8,902 matches
-
apare artistul, care reclădește pe acest schelet musculo-cavitar o sumedenie de imagini și de idei, de culori și de trăiri. Nu asamblează piesele unui puzzle ci plămădește, creează - derivata întâi, derivata a doua - o matematică artistică de ordin superior posedând curbe asimptotice între profundul uman și divin. Cordul redevine inimă - centru al individului și al universului văzut prin ochii individului, obiect de studiu: artistic și real, anatomic și emoțional, palpabil și poetic. Cordul fixat și inima vie, dincolo de orice simbol, devin
La Sala Dalles din Bucureşti, medicină, artă plastică şi poezie [Corola-blog/BlogPost/93010_a_94302]
-
fiindcă este printre puținele care se ocupă de toate aceste lucruri. - Din păcate, la nivel național există un număr relativ mic de medici, cred că maximum 50, de cardiologi invazivi. Un cardiolog invaziv este destul de greu de pregătit. Există o curbă de învățare destul de lungă, care se întinde pe o perioadă de aproximativ cinci ani, până când el devine capabil să lucreze autonom, ceea ce înseamnă că, fără ajutor, poate să rezolve inclusiv cazurile și situațiile complexe care pot apărea oricând în timpul procedurilor
Milovan Slovenski, „Doctorul inimilor” [Corola-blog/BlogPost/93355_a_94647]
-
1917 din 31 martie 2016 Toate Articolele Autorului iubirea este drogul care te orbește Luminița Scotnotis care te transformă în paralele te-mprăștie prin decorul dragostei aducându-te pe o treaptă a destinului cuiva mai tot timpul iubirea oscilează prin curbe brăzdează aerul de multe ori se mai supără că răutatea și ipocrizia îi dau brânci dar ea este leacul lor iubire ghem de viață îți deșiri ața pe unde-apuci se rupe de multe ori dar tu o înnozi și-o
DROGUL CARE TE ORBEŞTE de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383294_a_384623]
-
un nene Cam zurliu, umflat în pene: — Am inventat lucruri multe, Chestii vrute și nevrute, Dar nu-mi sunt recunoscute. Ca să-ți dau exemplu, uite: Am inventat scărpinatul, Mersul pe jos și căscatul, Ața pentru mămăligă, Dinții de la săpăligă, Țărușul, urechea acului, Curba și pe Muma dracului, Coaja oului de broască, Râsul, moțul de la bască, Apa călduță și scrumul, Privirea spre stânga, fumul, Spuma ieșită din lapte Mătreața și multe alte... Toate -jur!-, absolut toate De mine sunt inventate. Mi-au furat idei
FRUSTRARE de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1924 din 07 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383318_a_384647]
-
mică. Altfel spus, fenomenul evoluează, se mișcă Într-o direcție imanentă sieși, are o curgere normală, să-i spunem, care se prelungește până la epuizarea rezervelor interne sau a surselor exterioare de alimentare, după care, tot pe cale naturală, intră pe o curbă descendentă, se degradează și se stinge sau se transformă În altceva. Multe dintre aceste fenomene pot fi caracterizate ca benefice pentru omenire, după cum altele Întrunesc mai degrabă conotații negative. În cazul primelor, impresia este că istoria a intrat pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
împinsă voluntar înainte, acum, cu cât înainta în vârstă, îi pricinuia o grămadă de necazuri. Mai ales când mânca, firicele mici de unsoare sau sos, bucățele minuscule de morcovi, foițe de pătrunjel îi rămâneau făr-a prinde chiar de veste în curba pronunțată a bărbiei, atrăgând observațiile mânioase ale soțului, om foarte pedant. Mai în dreapta Drăguțeștilor, aproape de Vodă, ședea vel-logofătul Samoilă, marele strateg al acelor timpuri, cu fiica sa Despina. întrucât, după două-trei încercări de a nimeri centrul farfuriei, vel-logofatul renunțase la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
l-au făcut în tăcere, mulțumindu-se să admire un peisaj a cărui măreție creștea cu fiecare clipă, deoarece câteva dintre dunele aurii aproape fosilizate atingeau mai mult de două sute de metri înălțime, într-un joc de lumini, umbre și curbe atât de pronunțate, că uneori părea o încântătoare pajiște cu fecioare uriașe complet despuiate. Când, în sfârșit, lăsară în urmă râul de dune, pătrundând într-o nemărginită întindere pietroasă, își făcură apariția la orizont negrele siluete dințate ale unui mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
m-am apropiat cu precauție de ușă. S-a despicat de la mijloc, deschizându-se. Impresionant. Recepția avea dimensiunile unui teren de fotbal, pavat cu și mai mulți metri pătrați de marmură roz. Un birou enorm în formă de semicerc lua curba în mijlocul camerei, ca un val roz imens care s-a spart de perete și s-a întărit acolo. în spatele lui stătea o femeie cu părul prins într-o perfectă coafură franțuzească. Nu avea cum să-mi fi văzut gaura din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
grecească... Uitând cu totul de durere, am ajuns imediat la dubiță și am pornit-o cu mâinile tremurând, așa cum tremuraseră și ale Laurei Archer. Am fost norocoasă că nu m-au arestat în timp ce traversam Londra, cu cauciucurile scârțâind când luam curbele, sărind peste semafoare acolo unde puteam. Stephen mi-a dat cheile de la studio fără să se mai deranjeze să vină în persoană. Am fugit pe aleea care ducea la studio ca și cum aș fi făcut o cursă contra cronometru. Odată ce am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
fir de cenușă. Iar rezolvarea problemei și aplicarea formulei deocamdată mă eludează. Albastrul covor magic zboară exact atât de bine pe cât mă așteptam când l-am furat din pivnița acelui neguțător, merge ca uns și este foarte năzdrăvan, face când curbe și salturi spectaculoase, când opturi nebune, ca apoi să se răsucească complet de câteva ori. Mă tem însă că nu-l pot stăpâni îndeajuns de bine. Acum zburăm cu capul în jos și este frustrant să îți dai seama, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
situația că de la nota trei la nota patru ai de trecut o mare, în timp ce nota cinci e la o aruncătură de băț de nota patru. Burkeviț însă insista. Încet și sigur, fără să se abată un centrimetru, se mișca pe curbă înainte, apropiindu-se tot mai mult de Eisenberg și de Stein. La sfârșitul anului școlar (istoria cu strănutul se petrecuse în ianuarie), se afla foarte aproape de Eisenberg, dar, din lipsă de timp, nu l-a mai putut ajunge. Când, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
în mod straniu, cu capul prăbușit, tremurând îngrozitor și clătinându-se, am avut doar un gând: „Ești pierdut, vai, ești pierdut, bietule Vaska!“ După o clipă, privind în direcția opusă, am văzut doar cum, atingând ușorul ușii, într-o frumoasă curbă, rasa violetă dispare pe cealaltă ușă. În clipa în care ne-am aruncat cu toții unul spre celălalt, vorbind agitați și fluturând din mâini, undeva, jos, se porni un vuiet care creștea amenințător, de parcă în clădire ar fi năvălit un val
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
ca un steag mânecile largi ale rasei sale. Acum eram cu spatele la Kleiman care urca scările, dar, uitându-mă la ochii părintelui care priveau pe lângă mine, îmi dădui seama că așteaptă ca directorul să termine de urcat și să dispară după curba scării. — Spune-mi, acum, spune-mi, băiatul meu, zise părintele luându-și ochii de la scară și privindu-mă în ochi. De ce-ai vrut să faci asta? Și la cuvântul „asta“, mâinile lui îmi strânseră ușor umerii. Dar, potolit fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
urca panta pieptiș ca să treacă peste muncelul dinainte de intrarea în oraș. Ajunsese în zona cu serpentine strânse. Trecu un pod peste un pârâiaș pe care îl auzea curgând năvalnic la vale, umflat de ploaie. Porțiunile drepte erau foarte scurte iar curbele în vârf de ac se succedau una după alta. Vuietul apei începea să se stingă rămânând în urmă. Începuse să sufle un vânt slab ce făcea pădurea să foșnească. Nu putea să spună de ce dar avea senzația că nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
când mașina trecea cu viteză prin ele. Mergând cu viteză, denivelările drumului îi zdruncinau cu putere, suspensia autoturismului nereușind să amortizeze hurducăturile. Las-o mai încet, măi băiete! șopti printre dinți Pop, după ce mașina derapă ușor la ieșirea dintr-o curbă strânsă. Vasilică dădu din cap și acționă maneta de pornire a ștergătoarelor ca să înlăture mizeria ce acoperise parbrizul. Viteza scăzu numai cât să redreseze mașina, după care apăsă din nou accelerația. Măi oltene, tu ești turc? rosti molcom Mureșan care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mai încet ca să poate observa detaliile de pe drum. Camionagiul însă avea treabă, el nu avea timp de pierdut. Nu-l claxona dar se apropiase foarte mult de mașina lui așteptând o oportunitate ca să treacă mai departe. În sfârșit, după o curbă strânsă la stânga, apăru o porțiune de drum dreaptă și șoferul camionului se înscrise în depășire. Sună prelung din goarne și trecu mai departe, lăsând în urmă un nor des de praf. Cristian Toma se feri din calea lui, trăgând cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
același sentiment apăsător dar se simțea în primejdie. Cu ochii în patru, mergea cât de repede putea, pregătit să reacționeze imediat ce amenințarea ce plutea în aer s-ar fi manifestat într-o formă ori alta. În față, drumul făcea o curbă, dispărând în dreapta printre copaci. Privirea nu putea să străbată dincolo de viraj iar acest lucru îl umplea de neliniște. Își încetini puțin pașii înainte de a ajunge acolo, apropiindu-se cu grijă. O senzație de căldură îl cuprinse brusc și, respiră apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
alți tați de fete. Am totuși aproape treizeci de ani. Oh, o vârstă respectabilă, de-a dreptul matusalemică. Hai, nu mă mai necăji! Se apropiau de locul unde Cristian Toma se oprise cu o zi în urmă. Ieșeau dintr-o curbă strânsă la stânga și apoi urma palierul drept unde se afla refugiul pe marginea drumului. În față, cinci căruțe cu coviltir veneau încet spre ei. Pe capra celei din față, fu mând din pipa cu coadă lungă, stătea starostele șatrei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
amenința să se piardă în întuneric. Intuind pericolul, Cristian se repezi în urmărirea ei, trăgându-l și pe Calistrat după el, în încercarea de a nu o scăpa din ochi. Din păcate pierduseră startul, vâlva apucase deja să dispară dincolo de curbă, înainte ca ei să ajungă acolo. Iar ne-a scăpat! bătu Toma cu ciudă din picior. Nu, îl contrazise bătrânul, e aici. Nu s-a dus prea departe. Ne pândește de undeva dintre copaci. În timp ce-i spunea acestea, Calistrat privea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
versant, ieșea un curs firav de apă care se scurgea apoi prin ravena pe lângă care venise. Dincolo de acesta, pădurea se întindea nesfârșită și neumblată cât vedea cu ochii. Platoul împrejmuit rămăsese mult în urmă ascuns printre copaci. Cristi mergea pe curba de nivel, voia să treacă pe deasupra taberei de jos și apoi să coboare de pe munte pe partea cealaltă. În pădure era aproape întuneric, molizi uriași cu scoarța aspră și crăpată se ridicau vertical, unii lângă alții, ca și cum cineva îi sădise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
vedea foarte bine bucata de drum din fața mașinii. Vasilică își scosese pistolul și îi trăsese piedica, rămânând încordat ca un arc. În liniștea nopții, motorul vehiculului ce se apropia, se auzea tot mai aproape. Toyota apăru în curând de după o curbă strânsă. Orbit de farurile mașinii polițiștilor, Boris Godunov nu putea vedea ce se află în față, fiind obligat să oprească. Coborî și se apropie să vadă cine îndrăznea să îi blocheze drumul. Desigur că ceva nu era în ordine, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
spintecau întunericul nopții. Vasilică mergea cât putea de repede pe drumul forestier. De data asta nu mai era nimeni lângă el care să-i spună s-o lase mai încet. Scotea tot ce se putea din mașina de teren, luând curbele strânse pe două roți, gata să se răstoarne. Nu știa unde trebuia să ajungă, nu mai fusese niciodată pe acolo, însă din discuția la care asistase, înțelesese că platoul acela nu era departe. Spera numai să nu fie prea târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
stilou negru garnisit cu Dumnezeu știe cîte rafinamente și titluri, prezida vitrina ca și cînd ar fi fost vorba de una din bijuteriile coroanei. Această unealtă, o minunăție În sine, era un delir baroc de argint, aur și mii de curbe ce străluceau precum farul din Alexandria. CÎnd tata mă scotea la plimbare, eu nu tăceam pînă cînd nu mă ducea să văd stiloul. Tata spunea că acela trebuie că fusese, cel puțin, stiloul unui Împărat. Eu, În taină, eram Încredințat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
ale Americii. Devenită lege mondială unică, legea pieței va duce la apariția a ceea ce voi numi aici hiperimperiul, entitate planetară de necuprins, făuritoare de noi valori comerciale și de noi forme de alienare, de bogăție, dar și de sărăcie extreme; curbe de sacrificiu vor fi impuse naturii înseși; sectorul privat își va adjudeca totul, inclusiv armata, poliția și justiția. Ființa umană își va adăuga treptat proteză după proteză, înainte de a deveni ea însăși un artefact vândut în serie unor consumatori pe cale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
direct, cum spunea reporterul, invadară casele locuitorilor dezorientați ai capitalei. Ele însemnau ofițeri care dădeau ordine, însemnau sergenți care răcneau ca să determine îndeplinirea lor, însemnau soldați care instalau bariere și însemnau ambulanțe, unități de transmisiuni, reflectoare luminând șoseaua până la prima curbă, valuri de soldați sărind din camioane și ocupând poziții, înarmați până în dinți și echipați atât pentru o dură bătălie imediată, cât și pentru o lungă campanie de uzură. Familiile ai căror membri își aveau locurile de muncă sau studiau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]