinței exista acest tip de clanță dintr-un aliaj ieftin care putea fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
meu vine la miezul nopții. Intră în vârful picioarelor, zice „pardong” dacă sunt cu vreo femeie, și se retrage mândră și disprețuitoare. - Doresc să fiu lăsat să dorm, o întrerup morocănos, închizându-mi ochii rușinat ca un seminarist bubos de cumințenie. Mă feresc pe cât pot ca să o jignesc, cu toate că sunt singurul pensionar care nu vrea să priceapă ce dorește doamna Pipersberg. Câteodată vine să verse lacrimi, ca s-o întreb: „De ce plângeți, doamnă?...” Cunosc trucul... Și iarăși, după interval: „La drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
la verticala cerului.” Iată-ne: eu și femeia. Ne lăsăm pradă dinților răului cu care ne sfîșiem; întinzîndu-ne; încercînd să cuprindem în brațe, bolta. Și ne batjocorim îngerul și nu-l lăsăm să ne slujească. Fiindcă ne rușinează. Ne rușinează cumințenia care-ar putea să ne descuie cerul. Sînt scriitorul V. femeia îmi spune: „-Termină! Nu poți crea veșnicia căci ea, nu numai că nu se termină dar, n-are nici început. Și nici nu poți crea ca atare: poți doar
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
frumoasă lipsită de minciună... Am ascultat ultima parte a povestirii, continuă doamna Pavelescu să le vorbească, privindu-le cu dragoste chipurile și ochii în care încă se mai păstra emoția provocată de prezența ei nebănuită. Mă minunez și eu de cumințenia voastră. Te felicit, Andrei! Foarte frumos ai vorbit și apreciez mult cunoștințele tale și seriozitatea manifestată. Am venit puțin speriată, să știți. Am primit vreo două-trei telefoane de la unii părinți neliniștiți... Corect era să le spuneți că mai aveți... activități
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
obrazul celuilalt la oră de maximă audiență. La Monica, la Iartă-mă, la Teo. Silă! Ne era silă de cei care otrăviseră mințile părinților noștri, de patriotismul fotbalistic, de naționalismul bisericos, dar și de ungurii mereu la guvernare, silă de cumințenia nespălaților, de sfioșenia de târfă spășită a patriei, dar și de Înalta prestanță a unor Pleșu ori Rrrrăzvan Theodorescu. La ce bun? Li s-a tot dat ocazia, n-au făcut nimic! Pudoarea foștilor deținuți politici! La ce bun? Atâția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
de povestitor, care, contrazicân-du-i opinia excesiv critică despre sine, produce adesea un efect literar. Eroul Amintirilor, copilul, plăpând, palid, clorotic, neparticipând la jocurile colegilor lui, "s-a născut cu vocația de mâncător de cărți" (s.m.), mai întâi de romane franțuzești. Cumințenia, timiditatea, rațiunea - l-ar fi păzit, pare-se, de "narcisism, de egolatrie, iar mai târziu, de subiectivism". Văzuse lumina zilei într-un București de altădată, cu zăpezi nemaipomenite și fanaragii; învață o vreme la Turnu Severin, căruia îi dedică o
"Mâncătorul de cărți" by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8653_a_9978]
-
Modelul meu fusese construit matematic, o machetă a posibilităților pe care-o confundam voios și intenționat cu realitatea. M-aș face de rușine dacă i-aș descrie toate detaliile. Procentajele se-amestecau robotic, avantajos: frumusețea cu inteligența, bunul-gust cu sensibilitatea, cumințenia cu experiența sexuală. Ultima combinație, mai ales, stârnea zâmbete. Femeia implantată în creier, „iubirea visurilor mele“ (cum zicea melodia), era o cadână nepătată, o prostituată de lux care își etala talentele și recunoștința pentru singurul client pe care îl avusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
suprapuneam imaginile. Eram proprietarul unui construct puternic, rezistent, funcțional și nici prin cap nu-mi trecea să renunț la el. În arhitectura lui se îmbinau niște așteptări ciudate, pestrițe, dar fără de care nu concepeam să mă simt bine: frumusețe, fidelitate, cumințenie, amor turbat, liniște, curățenie, gust vestimentar, voce plăcută, talent în bucătărie. Combinația lor m-ar fi făcut neîndoielnic fericit, cu condiția să intru în posesia ei. Când însă deplasam structura asta grozavă de așteptări și dorințe peste Danele, Gloriile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
culoarea pereților din camere, fără a se schimba în vreun fel: le simțeam răsuflarea înfășurând-o pe Maria în zeci de îmbrățișări la care nu luam parte. Nimic nu mă făcea mai mândru și mai nefericit decât să știu asta. Cumințenia pe care o căutasem, izvorâtă din convingerea unicității splendide a corpului meu (și, mai ales, a minții care îl patrona), se-oprea aici, la porțile concrete ale desfrâului. Adolescența mea se desfășurase prudent și selectiv, nimic nu se risipise și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
penibilul cu plauzibilul și săruturile prin parcuri cu șuturile în fund la petreceri, în așa fel încât să fiu lăsat în pace. La vremea când intrasem la facultate, nici eu nu mai știam cum stăteau lucrurile. În cazul Mariei, nici cumințenia, nici imprecizia nu încăpeau în vocabularul adolescenței. Imaginile se degajau clar, încărcate de simplitate și erotism, așa cum eu nu fusesem nici învățat, nici obișnuit. Știam limpede ce se întâmplase și pe chiuveta băiatului vecinului de bloc (dacă m-aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
sticla de votcă și zecile de fotografii. Toate astea le-aș fi făcut senin, excitat, convins că-mi sunt destinate, ca un vraf de scrisori peste care dai din greșeală. Maria mă cucerise. Odată ajunși împreună, franchețea ei erotică și cumințenia mea imaginară se contopeau într-un amestec pervers și-amețitor, ca două schițe ale aceleiași dorințe. Experimentam plăcerile tuturor celor care mă precedaseră și-n locul cărora nu apucasem să fiu: intens, credincios, fără să-i suflu un cuvânt. Singurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
te putea prinde cineva. Dacă nu mi-aș fi cunoscut în detaliu așteptările întortocheate ale minții și trupului, aș fi crezut că femeia de lângă mine e-o invenție, un melanj imposibil al dorinței și imaginației, în care rafinamentul și vulgaritatea, cumințenia și-obrăznicia, liniștea și pasiunea murdară se-amestecă în proporția perfectă. Abia în prima iarnă, când ne-am dezbrăcat în salonul de expoziție al „Hanului cu Tei“ și-am pătruns-o sub tablourile cu mere, fazani și îngeri grăsuți, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
tanc sovietic. Orașul ăsta era specializat în trădări, schimba protectorii și întorcea armele după cum bătea vântul, niciodată înțelept sau cumpătat; de fiecare dată, sfârșea rău, înjurând pe la spate. Nu mai rămăsese nimic intact, unde întorceai capul întâlneai viol, distrugere și cumințenie vicleană. Șase secole de istorie și prostie îl pătrunseseră până la măduvă. Acum, Bucureștiul semăna cu un lepros, carnea cădea de pe el în aburi de tencuială umedă. N-aveai de ce să fii mândru, dar nici de ce să-ți pară rău. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
dau locuitorii pe mâna acarienilor, ca pe vremea lui Ludovic al XIV-lea (nimeni n-ar fi suspectat bacteriile fojgăind prin blocuri, atacând arhitectura pielii și înlocuind-o treptat cu palatele bolii și-ale mizeriei). Orice pedeapsă era de preferat cumințeniei călduțe și iritante, pe care nimeni n-o căuta. Odată carnea lui desfăcută, părți ale Bucureștiului puteau fi dezmembrate sau comprimate, în funcție de interes. Lipscaniul granular și umbrele negustorilor împrăștiate în particole de zăpadă și mișcare ar fi atras cu siguranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
român. El s-a născut creștin. El n-are la bază o altă structură religioasă, care s-o tulbure pe cea ortodoxă". Superlativul intensității este completat de creștinătatea incipientă și puritatea ortodoxiei românești. La care se adaugă tocitele mituri ale cumințeniei românești ("neamul nostru n-a făcut și nici nu va face răsboaie de cuceriri, răsboaie din îngâmfare") pus în contrast cu vitejia defensivă demonstrată în apărarea pământului și a credinței, prilej cu care românii s-au ridicat veacuri de-a rândul ca
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
te-a impresionat atât de mult. Dar soția ți-ai chinuit-o. În loc să te îngrijești de copii, stai la închisoarea datornicilor. Pleacă, domnule, de-aici, intră într-o cameră, închide ușa, oprește-te într-un ungher și plângi, amintindu-ți cumințenia de altădată și, poate, te-o ierta Dumnezeu. Du-te, du-te, vorbesc serios cu tine. Nimic nu-i mai bun pentru îndreptare decât să-și amintească omul trecutul și să se căiască. Însă n-avea rost să repete că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
amanet au dispărut și toți au rămas la discreția propriei lor inițiative, cele mai multe dintre milioanele respective trebuiau să se topească negreșit în vânzoleala febrilă a societăților pe acțiuni și în mâinile pungașilor, iar toate acestea le reclamau chiar onestitatea și cumințenia. Chiar cumințenia; dacă sfiala cuminte și lipsa onestă de originalitate au reprezentat la noi, după cum era încredințată toată lumea, calitatea inalienabilă a oricărui om priceput și cumsecade, atunci ar fi fost cumva necinstit și necuviincios să te schimbi atât de subit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
dispărut și toți au rămas la discreția propriei lor inițiative, cele mai multe dintre milioanele respective trebuiau să se topească negreșit în vânzoleala febrilă a societăților pe acțiuni și în mâinile pungașilor, iar toate acestea le reclamau chiar onestitatea și cumințenia. Chiar cumințenia; dacă sfiala cuminte și lipsa onestă de originalitate au reprezentat la noi, după cum era încredințată toată lumea, calitatea inalienabilă a oricărui om priceput și cumsecade, atunci ar fi fost cumva necinstit și necuviincios să te schimbi atât de subit. Bunăoară, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de texte reprezentative și avizate comentarii, vor fi lărgit la tânărul poet gustul pentru noutățile de ultimă oră, excitându-i capacitatea de entuziasm și adeziune, făcându-l să depășească repede momentul de ucenicie, mai mult sau mai puțin epigonic în cumințenia lui, al experienței lirice din Restriști. În orice caz, publicarea, împreună cu Stephan Roll și Victor Brauner, a revistei 75 H.P. - rămasă la unicul număr din octombrie 1924 - arată deja o opțiune decisă în favoarea programului avangardist, între coordonate trasate, în mare
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
a fi cultivați „pentru scrisul și literatura românească”, cititorilor li se oferă informații de cultură generală și despre civilizația universală. Literatura propriu-zisă, ca și studiile, ar trebui să reflecte caracteristicile sufletului basarabean, care, în opinia lui Pan Halippa, ar fi „cumințenia pilduitoare, bunătatea îngăduitoare, omenia neafișată și neoțărâtă, răbdarea tăcută și creștină, modestia sinceră și netrâmbițată”. Nu se propune o imagine nediferențiat luminoasă, pozitivă, ci se afirmă că țăranul basarabean, asemenea celor care muncesc pământul în sud-estul european, poartă „pecetea primitivității
VIAŢA BASARABIEI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290517_a_291846]