4,322 matches
-
direct. Doar politețea și simțul datoriei au făcut-o să stea acolo, la dispoziția presei, tocmai ea, femeia care se încăpățânase de multe decenii să nu stea la dispoziția nimănui. Vestea primirii Nobelului a surprins-o în timp ce se întorcea de la cumpărături: jurnaliștii s-au repezit asupra ei precum ulii, gata să înșface măcar o bucățică din această femeie măruntă, îmbrăcată în haine largi, colorate, în nuanțe de albastru. În cele două împrejurări când am avut prilejul s-o întâlnesc - o dată la
Doris Lessing, pe treptele casei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9155_a_10480]
-
Împlinea trei săptămîni, mai bine zis, cînd se Împlineau trei săptămîni de cînd Îl (o) primise de la Maximov, doamna Delilah Îi legă o fundă roșie la gît, după care se dedică celorlalte pregătiri pentru a ieși În oraș. Alături de alte cumpărături, dorea să-i cumpere un nou coșuleț Împletit, mai mare, căci Între timp crescuse atît de mult Încît aproape că nu mai Încăpea În coșulețul cumpărat În primele zile. Cu puține zile În urmă, Îi mărturisise colonelului că și-ar
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
care promitea că le va dezvălui Într-o ediție viitoare. De prisos să mai adăugăm precizarea că următoarele ediții ale ziarului nu au dezvăluit nimic. În tot cursul zilei, Pablo a umblat nestingherit prin oraș, trimis de Christina după diverse cumpărături, fără să-l Întrebe nimeni dacă el o ucisese pe asistentă, sau altcineva. Abia spre seară, cînd Marychka l-a adus pe Kiki acasă, s a uitat bănuitor la Pablo și, trăgînd-o deoparte, În dormitor, a Întrebat-o În șoaptă
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
prea bine Încotro să o ia. În cele din urmă, Pablo hotărî și arătă cu mîna Întinsă calea de urmat, ca și cum ar fi trasat noi directive. PÎnă să pornească propriu-zis la drum, intrară Într-un magazin alimentar, să facă mici cumpărături, iar cînd ieșiră de acolo, Pablo Îi spuse maiorului, pe un ton preocupat și totodată conspirativ: — Deși suntem atît de bine deghizați, am impresia că unii oameni ai muncii ne-au recunoscut. Am observat că ne privesc cu deosebit respect
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
mult să visezi încă de pe atunci la Rolls-ul Piticului, la luxul în care trăia el, trebuia să mai aștepți, ți-a explicat atunci, pregătindu-se să meargă la întîlnire cu Cucoana, care tocmai se întorsese de la un raid neoficial de cumpărături pe Champs Elysèes. Ghinion, Scorpia era cu capsa pusă, nu găsise pesemne destule poșete și zorzoane care să-i placă, a-nceput să-l ia peste picior, să-l facă troacă de porci, că era sătulă de evrei, că îi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
că aș putea ști răspunsul. — Ăă... eu... ăă... Acum mă vede pentru prima oară. Îmi vede gulerul medical de suport, de cînd m-am lovit la gît În cădere. Vede pachetul cu cele șase cutii mov din coșul meu de cumpărături. Nu mi-am dat seama că era acolo. A fost de parcă au sărit Înăuntru din proprie inițiativă. Acum mă vede. Vede un vagabond cu o barbă de patru zile, un palton grotesc, pantaloni pătați și adidași vechi. — Vă simțiți bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
fiecare din ei scotocindu-se prin buzunare și Întinzând bănuțul mult așteptat. Orașul pare asediat. Deși e luni, deci o zi obișnuită de lucru, pe străzi e o Înghesuială infernală, iar magazinele sunt asaltate de cei care-și fac ultimele cumpărături. Antoniu se gândește la caietul În care nu a mai scris de multă vreme promițându-și că va termina În curând povestirea pe care a Început-o. Își amintește deodată, de o scenă din copilărie, puternic Întipărită În memorie: mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
sub neglijeu - cinci secunde - Închide ușa - — Și timpul a expirat. — Oricum, Întotdeauna reușeam să mă Îmbrac și să ies În bucătărie Înainte s-o aud pe maică-mea că Închide ușa dinspre hol și mă roagă s-o ajut cu cumpărăturile. Niciodată n-a observat ce se Întâmpla În absența ei. Nu subestima intuiția feminină. În ciuda tonului său, blând și ironic În același timp, Dora părea serioasă. Eu, una, Îmi dau seama imediat dacă cineva mi-a cotrobăit prin sertare. Fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
și mi-am notat ce trebuie să cumpăr ca planul meu să aibă succes. Din cauza devastării, acum aveam nevoie de mai multe, decât mă așteptam. Numărându-mi banii rămași, mi-am dat seama că nu am destul să ajungă pentru cumpărături și pentru ultima lună de chirie. Mi se părea ironic. Dacă aș fi vrut să-i plătesc d-nei Britz, eram obligat să-mi abandonez planul. Dar dacă aș fi renunțat la el, eram convins că În câteva ore Inspectorul Manetti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
exemplu, de ziua mea, când mi-a făcut cadou pantofii ăia italienești cu talpă de crep, ce lecție i-am ținut ca mulțumire! — Uite ce, i-am zis eu după ce am ieșit din magazin, îți dau un mic sfat în privința cumpărăturilor: când ieși să faci o chestie atât de elementară, cum ar fi schimbarea banilor pe mărfuri, nu-i nevoie să-ți arăți fofoloanca la toți cei aflați dincoace de linia orizontului. OK? — Ce să-mi arăt? Cine ce și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
de multe de spus. — Ne instalăm la ora dejunului, nu-i așa? Ce-o să facem toată ziua? — Luăm prânzul Împreună. După-amiază eu trebuie să mă duc la birourile firmei și am de lucru acolo. Tu poți să te duci la cumpărături. Seara eu mă-ntorc, cinăm și după aceea mergem la teatru. — Da, și ce-o să vedem? Pentru ea transformarea pe care o adusese noaptea trecută era un lucru extraordinar. Fața lui nu mai semăna cu a tuturor băieților evrei pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
ne sune după ce ne trăsese clapa la prima programare, chiar și după ce mă Întâlnisem cu ea la petrecerea de divorț. Phoebe Bébé, aflat la intersecția străzilor Washington și Horatio, chiar lângă buticul Christian Louboutin, se asortează perfect cu pungile pentru cumpărături ale magazinului. Toți pereții sunt zugrăviți În galben pal, iar ornamentele cu gri ca de porumbel. Când am ajuns la magazin, acesta era deja plin ochi de mămici cu părul strălucitor, moarte după baby-buggy, care cumpărau de 750 $ seturi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
au vândut toate rochiile noastre, iar cei de la Bergdorf Goodman au sunat și i-au oferit lui Thack găzduirea unei expoziții cu vânzare a colecției sale. Dacă acesta era rezultatul unei fotografii cu Nina ducând În mână o pungă de cumpărături de la noi, era limpede că o fotografie cu Nina Îmbrăcată În rochia Grace putea să schimbe radical afacerea lui Thack. Designerii care se Învârtesc În jurul actrițelor sunt o priveliște demnă de milă. Thack, de obicei atât de blazat, a Început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
ale blestemului. Număr în continuare - 359, 360, 361 - și-mi văd de drum, printre oamenii care aleargă în cealaltă direcție. O femeie cu un exponometru atârnat de un șnur în jurul gâtului zice: — A chemat cineva salvarea? Lângă niște cărucioare de cumpărături pline cu gunoaie, în lumina reflectoarelor, stau mai mulți oameni îmbrăcați în zdrențe, tencuiți pe față, care beau apă din niște sticluțe albastre și-și lungesc gâtul în direcția din care vin eu. De-a lungul bordurii se aliniază camioane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
le țintesc cu furtunurile din care țâșnesc arcuri albe de apă. Un tânăr cu microfonul în mână intră în cadru și, în spatele lui, Helen și Stridie stau și privesc incendiul, cu capetele atingându-li-se. Stridie ține o sacoșă de cumpărături. Helen îl ține de mână. Ridicând sticla de spirt, Mona se uită să vadă cât a mai rămas. Zice: — Ce mi-ar plăcea să fiu bioenergetician! Doar să-i ating pe oameni, și ei să se vindece. Helen îmi spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
unui telefon interurban, intră și formează numărul spitalului din Valea Brândușelor. Tovarășul doctor Radu a plecat mai devreme răspunde o soră. Acasă, telefonul sună lung, a pustiu. Aura închide ochii și-l vede pe Radu în magazinul alimentar, încărcat de cumpărături, făcîndu-și loc printre cei care mai stau în fața rafturilor: un coș mare, din sîrmă, plin cu de toate, peste care tronează o sticlă de vin roșu, cum numai rar de tot se găsește în magazin, și nu în toate magazinele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
clătină Mihai din cap. Înainte de-a ieși din lift, femeia aruncă o privire scurtă în stînga, spre recepție, apoi pornește în dreapta, oprindu-se la standul presei. Scoate din poșetă banii și cumpără o revistă, întorcîndu-se spre ieșire, preocupată de cumpărătura făcută. Asta-i poamă de-aici, din oraș bombăne secretarul literar, netezindu-și mustața, parcă vrînd s-o preseze mai bine pe buza de sus. Nu cred! Aș fi văzut-o pînă acum. Tu nu vezi decît femeile ce vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
a carne de oaie -; zîmbeam pentru că-mi revenea în minte imaginea cocoșului urcat pe gard să strige cucurigu, umflîndu-se în pene sub privirile tuturor găinilor. Tot în delegație? Poftim? a tresărit Paula, intuind că este întrebată. A, da... De fapt... Cumpărături... A s-a auzit reacția tînărului de pe canapeaua din față, ca un fel de dezumflare totală, ceva aducînd cu: "m-am lămurit; oltenii veneau cu cobilița și papornițele pline, să vîndă; tu te duci cu geamantanul gol, luxos, să cumperi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
a se dumirește Vlad, dînd gata paharul -, de-aceea... Numai că, începînd prin a-mi da speranțe, femeia mi-a dat o replică, așa cum faci cînd îndepărtezi discret mîna cuiva. Se împacă foarte bine cu bărbat-su, mereu împreună la cumpărături, la teatru, la film, deși... totuși... Larma din restaurant acoperă vocea lui Mihai, făcîndu-l să se oprească și să-și arunce ochii roată. Cam multă lume spune el. Am impresia că nici n-o să vină și nici n-o să plece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
De fapt, spune Mihai cu glas tare, văzînd că două femei vin să ia un sac cu zahăr vreau mai multe sticle, vreo zece, dar numai dacă-i vodcă rusească. La așa sumă, spune Cristina, deschizînd un caiet vă trimitem cumpărăturile acasă. Ce adresă? Cartierul de Nord, bloc D, 93. Sper că nu vrei atîta vodcă întoarce Cristina privirea spre el cînd femeile au plecat. Ba da. Mi-o poți trimite pe vremea asta? O, nu! rîde Cristina. Îmi pare rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
amărît gura cu pastile ducă-se naibii de timp! Important e să nu iasă cu scandal. Odată scăpat cu bine din asta, voi ține minte." *** Unde-i mama? întreabă Săteanu, zărind-o pe Doina în salon. Cred că-i după cumpărături spune Doina, închizînd cartea. Ești supărată? Poftim?! A, nu, tăticule... Vremea asta... Mie-mi spui de vreme! clatină din cap Săteanu pornind spre bucătărie. Deci nu-i acasă rîde el complice spre Doina, arătînd că intră încălțat, încă plin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mă intimidați; tocmai publicasem mici articole critice la niște spectacole de duzină. Și am mințit, alegînd o variantă plauzibilă, ieșită de sub incidența directă a legii, dar care se regăsea parțial în dosarul meu: am cunoscut-o pe femeie cînd făcea cumpărăturile, credeam că-i o oarecare, mi-a plăcut, i-am făcut curte ajutînd-o să ducă sacoșele, am văzut-o unde stă, ea m-a dus pe strada ce dădea la poarta din spate, m-a lăsat chiar s-o strîng
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
n-ai telefonat pînă acum, scumpule? Nu. Sînt la Valea Brândușelor, plec spre Sălcii cu o echipă, la desfundat șoseaua. A, foarte bine! înseamnă că vom ajunge la timp. Numai de n-ar întîrzia Sorina, e plecată cu Grig după cumpărături. Grigore..., cumpărături...?! e bîlbîie Vlad. N-a plecat alaltăieri cu cursa rapidă spre Valea Brândușelor?! Cum să plece!? Alaltăieri, după-amiază, au avut ședință de consiliu. La asociația studenților? Nu, dragă; of, nimic nu știi. De cînd soțul meu a donat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
telefonat pînă acum, scumpule? Nu. Sînt la Valea Brândușelor, plec spre Sălcii cu o echipă, la desfundat șoseaua. A, foarte bine! înseamnă că vom ajunge la timp. Numai de n-ar întîrzia Sorina, e plecată cu Grig după cumpărături. Grigore..., cumpărături...?! e bîlbîie Vlad. N-a plecat alaltăieri cu cursa rapidă spre Valea Brândușelor?! Cum să plece!? Alaltăieri, după-amiază, au avut ședință de consiliu. La asociația studenților? Nu, dragă; of, nimic nu știi. De cînd soțul meu a donat banii ăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
fetei. Și, ca să-ți întorc vorba de aseară, aș vrea să-ți spun că nefericirea mea, cîtă voi avea, va fi legată de prezența ta. Drept care eu surîde Mihai -, știind asta, îți voi telefona de fiecare dată cînd vin după cumpărături, să stai încuiată. Nu știu însă dacă vei putea rezista și-n cazul cînd voi sparge o sticlă sau două de coniac. Ești îngrozitor, Mihai!! Doamne, cu ce ți-am greșit?! se aude strigătul fetei, apoi telefonul se închide. "Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]