6,333 matches
-
Sau greșesc? L-am privit în ochi. Fatal! Cei mai frumoși ochi albaștri văzuți vreodată. Până atunci, expresia „dragoste la prima vedere” mi se păruse o exagerare. Nu, nu era. IX. O casă micuță. Casa în care copilărise Maria. Linii cuminți, simple, lipsite de elemente decorative inutile. De la poarta de lemn până la intrare, pe o distanță apreciabilă, te întâmpinau crizanteme de toate felurile și culorile. O încântare. - Maria! Din prag, o doamnă cu părul alb și ochii albaștri ne privea uimită
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
magie nu rămâne perpetuă? Unde greșim în iubire, ca vraja să dispară, deodată? L-am iubit pe Alexandru. Nu așa cum te iubesc pe tine, cu patima care, pur și simplu, îmi răvășește întreaga ființă, dar l-am iubit. O dragoste cuminte, așezată, simplă. Este un om bun și pe care te poți baza, fără rezerve. Mai mult pragmatic decât visător, dar un om bun. Iar bunătatea e o calitate atât de rară în zile noastre... Relația noastră nu a fost una
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
acră, decretă Mia, după ce încercase să-și înfigă repede dinții de șoricel, în fructul parfumat. - Mia! Ești o alintată! Sunt copii în lumea asta care nici măcar o gutuie sau un măr nu au de Crăciun! - Imposibil! Moșul duce tuturor copiilor cuminți! - E adevărat, dar... Mama tace. Mia privește, uimită, gutuia din palma ei mică, întrebându-se ce să facă... - Ai putea să o dăruiești cuiva, mai spuse mama și ieși. Cui? Lucia primise și ea jucării, bomboane... - Am găsit! Se ridică
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
însoțite de domni pe măsură, așază cu grijă, în mașinile trase la scară, cutii mari de cadouri. Silviu îi privește lung și își continuă drumul. Nu crede în Moș Crăciun. Pe la el n-a trecut niciodată și chiar a fost cuminte, nu i-a supărat pe ai lui, iar la școală a fost mereu printre primii. De fapt, crede că acest personaj nici nu există. De unde până unde atâta generozitate pe un bătrânel adus de spate, venit din cine știe ce loc... De unde
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
ca faptul de a cere fățiș unui grav bolnav sau unui grav rănit să-și amâne cu câteva ore călătoria și cu câteva zile decesul. Sunt unele întrebări absurde și unele pretenții caraghioase, pe care nici în vis o cugetare cuminte să nu le formuleze. (Liniștiți și neliniștiți) Deși ni se oferă o dezlegare a acestei întrebări (" În realitate, oamenii așteaptă cu aprindere moartea"), ea reprezintă o altă hieroglifă, ce duce spre un alt necunoscut, timpul morții fiind supus în egală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
un auditoriu teatral este succesiv mișcat de groază, milă, admirație sau mâhnire și poate trăi experiențele altuia ca și cum ar fi ale lui însuși". Gorgias spune despre tragedie: "Cel ce înșeală e mai cinstit decât cel înșelat, iar cel înșelat mai cuminte decât cel care se ferește de înșelăciune". În cazul lui Emil Botta, înșelăciunea este dublată de un spirit de frondă sau poate fi circumscrisă acestuia: Eu trișez și înșel și practic infidelitatea și spun zilnic atâtea minciuni cât altul într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
a stabilit pe moșia boierului P.P. Carp de la Țibănești, acesta dându-i o bucată de pământ în satul Glodenii-Gândului, ca să-și facă o casă. Intrat în slujba boierului a dus-o bine față de ceilalți săteni. Aici a găsit o fată cuminte cu care s a căsătorit și au avut copii mulți - fete și feciori. Fetele s-au măritat și au plecat la casele lor. Atunci când Zoița, nevasta lui mergea în grădină îi trebuia o zi întreagă să o colinde pe toată
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
comportament cum era Jenică. Vasile a făcut stop cardiac și i-au rămas trei copii: Ion, Ileana și Ștefănel, poreclit Juncanu. Juncanu este înalt de vreo doi metri și vreo douăzeci de centimetri, nici prea slab, nici prea gras și cuminte ca o fată mare de nu-l vezi prin crâșmă. Are o mică turmă de oi a lui și câteva văcuțe, deci e om gospodar, la locul lui. Gheorghe al lui Costache Cristescu s-a stins și el tot de
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
c au rămas șchiopii și orbii să scoată la fete ochi. Constantin nu a trăit prea mult, a murit de tânăr, înaintea lui Oacheș și a rămas Zavastia văduvă de tânără. Oacheș l-a jelit mult pe Chiorul, că era cuminte, dar tuberculoza pulmonară l-a răpus. Zavastia s-a dat în dragoste cu Alecu, zis Pitic, că avea o înălțime de vreun metru și 35 cm. Zavastia trăgea plapuma de pe Chioru lui Oacheș și fugea cu ea în timpul nopții și
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
facă familia de râs. Bunica Îi povestea de unele fete neascultătoare care au sfârșit foarte rău. La vremea aceea o fată care trăia cu un băiat Înainte de cununie, era alungată din sat, ca să nu se abată asupra satului vreo nenorocire. Cuminte din fire dar și frumoasă tânăra Letiția nu putea trece neobservată de colegii de liceu, cu care făcea naveta până la liceul cel mai apropiat de satul bunicilor ei. Așa se face că venind spre casă grupuri, grupuri de tineri, un
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
pierduse de tot firea Își scosese cureaua de la pantaloni și altoise de câteva ori pe fiecare dintre cele două gemene mincinoase. Spuneți cine a furat ouăle ori vă mai altoiesc? Eu, tată, recunoscuse una dintre ele, care părea chiar mai cuminte dar, ea m-a obligat să intru să nu stăm ca proastele să facem foamea. Bătaia ați luat-o pentru furt și pentru minciună, să vă intre bine În cap, iar În seara asta treceți direct la culcare fără nimic
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
în nevrozele fără cer adunate în sertarele încuiate demult. Candelabre Enorme, princiare, în cupolele de catedrale se desfășoară sferic cu luminile venite din întuneric. Niște coarde muzicale trec prin cristale de soare. Coboară tot mai aproape de podeaua pe care calc cuminte, umbrele cad în cuvinte spuse în taină; toți purtăm aceeași haină, cea a timpului verde, când ora e mare ca un ecou ce se sparge de peretele surd, găoace de ou. Doar eu privesc în adâncul timpului răsfrânt în oglinzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
în familie. Toată lumea, exprimat sau doar în gând, își dorește o fetiță, pentru că în familie mai există un băiețel de 6 anișori. Și el își dorește o surioară pe care s-o iubească pentru că e un copil foarte sensibil și cuminte. Mama și bunica încep să adune. Colindă prin magazine și vitrine și culeg tot ce cred ele că este mai bun și mai frumos pentru copilul care s-a anunțat. Viitorul tată se molipsește și el de această febră a
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
vreun sfert de oră, poate 20 de minute, timp în care a venit și tatăl și i-au dat numele Raisa, la ora 8,20 a.m., pe 21 iunie, a venit pe lume micul îngeraș Raisa. O fetiță frumoasă și cuminte. A fost luată imediat în primire de medicii de specialitate și dusă în camera alăturată, dotată cu tot necesarul pentru urgențe infantile. După ce mama a fost schimbată și i s-au administrat toate cele necesare pentru comprimarea până la normal a
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
învață-ți copilul să iubească și să se cultive, pentru că așa cum este acum nu e bine și-ți va aduce lacrimi amare mai târziu. El are un spirit luminos, nu i-l înnegri, lasă-l să fie bun și generos, cuminte și cu bun-simț, învață-l să iubească natura și universul, să facă bine și nu rău și să nu fie egoist. Tu, fata mea, ești foarte egoistă și crezi că dacă copilul tău va iubi și pe altcineva, nu te
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
color, cu excepția lui A. care era alb-negru. Mama era mai înaltă și mai grasă ca de obicei, parcă era umflată, și-l certa pe P.: îi tot spunea ceva gesticulând cu dreapta și cu degetul arătător ridicat, iar noi stăteam cuminți și ascultam, dar nu înțelegeam ce-i spunea. Parcă vorbea numai pentru urechile lui. La un moment dat mama s-a întors spre noi și ne-a spus: „Hai să plecăm de aici, nu mai avem ce căuta aici”. Era
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
speranță! Pe o ușă scrie „Director”. − Dă, Doamne, să fie deschis, se roagă ea. Ușa e deschisă și în birou e un telefon. − Uraaa! Sunt salvată! Shelley îi dă repede telefon mamei și-i spune ce s-a întâmplat. − Stai cuminte în birou, eu încep să dau telefoane. Voi găsi pe cineva să te scoată de acolo. Barbie habar n-are pe cine să sune. În cartea de telefon nu găsește ce-i trebuie, așa că sună la poliție și roagă să
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3087]
-
crescut fată mare, am ajuns în clasa întâi, istoria se repetă, toți copiii erau cu mamele lor, eu, cu bunica și, plus la toate, mergeam și șchioapă, căci înainte cu o săptămînă, am sărit într-o bucată de sticlă, copil cuminte, cum s-ar spune. A trecut și acest an, îmi era foarte greu la școală, deoarece bunica citea în rusă, eu în română învățam, nu mă deprinsesem să unesc cuvintele. Dar cu ajutorul lui Dumnezeu și a sfintei bătăi, am învățat
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
comunicăm și ne-am amintit de copilărie și de multe alte lucrui frumoase. Aveam bicicletă și abia mă învățasem să merg, dar o fată, mai mare și mai deșteaptă decât mine, îmi zice să ne luăm la întrecere. Eu, copil cuminte, hai să-i accept provocarea, din deal, de la biserică, cum ziceam noi, până în mahalaua mea. Dar acest drum era asfaltat și avea o vale mare. Ne-am luat la întrecere și ea mă întrecea. Cum să mă întreacă ea pe
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
m-am trezit cu bicicleta și cu capul în poarta unui om. Unii râdeau, alții mă întrebau dacă nu mă doare capul. Dar eu, buimăcită și speriată, am luat bicicleta și fuga acasă. În acea zi, am fost cel mai cuminte copil. Am făcut curat în ogradă și am hrănit animalele, și bunica era mirată, dar și îngândurată, că știa că nu am făcut toate aceste lucruri așa, fără a face o nebunie. Bine că nu a mai aflat nimic, că
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
nimic nu este mai liniștitor pentru prezent! („Nu se știe cum va fi pentru viitor!” comentează P.H.L.) Urmăresc în continuare confesiunea Domnului R., în spatele căruia presupun că se ascunde autorul, P.H. Lippa. Cine s-ar fi așteptat ca acest scriitor cuminte, cu gusturi clasiciste, să scrie o „poveste” cu vizibile implicații psihanalitice, dar și cu accente ceva mai „libertine”? Fără a afișa pretenții de introspecție proustiană, cu „finețuri” analitice proprii „modernilor” din prima jumătate a veacului al XX-lea, P.H.Lippa
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
chef. Dacă am chef... Să fii răvășitoare. Cu ciorapii tăi colorați. Cu rochia ta de seară. Scurtă. Strâmtă. Scurtă. Aiureală. Cu voce gâjâită. De roșcată, fie. De roșcată cu lecturi din Proust... De blondă cu iPOD și rădăcini crescute, castaniu cuminte. De femeie frumoasă, un pic sărită de patruzeci, pe care n-o așteaptă nimeni acasă. De ado lescentă cu gărgăuni și colecție de reviste mâzgălite cu pixul, care fură bani din geanta maică-sii. De studentă nesărată, dar promițătoare, cu
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
s-o audă ghicind ingredientele și flecărind șăgal nic, trecându-și vocalele prelungi peste rețeta cea nouă, așa cum obișnuia să-și treacă degetele, rătăcite în mângâiere, prin părul lui și prin al copilului. Dominique mâncase în tăcere, cu un surâs cuminte și trist pe buze. Vocea ei, cărnoasă ca miezul de piersică, îi păruse acum stinsă și subțire. — Foarte bun. Se duseseră la culcare tăcuți, fără să fi fost obosiți. Își sim țeau gâturile uscate de iubire și limbile legate. Nu
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Cheiasoluțiahaosul. Până acum, David a gândit, întotdeauna, în probleme și soluții. În dualități. Ce se întâmplă însă dacă problema și soluția se confundă? Ce se întâmplă dacă răspunsul generează, la rândul lui, haos? Subversiv, documentul „alx“ stă nemișcat, amorțit, aparent cuminte în inima stick-ului, dormitând alene în timp ce David iese de la metrou, închide iPOD ul, deschide cu greutate ușa unui bloc, ia liftul până la etajul cinci, sună la apartamentul 20, vorbește cu o doamnă fără vârstă care-i dă imediat o cheie
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
atingerea acelor buze îi va deveni familiară și că ea, Léa, va căpăta, astfel, trecut. Dar nu. Nu se întâmpla. Frumusețea aceea vorace părea că refuză, îndărătnic, să i se cuibărească într-un sertar al minții, de unde să treacă, apoi, cuminte, sub semnătura romancie rului care era el, Alexandre. Sau care fusese. De când plantele ei de tuș urcaseră iederă în jurul lui, Alexandre exhiba toate simptomele îndrăgostitului clasic, clinic fără speranță. De mâncare se atingea arareori și fără poftă, piețele colorate ale
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]